UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI FACULTATEA I.P.

PROIECT
PRINCIPII SI METODE DE CONSERVARE, AMBALARE SI DESIGN IN INDUSTRIA ALIMENTARA

Student: Stroe Alexandrina I.P.A anul - IV - FR

AMBALAJE

Ambalarea produselor este intr-o societate moderna un punct esential atat pe partea de producere cat si pe cea de transport si comercializare. Ambalajul a constituit o cale de protectie impotriva diferitilor factori ce aduc deteriorarea produsului alimentar din care amintim diferitele tipuri de daunatori cat si actiunea mediului. Ambalajul, conform standardelor romanesti, reprezinta: un mijloc (sau un ansamblu de mijloace) destinat sa cuprinda si sa inveleasca in mod temporar un produs sau un grup de produse pentru a le asigura protectia temporara din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, in starea de livrare, in decursul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii, pana la consumare sau pana la expirarea termenului de garantie. In societatile moderne ambalajul este utilizat inca din faza de colectare a produselor alimentare brute, trecand apoi prin faza de procesare in cadrul producatorului, urmand faze intermediare de transport si depozitare, apoi desfacerea in centrele comerciale iar in ultima faza produsul alimentar ambalat ajunge la consumator. Pentru a alege materialul din care se constituie ambalajul si a metodei de ambalare este necesara o cunoastere profunda a proceselor ce se desfasoara in produsele respective in aceasta perioada. De asemenea materialul utilizat nu trebuie sa transmita alimentelor gusturi sau mirosuri straine sau sa reactioneze in vre-un fel cu acesta. In concluzie este necesar ca produsele alimentare sa fie ambalate pentru a isi pastra caracteristicile o perioada cat mai indelungata de timp, mult peste perioada lor de pastrare naturala, iar aceste ambalaje sunt fabricate din materiale ce nu interactioneaza cu produsul alimentar. Daca ambalarea este corespunzatoare in functie de produs acesta isi poate pastra caracteristicile pana la cateva luni de zile sau cativa ani. Ambalajele alimentare indeplinesc mai multe roluri:
-

Izolare - de tip chimic si biologic a alimentului de mediul exterior care prin continutul sau de microorganisme, poate fi o sursa posibila de contaminare Pastrarea formei - protejeaza de degradarea prin socuri mecanice ce pot aparea fie la transport, fie la manipulare sau prin accidente Dozarea alimentului - necesara pentru a asigura o cantitate zilnica recomandata pentru fiecare individ in parte si totodata asigura o mai usoara manipulare a alimentului prin impartirea sa pe doze.

Identificare - permite o identificare relativ usoara a produsului, a elementelor ce compun produsul, perioadei de garantie oferite de producator
2

Promovare - prin utilizarea diferitelor metode de estetica si design se incearca obtinerea unei forme si a unei grafici cat mai atractive.

Clasificarea Ambalajelor Ambalajele se clasifica infunctie de diverse criterii dupa cum urmeaza:
a. In functie de felul in care vin in contact cu produsele alimentare continute: -

Ambalaje primare sunt ambalajele ce intra in contact direct cu produsul si ii ofera cel mai mare grad de protectie. Exemple: pungi si cutii de material plastic, cutii de metal;

Ambalajele secundare acest tip de ambalaje intra in contact direct cu ambalajele primare. Exemple: navete din material plastic sau de lemn, folii din material plastic, cutii de carton;

Ambalaje tertiare sunt ambalaje care intra in contact direct cu ambalajele secundare si grupeaza mai multe ambalaje de acest tip. Exemple: paleta din lemn, saci de material plastic, cutii din carton;

Ambalaje cuaternare sunt ambalaje ce grupeaza mai multe tipuri de ambalaje tertiare si intra in contact direct cu acestea. Exemple: containere metalice ce se utilizeaza la transportul pe distante mari fie maritim, feroviar sau rutier.

b. In functie de felul in care isi mentin forma cand contin produse alimentare: -

Ambalaje rigide acestea nu isi modifica forma atunci cand contine un produs alimentar Ambalaje flexibile acestea isi modifica forma in situatia de a contine un produs alimentar

c. In functie de modul de comunicare cu exteriorul dupa umplere: -

Ambalaje deschise acest tip de ambalaje poate comunica in mod direct cu exteriorul Ambalaje etanse acestea sunt izolate complet de mediul exterior din momentul adaugarii produsului alimentar in acestea.
3

d. In functie de numarul de utilizari: -

Ambalaje refolosibile sunt ambalaje ce se pot utiliza de mai multe ori Ambalaje de unica folosinta se utilizeaza o singura data

e. In functie de impactul asupra mediului: -

Ambalaje reciclabile dupa perioada lor de folosire prin reciclare vor capata o noua perioada de folosire Ambalaje inutilizabile dupa perioada lor de folosire nu se mai poate obtine iarasi un ambalaj cu proprietatile initiale.

Ambalarea produselor alimentare se poate realiza in doua moduri principale: in vrac sau ca si produse preambalate, in cantitati bine definite. In cazul ambalarii in vrac se folosesc ambalaje simple ce pot fi incepand de la saci si lazi pana la cutii si butoaie. Tendinta din prezent este de a inlocui pe cat posibil desfacerea produselor in vrac care prezinta inconveniente atat pe partea de desfacere cat si pe partea consumatorilor. Astfel intre momentul deschiderii ambalajului si momentul vanzarii in totaliate a produsului alimentar, de obicei, trece o perioada indelungata de timp (de ordinul zilelor sau chiar saptamanilor), timp in care produsul alimentar este supus actiunilor mediului inconjurator. Ar mai fi de remarcat faptul ca produsul poate fi usor contrafacut datorita ambiguitatilor enumerate mai sus. In schimb avantajul unei astfel de ambalari este impactul mic asupra mediului datorita faptului ca ambalajele folosite la ambalarea in vrac sunt in general refolosibile , reciclabile dar si totodata ieftine. Pentru ambalarea in cantitati bine definite exista un control mult mai riguros si o siguranta mult mai mare pentru consumator. Acesta are la dispozitie toate misloacele necesare sa identifice locul de provenienta al unui produs alimentar, sa gaseasca informatii despre continutul acelui produs cat si data la care acesta expira. In schimb marele dezavantaj mai ales la inceputurile acestor metode de ambalare este cantitatea enorma de deseuri ce rezulta din exploatarea ambalajelor, deoarece multe din ele sunt de unica folosinta. De curand insa este in crestere trendul de a utiliza materiale noi, moderne de ambalare a produselor alimentare, ambalaje ce se pot recicla cu precadere.
4

Functiile Ambalajelor A. Functia de protectie mecanica Pe masura ce ambalajul trece prin diferite etape ale lantului de distributie a produselor alimentare va fi supus unor actiuni externe de natura mecanica (soc, lovituri, vibratii, sfasiere, etc) ce pot sa provoace fisuri, deformari, crapaturi sau pot ajunge pana la a distruge in totalitate un ambalaj. Astfel functia de protectie mecanica este realizata pentru ca ambalajul sa fie gandit si realizat cu aceste provocari in minte si sa preia cu succes aceste actiuni externe de natura mecanica , pastrand forma si integritatea atat a sa cat si cea a produsului alimentar continut. Forma ambalajului trebuie sa asigure o preluare uniforma a eforturilor pe suprafata asigurand astfel o rezistenta cat mai mare. Totodata trebuiesc satisfacute cerintele impuse pe parte de transport, depozitare si desfacere.

B. Protectia chimica Protectia chimica a ambalajului este legata de doua aspecte.:

-

Protecia impotriva actiunii mediului inconjurator asupra produsului alimentar, actiune ce poate aduce modificarea divertilor parametrii ai produsului din care amintim: umiditatea, compozitia chimica, etc

Protectia impotriva modificarii proprietatilor produsului alimentar in interactiunea sa cu ambalajul. Acesta din urma poate provoca reactii chimice la suprafata de contact dintre cele doua sau poate realiza difuzia unor componente in masa produsului sau invers.

C. Protectia impotriva daunatorilor

5

Prin daunatori se intelege in cazul de fata actiunea insectelor si rozatoarelor asupra produsului alimentar. Acestea pot produce pagube insemnate si pot degrada partial sau total un ambalaj, respectiv produsul alimentar continut de catre acel ambalaj. Totodata daunatorii pot provoca pagube si in mod indirect, prin raspandirea de boli, ajungandu-se pana la nivel de epidemii. Aceste probleme pot aparea datorita depozitarii defectuoase a produselor alimentare si pot fi partial prevenite prin fabricarea ambalajelor din materiale de calitate. D. Protectia impotriva microorganismelor Produsele alimentare sunt medii in care prospera diferite tipuri de microorganisme ce pot duce atat la deteriorarea proprietatilor nutritive ale produselor alimentare cat si pana la imbolnavirea consumatorului. Se poate ajunge si la o deteriorare a produsului din punct de vedere cromatic si olfactiv. Dezvoltarea microorganismelor este strans legata de conditiile de temperatura, umiditate si prezenta a oxigenului in locul de depozitare a produselor. Microorganismele se pot clasifica in:
-

Termofile cu interval de dezvoltare de la 45 80 C si cu dezvoltare optima in jurul temperaturii de 50 55 C Mezofile cu interval de dezvoltare de la 15 45 C si cu dezvoltare optima in jurul temperaturii de 25 37 C Criofile cu interval de dezvoltare de la 0 30 C si cu dezvoltare optima in jurul temperaturii de 10 C

Umiditatea este de asemenea un factor important in dezvoltarea microorganismelor, acestea isi accelereaza procesul de proliferare in prezenta unei umiditati ridicate. Pentru a preveni alterarea produsului alimentar datorita microorganismelor ambalajele sunt tratate cu substante germicide, iar in cazul ambalajelor din meterial plastic se pot introduce aceste substante in compozitia materialului in etapa de formare a acestuia. O alta metoda intalnita este introducerea de gaz in interiorul ambalajului pentru a modifica microclimatul, gaz bactericid cum ar fi de exemplu dioxidul de carbon.
6

Pentru a stabili performantele unui ambalaj se realizeaza teste cu o mostra de produs alimentar introdusa in ambalaj si se observa gradul de dezvoltare al microorganismelor in timp. Totodata se realizeaza si teste pe probe cu forme si dimensiuni standardizate, fiind in prealabil tratate cu substante protectoare. E. Protectia impotriva luminii Actiunea radiatiei luminoase poate modifica insusirile senzoriale, nutritionale si totodata poate provoca decolorarea diverselor produse alimentare. Pentru a asigura protectia produselor fata de razele luminoase se utilizeaza ambalaje etanse din materiale opace. Materialele plastice, lemnul si sticla retin radiatiile ultraviolete. Radiatiile infrarosii sunt retinute de ambalajele din lemn, cauciuc, materiale plastice. Foliile de aluminiu retin eficient radiatiile din doemniu vizibil si ultraviolet. Toate aceste tipuri de radiatii intr-o masura mai mare sau mai mica pot duce la degradarea produselor alimentare continute in ambalaje. O alta metoda pentru a absorbi majoritatea radiatiilor ambalajele se coloreaza in negru sau brun. F. Functia de confort Realizarea functiei de confort are loc prin folosirea unor ambalaje corespunzatoare, care sa usureze actiunile de transportare, maipulare si depozitare a produselor alimentare. Ambalajele secundare si tertiare trebuie sa fie usor de manipulat de cat mai putine persoane fara ca acestea sa depuna un efort deosebit. G. Functia de comunicare Aceasta functie se refera la faptul ca toti consumatorii sa fie bine informati asupra produsului alimentar gazduit de catre ambalaj. Acest lucru se realizeaza prin introducerea de informatii scrise si grafice pe eticheta ambalajului sau pe suprafata ambalajului. Printre informatiile cele mai uzuale se intalnesc: date despre producator, denumirea produsului, pretul, compozitia produsului alimentar, valoare energetica, mod de utilzare al produsului alimentar, termenul de valabilitate, mod de preparare, etc. Pe langa acest rol obligatoriu de informare a consumatorului, functia de comunicare realizeaza si un rol de educare a acestuia.
7

H. Codul de bare Fiecare ambalaj are atribuit un cod unic ce permite identificarea lui cu exactitate. Acest cod este denumit cod de bare. Codul de bare este compus din linii verticale succesive de diferite grosimi. Acest cod poate fi scanat cu scanere fixe sau mobile. Codul de bare ne indica informatii codate despre: tara de origine a produsului alimentar, producatorul produsului alimentar, lotul din care face parte si o cifra de control. In centrele comerciale, cu ajutorul unui sistem computerizat se poate identifica prin scanare produsul alimentar dorit si cu acasta infomatie ca intrare in baza de date se poate gasi pretul produsului stabilit de acel comerciant.

MATERIALE UTILIZATE IN PROCESUL DE AMBALARE

Pentru fabricarea ambalajelor se folosesc o gama larga de materiale cu diferite caracteristici, acestea corespunzand normelor si cerintelor impuse ambalajelor. Materialele pentru ambalaje se clasifica in functie de tipul ambalajului ce se facbrica din ele dupa cum urmeaza: 1. materiale pentru ambalaje de prezentare 2. materiale pentru amabalje exterioare 3. materiale de protectie

Aceste materiale de protectie sunt amplasate intre produslul ambalat si ambalajul exterior. Pentru a alege un material de ambalare se va tine cont de: gradul de protectie oferit produsului alimentar, conditiile ce trebuiesc indeplinite pe parte de transport, posibilitatea de
8

a aduce un impact pozitiv pe parte de marketing, dar si foarte important costul acelui material. Materialele folosite in procesul de ambalare a produselor alimentare se impart in: 1. Materiale clasice 2. Materiale moderne Materiale clasice de ambalare

1. Ambalaje din lemn Utilizarea lemnului in scopul ambalarii este din ce in ce mai putin utilizata in industria alimentara. Acest material este utilizat pentru a confectiona palete, navete pentru sticle sau cutii, diferite ambalaje exterioare. Ambalajele din lemn confera produsului continut o protectie sporita la socuri mecanice ce pot aparea pe partea de manipulare si transport dar si accidental. Exista si dezavantaje ale folosirii lemnului ca ambalaj, din care amintim: posibiliatea de a influenta produsul alimentar contnut datorita rasinilor sau ueliurilor ce se regasesc in acest material. Totodata datorita compozitiei si umiditatii acest tip de ambalaj devine un

2. Ambalaje din metal Ambalajele metalice se utilizeaza in industria alimentara pentru ambalarea bauturilor alcoolice si nealcoolice, diferitelor tipuri de conserve, pestelui, etc In general ambalajele din material metalic pot influenta diferite proprietati ale produsului alimentar continut iar acest lucru se poate preveni intr-o anumita masura prin lacuirea pe interior a acestor materiale. Lacuirea materialelor elimina in mare parte si alte dezavantaje dintre care amintim: reactii chimice intre produsul continut si material decolorarea produsului schimbarea gustului
9

Aceste materiale se obtin din aluminiu, tabla de otel, diverse aliaje, etc. Predominant sunt folosie ambalajele de aluminiu si din aliaje de aluminiu. Avanatjele utilizarii materialelor metalice: pot veni in contact cu bauturile alimentare si alte produse deoarece nu sunt toxice se pot utiliza in diverse mixturi cu alte materiale de ambalat rol bun de protectie a produsului alimentar fata de mediul exterior sunt usor inscriptionabile

3. Ambalaje din sticla

Sticla se utilizeaza cu precadere la ambalarea produselor alimentare lichide sau vascoase. In domeniul alimentar este folosita la scara larga datorita propietatilor acestui material. Avantajele utilizarii sticlei in industria alimentara: nu transmite si nu modifica gustul alimentelor permite vizualizarea produsului datorita transparentei impermeabila la lichide si gaze poate fi usor inscriptionata sau vopsita nu reactioneaza cu produsele alimentare continute poate lua diverse forme reciclabila

Singura substanta cu care sticla reactioneaza este acidul fluorhidric. Dezavantajele utilizarii sticlei ca ambalaj ar fi: rezistenta scazuta la soc mecanic si termic greutatea
10

Sticla, ca de altfel toate ambalajele care intra in contact direct cu produsul continut, trebuie sa respecte prevederile obligatorii prevazute de lege si ministerul sanatatii.

