Sunteți pe pagina 1din 3

Tiganiada sau tabara tiganilor Tiganiada sau tabara tiganilor avand subtitlul Poemation eroi comico-satiric alcatuit in doasprazece

cantece de Leonachi Dianeu a fost conceputa ca o dovada a autorului ca si-a pastrat atasamentul fata de poporul sau. Desi scrisa in ultimul deceniu al sec 18, a fost publicata dupa 80 de ani. Prima versiune in 1 iar a doua 1925-1928. Cum arata si subtitlul este o epopeica comica, iroica si satirica, comparabila cu modelele din literatura universala. Iliada si Odiseia (Homer) si Emeida (Vergiliu). Insusi autorul face referiri directe la Homer, Vergiliu, Taso, Servantes si Volter. Opera este scrisa in 2 registre: unul eroic (in ceea ce priveste luptele lui Vlad Tepes cu turcii) si al doilea comico-satiric in ceea ce priveste perspectiva tiganilor. Scrierea alegorica, o istorie secreta ca si opera lui Cantemir istoria heroglifica, tiganiada reprezinta de fapt o critica necrutatoare a realitatilor timpului autorului. Fiecare cant incepe cu o stofa cu valoare de moto care ne introduce in atmosfera epopeei. Faptul istoric fiind impletit de la inceput cu cel fantastic si comic. Urmad modelele epopeelor antice poetul invoca muza care sa-i cante si lui Toata cate facut tigania. Prezentand in primele 5 strofe un scurt rezumat al poemationului sau urmat de refrectiile culturalecare au tot valare ironica: Apoi zica cine cate stie. Eu cu mandrul Solomon oi zice. Toate 's deserte si nebunie. Sfatul tiganilor tine de la pranz pana la cina dar nu se hotaraste nimic. Comentanda acest pasaj Al Piru afirma ca in loc sa actioneze eroii lui Ion Budaideleanu mai mult vorbesc, ceea ce epopeea pierde din punct de vedere eroic, castiga sub raport sociologic si psihologic caci tiganii sunt intradevar guralivi, mai dispusi la vorba decat la treaba si a-i prezenta in primul rand vorbind inseamna a respecta realitatea. Ion Budaideleanu are calitati de portretrist, in acest sens de retinut sunt tot afirmatiile lui Al Priru: Excelent observator si pictor al aglomerarilor umane, al maselor vazute sub aspect colectiv autorul isi dovedeste talentul atunci cand descrie defilarea cetelo de tigani, defilare ce poate fi considerata o expozitie pitoreasca de tablouri realiste in tonuri grotesti. De retinut sub raport stilistic este si tehnica digresiunii utilizata de autor in scriitura sa. Faptele de vitejie a lui Parpanghel se consuma insa in cadrul unui ideal maret si anume lupta impotriva turcilor pentru libertate si independenta nationala. Personajul cu nume simbolic Romandor incheie prin cuvintele sale epopeea, dicursul sau exprima inaltele suntimente patriotice ale scriitorului insusi. La nentelegerile dintre tigani se intrevad problemele dintre romanii care nu reauseau sa realizeze idealul unitatii nationale la acea data. Aceasta critica autorul o cuprinde cu amaraciune si dintr-un nedagaduit imbold patriotic, Ion Budaideleanu fiind unul dintre marii militanti. Valoare ideologica a operei este sintetizata de Alexandru Piru in afirmatia: Prefacand-se mereu ca vorbeste de tara romaneasca din vremea lui Vlad Tepes cu riscul de a-si vedea muza cartituare, sub falanga.