Echipamente fiscale

Echipamentele fiscale se clasifica astfel :

1. Case de marcat fiscale:

-Case de marcat portabile

- Case de marcat clasice

- Case de marcat modele noi

Toti agentii economici care efectueaza tranzactii cu persoane fizice sunt obligati sa posede case de marcat fiscale, in conditiile prevazute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Daca lucreaza doar cu persoane juridice, pot emite facturi si chitante catre acestia fara a fi nevoiti sa cumpere casa de marcat.

Obligatii ale agentilor economici : - Nu au voie sa inceapa activitatea unui punct de lucru inainte de a avea fiscalizata casa de marcat. - In termen de 24 de ore de la fiscalizarea casei de marcat trebuie sa se prezinte la Administratia Financiara de care apartine punctul de lucru, cu o Declaratie de Instalare eliberata de unitatea de service, pentru a li se inregistra fiscalizarea. - Bonurile emise catre clienti trebuie sa contina descrierea exacta a produselor sau a serviciilor platite. Asadar agentii economici au obligatia de a avea memorate in casa de marcat toate denumirile produselor si serviciilor pe care le comercializeaza. - Au obligatia de a efectua un raport zilnic de golire la sfarsitul fiecarei zile in care au folosit casa de marcat (raport Z). Deasemenea lunar trebuie depus un raport fiscal la Administratia Financiara pentru totalul vanzarilor lunii precedente, raport care se scoate de catre personalul de service. - Au obligatia de a avea afisat la vedere textul "Va rugam solicitati si pastrati bonul fiscal". - Dupa incetarea activitatii unui punct de lucru agentii economici au obligatia de a preda la Administratia Financiara, impreuna cu un reprezentant al unitatii de service, memoria fiscala a casei de marcat.

Casele de marcat fiscale nu vor mai fi obligatorii pentru unele firme

Conform legislatiei in vigoare, sunt obligati sa utilizeze case de marcat fiscale toti agentii economici, cu exceptia celor care efectueaza comert cu produse agricole in piete, targuri, oboare, a serviciilor de alimentatie publica efectuate in mijloace de transport public de calatori sau a vanzarii de paine si produse de panificatia in magazine sau in raioane specializate.

Aparate de marcat fiscale nu trebuie folosite nici in activitatile de vanzare de ziare si reviste prin distribuitori specializati, transportul public de calatori pe baza de bilete sau abonamente tiparite, activitatile pentru care incasarile se realizeaza pe baza de bonuri cu valoare fixa, activitatile de asigurari, activitatile financiare si bancare, cu exceptia caselor de schimb valutar apartinand persoanelor juridice autorizate, vanzarea obiectelor de cult si serviciile religioase prestate de institutiile de cult, comertul cu amanuntul prin comis-voiajori si prin comiscorespondenta, cu exceptia livrarilor de bunuri la domiciliu efectuate de catre magazine, serviciile de instalatii, reparatii si intretinere a bunurilor.

2. Sisteme POS (cititor de carduri bancare)

In tarile dezvoltate, notiunea de bani ssa demonetizat de ani buni salariile se primesc pe carduri, iar cumparaturile nu se mai fac cu bani cash, ci electronic. Cardurile atit de raspindite in Occident au o dubla utilitate pe de o parte o mai mare securitate a banilor detinuti de o persoana, iar pe de alta parte, posibilitatea de identificare si depistare a unor persoane care au comis infractiuni. De citiva ani cardurile si-au facut simtita siprezenta si pe piata romaneasca, inca insuficient de dezvoltata pe de o parte din cauza criteriilor impuse de banci, iar pe de alta parte din cauza lefurilor foarte mici ale romanilor. Celor care insa vor sa utilizeze carduri, unitatile bancare le pun la dispozitie astfel de instrumente.

3. Cititor de coduri de bare

Abordarea n scopuri practice a multimii marfurilor, n continua diversificare, a determinat intensificarea preocuparilor pentru elaborarea unor sisteme de clasificare, potrivit cerintelor specifice ale unui domeniu sau altul de activitate. Pe masura dezvoltarii industriei si comertului, cresterii nivelului si importantei schimburilor internationale, introducerii pe scara larga a informaticii n practica economica, aceste sisteme de clasificare au fost ncontinuu perfectionate, n directia unei mai bune corelari cu structura productiei si a comertului, cu cerintele statice, vamale si de alta natura.

Concomitent cu aceste preocupari, n conditiile n care devenea tot mai pregnanta necesitatea unui limbaj unitar cu privire la marfuri, s-a surmarit, printr-o larga cooperare printrinternationala, armonizarea diferitelor sisteme de clasificare a marfurilor. Diferitele tipuri de clasificare a produselor sunt asociate cu sisteme de codificare specifice. Codul este o combinatie de elemente simbolice prin care se reprezinta o informatie. Aceste elemente pot fi litere (cod alfabetic), cifre (cod numeric) sau litere si cifre (cod alfanumeric). Codificarea reprezinta, prin urmare, operatia de transpunere n cod a elementelor definitorii ale unor obiecte, servicii, fenomene etc. Principalul obiectiv al codificarii, care determina si functia sa de baza, este identificarea marfurilor.

n conditiile proliferarii unei mari diversitati de clasificari ale produselor, a devenit necesara gasirea unor solutii de uniformizare a lor pe plan mondial, obiectiv atins prin elaborarea sistemelor Codul universal al produselor (Universal Product Code - UPC) si Codul european al articolelor (European Article Numbering - EAN). Ambele sisteme utilizeaza codificare cu bare. Codul de bare este o modalitate de reprezentare grafica a caracterelor numerice sau alfanumerice, prin alternarea unor bare de culoare nchisa cu spatii albe de dimensiuni diferite. Pentru citirea codurilor de bare sunt utilizate cititoare de coduri de bare cu laser sau cu infrarosu. infrarosu.