Proiect PN-II-ID-PCE-1759 DEZVOLTAREA UNUI NOU CONCEPT DE CONDUCERE A PROCESELOR DE DEFORMARE PLASTICA BAZAT PE NOI TEHNICI DE REDUCERE A DIMENSIONALITATII

- Stadiul actual Procesele de deformare plastica sunt din ce in ce mai larg raspandite in industria aeronautica, constructoare de automobile, electronica, automatica, alimentara, s.a. Ponderea pieselor obtinute prin deformare plastica fata de cele obtinute prin alte procedee este de peste 60% ceea ce determina urmtoarele cerinte privind procesele de deformare plastica: - cresterea cometitivitatii produselor prin asigurare calitati acestora; - cresterea cometitivitatii intreprinderilor producatoare prin asigurarea raportului optim calitate-pret. Avand in vedere cerintele de mai sus, s-au dezvoltat si continua sa se dezvolte cercetari pentru identificarea celor mai bune metode de aplicat pentru indeplinira lor, si anume : a). conducerea procesului de deformare plastica ; b). controlul procesului de deforare plastica ; c). utilizarea instrumentelor numerice pentru proictarea proceselor si echipamentelor tehnologice. Tema proiectului de fata este dezvoltarea unui nou concept de conducere a proceselor de deformare plastica la rece, bazat pe noi tehnici de reducere a dimensionalitatii precum si integrarea si validarea acestuia in cadrul unei noi metodologii de proiectare a proceselor. a). Stadiul actual privind conducerea proceselor de deformare plastica Cercetari substantiale au fost realizate folosind ca instrumente produse soft CAD si CAE. Daca partea de proiectare CAD a fost mult dezvoltata si fructificata pentru a indeplini rolul de predictie a defectelor pieselor, modulul CAE nu a fost suficient explorat pana in prezent. Optimizarea parametrilor proceselor de deformare plastica cu scopul cresterii acuratetei rezultatelor se realizeaza, in mod frecvent, prin ajustare manuala si simulari numerice repetate decizi bazandu-se pe experienta inginrilor proiectanti. O metoda automta este propusa de catre LIU Q. si col. [1] in cadrul careia algoritmul de optimizare primeste informatii de la post-procesorul CAE si, prin repetarea acestei bucle de calcul pana la indeplinirea unei conditii de restrictie (de exemplu, incadrarea variatiei grosimii piesei deformate intre anumit limite impuse) se detemina parametrii optimi de proces. Aplicarea acesei metode asigura rapiditatea luarii deciziei dar nu poate asigura un nivel ridicat al calitatii piesei sau optimizarea unui numar mai mare de parametri, fiecare avand conditiile de restrictie specifice. b). Stadiul actual privind controlul proceselor de deformare plastica Necesitatea asigurarii controlului proceselor de deformare plastica a determinat adoptarea unor noi solutii constructive ale matritelor,de la constructia modularapana la matritele cu suprafete discrete, astfel incat sa fie posibila amplasarea si actionarea elementelor de control atat in faza de pregatire cat si chiar in timpul derularii procesului.

Constructia matritelor recnfigurabile cu suprafete discrete a aparut si evoluat, ca o solutie de varf , dua cum urmeaza: Deformarea cu matrite reconfigurabile multipunct (MPF multi-point forming) este o tehnologie flexibila de fabricare prin care se poate realiza o mare varietate de piese din tabla, in mare parte destinate industriei automobilelor si aeronautice, cu costuri mult diminuate fata de conditiile utilizarii matritelor monobloc.
Rubber sheet

