3. Cazul: Rutili vs. Minister fir the Interior, nr.

36\75, 28 octombrie 1975Situa ia de fapt n urma unui recurs introdus de un cet ean italian avnd re edin a n Fran a mpotrivaunei decizii prin care i se interzicea sejurul pe teritor iul francez, n anumite departamente,Tribunalul Administrativ Paris a adr esat Cur ii de Justi ie a Comunit ilor Europene dou ntr eb ri, prima refer itoare la aplicar ea articolului 39 TCE (libera circula ie a lucr torilor iexcep iile), i anume dac acesta se aplic exclusiv dispozi iilor legale sau regulamentar eadoptate de statele membre sau se aplic i deciziilor individuale luate n aplicarea acestora;cea de-a doua ntrebare vizeaz marja de manevr de care dispun statele membre n invocareaexcep iei privind ordinea public ca restrngere a libert ii de circula ie i de sejur pe teritoriullor a cet enilor provenind din alte state membre. Norme comunitare relevante Articolul 39 2 TCE : libera circula ie a lucr torilor ; excep ii - clauza de ordinepublic .Solu ia i principiile degajate de CJCE Expresia folosit de articolul 39, sub r ezer va limit rilor justificate de motive deordine public , vizeaz nu numai dipozi ii legale sau regulamentare pe care un stat le adopt n scopu l limit rii liber ei circula ii pe teritoriul s u a cet enilor unui alt stat membru, ci ideciziile individuale luate n aplicarea unor astfel de dispozi ii de aplicare general .D a c , n p r i n c i p i u es t e r e c u n o s c u t d r ep t u l f i e c r u i s t a t m e m b r u d e a d e t er m i n a exigen ele de ordine public care pot justifica luarea unor asemenea m suri, aceast libertatenu este nelimitat , ci circumscris unei cerin e de propor ionalitate, astfel nct atinger eaadus dr epturilor prev zute n tratat nu trebuie s dep easc ceea ce este necesar pentruap rarea ordinii publice ntr-o societate democratic . CJCE se refer expres la principiileconsacrate n acest domeniu de Conven ia european a drepturilor omului (CEDO). Evaluare Spe a confirm pozi ia Cur ii n materia excep iilor de la libera circula ie a cet enilor statelor membr e, prin instituir ea unui control al institu iilor comunitare asupra invoc rii dec tre un stat membru a excep iei de ap rare a ordinii publice ca justificare a m surilor der estrnger e a libert ii de circula ie i sejur pe teritoriul s u pentru cet enii unui alt statmembru.

Cazul: Cilfit SRL. and Lanificio di Gavardo SPA. vs. Ministry of Health, 1982,nr.283/81Situa ia de fapt Importatori de ln au contestat colectarea de taxe pentru inspec ii de salubritateimpus de Guvernul Italian importatorilor de ln din afara Comunit ii Europene, motivndc lna este un produs de origine animal ( pentru care cheltuielile nu pot fi stabilite prin actenormative) i de aceea nu sunt supuse acestor cheltuieli. Guvernul italian a invocat faptul c interpretarea sintagmei produs de origine animal era n mod evident f cut n virtuteaprincipiului acte claire, caz n care nu este necesar nici o solicitare n temeiul art. 234. CurteaSuprema italiana a deferit cauza CJCE. Norme comunitare relevante Articolul 234 (2) TCE Solu ia i principii degajate de CJCE O solicitare de interpretare adresat Cur ii nu este necesar cnd:(a) problema de drept comunitar este irelevant ;(b) problema a fost deja dezb tut de Curte iar aceasta s-a pronun at asupra ei;(c) sensul corect este evident i nu las loc la interpret ri. Evaluare

