Sunteți pe pagina 1din 4

Argintul

Istoria argintului este strns legata de cea a aurului. Prin faptul ca si el se gaseste uneori n natura sub forma nativa, cu stralucirea lui deosebita este cunoscut din cele mai vechi timpuri ale antichitatii si folosit la confectionarea podoabelor si apoi la fabricarea monedelor. Din cele scrise n Biblie reiese ca argintul era cunoscut cu 2000 ani .e.n., iar Homer ne asigura n Iliada ca Achile avea scutul si spada de argint. Alte opinii , bazate pe studierea diferitelor obiecte de argint ce au fost descoprite n morminte, arata o vechime de 3500 ani i.e.n. n vechiul Egipt, cnd se extragea si cunostea numai argintul nativ, valoarea sa era cam aceeasi cu a aurului. Mai trziu , prin sec. XV .e.n. dupa ce se cunostea si procedeul de extragere al argintului din combinatii (din sulfura de argint) pretul lui incepe sa scada fata de cel al aurului. n fostul palat al regelui asirian Sargon din orasul Korsabad au fost gasite placi datnd din anul 710 .e.n., una de aur si alta de argint, pline cu inscriptii, dar pe una din ele se mentioneaz un fapt important, ca 131/3 prti de argint valorreaz ct o parte de aur. Numele argintului provine, probabil, de la culoarea sa alb cuv. Kesef din ebraica veche, deriv de la cuv. khasov care nsemna palid, iar cuv. grecesc argyros provine de la argos care nseamn a strluci . De la argyros s-a trecut n latina la argentum, denumire care a rmas pn azi n multe tri si de unde provine si denumirea stiintific a caestui element. n Evul Mediu, alchimistii, obsedati de astrologie, comparau argintul cu luna din cauza culorii sale palide (n contrast cu aurul, care simboliza Soarele). Alchimistul Geber n :Catrtea despre metale scria : Luna sau argintul. Ddescoperirea faptului c de multe ori n minereulrile de plumb (n special sulfura de plumb- galena) se gseste si argint, care se putea extrage, a facut pe alchimisti s cread n transmutarea plumbului argintifier n argint. De fapt, din plumbul argintifier se
1

putea extrage argint, dar numai cel continut ca impuruitate n acesta. Evident c nu se putea transforma plumbul n argint. Unii alchimisti credeau c aurul este argint colorat si c ndepartnd culoarea galben rosiatic a aurului se ajunge la argint. Extragerea argintului se fcea prin mai multe procedee . Amalganarea se cunostea din antichitate, un numai la extragerea aurului dar si la cea a argintului. Dac la obtinera aurului, mercurul avea rolul de a se alia n orima faz cu particulele mici de aur nativ, la extragerea argintului se putea folsi acest procedeu si plecnd de la principala combinayie a argintului , sulfura de argint : NaCl Hg Ag2 Ag Cl Ag + Hg2Cl2 . Asadar, n vreme ce n procesul amalganriila aur mercurul se aliaz numai cu aurul curat, la argint, mercurul dizolv argintul chiar din clorura de argint , cci el se combin si cu clorul separat. Rafinarea argintului se cunostea si ea, ca si a auruli din antichitate. Procedeul este cel al copelatiei . Aurul sau argintul , impurificate cu alte metale si n special cu plumb, cupru, cositor , se calcina n vase numite cupe , iar prin trecerea unui curent de aer , impurittile erau oxidate si absorbite de peretii porosi ai cupei , n vreme ce metalul pretios aurul sau argintul (care nu sunt atacate de oxigen ) rmnea curat . n natur , argintul se gseste de cele mai multe ori ca sulfur de argint n amestec cu alte sulfuri , de plumb , cupru , arsen , stibiu . n anul 1829 , Pattinson realizeaz un procedeu ( care se si numea pattinsonare ) si care d bune rezultate la extragerea argintului din plumbul argintifier . Procedeul se aplic industrial din 1831 si a fost de o important deosebit pentru Marea Britanie, care n acei ani producea n imperiul su colonial 40% din productia mondiala de plumb. Procedeul are la baz principiul c n aliajul plumb - argint , prin rcire , se separ nti plumbul , care rmne deasupra topiturii si se ndeprteaz cu niste linguri gurite . Prin aliajul de plumb argint ce rmne se sufl aer , care oxideaz plumbul la litorg ( oxid de plumb) , iar argintul rmne aproape curat (95%). Ctiva ani mai trziu , n 1850 , Alexander Parkes (1813 1890) , un chimist englez ,mare inventator, posesor a 66 brevete n cele mai diferite domenii ale chimiei , realizeaz si n metalurgia plumbului un procedeu de dezargintare care-I poart numele si care se aplic din 1859 pn astzi .
2