Blank

Pins network

Caracterul particular al acestei deformari este dat de constructia discreta a suprafetei de lucru a elementelor active, care este compusa dintr-un numar de pini pozitionati pe verticala, conform geometriei piesei de fabricat. Referintele [2]-[7] sunt reprezentative privind primele cercetari in domeniul constructiei discrete a matritelor. Astfel, Hardt, Boyce si Walczky [2], [3], [4] si [5] au dezvoltat algoritmi de comanda numerica a deplasarii pe verticala a pinilor in vederea generarii suprafetei de lucru a elementelor active. Ei au elaborat principiile reconfigurabilitatii elementelor active pentru o fabricaie flexibila (RTFF). Li si colaboratorii [6]-[16] au realizat o serie de progrese in domeniul deformarii tablelor metalice cu matrite multipunct (MPF). Pornind de la tehnologia MPF s-a dezvoltat conceptul mai nou al deformarii cu suprafete de lucru digitizate (DDF Digitized-die forming) care permite obtinerea unor piese de dimensiuni mari cu seturi de elemente active de dimensiuni mici. Principiul DDF consta in realizarea piesei sectiune cu sectiune, ceea ce ii da un caracter si mai mare de flexibilitate decat tehnica MPF. Li, Cai si Liu [23], continuand cercetarile in acest domeniu, au propus o noua tehnologie pentru realizarea pieselor complexe ambutisate cu matrite multipunct, si anume tehnica VP-DDF (Varying path DDF). In acest caz forma zonei de lucru a elementelor active variaza continuu in timpul procesului de deformare, variatie comandata numeric. Modul de variatie a acestei forme este descrisa printr-o serie de forme intermediare corespunzatoare momentelor t0, t1, , ti, tf. Calculul pozitiei fiecarui pin la fiecare moment ti se realizeaza pe principiul asigurarii contactului continuu dintre acesta si materialul de deformat. In acest fel, controlul in timp real a pozitiei pinilor se realizeaza pe un criteriu geometric, pe baza unor traiectorii calculate a-priori, nu pe baza reactiei de raspuns a materialului in timpul deformarii. Multi-step DDF a aparut ca o aproximare a tehnicii VP-DDF si consta in realizarea piesei prin deformarea succesiva in mai multi pasi. Aceasta metoda este mult mai usor de implementat in practica decat tehnica VP-DDF mentinand majoritatea avantajelor acesteia. Evoultia cercetarilor in domaniul deformarii cu matrite multipunct s-a manifestat prin propunerea de catre cercetatori a tehnicii Closed-loop forming process care consta in integrarea in sistemul DDF a unui sistem de feedback privind forma piesei. Rolul acestuia din urma este realizat de catre un sistem rapid de masurare 3D asociat cu softul corespunzator. Algoritmul de control utilizeaza suprafata de lucru a matritei multipunct ca parametru controlabil ca urmare a erorilor dimensionale si de forma determinate prin masurare rapida a piesei curente. Hardt si colaboratorii [3] si [4] au