Atunci cnd o problem de interpretare a reglement rilor comunitare este ridicat nfa a unei cur i sau a unui tribunal al unui stat membru, acea curte sau tribuna, dac apreciaz c acea interpretar e i est e necesar pentru a emite o hot rre, poate solicita CJCE s sepronun e asupra ei. Cazul: Cilfit . Problema privind obligatia instantelor care pronunt hot rri ce nu sunt supuse vreunei c i de atac a f cut obiectul unei ntreb ri preliminare n cauza Cilfit, prin care Curtea Suprem de Casa ie din Italia a dorit s afle daca art. 177 stabilete o obligatie de trimitere la Curtea Comunit ilor care nu permite instan ei s mai fac vreo apreciere asupra temeiului ntreb rii adresate sau subordoneaz - i n ce limite - aceast obliga ie existen ei prealabile a unei ndoieli rezonabile privind interpretarea 37 . Curtea de Justi ie a r spuns c instan ele statelor membre ale c ror decizii nu pot face obiectul unei c i de atac n dreptul intern trebuie s si ndeplineasc obliga ia de sesizare a Cur ii de Justi ie, cu excep ia cazului n care constat c ntrebarea adresat nu este pertinent sau c dispozi ia comunitar n cauz a f cut deja obiectul unei interpret ri din partea Cur ii sau c aplicarea corect a dreptului comunitar se impune cu o asemenea eviden nct nu mai las loc nici unei ndoieli rezonabile; existen a unei astfel de posibilit i trebuie s fie evaluat n func ie de caracteristicile proprii dreptului comunitar, de dificult ile specifice pe care le prezint interpretarea acestuia i de riscul divergen elor de jurispruden din cadrul Comunit ii. Prin jurispruden a Cilfit, Curtea de Justi ie a definit sfera de aplicare a obliga iei i excep iile cu privire la investirea Cur ii de Justi ie de c tre instan ele care pronun hot rri ce nu sunt supuse vreunei c i de atac. Astfel, obliga ia de investire nu opereaz n urm toarele 3 situa ii: ntrebarea formulat este identic cu o ntrebare care a f cut obiectul unei hot rri preliminare ntr-o cauz asem n toare; exist deja o jurispruden anterioar care interpreteaz dispozi ia respectiv de drept comunitar aplicarea dreptului comunitar se impune cu eviden (recunoaterea indirect a teoriei actului clar), cu condi ia ca instan a s fie convins c aceeai eviden s-ar impune i altor instan e de judecat din celelalte state membre, precum i Cur ii de Justi ie. ndeplinirea acestei condi ii presupune ca instan a de judecat s cunoasc sistemele de drept ale celorlalte state membre ale Comunit ii pentru a avea convingerea c instan ele de judecat omoloage n ansamblul lor ar confirma aplicarea corect a dreptului comunitar n concluzie, atenuarea obliga iei instan elor supreme de a investi Curtea opereaz , n esen , n cazul n care Curtea a interpretat anterior dispozi ia comunitar n cauz , n scopul de a evita interpretarea neuniform a dreptului comunitar n ansamblul Comunit ii.

y y y

Cazul: Dassonville Toate normele privind comertul adoptate de state membre care impiedica ori sunt apte sa impiedice, in mod direct sau indirect, comertul intracomunitar trebuie sa fie considerate ca masuri avand un efect echivalent restrictiilor cantitative. In absenta unui sistem comunitar garantand consumatorilor autenticitatea originii sau denumirii unui produs, statele membre pot adopta masuri care sa previna practicile incorecte in aceasta privinta, cu conditia ca asemenea masuri sa fie rezonabile si sa nu constituie un mijloc de discriminare arbitrara sau o restrangere deghizata a comertului intre statele membre. In consecinta, cerinta certificatului de autenticitate impusa de un stat membru, certificat care este mai putin usor de obtinut de importatorii unui produs autentic care a fost pus in circulatie libera in

conformitate cu legea in alt stat membru decat de catre importatorii aceluiasi produs venind direct din tara de origine reprezinta o masura avand un efect echivalent unei restrictii cantitative de tipul celor interzise de Tratat. Un acord de distributie exclusiva cade sub incidenta interdictiei prevazute de art. 85 atunci cand impiedica, in drept sau in fapt, importul produselor in cauza din alte state membre in teritoriul protejat, efectuat de alte persoane decat importatorul exclusiv. Un acord de distributie exclusiva poate sa afecteze in mod negativ comertul intre statele membre si poate avea ca efect stanjenirea concurentei daca cel care este concesionar este in masura sa impiedice importurile paralele din alte state membre in teritoriul acoperit de concesiune prin mijlocirea efectelor combinate ale acordului de distributie si dreptului national care impune folosirea exclusiva numai a anumitor mijloace de dovedire a autenticitatii. In scopul aprecierii, daca ne aflam sau nu intr-un asemenea caz, trebuie sa se tina seama nu numai de drepturile si obligatiile decurgand din dispozitiile acordului, ci si de contextul juridic si economic si, in special, de existenta posibila a unor acorduri similare incheiate intre acelasi producator si concesionarii stabiliti in alte state membre. Diferentele de preturi identificate intre statele membre sunt un indiciu care trebuie luat in considerare. Dreptul UE Art. 30, 31, 32, 33, 36 si art. 85 din Tratatul de la Roma (TCEE). Admisibilitate Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o cerere de pronuntarea unei hotarari preliminare sunt: - sa cuprinda o expunere succinta a obiectului litigiului, precum si a faptelor pertinente, astfel cum au fost constatate, sau, cel putin, sa prezinte ipotezele de fapt pe care se grefeaza intrebarile formulate; - sa redea continutul dispozitiilor de drept intern susceptibile de a fi aplicate in cauza si sa identifice, daca este cazul, jurisprudenta nationala pertinenta, indicand de fiecare data elementele de identificare exacte; - sa identifice cu suficienta precizie dispozitiile de drept comunitar relevante in speta; - sa explice motivele care au determinat jurisdictia nationala sa formuleze intrebarile privind interpretarea sau validitatea anumitor dispozitii comunitare, precum si legatura dintre aceste dispozitii si legislatia nationala aplicabila litigiului principal; - sa contina, daca este cazul, un rezumat al argumentelor esentiale ale partilor. Analizand cererea adresata, Curtea constata ca sunt indeplinite aceste conditii, cererea fiind admisa. Intrebari adresate in vederea pronuntarii unei hotarari preliminare Prin hotararea din 11 ianuarie 1974, inregistrata la grefa Curtii la data de 8 februarie 1974, Tribunal de Premiere Instance din Bruxelles a adresat, in temeiul art. 177 din Tratatul CEE, doua intrebari privind interpretarea art. 30, 31, 32, 33, 36 si 85 din Tratatul CEE, referitoare la cerinta prezentarii unui document oficial eliberat de guvernul statului exportator pentru produsele cu denumire de origine. Prin prima intrebare, se cere sa se raspunda daca o dispozitie de reglementare nationala care interzice importul unei marfi cu denumire de origine, atunci cand aceasta marfa nu este insotita de un document oficial eliberat de guvernul statului exportator, care sa ateste dreptul sau de a utiliza aceasta

