www.referat.

ro

ETNIE SI NATIUNE

Pentru a putea intelege relatia dintre cei doi termeni - etnie si natiune trebuie mai intai sa ii definim. Definitiile "etniei" sunt variate si ele pot fi gasite sub diferite forme.Cea mai concludenta mi se pare cea data de Dominique Schnapper in a sa lucrare "Comunitatea cetatenilor"1 unde afirma ca "etniile sunt grupuri de oameni care se considera mostenitorii unei comunitati istorice si culturale si care impartasesc vointa de a o mentine". Din punct de vedere terminologic,"natiunea" are o origine latina.Provenind din verbul "nascor"(="a se naste"),cuvantul a avut un dublu sens:unul etnic, desemnand "originea",dar si unul politic reprezentand "o comunitate stabila de oameni, istoriceste constituita ca stat. Deci, cei doi termeni sunt dublati unul de celalalt. Dupa cum sublinia si Constantin Radulescu-Motru2,"etnicul este sufletul unei natiuni", iar la baza etnicului sta "constiinta comunitatii". Grupurile etnice sunt, asadar, acele grupuri sociale cu traditii culturale comune care au sentimentul identitatii ca subgrup in cadrul societatii dominante. "Etnicitatea insumeaza calitati culturale nationale, pe langa cele rasiale, fapt care duce la identificarea unor grupuri distincte in raport cu altele. Grupurile etnice se diferentiaza prin cateva aspecte:idei, valori morale, pareri politice iar cultura grupului etnic defineste o caracteristica de identitate a membrilor".3

INFLUENTE ETNICE ALE SUFLETULUI ROMANESC Psihologia popoarelor din care isi are originea poporul roman ne intereseaza numai in masura in care au contribuit la formarea caracterului romanesc.Originea este un moment deosebit de important in istoria oricarui popor.

1 2

Schnapper,Dominique,Comunitatea cetatenilor,Editura Paralela 45 ,Pitesti,2004,pg.33 Radulescu-Motru,Constantin,Etnicul romanesc.Nationalismul,Editura Albatros,Bucuresti,1996, pg.111-113 3 Serb, Stancu,Relatii publice si comunicare, Editura Teora, Bucuresti,1999

Pentru a intelege ce inseamna sa fii roman,trebuie sa ne cautam originile pentru a reaminti componenta etnica a poporului roman.Nu exista nici un neam pe lume care sa descinda dintr-o singura colectivitate,neamestecata si nealterata de alte grupuri sociale. In ceea ce priveste poporul roman, orice roman poate fi mandru de originea sa. Formarea poporului roman s-a inscris sub semnul unei uniuni armonioase dintre cel putin patru popoare:geto-dacii care au lasat romanilor un spirit deschis, primitor de civilizatie, o inteligenta vioaie, ingenioasa, o imaginatie bogata in izvoare si in experiente;romanii adusera cu ei spiritul lor generalizator, spiritul juridic, armonia limbii; slavii care au adus indrazneala si inteligenta simplista, credinta in tot felul de superstitii, in spiritele rele sau bune, ritualul religios iar tracii au contribuit la formarea poporului roman cu un caracter cumpatat, insa viclean, perfid si inselator. Caderea Tarilor Romane sub turci a avut urmari grave asupra poporului, compus aproape numai din tarani. Vointa lor pierdu din tenacitate, curajul, indrazneala au lasat loc unei obisnuinte de a se pleca in fata strainilor. Dumitru Draghincescu aduce in atentia noastra, a poporului roman, prin al sau renumit volum, "Din psihologia poporului roman", influentele remarcabile ale diferitelor popoare migratoare asupra neamului nostru, asupra sufletului romanesc.4 "In rezumat deci, o sumedenie de popoare straine, apartinand celor mai diferite rase etnice si istorice, venira sa contribuiasca, cu mult putinul lor trupesc si sufletesc, la plasmuirea sufletului romanesc."5 Originalitatea unui popor este cartea sa de vizita cu care-si legitimeaza trecutul, prezentul si accesul la viitor. IMAGINEA ROMANILOR IN JURNALELE CALATORILOR STRAINI (sec.XV-XIX)

Pentru a putea studia imaginea unui grup etnic, a unui popor trebuie sa avem in vedere ca, indiferent de marimea grupului , se dovedeste ca este inzestrat cu ceea ce numim calitati si defecte. Este greu sa cunosti un popor, fie el chiar propriul tau popor, fara sa stii cum gandeste, ce simte si la ce viseaza. Insemnarile calatorilor straini despre spatiul romanesc sunt numeroase si bogate in date. Numerosi calatori au vizitat Tarile Romane. Erau diplomati la curtile domnesti, misionari sau simpli calatori. Ei au descris evenimente, orase, biserici, peisaje dar mai ales au scris despre locuitori, despre viata si obiceiurile lor. Aceste notite sunt cu atat mai insemnate cu cat reusesc sa surprinda specificul national si trasaturile caracteristice ale profilului moral si spiritual al poporului roman.