dezvoltat o procedura matematica numita functia de transfer a deformatiei pentru a realiza predictia formei corectate a suprafetei de lucru a elementelor active pornind de la suprafata masurata a piesei dupa deformare. Prin cercetare experimentala s-a stabilit ca un numar de maxim 5 cicluri deformare-masurare-corectare este suficient pentru a elimina erorile dimensionale si de forma ale piesei si a definitiva pozitiile pinilor. Aceasta solutie are, totusi, dezavantajele si limitarile ei: - tehnicile DDF, VP-DDF, Multi-step DDF si Clodes-loop forming au fost dezvoltate si pot fi aplicate in mod eficient pentru piese de dimensiuni mari, de complexitate medie, avand aceeasi sectiune de-a lungul unei generatoare de forma complexa. Aceste piese sunt fabricate, in general, pentru industria aeronautica. In industria automobilelor, insa, piesele din tabla obtinute prin ambutisare au forme deosebit de complexe, ceea ce genereaza dificultati si necesita inca cercetari substantiale pentru implementarea tehnicilor de mai sus. - nici una din tehnicile dezvoltate nu asigura controlul in timp real a pozitiei pinilor pornind de la reactia de raspuns a materialului sursa cea mai corecta de informatii privind pierderea stabilitatii materialului, generatoare de defecte, in timpul procesului de deformare. - solutia nu poate fi generalizata/extinsa la toate tipo-dimensiunile de piese si la toate procedeele de deformare plastica. - asa cum a fost ea dezvoltata pana in prezent, se bazeaza pe considerarea procesului de prelucrare in ansamblu, ceea ce ingreuiaza actiunile de analiza, optimizare, control datorita dimensiunilor si implicit a complexitatii problemei. O alta solutie constructiva folosita pana in prezent este constructia modulara a matritelor [19] fara a se asigura controlul adaptiv al parametrilor procesului. In aceasta situatie se impune identificarea conditiilor de aplicare a acestor solutii constructive astfel incat sa se asigure aplicarea noului concept privind conducerea si cotrolul proceselor de deformare plastica, bazate pe tehnici de reducere a dimensionalitatii, obiectiv tinta al propunerii de fata. c). Stadiul actual privind simularea numerica In ultimii ani, instrumentele numerice au devenit indispensabile, ele determinand economii mari de timp, efort, materii prime si energie. Dupa cum s-a vazut, simularea numerica intervine si in asigurarea conducerii si a controlului proceselor de deformare plastica. Totusi, s-au identificat unele probleme care necesita eforturi de cercetare in urmatoarele directii: cresterea eficientei de calcul prin algoritmi de optimizare si programare paralela; cresterea exactitatii rezultatelor prin implementarea, in programele de calcul, a unor noi si mai exacte modele constitutive privind comportarea materialelor; cresterea exactitatii rezultatelor prin implementarea unei descrieri mai corecte atat a procedeului tehnologic cat si a paramerilor procesului. diminuarea volumul mare al calcului la simularea numerica, datorat dimensiunilor mari ale modelului procesului. In directia identificarii unor noi legi privind comportarea materialelor s-au inregistrat eforturi substantiale din partea cercetatorilor [20] [22], [24] pentru stabilirea unor modele constitutive ce tin seama atat de modificarile la nivel macroscopic cat si la nivel microscopic ale materialului in timpul unui proces de deformare plastica. Identificarea acestor modele constitutive s-a realizat, pana in prezent, pe baza incercarilor simple

(tractiune, compresiune, forfecare), combinate (tractiune-forfecare, forfecarecompresiune) si ciclice din dorinta de a asigura traiectorii ale deformatiilor cat mai apropiate de cele la care sunt supuse materialele in timpul proceselor reale de deformare plastica. In procesele reale, insa, materialul este solicitat la cicluri de amplitudine mare intretaiate de solicitari monotone ceea ce face necesara dezvoltarea un noi metodolgii experimentale de identificare a legii de comportare a materialelor cu scopul cresterii acuratetei rezultatelor simularii numerice, unul din obiectivele acestui proiect. Cu atat mai mult, daca rezultatele simularii numerice sunt folosite pentru stabilirea unor legi cauza-efect cu scopul reducerii timpului necesar deciziei ce asigura controlul on-line al procesului, cumularea erorilor datorate de inexactitatea modelului constitutiv cu cele generate de tehnica de extragere a cunostintelor poate avea un impact negativ semnificativ asupra calitatii rezultatelor. Daca experimental este inteleasa importanta considerarii tuturor elementelor procesului de deformare plastica in ansamblu, numeric este foarte dificila simularea lor ca in realitate (ca dimensiuni, geometrie, amplasare, cinematica). Inlocuirea unor elemente prin efectele lor [17] poate constitui o solutie pentru diminuarea volmului de calcul dar, aceasta, cu dezavantajul diminuarii acuratetei rezultatelor obtinute. Ultimele doua directii de cercetare determina masuri contradictorii care ar putea avea o rezolvare, pe viitor, prin aplicarea tehnicilor de reducere a dimensionalitatii combinata cu actualizarea permannta a modelului redus si a parametrilor acestuia, un alt obiectiv al proiectului propus. Importanta si relevanta continutului stiintific al proiectului decurge, in contextul celor prezentate mai sus, din posibilitatea de a deschide calea catre inlaturarea neajunsurilor enumerate, prin dezvoltarea unui nou concept de conducere a proceselor de deformare plastica la rece, bazat pe noi tehnici de reducere a dimensionalitatii. Contributiile majore ale proiectului constau in: i). dezvoltarea unui nou model conceptual privind conducerea proceselor de deformare plastica la rece; ii). considerarea procesului de deformare plastica la rece ca ansamblu de elemente caracteristice echivalente cu stari de tensiuni caracteristice mai usor de controlat in timpul desfasurarii procesului; iii). structurarea modelului redus al procesului de deformare plastica tinand cont de elementele sale caracteristice; iv). elaborarea unei noi metode de identificare a legii de comportare a materialului folosind un model redus al procesului de deformare plastica; v). identificarea paramerilor procesului de deformare plastica si a legilor ce guverneaza evolutia acestora, prin folosirea tehnicilor data mining; vi). elaborarea algorimului de control adaptiv prin actualizarea periodica a parametrilor si structurii modelului redus al procesului de deformare plastica prin tehnici de identificare on-line a parametrilor; vii). elaborarea unei noi metodologii de proiectare a proceselor de deformare plasica la rece. Pe de alta parte, relevanta continutului stiintific al proiectului este subliniata de atentia acordata problematicii abordate de prestigioase publicatii*, colective de cercetatori** cu care membrii colectivului de cercetare colaboreaza deja, retele internationale de cercetare*** (responsabilul de proiect este membru activ al acestora). * Spre exemplu, International Journal of Materials Processing Technologies ** Spre exemplu colectivele conduse de prof. A. Makinouchi (RIKEN Institut, Japan), C. Teodosiu (Universite Paris13, France), L. Menezes (University of Coimbra, Portugal). *** Spre exemplu ESAFORM (European Scientific Association for Material FORMing), Society of Automotive Engineers of Japan.