denumire, constituie o masura cu efect echivalent celui al unei restrictii cantitative in sensul art. 30 din Tratat. Atat din actele dosarului cat si din dezbateri reiese ca un comerciant care doreste sa importe in Belgia Scotch whisky aflat deja in libera circulatie in Franta nu poate sa isi procure un astfel de certificat decat cu pretul unor mari dificultati, spre deosebire de importatorul care importa direct din statul producator. Or, orice reglementare comerciala a statelor membre susceptibila de a limita comertul intracomunitar, direct sau indirect, in mod actual sau eventual, trebuie considerata ca o masura cu efect echivalent celui al restrictiilor cantitative. Atata timp cat nu este instituit un regim comunitar care sa garanteze consumatorilor autenticitatea denumirii de origine a unui produs, daca un stat membru ia masuri pentru a preveni practici neloiale in aceasta privinta, trebuie sa o faca totusi asa incat aceste masuri sa fie rezonabile, iar mijloacele de proba cerute sa nu aiba drept efect restrictionarea comertului intre statele membre si sa fie, in consecinta, accesibile tuturor resortisantilor. Chiar fara a trebui sa se cerceteze daca asemenea masuri intra sau nu sub incidenta art. 36, acestea nu ar putea in nici un caz, conform principiului enuntat in a doua teza a acestui articol, sa constituie un mijloc de discriminare arbitrara sau o restrictie deghizata in comertul dintre statele membre. Acesta este cazul formalitatilor cerute de un stat membru pentru justificarea originii unui produs, pe care numai importatorii directi ar fi practic in masura sa le indeplineasca fara a se confrunta cu dificultati serioase. Asadar, solicitarea de catre un stat membru a unui certificat de autenticitate care este greu accesibil importatorilor unui produs autentic aflat legal in libera circulatie intr-un alt stat membru, decat importatorilor aceluiasi produs provenind direct din tara de origine constituie o masura cu efect echivalent celui al unei restrictii cantitative, incompatibile cu Tratatul. Prin a doua intrebare adresata Curtii, se cere sa se raspunda daca un acord, care are ca efect restrangerea concurentei si afectarea comertului dintre statele membre cand se combina cu o reglementare nationala privind certificatul de origine, este nul atunci cand acordul nu face decat sa autorizeze sau sa se opuna la utilizarea acestei reglementari de catre importatorul exclusiv pentru a impiedica importurile paralele. Un acord de exclusivitate cade sub interdictia art. 85 atunci cand se opune, in drept sau in fapt, ca produsele respective sa fie importate din alte state membre in zona protejata, de catre alte persoane decat importatorul exclusiv. In special, un acord de exclusivitate este susceptibil sa afecteze comertul intre statele membre si poate avea ca efect denaturarea concurentei, din momentul in care concesionarul poate impiedica importurile paralele din alte state membre in teritoriul acoperit de concesiune din cauza combinarii efectelor acordului cu efectele unei legislatii nationale care cere exclusiv un anumit mijloc de a proba autenticitatea produsului. Pentru a constata existenta unei asemenea situatii, trebuie sa se ia in considerare nu numai drepturile si obligatiile care decurg din clauzele acordului, ci si contextul economic si juridic in care acesta se situeaza, si in special existenta, eventual, a unor acorduri similare incheiate intre acelasi producator si concesionarii din alte state membre. In acest sens, mentinerea intr-un stat membru a unor preturi sensibil mai ridicate decat cele practicate intr-un alt stat membru poate conduce la intrebarea daca acordul de exclusivitate nu este cumva

utilizat pentru a-i impiedica pe importatori sa obtina mijloacele de a proba autenticitatea produsului respectiv, cerute de o reglementare nationala de tipul avut in vedere in intrebare. Cu toate acestea, faptul ca un acord se limiteaza la a permite sau nu interzice aplicarea unei astfel de reglementari nationale nu este in sine suficient pentru a face acordul nul de plin drept. Cu privire la cheltuielile de judecata: Cheltuielile pretinse de catre guvernele Belgiei si Regatului Unit, precum si de catre Comisia Comunitatilor Europene, care au prezentat observatii Curtii, nu pot face obiectul unei rambursari. Avand in vedere ca procedura are, in ceea ce priveste partile din actiunea principala, caracterul unui incident procedural in cadrul litigiului aflat pe rolul Tribunal de Premiere Instance din Bruxelles, este de competenta acestuia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata.

Solutia Curtii Curtea, pronuntandu-se asupra intrebarilor pe care i le-a adresat Tribunal de Premiere Instance din Bruxelles prin hotararea de trimitere din 11 ianuarie 1974, hotaraste: 1. Solicitarea de catre un stat membru a unui certificat de autenticitate care este mai greu accesibil importatorilor unui produs autentic aflat legal in libera circulatie intr-un alt stat membru, decat importatorilor aceluiasi produs provenind direct din tara de origine constituie o masura cu efect echivalent celui al unei restrictii cantitative, incompatibila cu Tratatul. 2. Faptul ca un acord se limiteaza la a permite sau nu interzice aplicarea unei astfel de reglementari nationale nu este in sine suficient pentru a face acordul nul de plin drept.

Concluzie Hotararea Dassonville a consacrat o constanta jurisprudentiala reluata permanent de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, potrivit careia orice reglementare comerciala a statelor membre, susceptibila de a impiedica direct sau indirect, in realitate sau potential, comertul intracomunitar, este considerata ca fiind o masura cu efect echivalent restrictiilor cantitative. Din aceasta definitie pot fi deduse doua caracteristici principale ale masurii cu efect echivalent, si anume: trebuie sa fie vorba despre o masura restrictiva luata de o autoritate, iar masura respectiva trebuie sa fie susceptibila de a afecta comertul intracomunitar.