4 5

Draghincescu,Dumitru,Din psihologia poporului roman,Editura Albatros,Bucuresti,1996,pg.14 Ibidem, pg.110

Volumul "Firea romanilor", coordonat de Daniel Barbu6, prezinta cateva fragmente de note de calatorie care subliniaza trasaturile de personalitate ale poporului roman din epocile anterioare. Atributele prezentate au o maniera pozitiva sau negativa in functie de perceptia autorului asupra poporului roman. Relatarile calatorilor straini ofera importante puncte de sprijin in cunoasterea stramosilor nostri, ne ofera posibilitatea sa intelegem mai bine evenimentele din istoria poporului nostru. In 1588, secretarul italian, Franco Sivori, nota in insemnarile sale ca:"muntenii sunt oameni foarte atenti la lucruri marunte;cred in visuri si prevestiri;nu se ingrijesc prea mult de constiinta lor, deoarece traiesc mai curand dupa legea firii decat dupa religie". In anul 1648, misionarul italian, Marco Bandini, spunea ca:"moldovenii nu prea au carte, ei isi au totusi obiceiurile lor:oamenii cand se saluta intre ei, ca sa-si arate respect si dragoste, isi saruta unul altuia mana, fara deosebire de rang,de stare sau de sex.() Moldovenii sunt mai primitori decat muntenii sau ceilalti romani" Calatorul francez, Robert Bargrave, afirma in anul 1652,"Locuitorii Dobrogei sunt atat de lenesi incat daca au destul pentru ziua de astazi si pentru ei insisi, lasa altora grija zilei de maine". In anul 1658, pastorul german, Conrad Iacob Hildebrandt, afirma ca:"romanii sunt aplecati spre hotie si talharie, de aceea ei sunt pedepsiti aspru in Transilvania si sunt trasi de obicei in teapaLocuitorii Moldovei sunt in cea mai mare parte oameni demni () femeile pot fi vazute rar () le place mult curatenia.Desi casele lor sunt prost construite, in ele este totusi curat." Cea mai ampla descriere (si pozitiva), o face Anton Maria Del Chiaro, secretar italian la curtea lui Constantin Brancoveanu, in 1718. A scris chiar o carte - "Revolutiile valahilor", in care face referire si la Moldova. "Romanii au un temperament bun si o constitutie buna si de aceea sunt zdraveni si rabdatori la oboseala,cu care inca de copii incep a se obisnui.().Romanii se mandresc cu o mare curatenie,mai ales in casele lor si, intr-adevar,este o adevarata placere sa intri in acele odai in care sunt imprastiate peste tot ,tot felul de ierburi mirositoarecare raspandesc un miros pe cat de placut pe atat de sanatos.()Cat despre neamul romanesc in general,e de ajuns sa-l cunosti pentru a-ti da seama limpede ca romanii sunt inzestrati cu foarte mare pricepere si sunt in stare sa reuseasca in orice meserie de care s-ar apuca,Sunt ageri din fire,indemanaticiInvata tot ce vad si nu este lucru de mana,fie de mada turceasca,fie dupa obiceiul nostru ,pe care sa nu- poata imita foarte bine". O marturie de prima mana asupra imaginii romanilor a fost adusa de consulul general al Belgiei in Romania, Jacques Poumay, in 1866. "Romanii isi iubesc tara, sau cel putin vorbesc mult despre ea si se lasa cu usurinta purtati de emotie la auzul numelui patriei lor.Romanii inteleg usor,pricep imediat si au un spirit finCitesc cu aviditate istoria, dar pentru a-si satisface mai degraba o curiozitate copilareasca decat pentru a invata marile ei lectiiImaginatia romanilor este vie sensibilitatea li se aseamana cu imaginatiaNu sunt deloc razbunatori, dupa cum nu sunt nici recunoscatori". Din insemnarile pelegrinilor straini, reiese si faptul ca in Tarile Romane pulsa o viata religioasa ortodoxa puternica, materializata in numeroase manastirisi si biserici parohiale,
6

