POLITICAL & SECURITY STATEWATCH

Buletin analitic lunar editat de

IDIS VIITORUL

Focus

Cadrul intern:
Situaţiile de criză relevă incapacitatea
Guvernului de a reacţiona rapid

Cadrul extern:
Ce Reţine Dezvoltarea Europeană a Moldovei:
Realizările “Democraţilor” sau Neajunsurile
“Comuniştilor”?

Cadrul de securitate:
Nr. 2 (9), Februarie 2008

De la KGB la SIS: ce s-a schimbat?

Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative

Sociale (IDIS) Viitorul reprezintă o organizaţie
de cercetare, educaţie şi de promovare, care activează
într-o serie de domenii legate de: analiză economică,
guvernare, drept, ştiinţe politice, management
instituţional şi strategii. IDIS a fost înfiinţat în
1993 în calitate de organizaţie neguvernamentală,
necomercială şi non-politică.

www.viitorul.org
 Political and Security Statewatch
Situaţiile de criză relevă
incapacitatea Guvernului de a
reacţiona rapid
Sumar
Independenţa justiţiei moldoveneşti
a devenit un subiect intens discutat, după
respingerea primei liste de judecători
moldoveni propuşi Curţii Europene pentru
Drepturile Omului şi după pierderea unui
nou caz de către autorităţile moldoveneşti la
CEDO fiind nevoite să achite suma record
de 2,5 milioane euro unui agent economic.
Noile partidele acuză Ministerul Justiţiei de
abuzuri, în timp ce partidele parlamentare au
adoptat Legea Partidelor Politice care prevede
un anumit grad de finanţare pentru cele mai
mari partidele din 2009. Guvernul moldovean
nu a fost pregătit să facă faţă epidemiei de
oreion şi numai după protestele de amploare
ale deţinătorilor de patente a fost de acord să
discute implementarea Legii 208.
CEDO pune la îndoială independenţa
justiţiei moldovene
Anul trecut, Republica Moldova a trimis
Consiliului Europei o listă cu judecători în
calitate de candidaţi pentru funcţia de judecător
la CEDO. Numele de pe listă reprezentau
persoane apropiate Partidului Comuniştilor
şi probabil, din acest considerent, lista a fost
respinsă, iar Moldova a trebuit să trimită o a
doua listă. A doua listă cuprindea nume noi
şi ulterior, Mihai Poalelungi a fost ales drept
înlocuitor al lui Gleb Pavlovici, care a deţinut
această funcţie şi care a exprimat opinii critice
la adresa independenţei justiţiei din Republica
Moldova. Cazurile împotriva Moldovei s-au
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) “Viitorul”
nr. 2 (9), Februarie 2008
Cadrul intern
Ion Marandici
ionmarandici@gmail.com
înmulţit şi ţara se află acum în topul statelor
aduse în faţa CEDO de către cetăţeni. Cel mai
răsunător verdict de condamnare a RM a fost în
cazul Oferta Plus împotriva Republicii Moldova.
În acest caz, statul a pierdut şi a fost constrâns
să achite suma record de 2,5 milioane euro către
compania moldovenească Oferta Plus. Mai
mult, cazul Oferta Plus a scos la iveală faptul
că de încălcarea legilor sunt responsabili înalţi
demnitari de stat. Avocatul Vitalie Nagacevschi
a făcut publică o listă, care cuprindea numele
Ministrului Justiţiei, prim-vicepremierului,
Procurorului General, etc.
De obicei, când este vorba de politică,
justiţia este supusă unor presiuni politice.
Departamentul din cadrul Ministerului Justiţiei
responsabil de înregistrarea partidelor politice
este văzut deseori ca un instrument utilizat
pentru a controla competiţia politică de către
partidul aflat la guvernare. Patria-Moldova,
Mişcarea Acţiunea Europeană, Mişcarea
Acţiunea Populară şi Partidul Liberal Democrat
din Moldova (PLDM) sunt patru partide noi,
care au avut dificultăţi la înregistrare. Ministerul
Justiţiei a menţionat existenţa unor semnături
false în acte, fără a verifica aceste acuzaţii. Totuşi,
unele dintre aceste partide au adus persoanele,
ale căror semnături autorităţile susţineau că sunt
false, în faţa Ministerului Justiţiei şi au acuzat
instituţia de abuzuri şi respectarea ordinelor
politice. Ministerul Justiţiei a pierdut deja un
proces intentat de către Mişcarea Acţiunea
Europeană, care a susţinut că refuzul autorităţilor
de a înregistra formaţiunea a fost ilegal. S-ar
2
Political and Security Statewatch
părea că Ministerul Justiţiei s-a transformat în
controlor al participării partidelor politice. Un
partid nou are nevoie de multă răbdare pentru
a depăşi acest obstacol. Reprezentanţii PLDM
au declarat că au discutat cu vice-miniştrii
de justiţie solicitând dovezi că unele dintre
semnături sunt false, însă oficialii nu au reuşit
să prezinte nicio probă. Un alt abuz sesizat
de către partidele politice constă în faptul că
Ministerul Justiţiei nu returnează cererile de
membru care reprezintă de fapt, proprietatea
partidului. Liderii noilor formaţiuni politice
susţin că prin acuzaţii nefondate autorităţile
dăunează imaginii noilor partide politice. În
acelaşi şir s-ar putea înscrie procesele demarate
împotriva liderilor marcanţi ai Opoziţiei:
Mihai Ghimpu (Partidul Liberal), Dorin
Chirtoacă (primarul Chişinăului), Nicolae
Andronic (Partidul Popular Republican) şi
Serafim Urechean (AMN) sunt implicaţi
în diverse procese. Unii observatori cred că
aceste procese sunt iniţiate cu intenţia de a
hărţui Opoziţia şi reprezintă o altă dovadă a
controlului politic asupra justiţiei.
Legea partidelor politice: un târg ascuns al
partidelor parlamentare?
Legea Partidelor Politice, care fost adoptată
recent stabileşte criterii restrictive pentru
fondarea unei formaţiuni politice şi este un
rezultat al negocierilor partidelor parlamentare
care încearcă să restricţioneze accesul pe arena
politică a partidelor extra-parlamentare.
Autorii legii au discutat în special aspectele
normative, referindu-se la necesitatea unei
stabilităţi politice considerată drept mult mai
importantă decât dreptul de a fonda un partid.
Totuşi, activitatea partidelor de Opoziţie
extra-parlamentare a fost semnificativă în
ultima perioadă: Partidul Liberal a învins în
alegerile pentru Primăria Chişinăului; PLDM
doreşte iniţierea unui referendum pentru
modificarea Constituţiei, în timp ce Mişcarea
Acţiunea Europeană a organizat numeroase
proteste de stradă. Legea privind partidele
politice a fost expertizată de Consiliul Europei
şi inovaţia pozitivă majoră este că partidele
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) “Viitorul”
nr. 2 no.
(9),3,Februarie
August 2007
2008
politice vor fi finanţate parţial din bugetul de
stat. În timp ce Partidul Democrat şi Alianţa
Moldova Noastră au insistat ca finanţarea din
bugetul de stat să înceapă odată cu 1 ianuarie
2008, majoritatea a decis ca prevederile
acestei legi să fie aplicate, abia după alegerile
parlamentare începând cu 1 iulie 2009. PD a
fost cel mai radical în această privinţă părăsind
şedinţa Parlamentului în timpul discuţiilor
legii respective acuzând creştin-democraţii
şi comuniştii că restricţionează activitatea
partidelor politice. Doi parlamentari
independenţi, Vitalia Pavlicenco şi Vladimir
Filat, nu au fost nici ei de acord cu modul în
care a fost elaborată legea.
Noua lege prevede ca 0,05% din veniturile
la bugetul de stat vor fi direcţionate către
finanţarea partidelor politice. Criteriile pentru
obţinerea finanţării din partea statului sunt
simple, însă stricte şi depind de succesul
partidului în alegeri. Astfel, jumătate din
sumă va fi divizată în funcţie de numărul
locurilor câştigate de către partid în Parlament,
iar a doua jumătate va fi distribuită către
partidele care vor avea cel puţin 50 de aleşi
locali în cele 33 raioane.
Mărimea donaţiilor către un partid nu
poate depăşi 0,1% din veniturile la bugetul de
stat (aproximativ 1,2 – 1,3 milioane USD).
Unii deputaţi au afirmat că această limitare
este nedreaptă. Iniţial, în proiectul de lege
figura cifra de 0,2%, însă parlamentarii
comunişti au votat pentru diminuarea mărimii
donaţiilor ca procent din bugetul de stat:
de la 0,2% la 0,1%. Curtea de Conturi va
fi responsabilă pentru controlul cheltuirii
resurselor financiare provenite de la stat,
iar partidele politice vor prezenta raporturi
financiare anuale până la 31 martie Curţii de
Conturi, Ministerului Justiţiei şi Ministerului
de Finanţe.
Chiar dacă scopul principal al finanţării
din buget a partidelor politice este
responsabilizarea clasei politice, este greu de
crezut că finanţarea din bani publici va face
partidele mai eficiente. Partidele au dreptul să
utilizeze banii publici pentru a-şi îmbunătăţi

