Othello Muzica:GiuseppeVerdi Libret: Arrigo Boito, dupa "Othello" de Shakespeare" Premiera: Milano, 5 februarie, 1887 Chiar daca Verdi

isi dorise sa renunte sa mai compuna, a fost atras de libretul scris de Boito sa compuna muzica pentru aceasta opera, foarte populara inca de la succesul premierei. La inceputul tragediei, generalul venetian Othelo se intoarce triumfator in port, luptandu-se cu o furtuna puternica, pentru a reveni in bratele sotiei iubitoare, Desdemona. Dar secundul Iago, impreuna cu Roderigo, care este indragostit de Desdemona, pun la cale un plan pentru a distruge victoria lui Othello. Mai intai cei doi reusesc sa pregateasca prabusirea lui Cassio, locotenentul de incredere al lui Othello. Aoi ii sugereaza acestuia sa ceara ajutorul Desdemonei. Cand aceasta il sustine pe Cassio in fata sotului, acesta incepe sa abia suspiciuni, iar Iago il convinge ca Desdemona ii e necredincioasa. Chiar daca aceasta neaga, Othello o ucide, pentru a descoperi la scurt timp ca adevaratul tradator era Iago. Disperat, Othello se sinucide Die Zauberflote (Flautul fermecat) Muzica:Wolfgang Amadeus Mozart Libret: Emanuel Schikaneder Premiera: Viena, 30 septembrie, 1791 Prezentata pentru prima oara cu doar doua luni inainte de moartea lui Mozart, aceasta opera este povestea unui cuplu de indragostiti care trebuie sa treaca prin incercari magice inainte de a fi impreuna. Printul Tamino ajunge din intamplare pe taramul Reginei Noptii, unde este atacat de un sarpe urias. Este salvat de trei doamne, care ii arata un portret al frumoasei Pamina, de care Tamino se indragosteste pe loc. Protejat de un flaut din aur, porneste alaturi de Papageno intr-o noua aventura : sa o salveze pe Pamina, prizoniera vrajitorului Sarastro. Dar Sarastro nu este de fapt un vrajitor, cu un preot intelept, care ii spune frumoasei Pamina ca, desi cei doi sunt predestinati unul altuia, trebuie mai intai sa treaca prin cateva incercari pentru a-si dovedi iubirea. Cand zeii iau cerut lui Tamino sa nu mai vorbeasca, facand un legamant de tacere, Pamina s-a temut ca totul este pierdut si se gandeste chiar sa se sinucida. Dar cu ajutorul spiritelor bune capata incredere si este alaturi de Tamino cand acesta trebuie sa treaca prin testul focului si testul apei. Depasind toate obstacolele, cei doi indragostiti raman impreuna, fortele luminii inving intunericul, iar flautul canta ultima melodie

Turandot Muzica: Giacomo Puccini Libret: Giuseppe Adami si Renato Simoni, dupa fabula lui Carlo Gozzi Premiera: Milano, 25 aprilie, 1926 Ultima opera a lui Puccini a ramas neterminata la moartea compozitorului, iar finalul, pe care il dorise un duet inchinat iubirii, a fost completat de un coleg mai tanar, Franco Alfano. In Palatul Imperial din Peking, frumoasa printesa Turandot isi primeste petitorii veniti de pretutindeni. Pentru a o cuceri acestia trebuie sa raspunda la trei ghicitori, altfel sunt condamnati la moarte. Calaf, fiul regelui exilat Timur al Tartariei, vrajit de frumusetea printesei si ignorand sfaturile tatalui sau si ale servitoarei Liu, care il iubeste, accepta provocarea. Chiar daca reuseste sa raspunda la cele trei intrebari, Calaf ii ofera printesei viata sa, daca aceasta ii va descoperi numele secret. Turandot o gaseste pe Liu si o tortureaza indelung, pentru a afla secretul, dar servitoarea prefera sa moara pentru a salva viata printului. In fata unui asemenea sacrificiu, Turandot se prabuseste plangand in bratele lui Calaf si ii spune ca numele lui este Iubire. Salome Muzica: Richard Strauss Libret: traducerea de Hedwig Lachmann a scrierii lui Oscar Wilde Premiera: Dresda, 9 decembrie, 1905 Opera si-a socat la inceput publicul prin continutul incarcat de dorinta si obsesie, si a fost retrasa din programul Metropolitan Opera dupa doar o reprezentatie. Salome este fiica lui Herodias. Stapanul Iudeei, Irod ,coplesit de dorinta pentru ea, ii cere sa danseze pentru el seducatorul dans al celor sapte voaluri. Fata accepta, cu o conditie : ca dupa dans sa ii indeplineasca o singura dorinta. La final Salomeea ii cere in schimb eliberarea lui Jokanaan, Ioan Botezatorul, pentru care facuse o adevarata obsesie. Irod ordona ca Jokanaan sa fie executat, iar capul sau insangerat sa ii fie adus Salomeei pe un platou de argint. Cand aceasta saruta buzele reci, Iron, ingrozit, le ordona garzilor sa o ucida. Der Rosenkavalier (The Knight of the Rose) Muzica: Richard Strauss Libret: Hugo von Hofmannsthal Premiera: Dresda, 26 ianuarie, 1911 Prima opera comica de succes a lui Strauss incepe in dormitorul Maresalului de Werdenberg, unde printesa de 32 de ani a petrecut o noapte de pasiune alaturi de tanarul de 17 ani Octavian. Printesa stie ca acesta va cauta curand o iubita mai tanara. Il trimite pe tanarul ei iubit intr-o misiunea speciala : sa duca un trandafir de argint unei tinere pe nume Sophie, din partea Baronului von Lerchenau. Asa cum era de asteptat, cei doi adolescenti se indragostesc imediat. Furios, tatal fetei ii porunceste sa plece la manastire, dar Octavian, decis sa o ia de nevasta, pune la punct un plan pentru a-l discredita pe baron. Abia la final cei doi vor ajunge impreuna, dupa multe intamplari si aventuri amuzante.

