Sunteți pe pagina 1din 3

Situaia familiei Asistam nu la sfrsitul familiei asa cum o stim, ci si la sfrsitul lumii pe care o cunoastem.

Imaginea curenta a familiei, preluata n discursul politic si stiintific, este aceea a unei institutii care conserva traditiile si valorile nationale. Fiind o institutie ce se transforma foarte lent si anevoios, familia are o independenta relativa fata de contextul social-economic, avnd o mare capacitate de inertie; schimbarile ei nu se fac o data cu schimbarea regimului politic ci urmaresc succesiunea civilizatiilor. Ultimele opinii sustin ca familia cauta sa se debaraseze de gloria conservatorismului, de meritul de a fi pastratoarea valorilor nationale, devenind mai curnd barometrul schimbarilor sociale, trecnd printr-un vizibil proces de democratizare, laicizare si liberalizare. Schimbarile din ultimele decenii din societatea occidentala au nascut ideea ca ne aflam n fata unei noi civilizatii, diferita de cea industriala si denumita de majoritatea teoreticienilor postmoderna. Postmodernitatea nseamna n primul rnd renuntarea la definitii si clasificari; nu mai avem modele ideale dominante ntr-un domeniu sau altul, nu mai exista calea cea mai buna etc. Iata cteva schimbari: n economie procesul de globalizare, constituirea corporatiilor multinationale, predominanta sectorului tertiar (al serviciilor), investitia n imaterial (nu att n materii prime sau salarii, ci n marketing, publicitate, management, informatizare); n politica constituirea regionalismului, miscari sociale si politice (nu sindicaliste ca n epoca moderna, ci miscari ale minoritatilor sexuale, miscari feministe, ecologiste); critica sociala nu mai e ancorata n vreo filosofie, ci e pragmatica; n morala epoca permisivitatii (totul e contestabil, nu exista reguli si nici solutii garantate); n comunicare noi mass-media si tehnologii de comunicare; ncepnd cu anii 90 era internetului; n viata cotidiana noi stiluri de viata, o filosofie a libertatii si experimentarii, noua faza a consumerismului, un hedonism controlat, noi modalitati de petrecere a timpului liber. n sfera familiei primatul intereselor individuale n fata asteptarilor pe care societatea le are de la familie, proliferarea altor tipuri de familii; chiar si n cadrul familiei nucleare se schimba statusurile si rolurile, casatoria este mai mult un parteneriat.

criza nuptialitatii - reculul casatoriilor, explozia demografica a celibatarilor (la ultimul recensamnt din Suedia 51% din totalul gospodariilor erau reprezentate de persoane singure (Yerbook of Nordic Statistics, 1994, p. 55).

Banalizarea divortului - divorturile se multiplica si survin din ce n ce mai devreme n viata cuplului. Unul din 7 copii americani este crescut de un singur parinte, n zonele urbane-unul din 4 (Toffler, 1983, p. 288). Rata divortialitatii a crescut n Marea Britanie de 6 ori ntre 1960 si 1980 iar numarul cuplurilor care au divortat n anii '70, e de trei ori mai mare dect numarul divortatilor din deceniul anterior (Parkinson, 1988, p.12).

Scaderea natalitatii - datorita emanciparii femeii, a cresterii participarii ei pe piata muncii, datorita accesului tot mai larg la mijloacele contraceptive, n contextul schimbarilor valorice recente, tot mai multe cupluri amna conceptia copiilor sau chiar renunta la a mai avea copii. Astfel, n Suedia 18,6% din gospodarii erau cupluri conjugale cu copii si 23,5% cupluri fara copii (Yearbook of Nordic Statistics, 1994, p.55). Cel mai adesea numarul de copii ai unei femei se reduce prin amnarea nasterilor si deci prin scurtarea perioadei fertile. n 1999 indicele sintetic de fertilitate pe plan mondial era de 2,9 copii pe femeie nsa n Europa acesta era de doar 1,4 - sub nivelul necesar nlocuirii generatiilor.

Cresterea fertilitatii ilegitime - desi n cupluri se nasc tot mai putini copii, n afara casatoriei numarul de copii a crescut considerabil. Acesti copii sunt n mare parte doriti de mama (exceptnd probabil mamele adolescente al caror numar a crescut de asemenea) fara ca aceasta sa doreasca o legatura cu tatal biologic. n Franta, un nou-nascut din cinci este nascut n afara casatoriei, n timp ce n anii '70 era doar unul din opt (Ferreol, 1994, p.514).

Dezvoltarea familiilor monoparentale - unii autori afirma ca ne ndreptam catre o societate "matricentrica" ntruct mama este cel mai adesea cea care are grija de copil. Acest tip de familie manifesta o stabilitate mult mai mare dect cuplul, cum este si firesc. n 1991 n Marea Britanie erau 1,3 mil. de familii monoparentale comparativ cu 0,5 mil. n 1971 continnd aproximativ 2,2 mil. de copii dependenti fata de 1 mil. n 1971. Aceasta nseamna ca una din 5 familii cu copii este familie monoparentala (Haskey, 1992, p.118)

Aparitia familiei comasate - doua persoane divortate cu copii se recasatoresc, adunnd copiii din ambele familii ntr-un nou tip de familie largita unul din 4 copii americani fac parte din asemenea familii (Toffler, 1983, p.289).

Dezvoltarea uniunilor consensuale - multe cupluri prefera coabitarea neoficializata n locul casatoriei legale. Raspndirea acestui stil de viata a impus nenumarate analize, cercetatorii

observnd ca uniunile consensuale sunt de fapt un simbol al relatiei de dragoste din societatea postmoderna, astfel nct interpretarile sunt valabile si pentru cuplurile casatorite legal care n acest context dezvolta un nou tip de relatie, numita de Anthony Giddens, relatia pura, relatia de dragoste confluenta. Nu mai este importanta gasirea unei persoane deosebite si conteaza tot mai tare realizarea unei relatii deosebite (Giddens,1992, p.62) Viitorul familiei Ritmul accelerat al schimbarilor si pune amprenta asupra indivizilor. Este posibil de demonstrat ca, pna si ntr-o societate relativ stagnanta, probabilitatile matematice sunt defavorabile cuplului care ncearca sa atinga idealul mplinirii paralele (...) ntr-o societate aflata n miscare rapida, n care multe lucruri se schimba n mod repetat, n care sotul urca si coboara o diversitate de scale economice si sociale, n care familia este despartita de camin si comunitate, n care indivizii pleaca din ce n ce mai departe de parinti, de religia de origine, si din ce n ce mai departe de valorile traditionale, este aproape un miracol daca doua persoane se dezvolta n ritmuri ct de ct asemanatoare (Toffler,2000, p. 250). Observatorii mai optimisti cred ca perioada actuala este una a tatonarilor, a explorarii n vederea atingerii unui nou echilibru familial. A ncerca sa rezolvam aceasta criza a casatoriei prin masuri morale, sociale sau stiintifice, provenite din simpla dorinta de a pune capat degradarii, n-ar nsemna oare sa negam n mod arbitrar caracterul pe care pare sa-l prezinte ea: acela al cautarii, nca oarbe aproape, a unui nou echilibru al cuplului?