Procedeul pare , la ncput , paradoxal. n vreme ce toti metalurgistii si chimistii se czneau s separe argintul de plumbul si alte impuritti, Parkes vine si adaug n plumbul topit o cantitate mic de zinc (cca. 2%). La prima vedere, procedeul separrii celor dou metale se complic. Dar pe msur ce temperatura scade sub 935 C, zincul introdus, care, evident, este topit si el, se separ ca o spum, continnd argintul din aliaj sub form de cristale mixte zinc argint. Oxidnd apoi acest aliaj, zincul trece ca oxid de zinc, iar argintul rmne curat. Minereurile care contin sulfur de argint se pot trata cu cianur de sodiu, iar complexul de cianur de argint si de sodiu prin tratare cu zinc elibereaz argintul . Din 1884 ca urmare a cercetrilor lui B. Moebiu, argintul se rafineaz pe cale electrolitic. Argintul se bucur de propriettile de a fi cel mai bun conductor de electricitate si de cldur dintre toate metalele. Raportul valoric aur si argint se modific mereu. Dac n Evu Mediu 1 kg de aur reprezenta valoarea a 13 kg de argint. n 1985 erau necesare 28 kg, iar n 1939 aproximativ 77 kg argint pentru acelasi kilogram de aur. Argintul trece astfel de la fabricarea bijuteriilor, unde nsotea aurul, la fabricarea altor obiecte, ca : statuete, tacmuri, cupe ; iar apoi fiind accesibile ca pret, la fabricarea oglinzilor, a unor cerneluri, n medicin (ca argint coloidal) si mai ales n industria fotografic. Se foloseste, de asemenea la argintarea unor obiecte fabricate din metale mai ieftine, crora le d un aspect frumos si O rezistent mare. Pe teritoriul Romniei, exploatarea argintului se fcea odat cu cea a aurului, n special n M-tii Apuseni si, evident mult nainte de ocuparea Daciei de ctre romani. Cantitatea de argint extras n Transilvania pn la retragerea romanilor din Dacia (271 e.n.) este apreciat la aproximativ 1.345.000 kg, iar totalul extractiei de argint pn n 1980 este apreciat la 12.000.000 kg. Date chimice Argintul este un element chimic.In tabelul periodic are simbolul Ag i numrul atomic 47. Este un metal tranziional, avnd configuraia electronic a kriptonului, al patrulea gaz rar (1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6, 4s2 3d10

4p6) la care se adaug un electron s pe stratul al cincilea (5s1) i substratul 4d complet (4d10). Proprieti fizice si chimice Este un metal alb, strlucitor, i, dup cum i spune i numele, argintiu. n tietur proaspt, are o culoare uor glbuie. Face parte, mpreun cu aurul, platina, paladiul, iridiul din categoria metalelor preioase. Este moale, maleabil i ductil, fiind metalul cu cea mai mare conductibilitate electric i termic. Se oxideaz cu uurin n aer, formnd oxizi, i, de asemenea, n prezena sulfului, cu care formeaz sulfuri. ntrebuinri Fiind un bun conductor de electricitate, este folosit n electrotehnic i electronic, fie ca atare, fie sub form de depuneri galvanice. Deoarece este foarte ductil, se pot realiza prin tragere fire extrem de subiri, iar prin turnare i ambutisare, conectori i pastile pentru contacte electrice. Desi se oxideaz cu uurin, stratul de oxid nu este aderent, drept pentru care muli ani a fost principalul metal folosit n conectic. Cu toate acestea, odat cu progresul tehnologic din ultimii ani, conectica de nalt calitate se realizeaz din aur sau argint aurit. Se mai ntrebuineaz la baterea monedelor, n giuvaergerie, precum i n medicin. Deoarece elibereaz spontan ioni negativi (care au aciune germicida), multe decenii a fost ntrebuinat la confecionarea de instrumente medicale i proteze. n stomatologie, din argint se realizeaz cu succes pivoi endodontici. Nu poate fi folosit ca atare la confecionarea de proteze dentare, ci numai n aliaje, mpreun cu celelalte metale nobile.