Pelleas et Melisande Muzica: Claude Debussy Libret: dupa piesa de Maeterlinck Premiera: Paris, 30 aprilie, 1902 Pentru aceasta opera, Debussy a compus o muzica cel putin la fel de subtila si rascolitoare ca si povestea. Misterioasa fiinta Melisande a fost luata din padurea intunecata in care a crescut pentru a se casatori in secret cu Golaud, nepotul Regelui Arkel din Allemonde. Regele il iarta pe Golaud, dar Melisanda, in timp ce se plimba prin gradina ,insotita de cumnatul ei Pelleas, isi pierde verigheta intr-un iaz. Imediat dupa aceea sotul ei cade de pe un cal, ranindu-se grav. Acesta o trimite pe sotia neatenta sa caute inelul Fermecat, in compania lui Pelleas, cei doi ajungand sa se indragosteasca unul de altul. Gelos, Golaud isi cere Melisandei sa nu isi mai petreaca timpul cu Pelleas, dar aceasta accepta o ultima intalnire, chiar daca amandoi stiu ca va urma o nenorocire. Deodata Golaud intra in scena, il ucide pe Pelleas si o raneste si alunga pe Melisande. Dupa ce da nastere unei fetite, Melisanda moare in singuratate si liniste, rezistand rugamintilor lui Golaud de a se intoarce si negand pana la sfarsit ca ar fi gresit cu ceva. Nabucco Muzica: Giuseppe Verdi Libret: Temistocle Solera Premiera: Milano, 9 martie, 1842 Prima opera a lui Verdi care s-a dovedit un mare succes incepe in vechiul Ierusalim, unde regele Nabucco al Babilonului, a carui fata Fenena a fost luata ostatica de evrei, invadeaza si jefuieste Templul. Numita de Nabucco Regent al Ierusalimului si indragostita de evreul Ismaele, Fenena se converteste la iudaism si ii elibereaza pe sclavii iudei. Sclava Abigaille, care pretinde ca este sora printesei, il iubeste la randul ei pe Ismaele. Asa ca pune la cale un plan pentru a-l azvarli in temnita pe Nabucco si a fura coroana Ierusalimului pentru ea. In celula sa, Nabucco viseaza ca Fenena este aproape de executie, dar reuseste sa evadeze la timp pentru a o salva si a se converti la randul sau la iudaism. In final, Abigaille, neputand suporta vinovatia, se otraveste. Le Nozze di Figaro (Nunta lui Figaro) Muzica: Wolfgang Amadeus Mozart Libret: Lorenzo da Ponte, dupa poemul lui Pierre Beaumarchais Premiera: Viena, 1 mai, 1786 Nunta lui Figaro este povestea noilor aventuri ale lui Figaro, care aparuse pentru prima oara in precedenta opera a lui Rossini, Barbierul din Sevilla. Stapanul lui Figaro, Contele Almaviva, s-a casatorit cu iubita sa Rosina, dar plictisit de ea incearca sa o cucereasca pe camerista Susanna, logodnica lui Figaro. Contele incearca sa impiedice nunta celor doi, ajutand-o pe Marcellina, menajera Doctorului Bartolo. Marcellina incearca sa il forteze pe Figaro sa o ia de nevasta, in contul unei datorii pe care acesta nu a mai putut sa i-o plateasca. Figaro, la randul lui

incearca sa impiedice acest plan si sa o ia de sotie pe Susanna. Planul Marcellinei se destrama cand Figaro afla din intamplare ca menajera este de fapt mama sa, de mult pierduta. Dupa multe trucuri si masti, unele reusite, altele mai putin, Figaro si Susanna isi redobandesc increderea si dragostea, iar contele trebuie sa o roage pe Rosina sa il ierte. Lady Macbeth din Mtsensk (Katerina Ismailova) Muzica: Dmitri Shostakovich Libret: Shostakovich si Alexander Preis, dupa o povestire de N. Leskov Premiera: Leningrad, 22 ianuarie, 1934 Guvernul stalinist a retras opera dupa cateva reprezentatii, considerand-o prea modernista, iar creatia aproape ca a disparut din amintirea melomanilor. Eroina Katerina Ismailova, plictisita si nefericita in casnicia cu Zinovy, detestandu-si din tot sufletul socrul, Boris, este mereu banuita de acesta ca isi doreste sa aiba o aventura. Zinovy il angajeaza pe seducatorul Sergei, care incepe imediat sa o cucereasca pe Katerina. Boris afla si ordona ca Sergei sa fie biciuit. Din razbunare, Katerina il otraveste pe Boris si isi continua relatia cu Sergei, pana cand Zinovy ii surprinde pe cei doi indragostiti impreuna. Pentru a pastra secretul, cei doi il ucid si ii ingroapa cadavrul in pivnita, pregatindu-se pentru nunta. Dar in timpul petrecerii corpul este descoperit, iar cei doi sunt arestati si trimisi intr-o colonie de pedeapsa. Aici Sergei incepe o relatie cu Sonyetka, plictisit de Katerina. Innebunita de gelozie si mizerie, Katerina se arunca de pe un pod in apele raului, luand-o cu ea pe Sonyetka. Cosi fan tutte Muzica: Wolfgang Amadeus Mozart Libret: Lorenzo da Ponte Premiera: Viena, 26 ianuarie, 1790 Ultima opera comica a lui Mozart, Cosi fan Tutte, se remarca prin felul in care prezinta