Contributia lui Mircea Eliade la cunoasterea culturii populare romanesti Lucrarea de fata, cu titlul Contributia lui Mircea Eliade

la cunoasterea culturii populare romanesti a luat fiinta din doua ratiuni: din nevoia de a sublinia importanta cercetarilor interprinse de savantul roman Mircea Eliade in domeniul folclorului, si implicit, din necesitatea de a evidentia contributia acestuia la incadrarea mentalului popular roman in ansamblul structurilor mitologice universale. In indeplinirea acestui deziderat am avut in vedere doua studii redactate de filosoful roman la intervale diferite de timp: Comentarii la legenda Mesterului Manole (1943) si De la Zalmoxis la Genghis-Han (1970). Pe parcursul intregii lucrari am incercat realizarea unei paralele intre cele doua studii mentionate, cu scopul de a contura evolutia informatiilor oferite de cercetatorul roman in domeniu, si, mai ales, de a sublinia metoda specifica de lucru. Capitolul introductiv al lucrarii cu titlul Viata si activitatea lui Mircea Eliade se axeaza atat pe schitarea vietii si a activitatii omului de stiinta, cat si pe principalele lucrari intocmite de acesta cu profund caracter folcloric. De asemenea, am luat in considerare si modul in care efortul depus in domeniul etnografic a influentat literatura creata pe parcursul vietii. Capitolul al II- lea al studiului nostru avand titlul Cercetari de etnobotanica romaneasca se concentreaza in jurul studiilor de etnobotanica autohtona, mai precis pe scenariul culegerii plantei magice de matraguna, care va constitui baza redactarii a doua studii de sine statatoare : Matraguna si Legenda matragunei. Cu aceasta ocazie am incercat configurarea unei paralele intre informatiile oferite intr-o prima faza in articolul publicat in revista Cuvantul si cele oferite de studiul final Cultul matragunei in Romania. Totodata, o atentie deosebita a fost acordata modului stiintific in care autorul a decis sa isi expuna intreaga argumentare. In cadrul capitolului al III- lea Capodopere baladesti in viziunea lui Mircea Eliade problema in discutie este cea a mitului si modul in care geniul popular romanesc a asimilat si a interpretat doua legende comune intregului spatiu balcanic. Mircea Eliade descopera matricea simbolica care guverneaza atat motivul zidirii nevestei in temelia unei constructii cat si coordonatele destinului tragic al pastorului. Si de aceasta data, prezentarea noastra incearca conturarea metodei analitice utilizate de istoricul religiilor si sublinierea contributiei aduse de acesta in domeniu. Ultimul capitolul al lucrarii intitulat Alte studii eliadesti insumneaza in cuprinsul sau alte puncte de referinta dedicate folcloristii romanesti. Primul aspect abordat este cel al cosmogoniei, prin care se urmareste atat valorificarea motivelor fundamentale care stau la baza acestor credinte, cat si sublinierea specificului creatiei populare. O a doua tema prezentata este cea a religiei geto-dace, si mai ales a figurii ei centrale, Zalmoxis. Mircea Eliade a insistat asupra ei in incercarea de determinare a statutului detinut in contextul istoric precrestin, cu scopul de a identifica urmele lasate de acest cult asupra mentalitatii populare arhaice. In concluzie, prin corpusul de studii luate in vedere, cat si prin analiza metodelor de investigatie textuala se poate afirma cu usurinta faptul ca folclorul romanesc reprezinta in sine un organism cu mii de rasfrangeri si radacini , fiind o sursa inepuizabila de simboluri si de interpretari, contributia lui Mircea Eliade la relevarea acestui aspect fiind semnificativa.