Tipurile de vegetatie.

Vegetatia de padure
Posted on February 4, 2011

Flora Republicii Moldova formeaza diverse comunitati (asociatii) de plante, numite tipuri de vegetatie. In functie de conditiile naturale ale anumitor teritorii. Raspindirea vegatatie depinde, in primul rind, de clima. Ca urmare a caracterului zonal al climei, se formeaza tipuri de vegetatie zonala, repezentate in Republica Moldova de vegetatia de padure sivegetatie de stepa. Sub influenta unor factor locali (ape, roci, relief, sol s.a.) se dezvolta tipuri de vegetatie azonala: de lunca, acvatica si palustra, petrofita s.a.

Padure de stejar pufos

Dictionar: Tip de vegetatie comunitate (asociatie) de plante ce populeaza un anumit sector de uscat sau acvatic, avind conditii naturale omogene sau asemanatoare. Fond forestier totalitatea terenurilor acoperite cu vegetatie de padura si a celorlalte terenuri din cadrul masivelor sailvice (poieni, constructii s.a.)

Vegetatie de padure.
Fondul forestier ocupa o suprafata de 393 mii ha su 11.6% din terutoriul tarii. In care padurile detin respectiv, 393 mii ha sau 10.7%. Padurile din Republica Moldova sint de tipul celor central-europene de foiase, caracteristice zonei dinamice temperate. Compozitia floristica a padurilor este bogata si numara peste 850 de

specii. Vegetatia in padure are un caracter etajat: nievlul inferior stratul ierbos, de mijloc arbusti, nivelul superior arbori. Este bine sa stiti: Dimitrie Cantemir mentiona, in Descrierea Moldovei: Cu codti inca ieste Moldova, foarte imbogatita, al carora lemn nu ieste numai pentru cherestea si pentru foc, ci si copaci aducatori de roada indestul. Specii Stejarul Comun Gorunul Stejarul-pufos Caracteristici si arealul de raspindire Nordul republicii, Podisul Codrilor, la altitudini de pina la 250m; prefer regiunile relative umede. Podisul Codrilor, Podisul Nistrului, la altitudini de peste 250 m; prefera regiunile umede. Specie mediteraneena, aflata la limita Nordica de raspindire, se intilneste, izolat doar in sudul tarii; adaptat la conditii de clima mai calduroasa si arida. Vestul si central Podisului Codrilor, la altitudini de la 280-300 m si mai sus, ce umezeala mare, pe versanti cu expozitie Nordica si vestica, puternic inclinati si afectati de eroziune de alunecari de teren; suprafat s-a micsorat pentru ca se afla la limita estica de raspindire si a fost taiat in ultimile doua secole pentru lemnul pretios. Frasinul, carpenul, teiul, artarul, ciresul, marul-de-padure, parul-de-padure si salcimul (introdus de catre om.)

Fagul Alte specii

Compozitia floristica a padurilor naturale are o difetentiere zonala in cadrul republicii: in partea de nord specii dominante (edificatoare) sint stejarul comun si ciresul, in podisurile din partea centrala gorunul si fagul, iar in partea de suf stejarul-pufos. Speciile de arbusti mai de intilntite in paduri sint cornul, alunul, paducelul, singerul, porumbarul, socul-negru, salba-moale europeana, verigarul s.a. In cadrul poienilor, sub arbori si arbusti, se formeaza un invelis ierbos variat, in care o frecventa mai mare au rogozul, mierea-ursului, fragul-de-padure, golomatul, s.a. Dezvoltarea plantelor ierboase are un caracter sezonier. Primavara devreme pina la aparitia frunzelor pe copaci, infloresc viorelele, brebeneii, scinteiuta, floarea-vintului s.a. La inceputul verii isi desfac florile dumbravita , vioreaua-noptii, crinul-de-padure s.a. O raspindire larga in padurile din Podisul Codrilor are leurda, intrebuintata in alimentatie.

In farmec deosebic imprima padurilor plantele agatatoare (iedera si vita-de-padure_, care cuprind arbonii si arbustii, creind uneori sectoare aproape inaccesibile pentru om si unele animale. In prezent padurile sin puternic afectate de aridizarea climei si, in masura mai mare de activitatea umana. De aceea, se impun masuri adecvate privind in extinderea terenurilor impadurite, valorificarea cit mai rationala si protectia judicioasa a acestora.

Cea mai veche rezervatie stiintifica din Moldova "Codrii" se gaseste in preajma comunei Lozova, cca 50 km de Chisinau, si a fost infiintata la 27 septembrie 1971. Rezervatiile stiintifice au cel mai inalt grad de protectie si sunt impartite in trei zone functionale: zona strict protejata, zona de tampon si zona de tranzitie. Natura de aici impresioneaza prin abundenta de forme si specii, unele dintre ele sunt rare sau pe cale de disparitie. In rezervatia "Codrii" sunt puse sub protectie ca 1000 specii de plante, adica jumatate din numarul speciilor florei Moldovei, 43 specii de mamifere, 145 specii de pasari, 7 specii reptile, 10 specii de amfibii si peste 10 mii de specii de insecte. Principalele specii de arbori in padure sunt stejarul pedunculat, gorunul si fagul. In perimetrul rezervatiei mai exista o zona reprezentativa de lunca si functioneaza un bogat "Muzeu al naturii".

Codrii Orheiului-Se stie ca orice forma de habitat existenta se dezvolta numai in situatia daca poseda gama de factori necesari pentru asigurarea efectiva a vietii. Unul dintre acesti factori de prima importanta este cadrul natural favorabil, fara de care este de neconceput dezvoltarea vietii umane. Mediul fizic stimuleaza realizarile societatii umane prin asigurarea conditiilor favorabile de viata, comunicatii interioare lesnicioase si adapost in caz de primejdie. In aceasta privinta spatiul codrilor Orheiului din partea centrala a spatiului pruto-nistrian prin insusirile sale a asigurat in permanenta habitatului satisfacerea acestor conditii. Acest areal geografic constituie o parte a unui platou primitiv, taiat de un numar restrans de vai, intretaiate in toate directiile, care au infatisarea unei aglomerari nesfarsite de dealuri mai mult sau mai putin rotunjite.

Aceste dealuri sunt bucati mai mari sau mai mici, rupte din podisul de calcar sarmatic. Dealurile codrilor Orheiului au forma lunguiata cu capatul de nord la Visoca, iar cel de sud la Ustia. Lungimea lor e de 250 km. Vaile cuprinse in acest areal au directia nord-sud si vest-est si se deschid in valea Nistrului sau a Rautului, izoland cateva verigi de dealuri care in timpurile preistorice au fost insule si movile cu stanci submarine. Un element constitutiv al reliefului sunt hartoapele - niste depresiuni cu diametrul de 3-5 km in forma de amfiteatre mari. Pe Raut, incepand de langa or. Orhei, se afla un chei cu o lungime de cca 41 km.

La geneza sistemului climateric din spatiul mentionat au conlucrat diversi factori din a caror interactiune a rezultat o clima continental-moderata. Pentru regiunea codrilor Orheiului este stabilita temperatura medie anuala de plus 9 grade; medie de iarna minus 4, pentru iulie plus 21,3. Cantitatea medie de precipitatii este de 460-500 mm.

Regimul hidrologic al regiunii codrilor Orheiului cuprnde rauri, lacuri, iazuri etc. Axul spatiului codrilor Orheiului este fluviul Raut. Rautul face parte din cele patru rauri care isi incep istoria hidrografica dupa epoca sarmatiana, dar mai ales in cea meotiana. Dupa cum afirma T. Porucic, "numai vaile Nistrului, Rautului, Prutului si a Siretului poarta urmele tuturor epocilor de la meotian incoace; numai ele tin minte evenimentele ce s-au desfasurat pe acest teritoriu, poarta urmele glaciatiunii de pana si dupa". Rautul a simtit putemic aceasta epoca care a influentat asupra vaii sale foarte largi si un curs sarac in apa, un curent cam repede, un bazin larg dezvoltat si foarte ramificat, iar gura lui este foarte aproape de gura altor paraie mari ce dreneaza codrii Lapusnei, Orheiului Ichelul, Bac, Botna. Rautul, colecteaza apele Solonetului, Ciulucului, Cula s.a.

La acest parametru este necesara relevarea insemnatatii apelor in stabilirea legaturilor dintre oameni, cu atat mai mult ca rolul apelor curgatoare intr-o epoca indepartata a fost determinant in constituirea diferitor forme de civilizatie. Ele au oferit posibilitatea de a se iriga vaile, servind si ca surse de hrana si mijloace de transport.

Solurile zonei codrilor Orheiului se caracterizeaza printr-o mozaicare si diversitate majora. Procesul de pedogeneza are loc sub actiunea unui complex de factori, la care participa activ relieful, rocile (de diverse varste si componenta), astfel formandu-se urmatoarele tipuri de soluri: brune, cenusii silvestre si de padure, cernoziomuri, soluri aluviale. Solurile se succed conform legitatii zonalitatii orizontale, adica de la nord spre sud.

Daca privim schema pedologica, observam ca primele soluri sunt cele cenusii si cenusii de padure. Urmeaza, in majoritate, cernoziomurile levigate, care sunt potrivite pentru livezi, cultivarea sfeclei de zahar si a cerealelor. Dea lungul Rautului se gasesc cernoziomurile tipice sau obisnuite. La nord-vest este o fasie ihgusta de cernoziomuri calcaroase. La gurile Rautului sunt soluri aluviale si de faneata, adesea saraturate care favorizeaza recoltarea efectiva a legumelor si a altor culturi farajere. Structura covorului vegetal ca si cea a ...