schimbarile si rasturnarile de situatie ale iubirii, chiar daca la inceput a fost criticata pentru ca prezenta femei necredincioase. Mai mult, unele dintre primele reprezentatii au fost insotite de scuze din partea actorilor pentru subiectul frivol. Povestea incepe intr-o cafenea din Neapole, unde doi tineri, Ferrando si Guglielmo, se cearta cu mai batranul si scepticul Don Alfonso, spunandu-i ca logodnicele lor, surorile Fiordiligi si Dorabella, nu ii vor trada niciodata. Cu ajutorul Despinei, camerista celor doua, barbatii pun la cale un plan pentru a testa credinta femeilor. Deghizati in soldati, fiecare o abordeaza pe iubita celuilalt, reusind in final sa le cucereasca, in pofida impotrivirii initiale a celor doua. Pe masura ce intre nou formatele cupluri incep sa apara sentimente mult mai puternice, logodnicii regreta ca s-a ajuns pana acolo si intregul plan este prezentat fetelor. In final cei patru se reunesc, chiar daca nu se stie cine va ramane cu cine, un mister la care se pot gasi mai multe raspunsuri. Cavalleria Rusticana Muzica: Pietro Mascagni Libret: G. Menasci si G. Targioni-Tozzetti, dupa o poveste de G. Verga

Premiera: Roma, 17 mai, 1890 O drama de succes, ce imbina tradarea si razbunarea, Cavalleria Rusticana l-a transformat pe Mascagni, atunci in varsta de doar 26 de ani, intr-o vedeta a lumii iubitorilor de opera. La inceputul povestii, locuitorii unui sat sicilian merg spre biserica intr-o dimineata de Paste. Apare Santuzza, impovarata de durerea tradarii iubitului ei, Turridu, care o tradase cu Lola, prima lui iubire, acum deja casatorita cu Alfio. Santuzza ii marturiseste totul mamei iubitului, Mamma Lucia, si incearca disperata sa il convinga pe Turridu sa se intoarca la ea. Dar acesta o respinge, preferand relatia clandestina cu Lola. Furioasa, Santuzza se razbuna si ii spune lui Alfio totul despre tradarea sotiei sale. Din acest moment destinul trebuie implinit, iar traditia siciliana il obliga pe Alfio sa isi recastige onoare pierduta cu ajutorul cutitului, iar vinovatul Turiddu trebuie sa accepte sa plateasca cu viata pentru relatia cu Lola. Carmen Muzica: Georges Bizet Libret: Henri Meilhac si Ludovic Halevy, dupa romanul lui Prosper Merimee Premiera: Paris, 3 martie, 1875 Desi astazi Carmen este una dintre preferatele indragostitilor de opera, premiera a fost un esec total. Dezamagit de insucces, Bizet avea sa moara trei luni mai tarziu, fara sa stie ca ultima sa creatie avea sa reziste trecerii timpului. La putin timp dupa moartea compozitorului publicul va aprecia povestea ce se desfasoara intr-o Spanie romantica si ireala. Aici, tanara Carmen, o frumoasa tiganca, vanzatoare de tigari, il tachineaza si atrage pe caporalul Don Jose cu farmecele sale exuberante. Nici macar Micaela, care il iubeste din tot sufletul pe Don Jose, nu poate sa rupa aceasta vraja. Caporalul renunta repede la orice impotrivire, si gata de orice pentru Carmen, o urmeaza pe aceasta in munti. Dar frumoasa tiganca il pedepseste repede de noul ei iubit si nu ezita sa il paraseasca, plecand cu frumosul matador Escamillo. Si aceasta chiar daca in cartile cu care ghicea isi prezisese singura moartea apropiata. Caporalul nu renunta si promite ca se va razbuna pentru aceasta tradare. Cand Escamillo este din nou triumfator in arena, Carmen se intalneste cu Don Jose intr-o alee intunecata din apropiere, si de aceasta data indrazneala si farmecul nu o mai pot salva de razbunarea iubitului inselat. La Boheme Muzica: Giacomo Puccini Libret: Giuseppe Giacosa si Luigi Illica, dupa romanul "Scene din viata de boem" de Henri Murger" Premiera: Torino, 1 februarie, 1896 Cea mai expresiva opera a lui Puccini se bazeaza pe romanul lui Murger, o suita de intamplari din viata boemei artistice autentice, ai carei membri traiau de la o zi la alta in Cartierul Latin, distrandu-se si incercand sa castige suficient pentru o masa, nerenuntand la visurile despre arta si succes. Flamand dar vesel, poetul Rodolfo imparte o camera mizera cu pictorul Marcello si alti doi prieteni. In Ajun de Craciun,

fragila Mimi vine la usa lui Rodolfo, cautand ajutor, iar cei doi se indragostesc nebuneste. In acest timp Marcello are o relatie cu Musetta, mai preocupata de flirturi decat de artistul de langa ea. Dar Rodolfo este excesiv de gelos pe Mimi, iar cei doi ajung sa se desparta, pana cand Musetta afla ca Mimi este deja pe moarte. Rodolfo alearga in cautarea ei, iar cei doi indragostiti ajung din nou impreuna pentru scurt timp, inainte ca moartea lui Mimi sa ii desparta din nou, de aceasta data pentru totdeauna. Il Barbiere di Siviglia Muzica: Gioacchino Rossini Libret: Cesare Sterbini, dupa piesa lui Pierre Beaumarchais Premiera: Roma, 20 februarie, 1816 Chiar daca premiera a fost un fiasco, aceasta opera a rezistat trecerii timpului si a devenit un simbol al succesului si al repertoriului operei comice. Neastamparatul Figaro, barbierul orasului, priceput la toate, afla ca indraznetul Conte Almaviva s-a indragostit de tanara, bogata si frumoasa Rosina, viitoarea sotie a strictului Doctor Bartolo. Rosina il iubeste la randul ei pe conte, chiar daca nu il intalnise niciodata, si ii arunca o scrisoare de dragoste de la balconul ei. Figaro reuseste sa teasa o adevarata panza de paianjen in timpul operei, folosind nenumarate trucuri si masti, reusind in final sa ii uneasca pe cei doi indragostiti fara speranta, chiar inainte ca Rosina sa devina sotia doctorului. (Barbierul din Sevilia) Il Trovatore Muzica: Giuseppe Verdi Libret: Salvatore Cammarano, dupa piesa lui Antonio Garcia Gutierrez Premiera: Roma, 19 ianuarie, 1853 Complicata melodrama o are ca eroina principala pe tiganca Azucena, a carei mama a fost arsa pe rug, fiind acuzata ca i-a facut farmece copilului Conteului di Luna. Pentru a-si razbuna mama, Azucena rapeste copilul, apoi din greseala isi arunca propriul copil in flacari. Ingrozita, tiganca fuge cu copilul contelui, pe care il creste ca si cand ar fi fost al ei, cu numele de Manrico. La inceput, tanarul conte, fratele lui Manrico, asteapta sosirea misteriosului trubadur care a cucerit-o pe Ducesa Leonora. Apare trubadurul Manrico, iar cei doi se lupta in duel, fara sa tie ca sunt frati. Cand Leonora aude zvonul ca Manrico a fost ucis de garzile contelui, isi jura sa se calugareasca. Dar iubitul ei trubadur, de fapt in viata, se grabeste sa ajunga alaturi de ea. Armata contelui asediaza ascunzatoare celor doi, iar batrana Azucena, ajungand in tabara inamica, este condamnata la moarte. Incercand sa isi salveze mama, Manrico este capturat si aruncat in inchisoare. Disperata, Leonora promite ca se va casatori cu contele in schimbul libertatii lui Manrico, dar cand acesta accepta, ducesa prefera sa se otraveasca, murind in bratele iubitului. Furios, contele o forteaza pe Azucena sa urmareasca executia lui Manrico, dar batrana tiganca are ultimul cuvant, spunandu-i contelui ca de fapt si-a ucis fratele.

La Traviata Muzica: Giuseppe Verdi Libret: Francesco Maria Piave, dupa "Dama cu camelii" de Alexandre Dumas Premiera: Venetia, 6 martie, 1853 La Traviata a provocat un imens scandal in epoca, prin portretizarea plina de afectiune a curtezanei Violetta, care este salvata prin iubire. Din cauza adoratiei lui Alfredo, Violetta renunta la viata de placeri pentru a trai alaturi de iubitul ei. Dar tatal lui Alfredo ii spune Violettei ca trecutul ei scandalos ar putea distruge viitorul fiului sau, cerandu-i sa renunte la o astfel de relatie. Din prea multa dragoste, fosta curtezana accepta si se intoarce la vechea sa viata, parasindu-l pe Alfredo, furios pentru tradarea ei. Zdrobita de durere, Violetta se imbolnaveste, iar tatal lui Alfredo, din mila, ii spune fiului adevarul despre sacrificiul fostei iubite. Alfredo reuseste sa o regaseasca, doar pentru a petrece ultimele clipe alaturi de iubita muribunda. Tosca Muzica: Giacomo Puccini Libret: Giuseppe Giacosa si Luigi Illica Premiera: Roma, 14 ianuarie, 1900 Povestea incepe intr-o biserica, unde artistul Cavaradossi lucreaza la un portret al Mariei Magdalena, in timp ce viseaza la iubita sa Tosca, o talentata si pasionala cantareata. Deodata apare Angelotti, un prizonier politic evadat, care se ascunde de Scarpia, salbaticul sef al politiei. Cand Tosca ajunge la biserica si aude discutia celor doi, banuieste ca iubitul ei are pe altcineva, dar Cavaradossi ii spune adevarul si se decide sa il ascunda pe Angelotti. Furiosul Scarpia intra in biserica, furios ca l-a pierdut pe Angelotti si dorind sa o cucereasca pe Tosca. Profitand de ocazie, incearca sa o faca pe geloasa cantareata sa isi tradeze iubitul. Cavaradossi este arestat si torturat indelung, iar Tosca este astfel santajata sa marturiseasca unde se ascunde Angelotti. Artistul este dus spre locul de executie, iar Scarpia ii cere cantaretei sa ii cedeze pentru a-i elibera iubitul. Tosca ii primeste imbratisarea cu o lovitura fatala de cutit. Vesela, se duce sa il elibereze pe Cavaradossi, dar de fapt se duce sa asiste la executia lui. Urmarita de politie, Tosca se arunca de pe un parapet in gol, preferand moartea in locul vietii fara dragoste. Rigoletto Muzica: Giuseppe Verdi Libret: Francesco Maria Piave, dupa Victor Hugo "Le Roi s'amuse" Premiera: Venetia, 11 martie, 1851 Personajele pline de viata si muzica insufletita au facut din Rigoletto una dintre operele preferate ale publicului, depasita doar de Aida pentru creatia lui Verdi. Rigoletto este mascariciul cocosat si cu un umor amar de la curte, a carui pretuita fiica, Gilda, este curtata de afemeiatul Duce de Mantua. Acestuia nu ii este prea greu sa o cucereasca. Satui de glumele adesea crude - pentru ca spuneau adevarul - ale mascariciului, curtenii il pacalesc pe Rigoletto, iar Gilda este sedusa de Duce. Hotarat

sa ii demonstreze fiicei sale cine este de fapt Ducele, Rigoletto o duce pe aceasta in casa asasinului Sparafucile, a carui sora Maddalena ii ofera ducelui farmecele sale. Rigoletto il angajase pe Sparafucile pentru a-l ucide pe duce, dar Maddalena il convinge sa ucida in locul acestuia pe altcineva, ales la intamplare. Stiind ca va fi ucisa, Gilda apare deghizata, este injunghiata, bagata intr-un sac si trimisa lui Rigoletto, in locul trupului Ducelui, In ultima clipa, cocosatul deschide sacul si isi descopera fiica in agonie, care moare soptind ultimele cuvinte de dragoste catre Duce. Inelul Nibelungilor ,The Rhinegold. ,The Valkyrie,Amurgul zeilor Muzica: Richard Wagner Libret: Richard Wagner Premiera: Bayreuth, august 1876 Ciclul in patru parti al lui Wagner urmareste aventurile zeilor, uriasilor, gnomilor si oamenilor, care lupta cu lacomia si tradarea pentru a ajunge la un final izbavitor. In prima parte a ciclului, nibelungul pitic Alberich renunta la iubire pentru a castiga aurul Rinului, din care isi face un inel care ii da puteri uluitoare. In acest timp, Wotan, stapanul zeilor, regreta promisiunea de a o da pe Freia, zeita tineretii si frumusetii, uriasilor, in schimbul ajutorului acestora pentru reconstructia Valhallei. Wotan il pacaleste pe Alberich si fura Inelul magic, dandu-l uriasilor in locul zeitei. Dar Alberich blestemase Inelul, iar oricine il atingea atragea asupra sa si a celor din jur nenorocirea. La inceputul din Die Walkure, Siegmund ajunge la coliba in care Sieglinde asteapta credincioasa intoarcerea lui Hunding, pe care a fost obligata sa il ia de sot. Cei doi se indragostesc, fara sa stie ca amandoi sunt de fapt copiii umani ai lui Wotan. Acesta o trimite pe fiica sa favorita, Brunnhilde din randul neinfricatelor Valkirii pentru a-l apara pe Siegmund, dar sotia sa, zeita Fricka, ii aminteste ca Siegmund a incalcat casatoria lui Hunding, si ca atare trebuie sa moara. Zdrobit de durere si aflat inca sub blestemul Inelului, Wotan ii cere Valkiriei sa il ajute pe Hunding. Desi Brunnhilda se opune, Wotan intervine si provoaca moartea fiului sau. Pentru a o pedepsi pe Valkiria care nu il ascultase, o adoarme pe Stanca Brunnhilde, inconjurata de un inel de foc, de care doar un erou adevarat va putea sa treaca. Dar inainte de a fin intemnitata astfel, Brunnhilda le spune zeilor ca Sieglinde este ascunsa in padure, unde va da nastere lui Siegfried, care ii va ajuta mai tarziu pe zei sa isi infranga dusmanii. Siegfried povesteste apoi cum copilul a fost salvat de langa mama sa moarta si crescut de mime, un pitic nibelung ce planuieste ca in viitor Siegfried sa il ucida pe uriasul Fafner si sa recupereze astfel Inelul. Siegfried ajunge sa lupte cu uriasul, folosind sabia rupta a tatalui sau si il invinge. Dar apoi il ucide si pe Mime pentru tradarea lui, totul sub privirile satisfacute ale lui Alberich. Intre timp, Wotan, ostenit, renunta sa mai fie stapanul zeilor, abandonand lumea in sarcina iubirii omenesti. O pasare il duce pe Siegfried la Valkiria adormita, pe care o trezeste. Brunnhilda renunta la puterile ei si cei doi indragostiti ajung impreuna, fiind reuniti de Inelul blestemat. Dar razbunarea zeilor ii asteapta in cea de a patra parte, Gotterdammerung. Hagen, fiul maleficului Alberich, pune la cale un plan pentru a-l ucide pe Siegfried si a fura Inelul de pe degetul Brunnhildei. O convinge se sora sa vitrega, Gutrune, sa ii dea lui Siegfried o potiune care o va sterge din amintirea eroului pe iubita sa Brunnhilde. Astfel Siegfried ajunge sa promita ca o va rapi pe fosta sa iubire pentru ca aceasta sa se marite cu Gunther, fratele lui Gutrune. In timpul luptei dintre cei doi Siegfried reuseste sa ia Inelul de pe mana Brunnhildei. Cand aceasta il acuza ca a tradat-o, Siegfried nu isi poate aminti nimic, asa ca neaga totul.

Dupa casatorie, fecioarele Rinului, mostenitoarele de drept ale Inelului, ii cer lui Siegfried sa il returneze, dar acesta refuza din cauza vrajii. Dorindu-si inelul, Hagen il injunghie pe la spate pe Siegfried. Dar cand incearca sa ia Inelul pretios de pe degetul cadavrului, mana acestuia se ridica pentru a-l impiedica. In acel moment apare si Brunnhilda, care ia inelul si se arunca impreuna cu acesta intr-un rug funerar, pentru a-l distruge pentru totdeauna. Sacrificiul ei aduce Inelul inapoi Rinului si purifica lumea pentru o noua era a iubirii. I Pagliacci (Paiatele) Muzica: Ruggiero Leoncavallo Libret: Ruggiero Leoncavallo Premiera: Milano, 21 mai, 1892 Creatia sentimentala semnata de Leoncavallo, "o piesa in piesa" incepe intr-un sat italian, in care ajunge un grup de actori, gata sa dea spectacole. Seful grupului, Canio, de o gelozie maladiva, descopera ca sotia sa, Nedda, s-a decis sa fuga cu un iubit. Jurand sa se razbune, ii anunta pe toti ca cel vinovat se va da de gol intr-un fel sau altul la spectacolul din acea seara. In timpul reprezentatiei, cand Nedda jucand rolul Columbinei vorbeste cu partenerul si iubitul de scena, Harlequin. Canio renunta la costumul de Pagliaccio si intr-un acces de furie incearca sa o forteze pe sotia sa sa ii dezvaluie numele iubitului misterios. Nedda fuge ingrozita de el, dar Canio o prinde si o ucide cu mai multe lovituri de cutit. Cu ultima rasuflare, Neda rosteste numele de Silvio, pe care Canio il omoara pe loc. Intregul public este inmarmurit de groaza in fata dramei care a devenit deodata realitate, iesind de pe scena in fata careia aplaudau." The Merry Widow (Vaduva vesela) Muzica: Franz Lehar Libret: Victor Leon si Leon Stein, dupa comedia lui Henri Meilhac Premiera: Viena, 28 decembrie, 1905 Muzica voioasa, dans si romantism, ingrediente care au transformat aceasta opereta intr-o favorita a publicului, inca de la premiera. In veselul Paris, o petrecere de aniversare pentru conducatorul statului imaginar Marsovia este in plina desfasurare. Bogata Sonia este inconjurata de pretendenti, spre disperarea Baronului Popoff, diplomat al tarii Marsovia, care se teme ca aceasta va ruina tara daca se va casatori cu un strain. Popoff reuseste sa il convinga pe Printul Danilo, ministrul de finante, sa o ceara in casatorie pe Sonia, desi aceasta il mai refuzase o data, in trecut. Dar acum Sonia este cea care il copleseste cu atentia sa pe Print, chiar daca acesta pare indiferent, pana cand Sonia anunta ca s-a logodit cu un francez. Disperat, ii marturiseste Soniei ca o iubeste, descoperind ca totul nu a fost decat o minciuna si ca iubita sa ii impartaseste sentimentele.

Madama Butterfly Muzica: Giacomo Puccini Libret: Giuseppe Giacosa si Luigi Illica Premiera: Milano, 17 februarie, 1904 Una dintre cele mai cunoscute opere din lume, povestea prezinta consecintele devotiunii obsesive. Pinkerton, un ofiter din marina americana aflat in Japonia accepta o casatorie temporara cu Cio-Cio-San, cunoscuta sub numele de alint Butterfly, care renunta la familie si religie pentru el. Cand Pinkerton se intoarce in America, sotia ignora orice sfaturi si il asteapta sa se intoarca, refuzand o cerere in casatorie din partea lui Yamadori, un bogat afacerist nipon. Cand toate caile de iesire ii sunt inchise, este zdrobita de durere cand afla ca Pinkerton s-a intors, de aceasta data insotit de o sotie americana. Cum nu poate suporta durerea si dezonoarea, Cio-CioSan se sinucide cu sabia tatalui sau, potrivit traditiei. Lucia di Lammermoor Muzica: Gaetano Donizetti Libret: Salvatore Cammarano, dupa romanului lui Sir Walter Scott Premiera: Neapole, 26 septembrie, 1835 Tragica si romantica poveste a lui Donizetti nareaza viata lui Lucy, sora Lordului Henry de Lammermoor, care vrea sa isi casatoreasca sora pentru a-si salva situatia financiara si politica. Cand Henry afla ca Lucia il iubeste pe Edgar, fiul unei familii rivale, o minte spunandu-i ca acesta i-a fost necredincios. Lucia il crede si accepta o casatorie de convenienta. La intoarcerea dintr-o calatorie din strainatate, Edgar este ranit de infidelitatea Luciei, fara sa stie nimic despre planul fratelui. Henry il provoaca la duel, acuzandu-l ca i-a jignit sora. Dar Lucy, innebunita de durere, isi ucide sotul si se sinucide, iar Edgar, pierzandu-si singura iubire, se sinucide la randul sau la mormantul stramosilor lui. Hansel and Gretel Muzica: Engelbert Humperdinck Libret: Adelheid Wette Premiera: Weimar, 23 decembrie, 1893 Acesta basm clasic este povestea unui sarac mestesugar care locuieste intr-o coliba in padure, alaturi de sotia sa Gertrude si cei doi copii, Hansel si Gretel. Intr-o zi, enervat de joaca celor doi copii, Gertrude varsa din greseala laptele pastrat pentru cina, asa ca ii trimite pe Hansel si Gretel sa culeaga fructe din padure, singura mancare din acea zi. Cand sotul se intoarce acasa, Gertrude afla ca in adancurile padurii traieste o vrajitoare care ii ademeneste pe copii pentru a-i manca apoi. Hansel si Gretel se ratacesc in padure si adorm la radacina unor copaci, fiind aparati de ingerii pazitori. A doua zi sunt prinsi de vrajitoarea cea rea, care ii vrajeste si se pregateste sa ii gateasca. Dar Gretel reuseste sa rupa vraja, iar cei doi o pacalesc pe vrajitoare si o inchid in cuptorul incins, unde o coc pana cand se transforma intr-o prajitura uriasa.