Political
Politicaland
andSecurity
SecurityStatewatch
Statewatch
sediile, cheltuieli de personal, vizite în străinătate
şi în ţară, cheltuieli pentru comunicare şi
organizarea activităţilor politice, taxe de
membru în diverse organizaţii internaţionale,
investiţii în diverse tipuri de bunuri, campanie
electorală, protocol sau birouri.
Inovaţia acestei legi se manifestă prin faptul
că stabileşte pentru prima dată în Republica
Moldova că partidele pot fi finanţate şi de
către stat (dar nu întreprinderi de stat) şi nu
numai din contribuţii personale şi donaţii.
Estonia, Letonia, Lituania, Germania, Franţa
şi România au elaborat un cadru legislativ,
care permite finanţarea partidelor de către stat.
Prin lege este interzisă finanţarea partidelor
politice din afara ţării, iar noile măsuri
obligă partidele se înregistreze orice donaţie.
Printre scopurile declarate ale acestei legi
sunt diminuarea absenteismului la alegeri şi
dezvoltarea pluralismului politic. Ba mai mult,
partidele sunt obligate să actualizeze listele de
membri şi să le depună la Ministerul Justiţiei
până la data de 31 decembrie a fiecărui an pre-
electoral. Acest lucru înseamnă că acestea vor
depune liste cu cel puţin 5000 de membri din
care minimum 150 in fiecare dintre cele 33 de
raioane. Legea nu prevede finanţarea de către
stat a candidaţilor independenţi.
Guvernul nu este pregătit să facă faţă
situaţiilor de criză
Activitatea guvernamentală a fost marcată
de competiţia între autorităţile locale şi
cele centrale. Autorităţile centrale acuză
conducerile raionale controlate de către
Opoziţie că ar promova „o politică distructivă”
deosebită de „politica reală” a Guvernului,
în acelaşi timp administraţiile raionale acuză
Guvernul că ar strangula financiar autonomiile
locale. În două cazuri reacţia Guvernului a fost
întârziată: epidemia de oreion şi Legea 208.
Epidemia de oreion a început în decembrie
2007, însă Guvernul nu a fost capabil să
soluţioneze problema şi nici nu a informat
opinia publică despre extinderea epidemiei.
Ministerul Sănătăţii nu dispunea nici măcar de
resurse financiare pentru a cumpăra vaccinurile
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) “Viitorul”
nr. 2no.
(9),3,Februarie
August 2007
2008
necesare şi în consecinţă a comandat aceste
vaccinuri, abia cu două luni mai târziu. Cazuri
de îmbolnăvire au fost înregistrate în toate
raioanele republicii, dar cele mai afectate
regiuni sunt municipiile Chişinău şi Bălţi,
raioanele Comrat, Orhei, Anenii Noi, Hânceşti
şi Ialoveni. 80% dintre pacienţi au vârsta
cuprinsă între 18 şi 25 de ani. Autorităţile
prognozează că epidemia va lua amploarea
maximă în lunile martie-aprilie; în acelaşi
timp Ministerul Sănătăţii Publice a solicitat
Guvernului circa 700 000 de euro pentru a
cumpăra aproximativ 600 000 de vaccinuri de
la un producător indian. Autorităţile au reuşit
să plătească costul a doar 310 000 vaccinuri,
care au fost livrate la începutul lunii martie.
Potrivit unor surse, din noiembrie 2007 până
în februarie 2008 mai mult de 10 000 de
persoane au fost infectate cu oreion şi tendinţa
este în creştere.
Al doilea caz se referă la deţinătorii de
patente comerciale. După mai multe proteste,
reprezentanţii Guvernului au acceptat să
discute şi să negocieze cu deţinătorii de
patentă. Acest lucru s-a întâmplat numai
după ce au avut loc proteste majore la Bălţi
şi Chişinău. Se pare că Guvernul va amâna
implementarea Legii 208, ce stipula obligarea
comercianţilor să înregistreze o întreprindere
individuală, să angajeze un contabil şi să
elibereze o chitanţă după fiecare tranzacţie.
Întreaga istorie a implementării Legii 208
denotă faptul că Guvernul a reacţionat şi
a acceptat dialogul abia după ce protestele
ameninţau să devină mai intense.
Activitatea Guvernului va fi marcată
probabil şi de aprobarea Codului de Conduită
pentru Funcţionarul Public adoptat de
către Parlament. Unele aspecte reprezintă
îmbunătăţiri, spre exemplu limitarea valorii
cadourilor pe care are dreptul să le primească
un funcţionar public, însă pe de altă parte,
Codul stabileşte că informaţiile de interes
public vor putea fi obţinute numai de la
persoana responsabilă de relaţiile publice
din cadrul instituţiei. Criticii susţin că acest
lucru va restrânge libertatea de exprimare