Barbu,Daniel,Firea romanilor,Editura Nemira,Bucuresti,2000,pg.15-30

si mai ales intr-o viata cotidiana axata pe respectarea de catre locuitori a poruncilor sfinte si a traditiilor mostenite. Memoriile selectate sunt simple observatii. Putem lua in considerare aceste observatii tinand cont ca unii dintre calatori au ramas mai mult, altii mai putin printre romani; unii poate erau mai atenti decat ceilalti

Agricultura, ca principala ramura a economiei, bogatiile subsolului si nu in ultimul rand, credintele, miturile si superstitiile sunt mentionate in majoritatea jurnalelor de calatorie. Despre felul romanilor de a fi si-au exprimat opiniile si multe "voci" ale epocii, personalitati pregnante ale istoriei romanesti. Dumitru Draghincescu aduce un atentia noastra inclinatia romanilor spre superstitii si prejudecati:"Romanii sunt superstitiosi mai mult poate decat oricare popor din Europa Superstitia domneste in toate clasele societatii romanesti, de la taranul cel mai incult si pana la intelectualul cel mai rafinat. Nu este un pas din viata sa sociala, pe care taranul sa nu-l inconjoare cu o suma de obiceiuri si practici ciudate si absurde:descantece, vrajisi tot felul de obiceiuri faara inteles si fara rost.7 Emil Cioran afirma cu atata convingere (in anul 1934):"Oricat am fi noi, romanii, de pacatosi, in nici un caz nu traim la un nivel atat de inferior, cum se crede in strainatate". In anul 1935, Mircea Eliade sublinia faptul ca :"Strainii nu ne judeca dupa [sufletul] nostru, nu ne judeca nici dupa costumul nostru traditional, nici dipa doina noastra. Ei ne judeca dupa oamenii care ne reprezinta peste granite, dupa aceia care ne conduc tara" C.Radulescu-Motru, in anul 1939 spunea ca:"Suntem un neam bogat in insusiri sufletesti.Locuim pe un pamant manos si unitar din punct de vedere geografic."

Dragincescu, Dumitru,op.cit,pg.407

IMAGINEA DE SINE A TARANULUI ROMAN

Imaginea de sine, considerata si imaginea din oglinda, se refera la "reprezentarea si evaluarea pe care individul si le face despre el insusi, in diferite etape ale dezvoltarii sale si in diferite situatii in care el se afla.Ca urmare, nu exista numai o singura imagine, ci mai multe. Imaginea de sine depinde si de felul in care subiectul este privit si apreciat de catre altii. Pe scurt, imaginea de sine se leaga de geneza constiintei de sine."8 Abilitatea noastra de a ne evalua corect si realist, de a fi capabili sa ne acceptam asa cum suntem, de a ne cunoaste potentialul si limitele personale defineste imaginea de sine. Despre taranul roman s-au scris multe si ar mai fi de scris tot atatea. In literatura romaneasca din domeniu intalnim doua lucrari inspirate de tendintele etnopsihologiei care retin inca atentia.In anul 1907, anul in care a avut loc rascoala taraneasca, Dumitru Draghincescu publica la Paris volumul "Din psihologia poporului roman", numita "prima monografie a sufletului romanesc". Mai tarziu, filozoful si psihologul roman Constantin Radulescu-Motru a tiparit "Psihologia poporului roman". La romani, oamenii care traiesc la tara se numesc tarani.Ei formeaza aproximativ jumatate din populatia tarii. Identitatea noastra nationala s-a construit in jurul taranului. In trecutul nu prea indepartat se numeau si "talpa tarii", fiind producatoarea hranei, creatoarea culturii taranesti si aparatoarea tarii, motiv de respect si recunostinta. Taranul este greu de caracterizat. In jurnalele calatorilor straini, taranul are un portret sumbru, apasator. Calatorii sunt uimiti de conditiile lor de viata, de hrana lor simpla si de imbracamintea lor sumara, confectionate din materia prima produsa in propria gospodarie (lana, in, canepa). Radulescu-Motru subliniaza in remarcabila sa lucrare, respectul taranului roman fata de traditiile si credintele in care s-a nascut si au crescut. Isi aduceau, in general copiii la biserica de la o varsta frageda, obisnuindu-i pe acestia cu rugaciunea si credinta in Dumnezeu. Biserica ramanea o scoala pentru intreg parcursul vietii. Toti formau un sat de crestini, un sat structurat in jurul bisericii. Absenta de la biserica era remarcata usor iar daca careva lipsea de multe ori, isi pierdea prestigiul si pozitia in comunitate. La fel se intampla si daca nu respectau toate randuielile impuse de momentele importante din viata lor (nunta, inmormantare). In orice caz, un om credincios se bucura de mai mult respect fata de unul nedus la biserica. Sarbatorile ortodoxe si posturile de peste an erau respectate cu sfintenie in lumea satului romanesc. Ocupatiile de baza a satenilor erau agricultura si cresterea animalelor, de asemeni, lucrul in padure, cositul fanului. Trudeau pamantul, stiind cu toata fiinta lor ca graul se va face "daca vrea Dumnezeu"sau "daca da Dumnezeu ploaie". Cea mai mare parte din trasaturile atribuite taranilor sunt determinate de dependenta sa de grup. Fiecare satean face "ceea ce face toata lumea", fara a avea curajul sa inceapa o
8