Olandezul zburator Muzica: Richard Wagner Libret: Wagner, inspirat de Heine Premiera: Dresda, 2 ianuarie, 1843 Wagner s-a inspirat pentru subiectul acestei opere din legenda unui capitan olandez, care jurase ca va naviga in jurul Capului Bunei Sperante, chiar daca ii va lua toata viata si chiar mai mult. Condamnat de diavol sa navigheze la nesfarsit, are voie sa debarce pentru scurt timp la fiecare sapte ani, cautand acea femeie a carei dragoste adevarata il va izbavi de blestem. In timpul unei furtuni, capitanul norvegian Daland reuseste sa isi duca nava intr-un loc mai linisitit, cand langa el apare nava fantomatica a Olandezului zburator. Daland este de acord ca Olandezul sa il urmeze pentru a o cunoaste pe fiica sa, Senta, care s-a indragostit de un portret care seamana cu Olandezul zburator. Inca din prima clipa Senta intelege ca Olandezul este barbatul viselor sale, iar la plecarea lui, fuge de langa familia ei si se arunca in mare, eliberandu-si iubitul de blestem si ramanand alaturi de el pentru eternitate. Die Fledermaus (Liliacul) Muzica: Johann Strauss Libret: Henri Meilhac si Ludovic Halvy Premiera: Viena, 5 aprilie, 1874 Populara opereta a lui Strauss este un amestec de comedie si dans. Burghezul Eisenstein trebuie sa ajunga in inchisoare din cauza unei greseli marunte a avocatului sau. Auzind vestea, Alfred, fostul iubit al sotiei lui Eisenstein, Rosalinda, decide sa profite de absenta sotului pentru a relua vechea legatura. Apoi soseste prietenul lui Eisenstein, Falke, imbracat in costum de liliac, si care ii cere sotului sa mearga la inchisoare peste cateva ore, intre timp participand la un bal mascat. Cei doi pleaca impreuna, iar Alfred soseste, fiind confundat cu Eisenstein si inchis in temnita. La bal, Eisenstein este fascinat de o misterioasa contesa maghiara, care este de fapt chiar sotia sa, deghizata. Dupa terminarea balului se duce la inchisoare, unde ii gaseste pe Alfred si Mesalinda. In mijlocul confruntarii restul personajelor apar ca prin farmec, tensiunea dispare, iar toata lumea este fericita, cantand in cinstea magiei dansului si sampaniei. Faust Muzica: Charles Gounod Libret: Michel Carre si Jules Barbier Premiera: Paris, 19 martie, 1859 Dramatismul si elementele oculte si stranii au facut din Faust un succes imediat, inca de la premiera. Batranul filosof Faust, plangandu-si tineretea si puterile pierdute, dar mai ales viata irosita in zadar, se pregateste sa se sinucida. Dar in clipa in care duce cupa cu otrava la gura, aude afara vocile vesele ale copiiilor. Disperat, ii cere ajutorul lui Satan. Apare demonul Mephistopheles, care ii ofera lui Faust tineretea, in schimbul sufletului, intelegere pe care filosoful o accepta. Cu Mephistopheles zambind sarcastic in fundal, acum tanarul Faust o seduce si tradeaza

pe Marguerite, ucigandu-l si pe fratele acesteia, Valentine, cand incearca sa isi apere sora. Si Marguerite este blestemata la randul ei si isi ucide copilul nelegitim, crima pentru care este condamnata la moarte. Dar in final bunatatea fetei o salveaza. Ingerii vin si o duc in rai, izbavindu-l si pe Faust din ghearele diavolului, pentru ca savantul regretase pactul facut. Evgheni Oneghin Muzica: Piotr Ilici Ceaikovski Libret: Ceaikovski si K. S. Shilovski, dupa un poem de Puskin Premiera: Moscova, 29 martie, 1879 Se spune ca Ceaikovski insusi ar fi fost indragostit de Tatiana, eroina virtuoasa a acestei opere clasice. La inceput surorile Tatiana si Olga astepta sosirea logodnicului Olgai, Lenski, si a prietenului sau Oneghin. In varsta de doar 17 ani, Tatiana se indragosteste pentru prima oara de Oneghin, chiar daca acesta este mai in varsta decat ea. Ii marturiseste acestuia iubirea, dar Oneghin, politicos si rece, o respinge. Plictisit, Oneghin ajunge sa flirteze cu Olga, iar cei doi vechi prieteni ajung sa se dueleze, Lenski fiind ucis. Oneghin alege sa dispara din societate, impovarat de uciderea celui mai drag prieten, pentru a se intoarce multi ani mai tarziu. Atunci o redescopera pe Tatiana, o doamna frumoasa, matura si mai ales casatorita, de care se indragosteste nebuneste. II marturiseste iubirea, dar este mult prea tarziu, caci Tatiana, chiar daca la randul ei il mai iubeste inca, alege sa ramana credincioasa sotului