Political and
Political and Security
Security Statewatch
Statewatch
a funcţionarilor, dar şi accesul liber la
informaţiile de interes public. În timpul
dezbaterilor parlamentare, reprezentanţii
partidelor de Opoziţie au cerut ca portretul
preşedintelui Voronin să nu fie prezent în
birourile funcţionarilor de rang înalt. Ei
susţineau că acest lucru reprezintă o campanie
electorală din banii publici pentru că funcţia
de şef al statului nu este încă depolitizată,
iar preşedintele unei republici parlamentare
dispune mai degrabă de prerogative simbolice
raportate la competenţele Guvernului şi
Parlamentului.
Referitor la reforma administraţiei
publice, Guvernul a anunţat că Ministerul
Industriei şi Infrastructurii va fi dizolvat. O
altă schimbare administrativă a fost înlocuirea
de către Preşedintele RM, din motive încă
necunoscute, a lui Constantin Mihăilescu,
Ministrul Ecologiei şi Resurselor Naturale.
La finele lui februarie, autorităţile centrale
au anunţat planurile de a reduce cu 10% din
cheltuielile guvernamentale din bugetul de
stat prin demiterea a circa 10 000 persoane
din sectorul bugetar. Mai bine de jumătate
dintre aceste persoane sunt angajate de către
Ministerul Educaţiei.
Surprinzător, însă legea referitoare la
interdicţia accesului la funcţii publice pentru
deţinătorii mai multor cetăţenii nu a fost
promulgată de către Preşedinte şi a fost
retrimisă către Parlament pentru examinări
suplimentare. Probabil că Vladimir Voronin a
înţeles că promulgarea unei asemenea legi
ar face reîntregirea ţării imposibilă, pentru
că multe persoane din stânga Nistrului
deţin dubla cetăţenie. În altă ordine de idei,
administraţia publică locală îşi va vedea rolul
diminuat în problemele ce ţin de libertatea
întrunirilor. Până acum organizatorii unei
întruniri publice aveau nevoie de autorităţile
locale; noua lege stipulează că organizatorii
trebuie doar să informeze autorităţile, însă nu
au nevoie de o autorizaţie. Doar în cazul în care
întrunirea va număra peste 100 de persoane,
organizatorii trebuie să anunţe autorităţile.
Mulţi experţi consideră că noua lege este mai
liberală decât reglementările anterioare. Totuşi,
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) “Viitorul”
no.Februarie
nr. 2 (9), 3, August 2008
2007
autorităţile moldovene nu au văzut cu ochi
buni dezbaterile organizate de către Uniunea
Jurnaliştilor din Moldova în Scuarul Teatrului
de Operă şi Balet. Întrunirea din 3 februarie
a declanşat reacţii ale unor portaluri de ştiri
din Federaţia Rusă, care au prezentat trunchiat
anumite părţi ale discursului Directorului
publicaţiei „Timpul de dimineaţă”, Constantin
Tănase, şi l-au acuzat de xenofobie. Ulterior şi
Procuratura Generală a reacţionat în acelaşi
mod, dar jurnalistul a repetat afirmaţiile sale
explicând că s-a referit la influenţa rusă şi nu
la etnia rusă. Dezbaterile publice din scuar
au evidenţiat o altă problemă a societăţii
moldoveneşti: integrarea minorităţilor şi
statutul ambiguu al limbii ruse.
Prognoze
Martie va fi luna alegerilor pentru
Adunarea Parlamentară locală. Demnitari de
rang înalt şi-au început deja vizitele în regiune
pentru a susţine candidaţii comunişti.
Pe de altă parte, iniţiativele lansate de
PLDM vor stârni discuţii despre eficienţa
prezentului cadru instituţional al democraţiei
moldoveneşti. Liberal-democraţii au propus
alegerea directă a Preşedintelui statului şi
alegerea parlamentarilor potrivit unui sistem
electoral mixt. Totuşi, criticii consideră că
iniţiativa de a organiza un referendum despre
cel mai bun mod de alegere a preşedintelui
ţării şi despre cel mai potrivit sistem electoral
sunt simple metode de campanie pre-electorală,
chiar dacă PLDM a asigurat opinia publică că
partidul va promova aceste iniţiative şi după
alegerile din 2009.

Political
Politicaland
andSecurity
SecurityStatewatch
Statewatch
Ce reţine dezvoltarea europeană
a Moldovei: realizările
“democraţilor” sau neajunsurile
“comuniştilor”?
Contextul general
Moldova se găseşte prinsă într-o capcană
retorică în relaţia sa cu Uniunea Europeană
(UE) ceea ce face viitorul acordului contractual
îmbunătăţit UE-Moldova foarte incert. Astfel
s-ar caracteriza starea lucrurilor dintre cele
două entităţi după vizita efectuată de Benita
Ferrero-Waldner la Chişinău, Comisarul UE
pentru Relaţii Externe şi Politica de Vecinătate.
Autorităţile statului au trebuit să înfrunte
realitatea dură întrucît evoluţia acestei relaţii
este condiţionată de ataşamentul sincer al
guvernării faţă de supremaţia legii şi continuarea
reformelor. Alegerile parlamentare din 2009 vor
reprezenta indicatorul prin care se va măsura
progresul realizat. Din acel moment UE fie va
sprijini sau va amîna în continuare revendicările
de integrare europeană a Republicii Moldova.
S-au înregistrat semne pozitive ce ar
determina relaţiile moldo-române să revină
la normalitate. Despre acest fapt ne vorbeşte
întîlnirea de la Kiev dintre miniştrii de externe
ai ambelor ţări unde au avut loc noi discuţii
în vederea definitivării Tratatului de Bază şi
recunoaşterii frontierelor. Atît Andrei Stratan,
cît şi omologul său, Adrian Cioroianu, au
confirmat în declaraţiile sale faptul că textul
tratatului este la etapa de finalizare şi există
voinţă politică din ambele părţi de a-l duce
la bun sfîrşit. În aceeaşi măsură Speaker-ul
Parlamentului Republicii Moldova, Marian
Lupu, a accentuat în declaraţiile sale pentru
presă necesitatea unei relaţii amiabile şi benefice
cu România, dînd garanţii că instituţia pe care
o conduce se va implica activ în remedierea
acestei situaţii.
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) “Viitorul”
nr. 2no.
(9),3,Februarie 2008
August 2007
Cadrul extern
Sergiu Panainte
sergiu.panainte@gmail.com
Recent, comunitatea internaţională a fost
martoră a declarării independenţei regiunii
Kosovo faţă de Serbia. După ce marile puteri
au recunoscut această independenţă, printre
care SUA, Marea Britanie şi Franţa, alte state au
resimţit crearea unui precedent periculos. Acest
eveniment a precipitat noi declaraţii la Tiraspol
cu privire la statutul special al regiunii susţinînd
faptul că o soluţie similară cu cea din Kosovo
trebuie să fie aplicată şi pentru soluţionarea
conflictului transnitrean.
O istorie de eşec: Metamorfoză Inversată
Dintre statele membre ale Comunităţii
Statelor Independente (CSI), Moldova era
considerată cel mai avansat stat pe calea
integrării europene. Republica Moldova a fost
primul stat din CSI care a negociat Acordul de
Parteneriat şi Cooperare (APC) pe care l-a semnat
în 1994 şi care a intrat în vigoare în 1998. În
1999 guvernul de atunci a solicitat chiar crearea
unei Zone de Liber Schimb (ZLS), intenţie pe
care UE nu a susţinut-o din cauza ca Moldova
nu era membru al Organizaţiei Mondiale a
Comerţului (OMC). Acest lucru, totuşi, a fost
realizat în 2001, cînd Moldova a devenit membru
cu drepturi depline al acestei organizaţii. Mai
mult decît atît, Moldova a fost implicată în
proiecte de dezvoltare regională sponsorizate de
UE precum proiectul Euroregiunilor Dunărea
de Jos şi Prutul de Sus, care includeau regiuni
din Republica Moldova, România şi Ucraina, ca
urmare a reformei administrative efectuate la fel
pe banii UE. Acestea sunt doar cîtvea exemple
din scurta istorie a relaţiilor UE-Moldova din
perioada “Democraţilor”.

 Political
Politicaland
andSecurity
SecurityStatewatch
Statewatch
Începînd din 2001, cînd la guvernare au venit
“Comuniştii” s-a putut observa o involuţie
a acestei relaţii. În primul rînd, conducerea
comunistă a declarat prioritară aderarea la
Uniunea Rusia-Belarus. Reforma administrativă
a fost dată peste cap şi ea. Sub pretextul
principiului descentralizării puterii, Moldova a
revenit la sistemul de raioane, reducînd la zero
eforturile UE în acest sens. Cu atît mai mult că
dorinţă de a avea relaţii strînse cu Moscova a
fost un laitmotiv al politicii externe a Moldovei
din 2001 încoace. În consecinţă, UE a pierdut
încrederea că Moldova ar urmări o perspectivă
europeană. Cu toate acestea, Memorandumul
Kozak a schimbat datele problemei ce a rezultat
într-o modificare radicală a agendei politicii
externe moldoveneşti. Integrarea europeană a
devenit prioritatea numărul unu a guvernării
Voronin, însă evoluţiile ulterioare reprezintă o
mărturie clară a falsităţii politicii respective.
Nimic nu a fost întreprins pentru a fortifica
relaţiile cu UE, de facto, politicile promovate au
dat rezultate opuse: stagnarea reformelor, creştere
economică care se bazează pe remitenţele de
peste hotare, degenerarea normelor democratice,
înrăutăţirea nivelului de trai etc.
Care este rostul acestei retrospective? Au
fost oare “Democraţii” buni şi “Comuniştii”
răi şi de ce sunt aceşti termeni în ghilimele? În
primul rînd retrospectiva demonstrează în mod
clar declinul relaţiilor UE-Moldova după venirea
la putere a Partidului Comuniştilor. Totuşi,
trebuie menţionate Misiunea UE de Asistenţă
la Frontiera Moldovei şi Ucrainei (EUBAM),
precum şi Acrodul de Facilitare a Vizelor,
care sunt considerate succese ale guvernării
comuniste, deşi cu un puternic imbold din
partea UE. În al doilea rînd, “Democraţii”
de atunci erau foşti Comunişti care au fost
nevoiţi să se acomodeze la noile realităţi, iar
“Comuniştii” actuali, sunt de fapt socialişti care
guvernează conform principiilor “capitalismului
sălbatic” – acumularea masivă de resurse materiale
de către cei aflaţi la putere.
După vizita sa la Chişinău, Comisarul Ferrero-
Waldner a concluzionat că “uşa Uniunii Europene
nu este nici închisă şi nici deschisă Moldovei.”
Este imperios ca reformele să fie continuate
şi definitivate, iar legile adoptate trebuie să fie
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) “Viitorul”
nr.no.
2 (9),
3, August
Februarie
2007
2008
implementate adecvat pentru a corespunde
prevederilor Planului de Acţiuni. Şansele
semnării unui acord contractual îmbunătăţit
depind în totalitate de autorităţile moldovene,
iar punctul de referinţă şi indicatorul care va
permite luarea unei decizii pozitive sunt alegerile
parlamentare din 2009, care la rîndul lor trebuie
să fie democratice şi să corespundă normelor
internaţionale de a crea condiţii egale pentru toţi
concurenţii electorali.
Aceste declaraţii indică faptul că APC-ul,
împreună cu Planul de Acţiuni vor fi prelungite
pentru încă un an pînă cînd Moldova îşi va
îndeplini obligaţiunile asumate conform acestui
acord. Este evidentă nedorinţa UE de a trece
la un nou nivel în relaţiile cu Moldova doar
fiind că autorităţile molodveneşti cer vehement
acest lucru. Cu toate acestea, pentru a îndulci
pastila, Ferrero-Waldner a remarcat progresul
înregistrat de Moldova la implementarea
Planului de Acţiuni pe care Comisia Europeană
l-a recompensat cu Preferinţele Comerciale
Autonome, Acordul de Facilitare a Vizelor şi
Centrul Comun de Eliberare al Vizelor de la
Chişinău. Drept bonus, oficialul european a
prezentat un Parteneriat de Mobilitate menit
să îmbunătăţească cooperarea în problemele
migraţiei şi de a crea condiţii mai bune pentru
cetăţenii moldoveni care se află la muncă în
statele membre ale UE. În continuare, Comisarul
a accentuat că dacă se va înregistra un progres
constant, Moldova ar putea beneficia de un acord
contractual similar celui de care se va bucura
Ucraina în viitorul cel mai apropiat. Despre ce
fel de acrod este vorba?
Ucraina a început negocierile în privinţa
semnării unu Nou Acord Îmbunătăţit (NAÎ) după
expirarea APC-ului său. Relaţiile UE-Ucraina
au atins cote importante şi acum UE este gata
să recompenseze acest progres prin instituirea
unei ZLS ca parte constituantă a acestui NAÎ.
Singura condiţie pentru demararea negocierilor
a fost obţinerea de către Ucraina a calităţii de
membru OMC. Ucraina a devenit membru
OMC la 5 februarie a.c. iar la 13 zile diferenţă să
înceapă negocierile în vederea creării ZLS. Acesta
reprezintă nivelul actual al relaţiilor UE-Ucraina,
un nivel comparabil cu cel al Moldovei anului
2001. Cum s-a menţionat şi mai sus, Moldova a

Political
Politicaland
andSecurity
SecurityStatewatch
Statewatch
devenit un codaş al integrării europene după ce
a fost cu mult în fruntea altor state în relaţiile
cu UE. Ce ar explica un astfel de eşec sau o astfel
de metamorfoză inversată?
Strategic, Ucraina este mult mai importantă
decît Moldova. Totuşi, argumentele obiective
sunt că Ucraina a menţinut şi menţine în
continuare un curs pro-european, o strategie
reconfirmată de alegerile parlamanetare din
septembrie 2007. Ucraina vrea în mod sincer
să adere la UE şi NATO, prin urmare ea se
conformează normelor şi valorilor europene.
Comerţul dintre cele două entităţi a crescut
considerabil în ultimii ani, astfel încît Ucraina
reprezintă a 25-ea piaţă de export pentru UE, iar
UE este primul partener comercial al Ucrainei.
Moldovei îi lipsesc resursele şi mărimea
teritorială a Ucrainei. În pofida acestui fapt,
Moldova ar putea să înceapă un adevărat proces
de reformare: să aplice principiul supremaţiei
legii, să dezvolte o economie de piaţă şi să asigure
respectul pentru drepturile şi libertăţile omului.
UE nu se aşteaptă ca guvernarea comunistă să
onoreze aceste obligaţiuni, dat fiind faptul că
timp de şapte ani nu s-a făcut mare lucru în
această direcţie. Iată de ce alegerile parlamentare
din 2009 sunt percepute ca un punct de
cotitură atunci cînd cetăţenii moldoveni fie vor
prelungi mandatul Comuniştilor la guvernare cu
încă 4 ani, fie vor pune soarta Moldovei în mîinile
opoziţiei. Prin urmare, aceste alegeri trebuie să
fie democratice şi orice încercare de a interveni
şi influenţa aceste alegeri de către partidul aflat
la guvernare va constitui o sentinţă pentru
Moldova în relaţia sa cu UE. Singura alternativă
pentru partidul de la putere de a supravieţui
este să sacrifice interesele de partid în schimbul
intereselor cetăţenilor, chiar dacă aceasta ar putea
însemna înlăturarea sa de la putere.
O abordare pragmatică a unei probleme
delicate
În pofida unei relaţii tensionate cu România
în 2007, autorităţile moldovene au manifestat
mai multă bunăvoinţă de a ajunge la o relaţie
de normalitate cu vecinul vestic la începutul
anului 2008. În timp ce este greu de prezis
comportamentul preşedintelui Voronin cu
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) “Viitorul”
nr. 2 (9), Februarie
no. 3, 2008
August 2007
privire la România, alţi înalţi oficiali moldoveni
au argumentat necesitatea stabilirii unui dialog cu
autorităţile române. În această privinţă, Speakerul
Parlamentului, Marian Lupu, a exprimat în
public dezacordul său faţă de actuala politică
a Chişinăului în relaţia cu Bucureştiul. În opinia
demnitarului, Moldova trebuie să construiască o
relaţie reciproc avantajoasă cu România care să
se bazeze pe o abordare pragmatică a problemelor
existente între cele două ţări.
Problema majoră care trebuie soluţionată
în acest moment este cea a Trataului de Bază,
încă inexistent timp de 17 ani de independenţă
a Moldovei. Întîlnirea de la Kiev dintre Andrei
Stratan şi Adrian Cioroianu în cadrul reuniunii
miniştrilor de externe ai UE şi ai statelor din
bazinul Mării Negre a însemnat un progres în
această chestiune. Ambii oficiali au declarat
presei că documentele de bază care vor guverna
relaţiile moldo-române vor fi finalizate în curînd.
Într-adevăr, acesta a fost un exemplu clar de
abordare pragmatică care a exclus emoţiile,
temerile sau neîncrederea reciprocă.
UE cere membrilor săi să aibă soluţionate
toate problemele legate de frontiere cu vecinii
săi. Prin urmare, România trebuie să semneze
Tratatul de Bază şi acordul de frontieră cu
Moldova pentru a securiza hotarele externe ale
Uniunii. De asemenea, şi Moldova are nevoie
de acest Tratat şi acord pentru a-şi asigura
integritatea sa teritorială. Mai departe, Tratatul
de Bază va stabili priorităţile cooperării bilaterale
şi va contribui la dezvoltarea unor relaţii de
amiciţie. Acum, că există voinţă politică atît la
Chişinău cît şi la Bucureşti de a realiza acest
lucru, aşteptăm o îmbunătăţire a dialogului dintre
cei doi vecini.
Kosovo: drept la auto-determinare sau
catalizator al separatismului mondial?
La 17 februarie a.c. Parlamentul din Priştina a
declarat independenţa provinciei Kosovo faţă de
Serbia. Deşi între timp situaţia nu a escaladat
la cea de conflict armat între albanezii kosovari
şi etnicii sîrbi, au avut loc demonstraţii masive şi
ciocniri violente între poliţie şi demonstranţi.
Încălcînd prevederile Cartei ONU şi ignorînd votul
din Consiliul de Securitate, marile puteri precum

 Political
Political and
and Security
Security Statewatch
Statewatch
Statele Unite, Marea Britanie şi Franţa au recunoscut
independenţa Kosovo. Serbia s-a opus cu vehemenţă
acestei decizii şi a declarat că nu va recunoaşte
niciodata acest act ilegal. Alte ţări care s-au opus
acestei independenţe au inclus Rusia ortodoxă,
România, Grecia, precum şi Spania. Toate aceste
state cu excepţia Greciei se confruntă cu mişcări
separatiste.
Cu toate acestea, beneficiind de sprijinul
actorilor internaţionali cheie, independenţa Kosovo
este deja o realitate în ciuda opoziţiei manifestate
de revendicările legale ale Serbiei, precum şi a altor
state care susţin poziţia Serbiei. În consecinţă, s-
a creat un precedent exploziv pentru stabilitatea
din zonele sfîşiate de conflicte şi mişcări separatiste
precum Transnistria, Abhazia şi Osetia de Sud, şi
chiar regiuni întregi din Federaţia Rusă.
Ca urmare a declaraţiei de independenţă a
Kosovo au apărut o mulţime de scenarii posibile
cum ar putea evolua situaţia în regiune. Cu privire la
Transnistria, cele mai creative scenarii argumentau
unirea Moldovei cu România sau crearea unei Rusii
Transnistrene.
Deocamdată, autorităţile de la Tiraspol au
revendicat recunoaşterea statutului lor special şi ca
urmare a referendumului din septembrie 2007 în
privinţa unificării cu Rusia, regimul separatist a
cerut din nou unirea cu această ţară. Există totuşi o
opinie împărtăşită de mulţi analişti conform căreia
Moscova nu se va grăbi să recunoască independenţa
Transnistriei sau să accepte unificarea cu ea, dată
fiind presupusa frică de a “pierde” restul Moldovei,
care chipurile s-ar uni cu România. Deşi nu este
imposibil, totuşi acest scenariu are şanse foarte mici
de realizare din cauza următoarelor considerente:
criza identitară a populaţiei din Moldova, dorinţa
Rusiei de a păstra status quo-ul în regiune, o
relaţie încă precară dintre conducerea Moldovei
şi a României. Prin urmare, pe termen scurt este
improbabil ca precedentul Kosovo să producă efecte
imediate sau iremediabile. Cu toate acestea, pe
termen lung ar putea avea loc schimbări în poziţiile
mediatorilor în formatul de negocieri “5+2” şi în
principal Rusia. În calitatea sa de observator, UE a
promis sprijinul său pentru procesul de soluţionare
al conflictului care ar respecta integritatea teritorială
şi suveranitatea Republicii Moldova.
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) “Viitorul”
nr. 2 no.
(9), 3,
Februarie 2008
August 2007
Prognoze
Ca urmare a vizitei Comisarului pentru Relaţii
Externe şi Politica de Vecinătate a UE la Chişinău, a
devenit limpede că atitudinea UE faţă de Moldova
se va schimba în funcţie de rezultatele alegerilor
parlamentare din 2009. Acestea sunt consecinţele
implementării defectuoase ale Planului de Acţiuni
şi ritmul lent al reformelor. În consecinţă, din
campion al integrării europene dintre statele CSI
(cele care şi-au manifestat expres intenţia de a adera
la UE), Moldova a fost depăşită de Ucraina, care e
în aşteaptarea unui Nou Acord Îmbunătăţit cu UE
ce stipulează crearea unei Zone de Liber Schimb
între Uniune şi vecinul estic. Chiar şi fără a face
careva predicţii, este foarte clar că poziţia UE faţă
de Moldova nu va suferi schimbări atît timp cît
autorităţile moldovene continuă cursul actual al
politicii sale interne şi externe.
Relaţiile cu România aparent au revenit la
stadiul de normalitate care ar permite ambilor
parteneri să soluţioneze problemele actuale şi să
îmbunătăţească cooperarea pe diferite nivele.
Tratatul Politic de Bază trebuie să fie semnat în
curînd, lucru care va rezolva toate problemele ce
ţin de recunoaşterea frontierelor. Din moment ce
există politicieni importanţi care sprijină o abordare
amicală a relaţiilor cu România, am putea fi martorii
unei apropieri sau cel puţin a unei reconcilieri dintre
Moldova şi România în privinţa unor chestiuni
fundamentale ale cooperării moldo-române.
Independenţa Kosovo a creat o stare de
îngrijorare în cadrul comunităţii internaţionale
ce a dat naştere unei situaţii fără precedent care
alimentează tendinţele separatiste în alte părţi
ale lumii. Acest lucru se aplică şi Transistriei, dar
pentru moment nu au fost luate decizii pripite
nici de partea Moscovei, nici de cea a Chişinăului
sau Tiraspolului. Dat fiind faptul că Rusia s-a opus
vehement independenţei Kosovo, s-ar putea ca
ea să nu recunoască independenţa Transnistriei
de frica pierderii controlului asupra Moldovei.
Astfel, situaţia nu se va schimba în mod dramatic
în viitorul apropiat. Sarcina rămîne aceeaşi care a
şi fost pînă acum – de a aduce părţile la masa de
negocieri şi de a găsi o soluţie paşnica şi de durată
pentru acest conflict.

Political
Politicaland
andSecurity
SecurityStatewatch
Statewatch
De la KGB la SIS: ce s-a schimbat?
Sumar
Pe 26 februarie, pagina electronică a
Serviciului de Informaţii şi Securitate anunţă
despre recenta sa renovare. Aceeaşi sursă
ne informează că această activitate este
preconizată în conformitate cu Strategia de
modernizare a SIS. Cu toate acestea, tenta-
tivele de a ilustra caracterul său democratic şi
apolitic, se lovesc de trecutul sovietic al SIS.
În aceste condiţii, site-ul SIS menţionează:
„O evaluare a activităţii lor în această
perioadă demonstrează, că serviciile secrete au
făcut faţă sarcinilor puse, graţie valorificării
reuşite a potenţialului acumulat pe parcur-
sul a mai multor decenii. Or, ele au fost cre-
ate şi constituie o continuitate raţională a
structurilor care au existat până la declararea
independenţei republicii.”
În continuare, secţiunea „File de istorie”,
de pe pagina electronică a aceleiaşi instituţii,
ne anunţă că începutul serviciilor secrete din
Republica Moldova datează din anul 1924,
atunci când, în cadrul Republicii Sovietice
Socialiste Ucrainene, a fost creată Republica
Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească.
Cu alte cuvinte, în contradicţie cu acţiunile
necesare pentru continuarea procesului de
modernizare a serviciilor de securitate din
cadrul Planului Individual de Acţiuni al
Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova-
NATO, organele de securitate din Republica
Moldova îşi accentuează moştenirea sovietică.
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) “Viitorul”
no. no.
1 (8),
3, August
January2007
2008
Cadrul de securitate
by Alex Leşanu
leshanu@gmail.com
Din data de 27 august 1991, odată cu adop-
tarea Declaraţiei de Independenţă, Repub-
lica Moldova a suportat câteva tentative de
reformă a serviciilor sale de securitate. Ime-
diat după proclamarea independenţei, Comi-
tetul Securităţii de Stat al Republicii Moldova
este desfiinţat şi în baza acestuia este creat
Ministerul Securităţii Naţionale al Republi-
cii Moldova. Acest minister a existat până în
1999, moment în care este înlocuit cu Ser-
viciul de Informaţii şi Securitate.
În perioada dată, părea că la nivel termino-
logic, această tranziţie de la formula birocratică
şi demodată „Minister” la un termen mai mod-
ern şi flexibil ca „Serviciu”, ar putea să im-
plice şi o schimbare de atitudine, în privinţa
reformării viabile a serviciilor de securitate,
în spiritul angajamentelor internaţionale ale
Republicii Moldova. De rând cu adoptarea
„Legii nr.753-XIV, cu privire la Serviciul de
Informaţii şi Securitate al Republicii Moldo-
va”, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat,
în iulie 2007, „Legea nr. 170 privind statutul
ofiţerului de informaţii şi securitate”.
Aceste două legi de bază asigură suportul
necesar pentru reformarea serviciilor de secu-
ritate. Cu toate acestea, în momentul de faţă,
se fac remarcate unele tendinţe, care indică
atribuţii sporite ale SIS, dar şi plasarea sa dea-
supra oricărui câmp legal. În acest sens, una
dintre cele mai mari ameninţări de securitate,
care subminează ordinea constituţională şi
10
 Political
Politicaland
andSecurity
SecurityStatewatch
Statewatch
pune la îndoială democraţia fragilă a Republicii
Moldova, este lipsa unor mecanisme de monitor-
izare a activităţii SIS.
Reîntoarcerea „coloanei a cincea”
La începutul anului 2008, Ministerul Afac-
erilor Externe din România, a declarat că Mol-
dova va deveni una din destinaţiile principale
pentru asistenţa financiară din partea Gu-
vernului României. Aceste declaraţii au fost
date publicităţii în pofida “relaţiilor îngheţate”
dintre cele două părţi, provocate în mare par-
te de acţiunile unilaterale ale Chişinăului.
Aceste acţiuni presupuneau: expulzarea ofi-
cialilor şi clericilor români; acuzaţiile lansate de
Preşedintele Voronin, care declara că România
este o ameninţare majoră pentru securitatea Re-
publicii Moldova, deoarece prin politica sa de
cetăţenie ameninţă existenţa Republicii Moldo-
va.
În acelaşi timp, precedentele acuzaţii şi
declaraţii anti-româneşti tind să fie uitate, atât
din cauza periodicităţii acestora, cât şi a unor
dovezi, care demonstrează că în perioada 2002-
2007, Bulgaria a oferit cetăţenilor Republicii
Moldova circa 11000 cetăţenii, iar România
doar 2500. În acest sens, atenţia autorităţilor
moldovene a fost direcţionată de la declaraţiile
îndreptate împotriva oficialilor români, spre
unele activităţi de intimidare a organizaţiilor
nonguvernamentale şi a mass-media, care obţin
asistenţă financiară din România.
Aceste evoluţii au fost planificate pe parcur-
sul anului trecut, atunci când fostul oficios gu-
vernamental “Moldova Suverană” publica o serie
de articole, care mai târziu s-au dovedit a fi scrise
de către un fost agent secret român. Aceste
articole pretind că serviciile secrete române, de
rând cu ambasada României la Chişinău, au
sponsorizat pe larg unele ziare şi activităţi, care
ar fi fost dirijate împotriva statalităţii Republi-
cii Moldova.
În aceeaşi ordine de idei, pe parcursul Colegi-
ului SIS, unde s-a analizat activitatea instituţiei
în anul 2007 şi noile sarcini pentru 2008,
Preşedintele Vladimir Voronin a menţionat
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) “Viitorul”
no.no.
1 (8),
3, August
January
2007
2008
necesitatea de a monitoriza sursele de finanţare
ale partidelor politice şi a presei din Republica
Moldova. Potrivit lui Vladimir Voronin, o atenţie
specială trebuie acordată finanţării ilegale a
acestora din străinătate.
În pofida opţiunii pro-europene ale ofi-
cialilor moldoveni, declaraţia precedentă
prezintă mai mult o asemănare cu atitudinea
Preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, faţă de
pretinsele încercări ale guvernului britanic de a
submina securitatea Rusiei, cu ajutorul oficiilor
regionale ale British Council. Un alt exemplu
ar fi acuzaţiile la adresa ziaristei Natalia Morari,
căreia i-a fost refuzat accesul în Federaţia Rusă pe
motiv că aceasta ar pune în pericol securitatea
Federaţiei Ruse.
De la libertate(a) la securitatea exprimării
Din momentul în care oficialii moldoveni
încearcă sa inducă opinia precum că doar Par-
tidul Comuniştilor din Republica Moldova ar fi
interesat de existenţa Republicii Moldova, atun-
ci toate partidele de opoziţie şi reprezentanţii
presei, care susţin opinii distincte, în ceea
ce priveşte problemele de politică externă şi
internă, ca soluţionarea conflictului transnis-
trean sau “neutralitatea permanentă”, ar putea fi
etichetaţi drept ameninţare la adresa securităţii
naţionale a Republicii Moldova. În lumina aces-
tor evoluţii, luna curentă a arătat că reforma de
securitate este departe de a fi finalizată.
Fostul consilier al Preşedintelui Voronin,
Artur Reşetnicov a fost numit Director al SIS în
noiembrie 2007. În acelaşi timp, a fost adoptată
o nouă “Lege privind statutul ofiţerului de
informaţii şi securitate”. În acea perioadă, Artur
Reşetnicov l-a înlocuit pe Ion Ursu, care ulterior
a fost desemnat Ambasador al Republicii Moldo-
va în Grecia. Numirea unui fost Director al SIS
în funcţia de ambasador poate ilustra ignoranţa
autorităţilor de la Chişinău sau caracterul arti-
ficial al SIS, care nu deţine informaţii secrete, ci
are doar funcţia de instrument politic în disputa
cu oponenţii actualei conduceri.
Ţinând cont de numirea fostului consili-
er prezidenţial în funcţia de Director SIS, şi
11
Political
Politicaland
andSecurity
SecurityStatewatch
Statewatch
de adoptarea unor legi, care, pe de o parte,
determină statutul civil al serviciilor secrete,
dar, pe de altă parte, oferă SIS dreptul exclusiv
de interceptare a convorbirilor telefonice, au
apărut unele îngrijorări, care se referă la SIS ca
la unul dintre mijloacele de presiune în ajunul
alegerilor parlamentare din 2009.
Într-un interviu, Artur Resetnicov se arată
convins că Vladimir Voronin se încadrează în
câmpul legal în momentul când dirijează acti-
vitatea SIS, deoarece preşedintele este garantul
statalităţii Republicii Moldova. Această opinie
nu este susţinută de preşedintele Parlamentu-
lui, Marian Lupu, care fiind vizibil surprins
de declaraţia preşedintelui Voronin, a afir-
mat că această declaraţie nu este accidentală,
dar scopul său va fi vizibil peste o anumită
perioadă de timp. În plus, Marian Lupu s-a de-
clarat surprins de caracterul public al acestei
declaraţii.
În acelaşi interviu, Directorul SIS s-a referit
la reacţia unor partide şi a unor surse de infor-
mare în masă, faţă de afirmaţiile Preşedintelui
Voronin, ca fiind “isteria” unor persoane care
se simt vizate de acuzaţiile cu privire la activi-
tatea financiară ilegală. În plus, Artur Reset-
nicov şi-a exprimat convingerea că în perioada
următoare, SIS va spori eforturile pentru a
proteja “ordinea constituţională în Republica
Moldova”. În scurt timp, au apărut şi primele
rezultate ale acestor declaraţii.
Pe parcursul lunii curente, au fost înregis-
trate două cazuri de urmărire penală, iniţiate
împotriva unor reprezentanţi ai mass-media,
care realizează proiecte cu asistenţă financiară
din partea României. În unul dintre cazuri,
Constantin Tanase, directorul cotidianu-
lui “Timpul” este acuzat de “instigare la ură
interetnică”, iar, cel de-al doilea caz, se referă
la postul de radio “Vocea Basarabiei”, care este
acuzat de “instigare la violenţă şi la răsturnare
a ordinii constituţionale”.
În timp ce în cazul lui Constantin Tanase,
Procuratura Generală scoate din context o
declaraţie emisă de jurnalist pe parcursul
unei manifestări publice în Scuarul Teatru-
lui Naţional de Operă şi Balet, în celălalt caz,
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) “Viitorul”
nr. 2 no.
(9),3,
Februarie
August 2007
2008
acţiunile Procuraturii Generale, de rând cu
cele ale Centrului de Combatere a Crimelor
Economice şi Corupţiei, care monitorizează
felul în care au fost realizate unele proiecte
finanţate de România, nu sunt în concordanţă
cu acuzaţiile aduse postului de radio.
În plus, Alexandru Lipcan şi Vladimir Filat,
doi parlamentari ai partidelor de opoziţie,
s-au retras din subcomisia pentru monitor-
izarea activităţii SIS, pe motiv că, în cadrul
Comisiei pentru securitate naţională şi ordine
publică, majoritatea parlamentară nu doreşte
să organizeze audieri parlamentare pe mar-
ginea activităţii SIS, în 2007. Cei doi deputaţi
declară că SIS se aseamănă tot mai mult cu
defunctul KGB şi cu serviciile de securitate
sovietice. Cu toate că această retragere pare
să aducă un plus de imagine acestor deputaţi
dar şi partidelor politice pe care le reprezintă,
totuşi, în consecinţa acestor acţiuni, partidele
de opoziţie au pierdut încă un mecanism de
monitorizare a activităţii SIS.
Prognoze
Atât timp cât Parlamentul nu a organizat
audieri în privinţa activităţii SIS, iar Consiliul
Suprem de Securitate este mai mult o instituţie
formală, serviciile secrete din Republica Mol-
dova vor continua să fie percepute drept un
mijloc de realizare a scopurilor politice. În po-
fida unor reale ameninţări de securitate, cum
este şi inaugurarea de către Federaţia Rusă a
23 de secţii de votare în stânga Nistrului, în
cadrul alegerilor prezidenţiale din 2 martie,
serviciile de securitate din Republica Moldova
continuă să rememoreze trecutul sovietic.
12
Political
Politicaland
andSecurity
SecurityStatewatch
Statewatch nr. 2no.
(9),3,Februarie
August 2007
2008

Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) “Viitorul” reprezintă

o organizaţie de cercetare, educaţie şi de promovare, care activează într-
o serie de domenii legate de: analiză economică, guvernare, drept, ştiinţe
politice, management instituţional şi strategii.

Misiunea IDIS este de a contribui la creşterea unui mediu liberal şi democratic

în Moldova, ca şi în alte democraţii incipiente, consolidarea autorităţilor
locale şi regionale, oferirea de asistenţă la consolidarea societăţii civile în care
cetăţenii pot acţiona în numele lor în temeiul drepturilor civile şi politice de
care se bucură; schimbul liber de informaţie şi consolidarea scopurilor care
întăresc guvernarea eficientă.

IDIS reprezintă o platformă comună care reuneşte mai multe grupuri de

intelectuali preocupaţi de succesul tranziţiei în ţările lor spre economia de
piaţă şi societatea liberă. IDIS îi ajută pe cetăţeni să-şi consolideze energiile,
valorile şi virtuţile civice, oferindu-le suportul moral, intelectual şi logistic,
în ceea ce priveşte dezvoltarea de proiecte şi iniţiative. În virtutea acestei
misiuni, IDIS a stabilit mai multe legături utile dintre mediul academic şi
cel al decidenţilor politice, generând o bază solidă pentru analiză de politici
publice şi recomandări pe diverse areale sensibile pentru interesul public,
crearea şi diseminarea de practici pozitive, standarde de bună guvernare şi
instrumente credibile de analiză economică.

Acest buletin este o publicaţie analitică lunară bilingvă care are drept scop analiza politicii interne,
externe şi de securiatte a Republicii Moldova.

Autorii “Political and Security Statewatch”: Ion Marandici, Sergiu Panainte, Alex Leşanu.
Pentru orice comentarii sau abonare la acest buletin vă rugăm să ne contactaţi la
ghenadie.mocanu@viitorul.org sau idis_viitorul@mdl.net.
Coordonator al buletinului: Ghenadie Mocanu.

Contacte:
Chisinau, Str. Iacob Hincu, 10/1, 2009 MD, Republica Moldova
Tel/fax: (+ 373/22) 21 09 32; 21.36.32; 22.71.30
E-mail: idis_viitorul@mdl.net
Web: www.viitorul.org

Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) “Viitorul” 13