Bibliografie selectiva
[1] Quiang Liu, Wenjuan Liu, Hongyang Qiu, Parameters automated optimization in sheet metal forming process, Journal of Materials Processing Technology, vol. 187-188, 12 june 2007, pg. 159-163. [2] Walczyk, D.F. and Hardt, D.E., Design and Analysis of Reconfigurable Discrete Dies for Sheet Metal Forming, Journal of Manufacturing Systems, 1998, 17(6), 436-454. [3] Nardiello, J., Christ, R., and Papazian, J.M., Block Set Form Die Assembly, USA Patent 6,053,026, April 2000. [4] Papazian, J.M., Anagnostou, E.L., Christ, R.J., Hoitsma, D., Orivile P, Schwarz, R.C., Spitzer, K., and Barkley, C., Tooling for Rapid Sheet metal parts production, 6th Joint FAA/DoD/NASA conference on Aging Aircraft, September 2002 [5] Walczyk, D.F. and Longtin, R.S., Fixturing of compliant parts using a matrix of reconfigurable parts, ASME Journal of Manufacturing Science and Engineering, 2000, 122(4), 766-772. [6] Kelkar, A., Koc, B., and Nagi, R., Rapidly Re-configurable Mold Manufacturing, 2003 ASME Design and Manufacturing Conference, Chicago, Illinois, September 2 - 6, 2003 [7] Cai, Z.Y., Li, M.Z, Optimum path forming technique for sheet metal and its realization in multi-point forming. J. Mater. Process. Technol. 110 (2001), pag. 136141 [8] Mingzhe, L., Yuhong, L., Multi-point forming: a flexible manufacturing method for a 3D surface sheet. J. Mater. Process. Technol. 87 (1999), pag. 277280 [9] Cai, Z.Y., Li , M.Z., Multi-point forming of three-dimensional sheet metal and the control of the forming process. Int. J. Pressure Vessels Piping 79 4 (2002), pag. 289296 [10] Cai, Z.Y., Li, M.Z., Yan, Q.G., Flexible forming for sheet metal, Journal of Applied Science 20 (2002) 202206 (in Chinese). [11] Chen, J.J., Li, M.-Z., Multi-point section forming technology, J. Harbin Instit. Technol. 32 (2000) (4), pag. 6571. [12] Zhongyi, C., Mingzhe, L., Zhaohua, F., Theory and method of optimum path forming for sheet metal, Chin. J. Aeronautics 14 2 (2001), pp. 118122 [13] Cai, Z., Li, M., Optimum path forming technique for sheet metal and its realization in multi-point forming, Journal of Materials Processing Technology, Vol. 110, pag 136-141, 2001. [14] Boers, S.H.A., Schreurs, P.J.G., Geers, M.G.D., Path-Dependent Plasticity and 3D Discrete Forming, VIII International Conference on Computational Plasticity, COMPLAS VIII, CIMNE, Barcelona, 2005. [15] Paunoiu, V., Nicoara, D., Design an experimental reconfigurable die for sheet metal forming, Analele Universitii Dunrea de Jos din Galai, fasc. V, 2006, pag. 81-85, ISSN 1221-4566 [16] Punoiu, V., Epureanu, A., Nicoar, D., Ciocan, O. - A review of the sheet metal forming methods using reconfigurable dies, Analele Universitii Dunrea de Jos din Galai, Fascicole 5, Tehnologii in Constructia de Maini, ISSN 1221-4566, 2006, pag. 45-50. [17] T. Jansson, A. Andersson, L. Nilsson, Optimization of draw-in for an automotive sheet metal part An evaluation using surrogate models and response surfaces, Journal of Materials Processing Technology, vol. 159, issue 3, 10 february 2005, pg. 426-434. [18] K. Willcox, A. Megretski, Fourier series for accurate, stable, reduced-order models in large-scale linear applications, SIAM J. Sci. Comput., vol. 26, no. 3, 20 january 2005, pg. 944-962. [19] C. Maier, M. Teodorescu, Dtru. Nicoara, 1999, Analysis of Draw Bead Effect on the Elastic Recovery in Deep Drawing Process, Second ESAFORM Conference on Metal Forming, University of Minho, Portugal, 133-136, ISBN 927-98 103-0-3. [20] H.Haddadi, S. Bouvier, M. Banu, C. Maier and C. Teodosiu, Towards an accuarate description of the anisotropic behaviour of sheet metals under large plastic deformations modelling, numerical analysis and identification, International Journal of Plasticity, Volume 22, Issue 12, December 2006, Pages 2226-2271, Elsevier Science, ISSN: 0749-6419. [21] C.Maier , T. Yamada, M. Gasperini, V. Tabacaru, Numerical Modeling of the Specimen Clamping System Used in Shearing Tests, Proceedings of the 8th European ESAFORM Conference, Romanian Academy Publish House, Ed. D. Banabic, 113-116, ISBN 973-27-1174-4, pg. 41-44, 2005 [22] Gavrus, M. Banu, E. Ragneau, C. Maier, V. Marinescu, Identification of Material Parameters for Deep-Drawing Process Using An Inverse Analysis of the Erichsen Test, Conferinta Internationala SIA2007, 24-25 octombrie 2007, Caen, Franta, SIA 2007. [23] Y. Kawashima, Y. Sakai, Large deformation analysis of hyperelastic materials using SPH method, e-Journal of Soft Materials, vol. 3, 2007, pg. 21-28. [24] J. L. Alvez, S. Bouvier, M.C. Oliveira, L.F. Menezes, Drawbeads: To Be or Not to Be, NUMISHEET 2005, AIP

Conference Proceedings, American Insitute of Physics, 10.1063/1.2011297, vol. 778, p. 655-660, 2005. [25] C. Maier, M. Teodorescu, A. Dimofte, Model matematic al starii de tensiuni si deformatii in zona nervurilor de retinere la ambutisarea pieselor complexe, Revista Constructia de Masini, Bucuresti, nr.3-4, 1-4, 2000, ISSN 01737419.