ei, neuitand umilirea din adolescenta. Don Pasquale Muzica: Gaetano Donizetti Libret: Donizetti si Giovanni Ruffini Premiera: Paris, 3 ianuarie, 1843 Exuberanta farsa a lui Donizetti prezinta incercarile lipsite de sansa ale batranului burlac Don Pasquale de a-si gasi o sotie, incercand in acelasi timp sa il impiedice pe nepotul sau Ernesto sa faca acelasi lucru. Ernesto este indragostit de tanara si plina de viata vaduva Norina, iar cuplul este convins sa il ajute pe Malatesta, prietenul lui Don Pasquale, sa gaseasca un mod pentru a ruina planurile batranului. Norina, jucand rolul de viitoare mireasa inocenta a lui Don Pasquale, devine o scorpie imposibila dupa casatorie, terorizandu-si batranul hot, fara sa ezite sa-l loveasca. In final, exasperatul Don Pasuqale gaseste "din intamplare" o scrisoare de dragoste a lui Ernesto catre Norina. Impreuna cu Malatesta ii descopera de indragostiti in gradina. Inteleptul Malatesta reuseste sa impace lucrurile, si totul se termina cu bine." Don Giovanni Muzica: Wolfgang Amadeus Mozart Libret: Lorenzo da Ponte Premiera: Praga, 29 octombrie, 1787 Una dintre cele mai cunoscute si apreciate opere, Don Giovanni combina inspirat dramatismul cu comedia, pentru a prezenta escapadele, aventurile si sfrarsitul

tragic al unui cuceritor mitic. La inceput, Don Giovanni paraseste pe furis locuinta iubitei sale Donna Anna, dar aceasta il urmareste. Zgomotul il trezeste pe tatal ei, Commendatore, care se dueleaza cu Don Giovanni, fiind ucis de acesta. Don Giovanni isi continua aventurile alaturi de servitorul sau, Leporello, si o intalneste pe Donna Elvira, care inca il iubeste desi a tradat-o. Scapa de ea, intalnind apoi un grup vesel de tarani, intre care si frumoasa Zerlina si grosolanul ei logodnic, Masetto. Don Giovanni incearca sa o cucereasca pe Zerlina, dar la tipatul ei vine si suspiciosul Masetto, iar Don Giovanni este demascat ca ucigas si seducator. Scapa, pentru a da ochii cu o statuie a ucisului Commendatore, care in trage pe Don Giovanni in iad. Boris Godunov Muzica: Modest Mussorgsky Libret: inspirat de piesa lui Puskin si de lucrarea lui Nikolai Karamzin "Istoria tatului rus". Premiera: St. Petersburg, 27 ianuarie, 1874 Cea mai maiestuoasa dintre toate operele rusesti, Boris Godunov a fost considerata o creatie revolutionara datorita muzicii si versurilor, dar si pentru modalitatea in care realiza un sumbru portret al unei perioade turbulente din istoria tarii. Potrivit legendei, Boris devine Tarul Rusiei dupa ce il ucide pe Dimitri, mostenitorul de drept. Desi incearca sa conduca tara asa cum trebuie, Rusia decade in haos si saracie. Tanarul calugar Grigori il convinge pe regele polonez vecin ,c el este de fapt Dimitri. Calugarul se casatoreste cu Marina, o nobila poloneza care isi ascunde dorinta de putere sub masca unei pasionate iubiri. Grigori/Dmitri alaturi de armatele poloneze invadeaza Rusia, luand puterea din mainile unui Boris infricosat si macinat de vin in fata aparentei invieri a lui Dmitri. Povara este prea mare si greu de suportat, asa ca Boris moare. Pe un fundal intunecat, poporul rus, sfasiat de razboaie si aflat sub o conducere nelegitima, isi plange durerea. Aida Muzica: Giuseppe Verdi Libret: Antonio Ghislanzoni Premiera: Cairo, 24 decembrie, 1871 Povestea celei mai importante si "clasice" opere scrise de Verdi incepe in palatul regal din vechiul Egipt, unde frumoasa printesa etiopiana Aida este sclava printesei egiptene Amneris. Cand armata etiopiana ataca, incercand sa o salveze pe Aida, Radames, capitanul garzilor egiptene si iubitul Aidei, conduce o glorioasa aparare, reusind sa il prinda pe tatal Aidei, Regele Amonasro. Ca o rasplata pentru succesul sau, Faraonul ii ofera lui Radames mana fiicei sale, Printesa Amneris, care este geloasa pe Aida si il trateaza de sus pe capitan. Sfasiata intre patriotism si iubire, Aida simte cum o cuprinde disperarea. Il tradeaza pe Radames la indemnul tatalui, dar Amneris descopera complotul in pregatire. Ca razbunare, ii porunceste lui Radames sa renunte la Aida sau sa fie ingropat de viu. Tacut si demn, nedorind sa renunte la marea sa iubire, Radames este dus in temnita pentru a fi ucis. Acolo Aida il gaseste, cei doi unindu-se in moarte. "

LIBRETE DE OPERE SI OPERETE