Doron, Roland-Parot, Franqoise, Dictionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999, pg.387

munca altfel decat termenele fixate prin obicei. A iesi din randul lumii este "nu un siplu risc, ci o curata nebunie". Fiecare isi face casa "ca lumea";mananca "ca lumea"; se imbraca "ca lumea"si se ingroapa "ca lumea". Cine ar face altfel ar fi "ca nelumea".9 Despre caracterul taranului roman se vorbeste mai putin. Intotdeauna au existat ierarhii in satul traditional. Gospodarii au simtit mereu nevoia de a-si arata bogatia: prin vestimentatie, arhitectura casei, obiectele din gospodarie, numarul animalelor, intinderea pamantului. Taranii in general sunt oameni blajini si intelepti, cu un acut simt al dreptatii si al libertatii. Sunt rabdatori in suferinta, tin in sufletul lor dureri nestinse, se retrag in mijlocul naturii sau rabufnesc cu violenta, mentinand nealterat sentimentul demnitatii umne. Acum, vorbim cu mandrie si nostalgie despre autenticul taran roman - acela care purta opinci si itari, chimir si clop, acela care-si muncea cu truda mosia sfanta si care nu uita sa ingenuncheze umil in fiecare duminica in biserica satului. Astazi, taranul roman nu mai are nimic din ceea ce in caracteriza cu un secol in urma. Si-a pierdut costumul, si-a pierdut ceramica, si-a uitat traditiile. Autenticitatea taranului roman, a satului romanesc si o buna parte din obiceiurile populare , care au disparut cu zeci de ani in urma, au ramas in memoria noastra sau sunt simple obiecte de muzeu, bune pentru spectacolele populare in zi de sarbatoare. Incercand astazi sa definim taranul roman putem spune doar ca este o persoana care locuieste in mediul rural, mai mult sau mai putin traditional. Exista si astazi zone in care traditia s-a pastrat vie si puternica, dar, din pacate in foarte multe locuri s-au pierdut sub influenta nefasta a dorintei de modernism.

Si totusi, taranii inca mai exista!

NOTE: 1. Citatele reproduse din jurnalele calatorilor straini au fost

9

Radulescu-Motru, Constantin, Psihologia poporului roman,Editura Albatros, Bucuresti, 1999

selectate din volumul "Firea romanilor", coordonat de Daniel Barbu. 2. Opiniile personalitatilor contemporane privind poporul roman au fos selectate din volumul-"Modernizare Europenism ; Romania de la Cuza Voda la Carol al II-lea", autori Luminita Mihaiela Iacob si Gheorghe Iacob.

BIBLIOGRAFIE:

1. Draghincescu, Dumitru,Din psihologia poporului roman,Editura Albatros,Bucuresti,1996. 2. Radulescu-Motru, Constantin, Psihologia poporului roman, Editura Albatros,Bucuresti,1999. 3. Radulescu-Motru,Constantin, Etnicul romanesc.Nationalismul, Editura Albatros, Bucuresti, 1996. 4. Petcu, Dionisie, Conceptul de etnic, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980. 5. Barbu, Daniel, Firea romanilor, Editura Nemira, Bucuresti, 2000. 6. Iacob, Luminita Mihaiela, Etnopsihologie si imagologie, Editura Polirom, Iasi, 2003. 7. Iacob, Gheorghe - Iacob, Luminita Mihaiela, Modernizare Europenism, Editura Universitatii "Al.I.Cuza", Iasi, 1995. 8. Doron, Roland - Parot, Franqoise, Dictionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999. 9. Serb, Stancu, Relatii publice si comunicare, Editura Teora, Bucuresti, 1999.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate