Sunteți pe pagina 1din 8

LEACURI UITATE: HREANUL I MU TARUL

Nelipsite candva din farmacia gospodariilor taranesti, mustarul si hreanul au fost puse in umbra de medicamentele faloase de la oras. Pacat! Daruri minunate ale naturii, ele ascund virtuti tamaduitoare puternice, pe care ni le ofera, pe deasupra, si gratuit

HREANUL
Cunoscut inca din vremea antichitatii, leac pretuit de greci si romani, hreanul era o planta raspandita si printre daci, care ii spuneau usturonila. Frunzele crude, legate pe frunte, alungau durerile si limpezeau mintea, din radacina data pe razatoare se coceau turte cu care se vindecau galcile, iar ceaiul de flori alungau cele mai grele raceli. Decazut din vechea lui glorie, hreanul se mai foloseste rar ca medicament si mult mai des ca picanterie alimentara. Pacat!, forta lui vindecatoare e remarcabila si... gratuita. Care este secretul puterii sale? In primul rand iuteala din radacini, care il face sa fie foarte eficient in tratarea bolilor reumatice si ale cailor respiratorii superioare. Pe urma, radacina de hrean este foarte bogata in vitamine (in special C si din complexul B) si minerale, contine substante antibiotice naturale, enzime, fitohormoni etc. Numeroase leacuri populare pun in valoare acest arsenal de principii active ale hreanului in boli din cele mai diverse, asa cum vom vedea in continuare:

Retete cu hrean: Tinctura de hrean


Se dau prin razatoarea mica radacinile de hrean, se pun intr-un borcan pana se umple o treime si restul se completeaza cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Se lasa la macerat 8 zile, apoi se strecoara, presand amestecul printr-un tifon. Intern, se ia o jumatate de lingurita de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Extern: se aplica pentru tratarea reumatismului, plagilor (ranilor) necrozate. Aplicarea tincturii este usor dureroasa, dar foarte eficienta.

Siropul de hrean
Se da prin razatoare o radacina de hrean, se adauga 4 linguri de miere, se amesteca bine si se lasa cateva minute la macerat. Se strecoara, presand continutul cu un tifon. Se obtine siropul crud. Resturile care raman in tifon se pun la fiert cu putina apa (cat sa le acopere). Dupa fierbere, se strecoara prin presare, se lasa sa se raceasca, apoi se amesteca impreuna cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Recomandari: astm, bronsita cronica, afectiuni ale cailor respiratorii medii si inferioare in general.

Energizant cu hrean
Se spala foarte bine 12 oua, apoi se pun intr-un vas, cu coaja cu tot, si se tin timp de 12 ore in suc natural de lamaie (trebuie sa le acopere). Se scot ouale din sucul de lamaie, se sparg si se bat bine, dupa care se pun din nou in vasul cu suc de lamaie, in care se mai adauga 1 kg de hrean curatat de coaja si dat pe razatoare, 1 litru de tuica naturala tare (palinca de prune), 1 kg de miere. Amestecul se tine la macerat intr-un borcan, vreme de noua zile, dupa care se iau zilnic, dupa mesele principale, 1-3 linguri.

Vin tonic cu hrean


Intr-un litru de vin rosu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin razatoarea fina. Se astupa sticla si se lasa sa se macereze continutul vreme de 8-9 zile, dupa care se filtreaza. Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic pentru imbunatatirea digestiei, pentru stimularea si

reglarea activitatii cardiace, contra anemiei si pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este si un tonic sexual si un afrodiziac foarte bun.

Faina de hrean
Radacinile de hrean se taie cubulete si se pun pe calorifer sau in apropierea unei surse de caldura ca sa se usuce. Atunci cand se elimina complet apa si devin uscate ca iasca, aceste cubulete se macina cu rasnita electrica de cafea, obtinandu-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: faina de hrean, care se foloseste in obtinerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrata ca atare. De regula, macinarea radacinilor uscate pentru obtinerea fainii de hrean se face chiar inainte de folosirea acesteia. Altfel, daca este depozitata, pe masura ce trece timpul ea isi pierde proprietatile terapeutice.

Cataplasma cu hrean
Varianta 1: Se da hreanul prin razatoarea mica, dupa care se inveleste in tifon si se pune pe locul afectat. Se tine pana cand apare senzatia de arsura, dupa care se indeparteaza. Este aplicatia externa cu efectul cel mai puternic, dar este destul de dura, asa incat adesea este preferata o varianta mai blanda. Varianta 2: Se pun intr-un vas 2 linguri de faina de hrean si 2 linguri de faina de seminte de in, se adauga apa si se amesteca foarte bine, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta se inveleste in tifon si se aplica pe locul afectat vreme de 1 ora.

Otetul de hrean
Se rade o radacina de hrean si se introduce intr-o sticla. Se toarna deasupra otet de mere cu miere (se gaseste la Apicola), pana ce lichidul acopera hreanul. Se lasa sa se macereze intr-un loc cald, timp de zece zile, dupa care se scoate din sticla cate putin lichid, care se utilizeaza pentru aplicatii externe. Este folosit cu succes contra parezelor faciale, contra descuamarii pielii si a seboreei.

Indicatii terapeutice ale hreanului


y Guturaiul, tusea de diverse etiologii - se iau 5-6 lingurite pe zi de sirop de hrean, care se inghite incet, lasandu-l sa actioneze la nivelul gatului. Suplimentar se face gargara cu tinctura de hrean: trei lingurite de tinctura la un sfert de pahar de apa. y Bronsita cronica si acuta, astmul - se consuma zilnic 3-4 lingurite de hrean ras, simplu sau in combinatie cu morcov dat prin razatoare. Hreanul are efecte antibiotice puternice, expectorante si bronhodilatatoare. y Adjuvant in tuberculoza pulmonara - se administreaza zilnic, dupa mesele principale, cate 3-4 lingurite din tonicul pe baza de hrean descris mai sus. y Polipii uretrali - se iau zilnic cate 4 lingurite de tinctura de hrean, dizolvate in putina apa. y Digestia lenta, gastrita hipoacida - se consuma 2-3 linguri de hrean ras fin, in timpul meselor principale. Suplimentar, se pot lua inainte de masa 1-2 linguri de vin tonic cu hrean y Anemia la adulti - se iau cu cateva minute inainte de masa 3-4 linguri de vin tonic cu hrean. y Inapetenta, anemia la copii - se consuma cel putin o data pe zi o salata din hrean ras fin (12 lingurite) si sfecla rosie (1-2 linguri). Aceasta minicura se tine minimum o luna, fiind recomandata cu precadere pe perioada iernii si la trecerea de la sezonul rece la cel cald.

y Reumatismul, guta - intr-o cana de lapte cald se pun 1-2 lingurite de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un tratament dureaza minimum 3 saptamani. y Nasul infundat (rinita cronica) - se consuma hrean ras: 2-4 lingurite pe zi. Suplimentar se face tratamentul extern recomandat pentru sinuzita.

Aplicatii externe cu hrean


Sinuzita, rinita - intr-o basma de culoare rosie (asa cere traditia...) se pun 2 lingurite de hrean ras. Se aplica aceasta cataplasma pe zona fruntii atat timp cat este suportata, avand grija sa nu apara arsura pe piele. Nasul se desfunda aproape instantaneu si incep sa fie eliminate secretii din abundenta, curatindu-se astfel caile respiratorii superioare. Se recomanda sa se faca acest tratament, cu efecte extrem de rapide, cate patru-cinci zile la rand. Bronsita, gripa, congestiile pulmonare - se aplica pe torace cataplasme cu faina de in si hrean (preparate dupa metoda de mai sus), care se tin vreme de 30-60 de minute. Aplicatia se repeta o data la 2-3 zile. Durerile reumatice - pe zona afectata se aplica o cataplasma cu hrean crud atat timp cat nu apare senzatia de arsura. Suplimentar, dupa indepartarea cataplasmei se poate aplica un unguent camforat. Paradontoza - se mesteca indelung hrean crud dat prin razatoare (eventual amestecat cu morcov ras pentru atenuarea iutelii). La nivelul gingiilor, hreanul are efecte de stimulare puternica a circulatiei si a proceselor trofice. Stomatita - 3-4 lingurite de tinctura de hrean se dizolva in jumatate de pahar de apa. Se fac clatiri indelungate ale gurii cu aceasta solutie. Paralizia faciala - se aplica pe obraz, de doua ori pe zi, o compresa cu otet de hrean, obtinut dupa reteta de mai sus. Peste compresa se pune un nailon si se tine o sticla cu apa calda, asa incat sa se obtina o usoara hipertermie locala. Fiecare aplicatie dureaza 10-15 minute.

Retete de frumusete
Ten palid, ofilit - se aplica cu un tampon de vata otet de hrean, care are efecte de activare a circulatiei sanguine si efecte tonice asupra pielii. Mentinerea tineretii pielii - se aplica pe obraz seara, inainte de culcare, sirop de hrean, care se tine vreme de 10-15 minute, dupa care se indeparteaza cu un tampon de vata inmuiat in lapte. Descuamarea tenului - se sterge zona afectata cu tinctura de hrean (eventual diluata in putina apa), dupa care se aplica un unguent de galbenele.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu hrean


Intern, hreanul se administreaza cu prudenta persoanelor cu colon iritabil sau care sufera de gastrita hiperacida. Abuzul de hrean in alimentatie duce la deranjamente digestive si tulburari nervoase. Extern, hreanul, mai ales sub forma de cataplasma, va fi folosit cu prudenta la persoanele care au pielea sensibila, alergica.

MU TARUL
Exista doua specii de mustar: una cu semintele albe (Sinapis alba), care are efecte mai blande (dar este si mai slaba din punct de vedere terapeutic), si una cu seminte negre (Sinapis nigra), cu un puternic gust picant si extrem de rubefianta, care este de obicei preferata in terapie. Ambele sunt intens folosite in medicina populara, mai ales ca aplicatii externe in bolile

bronho-pulmonare, in care fac adevarate minuni. Sa vedem in continuare cateva modalitati de preparare si cateva utilizari terapeutice ale ambelor specii de mustar:

Retete cu mustar:Faina de mustar


Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau prin zdrobire in piua. Se pastreaza in recipiente inchise la culoare si in locuri racoroase. De regula, este de preferat ca faina de mustar sa fie folosita in primele 2-3 saptamani de la preparare, dupa aceea proprietatile sale curative diminuandu-se progresiv. Se administreaza intern in lapte sau vin, iar extern se foloseste la prepararea cataplasmelor.

Cataplasma cu mustar
Se amesteca 3-4 linguri de faina de mustar cu apa pana se formeaza o pasta, care se pune apoi intr-un saculet de panza si se aplica pe locul afectat, tinandu-se pana la inrosirea pielii si aparitia unei usoare senzatii de arsura. Pentru copiii peste 6 ani, cataplasma se prepara din 3 linguri de faina de mustar si 3 linguri de faina obtinuta prin macinarea semintelor de in. La copiii sub 6 ani aplicatiile cu mustar sunt contraindicate.

Indicatii terapeutice ale mustarului


y Constipatie cronica - se iau zilnic 1-2 linguri de seminte intregi de mustar alb, pe stomacul gol, inghitindu-se cu apa. Este un tratament eficient, dar contraindicat persoanelor care sufera de colon iritabil. y Intoxicatii - se amesteca 1 lingura de faina de mustar negru intr-un pahar de apa si se ia pe stomacul gol. Provoaca aproape instantaneu un acces de voma care va elimina materiile toxice din stomac. y Lipsa poftei de mancare - se pune un sfert de lingurita de faina de mustar negru intr-un pahar cu lapte. Se administreaza cu un sfert - o jumatate de ora inainte de masa.

Aplicatii externe cu mustar


Bronsita, astm, pneumonie - se aplica o cataplasma cu faina de mustar negru pe zona toracelui. Se mentine atat timp cat senzatia de arsura nu este foarte puternica, dupa care se indeparteaza si se acopera zona tratata cu un material calduros. Dureri reumatice, nevralgii - in apa fierbinte din cada se pune un saculet cu 100-200 de grame de seminte de mustar negru. Se lasa circa 10 minute, dupa care se indeparteaza. Se fac bai generale cu durata de 10 minute in aceasta apa. Este un tratament valabil si in astmul cronic, in durerile cu diverse localizari produse de expunerea indelungata la frig sau curenti de aer.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu mustar


Copiii sub 6 ani sunt extrem de sensibili la tratamentul cu mustar negru, care poate da intoxicatii severe. Administrarea prelungita a mustarului, negru sau alb, devine iritanta si toxica, mai ales la persoanele cu dispepsie, cu stomacul sau colonul sensibil, care sufera de iritatii ale cailor urinare
(http://www.romanianmall.com/natural/LEACURI%20UITATE%20-%20HREANUL%20SI%20MUSTARUL.html)

http://www.nutritie-sanatoasa.ro/articol/Legume,Fructe/Legume/790/Hrean Hreanul, un condiment puternic folosit cu succes in fitoterapie, datorita efectelor sale benefice asupra sanatatii, este o planta putin pretentioasa fata de factorii de mediu, fiind rezistenta atat la temperaturile scazute cat si la perioadele lungi de seceta. Planta legumicola perena, din familia Brassicaceae, hreanul este originar din sud-estul Europei si din vestul Asiei. Radacinile sale sunt groase, carnoase, de culoare galbuie, cu gust picant, avand proprietati antibiotice, antiinflamatoare si afrodisiace.Frunzele inferioare ale hreanului sunt mari, ovale, de regula intregi, iar cele superioare au marginile dintate. Tulpinile sunt inalte (putand ajunge la 2 m) si puternic ramificate. Proprietati: - radacina de hrean este foarte bogata in vitaminele C si B, si minerale: fier, potasiu, calciu, magneziu y y y y y y y y y y y y y y y antibiotice puternice expectorante bronhodilatatoare antibacteriene creste tensiunea arteriala vasodilatator coronarian incalzeste organismul stimuleaza imunitatea generala a organismului antiinflamatoare afrodisiace antiparazitar (teniaza), antianemic antiscorbutic diuretic expectorant colagog

Indicatii - uz intern: y y y y y y y y y y y y y y y y y bolilor reumatice tratarea cailor respiratorii superioare guturai tuse bronsita tuberculoza pulmonara digestie lenta gastrita hipoacida reumatism guta anemie sinuzita rinita paradontoza gastrita hiperacida stomatita gripa, raceala

Indicatii - uz extern: y y y y ten palid, ofilit descuamarea tenului mentinerea tineretii pielii paralizia faciala

Mod de folosire - uz intern: y - sirop de hrean. O radacina de hrean data prin razatoare, amestecata cu 4 linguri de miere, se lasa cateva minute la macerat. Se strecoara si se obtine siropul crud. Resturile ramase se pun la fiert cu putina apa (cat sa le acopere). Dupa fierbere, se strecoara prin

y y y y

presare, se lasa sa se raceasca, apoi se amesteca impreuna cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Se recomanda in cazul astmului, bronsitei cronice, afectiuni ale cailor respiratorii medii si inferioare in general. - tinctura de hrean. Radacinile de hrean se dau prin razatoarea mica, dupa care se pun intr-un borcan pana se umple o treime, restul completandu-se cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Dupa 8 zile se strecoara, presand amestecul printr-un tifon. Se ia o jumatate de lingurita de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Alte indicatii: tratament adjuvant in anemie, anorexie, tratamentul simptomatic al infectiilor urinare, atonii digestive, gastrite hipoacide. - vin tonic cu hrean. Intr-un litru de vin rosu se pun 15 linguri de hrean dat prin razatoarea fina. Se astupa sticla si se lasa sa se macereze continutul vreme de 8-9 zile, dupa care se filtreaza. Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic pentru imbunatatirea digestiei, pentru stimularea si reglarea activitatii cardiace, contra anemiei si pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este si un tonic sexual si un afrodiziac foarte bun. - energizant cu hrean. 12 oua se spala, apoi se pun intr-un vas, si se tin timp de 12 ore in suc natural de lamaie. Dupa ce se scot, se sparg si se bat bine, apoi se pun din nou in vasul cu suc de lamaie, in care se mai adauga 1 kg de hrean ras, 1 litru de palinca de prune, 1 kg de miere. Noua zile amestecul se tine la macerat intr-un borcan. Se iau zilnic, dupa mesele principale, 1-3 linguri. - faina de hrean. Se taie cubulete radacinile de hrean si se usuca in apropierea unei surse de caldura. Cand se elimina complet apa, aceste cubulete se macina cu rasnita electrica de cafea, obtinandu-se faina de hrean, care se foloseste in obtinerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrata ca atare. - hrean ras. In cazul bronsitei cronice si acute, a astmului, a unei digestii lente, a gastritei hipoacide se consuma zilnic 3-4 lingurite. - in cazul reumatismului si a gutei, se pun intr-o cana de lapte cald, 1-2 lingurite de hrean. Se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Tratamentul dureaza minimum 3 saptamani. - se mesteca hrean crud dat prin razatoare, in cazul paradontozei. La nivelul gingiilor, hreanul are efecte de stimulare puternica a circulatiei si a proceselor trofice. - gargara. In cazul stomatitei, se fac clatiri cu o solutie rezultata din 3-4 lingurite de tinctura de hrean dizolvate in jumatate de pahar de apa.

Mod de folosire - uz extern: y - otet de hrean. O radacina de hrean rasa se introduce intr-o sticla. Deasupra se toarna otet de mere cu miere pana ce lichidul acopera hreanul. Se lasa la macerat intr-un loc cald, timp de zece zile, dupa care se scoate putin lichid si se utilizeaza pentru aplicatii externe. Este folosit contra parezelor faciale, contra descuamarii pielii si a seboreei. - tinctura de hrean. Radacinile de hrean se dau prin razatoarea mica, dupa care se pun intr-un borcan pana se umple o treime, restul completandu-se cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Dupa 8 zile se strecoara, presand amestecul printr-un tifon. Se aplica pentru tratarea afectiunilor reumatice, plagilor necrozate. - cataplasma cu hrean. Se pun intr-un vas: 2 linguri de faina de hrean, 2 linguri de faina de seminte de in. Se adauga apa si se amesteca foarte bine, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta se inveleste in tifon si se aplica pe locul afectat vreme de 1 ora. In cazul sinuzitei, se aplica cataplasma pe zona fruntii atat timp cat este suportata - comprese din frunze proaspete de hrean, in cazul durerilor de cap - compresa cu otet de hrean, in cazul paraliziei faciale. Se aplica pe obraz, de doua ori pe zi, o compresa cu otet de hrean. Un nailon si o sticla cu apa calda, se tin peste compresa pentru a obtine o usoara hipertermie locala. Fiecare aplicatie dureaza 10-15 minute. - in cazul tenului palid sau ofilit, se aplica un tampon de vata imbibat in otet de hrean, care are efecte de activare a circulatiei sanguine si efecte tonice asupra pielii. - inainte de culcare, se aplica pe obraz sirop de hrean, care se tine 10-15 minute. Se indeparteaza cu un tampon de vata inmuiat in lapte. Tratamentul este folosit in cazul mentinerii tineretii pielii. -frectii locale sau clatiri ale gurii cu tinctira de hrean, in cazul laringitelor, pulpitelor si a paradontozei (20 picaturi la un pahar cu apa).

y y

y y

Abuzul de hrean in alimentatie duce la deranjamente digestive si tulburari nervoase. Este de preferat sa se evite administrarea acestui condiment pe stomacul gol, deoarece stimuleaza secretia gastrica in exces. Nu trebuie sa se inghita mai mult de 4 grame de hrean ras pe zi. Nu se recomanda in boala hemoroidala, hemoptizie, dereglari de ritm cardiac, stari congestive.

http://www.terapii-naturiste.com/plante/plante_medicinale/hrean.htm Denumire stiintifica: Armoracia rusticona Fam.Cruciferae Denumiri populare: ahrean, chirean, harean, irean, radacina salbatica, ridiche salbatica, rean, tormac, usturoi. In traditia populara: fructele si rizomul plantei se folosea ca leac contra durerilor de cap, in diferite forme; se faceau legaturi pe frunte cu frunze crude sau hrean ras; legaturi in moalele capului cu hrean ras amestecat cu otet. Petele de pe obraz se spalau cu otet amestecat cu hrean ras. In alte parti, pentru petele de pe obraz, piept si maini, se punea o mana de hrean taiat bucatele intr-o sticla, se turna peste el un sfert de kg de otet bun si se lasa 5-6 zile, apoi se muia o carpa de in cu care se stergeau petele in fiecare seara. Turta de hrean ras, malai, mei, miere de faguri si sare, toate puse pe piele de cal se puneau pe gat la galci. La Rasinari contra galcilor se manca hrean si se bea rachiu. La amigdalita, se radea hreanul se amesteca cu faina de grau si apa calda facandu-se o pasta care se aplica la gat. Ceaiul din frunze indulcit cu miere se lua contra racelii. Contra durerilor de dinti se lua hrean fiert cu vin. Pentru stomatita se lua o lingura de hrean, se punea intr-un sfert de oca de rachiu, se lasa 24 ore, apoi se strecura si se facea gargara de 3 ori pe zi. La raceala grea cu fierbinteala se infasura tot trupul bolnavului cu hrean ras cu aceasta se faceau si legaturi la durerile de picioare si bai contra reumatismului. Se mai folosea in legaturi contra oricaror nevralgii. Unii il amestecau cu faina de grau si miere facand un aluat care se punea pe locul dureros. Tot pentru dureri- o turta din faina de grau cu hrean ras si otet. Se punea si la sale pentru durerea de rinichi. Se mai lua pentru afectiunile vezicii si contra pietrelor la rinichi. Era un leac obisnuit contra bolilor de plamani. Contra tusei se lua cu zahar candel si hrean ras. Dulceata de hrean ori hrean ras amestecat cu miere si pus intr-o sticla bine infundata ingropata in pamant timp de 4 saptamani se lua contra naduselii si tuberculozei. Hrean ras amestecat cu zahar se dadea pentru durerile de inima. Cu hrean ras se trata "boala mare si boala rea" In prima zi se lua pe inima goala o lingura, in urmatoarea 2 , apoi 3 si tot asa pana la 29 de linguri, cand se incepea numaratul indarat, pana la una. Se credea ca astfel se curata creierii de sange si de apa care-i tulbura. Se utilizeaza radacina si mai putin frunzele. Compozitie chimica: se foloseste radacina (Radix Armoraciae) radacina contine protide, hidrati de carbon, zahar, potasiu, saruri minerale, vitaminele A, B1, B2, miacina, C, glicozida sinigrozida, glicozizi sulfurati, mirozina, ulei volatil, acizii: clorhidric, sulfuric, carbonic si silicic. Substante antibiotice (fitoncide). Actiune farmaceutica: are actiune antiscorbutica, uleiul volatil prin componentele sale si sinigrozida ii comunica proprietati revulsive si rubefiante; de asemenea tot datorita acestor produsi, care se slimina atat pe cale respiratorie cat si renala are efect antiseptic, antitinflamator, bacteriostatic, diuretic, excita mucoasele fiind revulsiv, rubefiant, sau chiar lacrimogen, face ca secretiile interne sa fie mai abundente, ajuta la eliminarea bilei, face ca secretiile nazale si salivare sa fie mai abundente. Este un aperitiv pentru ca determina stomacul la o mai rapida functionare. Este util in diferite forme de anemie sau chiar in convalescenta. Ajuta ca diuretic la o mai buna functionare a rinichilor. Extern este un revulsiv puternic ajutand la diverse cazuri in care se doreste refacerea circulatiei sangelui. Ajuta la functionarea normala a inimii. Preparare: -Frunzele se pot folosi legandu-le pe locurile dureroase asa cum sunt sau dupa ce se strivesc putin. -Frunzele se pot aplica unse cu putin ulei dupa ce se strivesc in diferite aplicatii externe pentru rolul de calmarea durerilor. -Radacina rasa proaspata se va amesteca cu miere in aceiasi cantitate si se va lua cate o lingurita de trei ori pe zi in cure de lunga durata in afectiunile inimii, vaselor de sange sau alte afectiuni indicate. -Radacina rasa proaspat se poate face un sirop cu putina apa si zahar. Se va lua cate o lingurita de trei ori pe zi in anemii sau avitaminoze si alte afectiuni. -Radacina rasa se va pune la uscat si se va transforma apoi in praf care se va lua cate un varf de cutit de trei ori pe zi. -Macerat 15-30 g la litru de apa. Se fierbe timp de 5 minute; se macereaza timp de 12 ore. Se iau 2 cesti pe zi intre mese. -Radacina rasa -50 g cu 50 g de miere de albine se amesteca si se va lua cate o lingurita inaintea meselor. -Sirop: se taie radacina de hrean in rondele; se aseaza in straturi pe un tifon suspendat deasupra unei farfurii si se acopere straturile cu zahar. Lichidul siropos care se scurge va fi administrat in doze de 1-2 lingurite pe zi.

-Se rade hrean proaspat atat cat cuprinde o lingura si se amesteca cu miere de salcam pana se obtine o pasta omogena. Apoi se consuma o lingura, treptat, in fiecare dimineata, inainte de masa pana la terminarea dozei preparate zilnic. Cura nu trebuie sa depaseasca 30 zile. Este utila in toate afectiunile inimii sau pulmonare. -La un litri de vin natural de struguri se vor rade 2-3 radacini mai mari de hrean (30-50 g) si se vor tine la temperatura camerei timp de 8 zile dupa care se vor strecura. Se va consuma cate o cantitate de 50 ml in fiecare dimineata. -Faina in amestec cu hrean se face o pasta care se aplica pe locurile in care exista durere si se va tine in functie de toleranta sau pana la trecerea durerilor. -Radacina rasa se va pune in alcool alimentar(1-5 alcool ) de 70. Se va tine timp de 15 zile agitand des, pentru a putea sa extraga principiile active din planta. Se strecoara apoi si se va consuma cate 10 picaturi-o lingurita in functie de afectiune. -Radacina rasa o parte se va pune in 5 parti de otet alimentar din mere si miere si se va tine timp de 10 zile dupa care se va strecura. Se poate folosi intern cate 10 picaturi-o lingurita diluat in apa sau se poate folosi extern in dilutie 1\2 cu apa la spalaturi sau pansamente. -Hrean ras (radacina) se va pune pe o bucata de panza si se aplica local in cazul durerilor sau cu scop revulsiv. Se va tine in functie de toleranta individuala. -Pulpa de hrean este superioara mustarului; se aplica cataplasme in afectiuni pulmonare, guta, algii reumatismale. -Pulpa de hrean se mesteca in gura de mai multe ori pe zi pentru combaterea retractiei gingiilor si pentru intarirea dintilor. -Se va rade putina radacina si se va pune in alcool. Se astupa apoi bine. Se poate folosi si o sticluta mica de la un medicament (20-30 ml). Se inchide ermetic. In cazul durerilor dentare se va destupa sticluta se astupa o nara ramanand libera nara de partea in care este dintele dureros si se va trage putin aer din aceasta sticluta. Aromele care se degaja vor face ca in cateva secunde sa treaca cea mai tare durere de masele. Util mai ales in cazul copiilor sau femeilor gravide care nu pot lua calmante puternice. Bine inteles ca numai pana se va trata de catre stomatolog afectiunea, lucru care oricum trebuie facut. Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acnee-tamponare cu tinctura diluata sau otet, afectiuni cardiace, -hrean cu miere de salcam, afectiuni renaletinctura, alopecie-frectii cu tinctura sau otet, algii reumatismale-tinctura, ameteli-tinctura, anemie, arsuri, astma, boli cardiace-cu miere, boli reumatice, bronsite acute sau cronice, cangrena picioarelor, cardiopatie ischemica, circulatie periferica deficitara, congestie pulmonara, colita, constipatie, debilitate, degeraturi, descuamarea pielii, digestie dificila, dureri de cap-frunze puse local sau tinctura, dureri diverse, dureri reumatice, eczeme, gastrita hipoacida, guta, guturai, hipertensiune arteriala, hidropizii, imunitate scazuta, inflamatii articulare, inflamatii ganglionare-pulbere de radacina, inapetenta- tinctura cu miere, intepaturi de insecte -frunze aplicate local, leucoree, limfatism, litiaza renala, migrene, nevralgii diferite inclusiv intercostale-tinctura, obezitate, paradontoza, paraziti intestinali, pareze faciale sau de alta localizare, pelada-frectii cu tinctura sau otet, pete pe fata-otet, pistrui-otet, plagi supurate infectate, pneumonie, polipi uretrali, rani, raceli, rinita chiar cronica, rino-sinuzita, sciatica, scrofuloza, seboree, sinuzita, stomatita, taieturi, tuberculoza, tumori canceroase, tuse, ulceratii atone, varice-cura cu tinctura sau cu miere. In cazul suferintelor de colon iritabil sau cu aciditate gastrica se va administra cu prudenta.

http://andreirobin.hi5.com/friend/photos/displayPhotoUser.do?photoId=3815236135&ownerId=439007222&albumId=33220 6981

http://1nicolleta.hi5.com/friend/photos/displayPhotoUser.do?photoId=3792527014&albumId=333359989&own erId=91665542

S-ar putea să vă placă și