4. Ambalaje din materiale textile

Aceste tipuri de materiale nu se folosesc decat in cazuri rare. Ele sunt usor atacate de insecte si rozatoare, nu au rezistenta la foc si sunt un mediu prielnic dezvoltarii microorganismelor.

5. Ambalaje din materiale celulozice

Sunt foarte utilizate aceste tipuri de materiale reprezentate in special prin hartie si carton. Aceste tipuri de ambalaje se impart in 3 categorii: hartie carton plat carton ondulat

Este posibila realizarea de asocieri intre aceste materiale si alte materiale pentru a realiza materiale complexe. Avanatajele acestor materiale sunt: se pot modela usor dupa formele dorite greutate redusa costuri reduse se pot recicla biodegradabile se pot inscriptiona foarte usor
11

Iar dezavantaje: permeabilitate la lichide si gaze rezistenta mecanica mica nu rezista la foc

Datorita cercetarii in domeniu s-a ajuns la descoperirea hartiei ECO-ECO, hartie produsa din plante anuale, compatibila cu produsele alimentare si biodegradabila. Au mai aparut de asemenea si tipuri de hartie cu o rezistenta imbunatatita la rupere.

Materiale moderne de ambalare

Ambalaje din materiale plastice

Ambalajele din materiale plastice, desi mai noi pe piata, au reusit sa se impuna in timp rapid ajungand sa devina o piata in continua crestere. Aceste materiale prezinta o sumedenie de avantaje: posibilitatea de a fi modelate usor dupa formele dorite rezistenta la forte mecanice greutate redusa impermeabile la lichide, gaze, grasimi, impuritati pot fi atat transparente cat si opace rezistenta la radiatiile infrarosii reciclabile

Materialele plastice pot fi usor colectate si reintroduse in ciclul industrial cu scopul obtinerii de noi materiale plastice cu aceleasi forme sau forme diferite. Datorita acestui lucru impactul lor asupra mediului este minim. Totodata exista si un avantaj financiar, scaderea pretului ambalajului datorita reciclarii.
12

Din materiale plastice se pot obtine: filme flexibile folii flexibile (pungi, saci) folii rigide (pahare, ladite, tavite) materiale complexe obtinute din mai multe componente

Din materialele plastice utilizate amintim: PE (polietilena), PVC (policlorura de vinil), PET (polietilena tereftalat), PA (poliamida). Ambalajele din material plastic sunt impermeabile si sunt un bun inlocuitor al sticlei. Ca un dezavantaj al utilizarii materialelor plastice ar fi degajarea la ardere a unor vapori corozivi. Utilizarea acestor materiale este rareori realizata dintr-un singur component, cel mai des utilizandu-se asocieri de componenti pentru a realiza un ambalaj ce imprumuta tot ce este mai avantajos de la fiecare component in parte. In functie de natura materialelor suport, foliile complexe se pot clasifica in :
1. materiale complexe pe baza de aluminiu; 2. materiale complexe pe baza de hartie si carton ; 3. materiale complexe pe baza de materiale plastice.

Foliile complexe din aluminiu sunt formate din 3 straturi, din care aluminiul reprezinta stratul median, iar ca strat intern, polietilena de joasa densitate si ocazional polipropilena. In alegerea stratului intern trebuie sa se tina seama de compatibilitatea dintre material si produsul ambalat. Ca material de acoperire pentru startul exterior pot fi folosite urmatoarele materiale: celofan, folii de poliester si polipropilena. Domeniile de utilizare ale acestui tip de materiale sunt :

13

ambalarea produselor sensibile la umiditate (in acest caz se folosesc complexe de tipul celofan + aluminiu + polietilena) ambalarea lichidelor si a produselor vascoase (stratul intern trebuie sa aiba o rezistenta mecanica buna ).

Materialele complexe pe baza de pelicule celulozice raspund unor cerinte legate de:

transparenta ; impermeabilitate la grasimi ; posibilitati de termosudare .

Cartoanele acoperite cu mase plastice, cum ar fi complexul carton polietilena, sunt utilizate pe scara larga la ambalarea produselor alimentare. Cartonul caserat cu polietilena asociat cu folie de aluminiu este utilizat la confectionarea formelor tetraedrice, paralelipipedice pentru lichidele alimentare sterilizate UHT. Acest sistem de ambalare se numeste Tetra-Pak. Ambalajul Tetra Pak se prezinta sub forma unui tetraedru cu capacitate de 1/4; 1/2; 1/1; avand urmatoarea structura de la exteriorul ambalajului catre interior: topitura hot-melt-carton ( 134 -165 g/m.) polietilena (15 g/m) folie de aluminiu (de 9 microni) polietilena (doua straturi, gramaj total 50-70 g/m ). Materialele complexe avand la baza materialele plastice sunt utilizate pentru ambalarea produselor in vid, a produselor lichide si congelate. Procedeele moderne de sterilizare la temperatura ridicata au condus la necesitatea realizarii unor materiale complexe rezistente la temperatura de 135C. Astfel de materiale contin: polipropilena si poliamida sau poliester cu sau fara insertie de folie de aluminiu, ca de exemplu, Aluthen HPC (poliester + aluminiu + polipropilena), combithen HPA (poliamida/ polipropilena). Cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca materiale moderne destinate confectionarii ambalajelor pentru produse sterilizate sunt: termosudabilitate, bariera fata de oxigen, permeabilitate la vapori de apa, care se poate reduce prin asociere cu filme de aluminiu.

14

Astfel de ambalaje sunt suficient de performante pentru a asigura alimentelor ambalate o conservare pe o perioada mai mare de un an.

TEHNICI DE AMBALARE

Ambalarea produselor alimentare se realizeaza in functie de specificul produselor alimentare ce urmeaza a fi ambalate. Metodele utilizate trebuie sa respecte anumite conditii: -

reducerea consumului de material utilizat la ambalare utilizarea materialelor potrivite pentru a imbunatati performatele ambalajului reducerea costurilor aferente procesului de ambalare impact minim asupra mediului inconjurator

In continuare vor fi prezentate diverse metode utilizate in industrie in procesul de ambalare a diverselor marfuri. Ambalarea in atmosfera controlata Ambalarea in atmosfera controloata (Controlled Atmosphere Packaging CAP) este definita ca: inchiderea produsului intr-un ambalaj impermeabil la gaz in care gazele de referinta CO2, O2, N2 si vaporii de apa au suferit modificari si sunt controlate selectiv. Este o metoda mai putin intalnita in practica comerciala. Se folosesc urmatoarele metode pentru a modifica atmosfera in interiorul ambalajului: Ambalare in vid Ambalare in atmosfera modificata

Ambalarea in atmosfera modificata Ambalarea in atmosfera modicicata (Modified Atmosphere packaging) consta in inchiderea produsului intr-un ambalaj in care atmosfera din interior este modificata (in raport cu gazele de referinta CO2, O2, N2 si vaporii de apa)
15

Aceasta metoda permite controlul reactiilor chimice, enzimatice sau microbiene in scopul eliminarii proceselor ce conduc la degradarea produselor alimentare. Principalul scop al introducerii azotului care inlocuieste oxigenul este de a reduce oxidarea grasimilor. Azotul este inert, inodor si putin solubil in apa si grasimi. Dioxidul de carbon este un agent bacteriostatic si fungistatic in anumite conditii poate incetini faza de crestere exponentiala si poate reduce viteza de multiplicare a bacteriilor si mucegaiurilor. Dioxidul de carbon este foarte solubil in apa si grasimi, de aceea este absorbit de aliment. Oxigenul este de obicei evitat in procesul ambalarii, exista cazuri in care este utilizat drept component in amestecul gazos. Temperatura este cel mai important factor care influenteaza calitatea produselor ambalate in atmosfera modificata. Mentinerea calitatii marfurilor este posibila in conditiile in care temperatura este mentinuta si controlata in timpul depozitarii.

Ambalarea in vid Metoda consta in introducerea produsului intr-un ambalaj din material impermeabil la gaze, in timp ce aerul este evacuat cu ajutorul unei pompe de vid. In acest fel produsul alimentar este ferit de actiunea oxigenului care, mai ales in cazul duratelor mari de depozitare, poate declansa procese ce duc la alterarea produsului alimentar. Avantajele ambalarii in vid sunt: Asigurarea integritatii produselor Mentinerea unei forme fixe pentru produsul ambalat

Dezavantajele unei astfel de ambalari: Riscul de a face masa cu folia de ambalaj Produsele pot fi deteriorate datorita presiunii exercitate asupra lor

Ambalarea in folii contractabile Ambalarea in folii contractabile se utilizeaza pentru obtinerea produselor in portii mici prin asezarea lor pe o tavita suport avand alveole termoformate, urmata de acoperirea cu folie si termosudare.
16

Folia contractabila este o folie de material plastic care isi micsoreaza dimensiunile prin fenomenul de contractie atunci cand este supusa la temperaturi inalte. Ambalarea skin este o metoda de ambalare ce urmeaza procedeul: produsul alimentar este asezat intr-o tavita de material plastic obtnuta prin termoformare si acoperit de o folie de material plastic termocontractabila. Urmeaza evacuarea aerului cu ajutorul unei pompe de vid in timp ce folia de plastic este incalzita si pe masura ce aerul este evacuat, folia se contracta peste ansamblul tavita- produs alimentar. Materialele utilizate sunt: policlorura de vinil, polietilena termoconductibila, polipropilena etc. Ambalarea celulara Ambalarea celulara consta in ambalarea unui produs sub forma de celule prin comprimare. Astfel produsele sunt asezate intre doua pelicule de material plastic sau o pelicula de material plastic si una din folie metalica urmand a fi presate in diferite puncte cu scopul de a le lipi. In acest mod se obtin celule in jurul fiecarui produs ambalat. Metoda ambalarii celulare se aplica si in industria farmaceutica. Avantajele acestui tip de ambalare sunt: -

Productivitate ridicata datorita posibilitatii automatizarii procesului Ambalarea in conditii igienice Transportul si depozitarea in conditii de protectie si igiena ridicata

Ambalarea aseptica Ambalarea aseptica se realizeaza prin introducerea unui produs sterilizat intr-un vas steril urmata de inchiderea ermetica a acestui vas, astfel incat sa fie evitata contaminarea vasului cu microorganisme. Prin termenul aseptic se intelege lipsa microorganismelor iar prin termenul ermetic se intelege proprietatea mecanica a unui ambalaj sau material de a nu permite patrunderea vaporilor de apa, gazelor si microorganismelor. Operatiile de sterilizare utilizate in metoda de sterilizare aseptica sunt:

17

Sterilizare LTLT (low temperatur low time) Sterilizare HTLT (high temperature short time) Sterilizare UHT (ultra high temperature)

Procedeul HTST este procedeul de sterilizare in care produsul este incalzit la temperaturi de cca. 90 120 C. Acest procedeu este utilizat pentru produsele puternic acide care se mentin sterile la temperaturi scazute. Metoda UHT pentru produse alimentare lichide are loc prin incalzirea produselor in intervalul de temperatura 135 -150 C, urmata de o racire brusca. Limita superioara de temperatura este utilizata pentru produse cu vascozitate mica(lapte) iar cea inferioara pentru produse cu vascozitate mare. Ambalajul aseptic consta dintr-o folie mica, multistratificata, care combina cele mai bune caracteristici ale hartiei, materialului plastic si aluminiului pentru a realiza un recipient cu performante ridicate. Cutiile pentru bauturi sunt alcatuite in proportie de 70% din hartie care ofera rigiditate si rezistenta.

Ambalarea colectiva si portionata Ambalarea colectiva este metoda care permite gruparea mai multor produse destinate vanzarii intr-o singura unitate. Materialele utilizate sunt: cartonul si foliile contractibile. Ambalarea colectiva se poate realiza si prin gruparea produselor preambalate in hartie Kraft, celofan sudabil etc., Ambalarea portionata este procedeul de ambalare in care produsul alimentar este divizat pe bucati corespunzatoare unei singure folosiri in raport cu necesitatea consumatorului. Materialele utilizate la acest tip de ambalare sunt:
-

Folii ce se pot contracta Folii termosudabile Hartii metalizate

Ambalarea cu particule aderente Ambalarea cu particule aderente foloseste un start numit material peliculogen. Acest
18

start se aplica pe suprafata produsului alimentar ambalat, transformadu-se intr-un start rezistent dupa uscare. Alte proprietati ale acestui strat sunt impermeabilitatea si gradul ridicat de protectie. Pentru a indeparta acest strat se introduce produsul ambalat in apa calda.

Ambalarea tip aerosol Notiunea de aerosol se refera la o dispersie de particule solide sau lichide foarte fine, susceptibile de a ramane timp indelungat in suspensie in atmosfera. Prin generator de aerosol se intelege un ansamblu constituit dintr-un recipient nereutilizabil, din metal, sticla, material plastic, care sa contina un gaz comprimat, lichefiat si prevazut cu un dispozitiv care permite iesirea continutului sub forma de particule solide sau lichide aflate in suspensie intr-un gaz sub forma de spuma, pasta, pudra sau in stare lichida Materialele din care se confectioneaza recipientele sunt: tabla cositorita, aluminiu, sticla si materiale plastice. Deoarece gazul propulsor intra in contact direct cu produsul ambalat, se impun o serie de conditii dupa cum urmeaza:
-

gazul propulsor utilizat trebuie sa fie compatibil cu produsul (sa nu interactioneze cu acesta si sa nu-i influenteze caracteristicile); sa nu corodeze materialele ambalajului; sa nu fie inflamabil; sa nu prezinte riscul unei explozii la presiunea la care se afla in recipient;

In cazul gazelor comprimate se utilizeaza :

-

azotul, care este inert fata de majoritatea substantelor alimentare, este incolor, netoxic, insolubil, neinflamabil si inodor; dioxidul de carbon, care este mai bun agent propulsor, netoxic, neinflamabil, protejeaza produsele contra oxidarii si nu permite dezvoltarea bacteriilor. butanul si propanul, care sunt netoxice, se combina usor cu hidrocarburile lichefiate, dar sunt inflamabile si pot deveni toxice.

MARCAREA SI ETICHETAREA AMBALAJELOR

19

In legislatia romaneasca marca este definita in felul urmator: un semn ce poate fi reprezentat grafic, care serveste la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane. Prin urmare:
-

marca este un semn distinctiv, care permite unui persoane fizice sau

juridice sa distinga produsul sau serviciile de cele ale concurentilor. Totodata oferind garantia unei calitati superioare.
-

marca reprezinta o garantie privind calitatea produselor si serviciilor la

care face referinta: ea are scopul sa dea incredere clientului in ceea ce priveste calitatea produselor si serviciilor in cauza.
-

marca poate forma obiectul unui drept exclusiv, adica poate fi protejata,

prin inregistrarea ei de ctre organismul national de specialitate in conditiile legii. In Romania acest organism este Oficiul de Stat pentru Investitii si Marci - OSIM)

Elemente constitutive ale marcilor

Pentru evidentierea elementelor de definire ale marcilor se pleaca de la definitia clasica a marcii, completata cu acceptiunea ei moderna. Astfel, este clar ca marca trebuie sa cuprinda elemente distinctive, care sa deosebeasca produsul de altele asemanatoare, dar si elemente de garantie a calitatii. Pentru ca o marca sa fie recunoscuta si protejata de legislatiile nationale si internationale, ea trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte dupa cum urmeaza: a) Folosirea unui nume propriu b) Denumirile din vocabularul curent (substantive comune, adjective, verbe, adverbe) c) Cuvintele inventate, care nu au o anumita semnificatie pot constitui o marca cu conditia sa fie usor de pronuntat si de memorat d) Reprezentarile grafice plane sau in relief care pot constitui o marca sunt de o mare varietate: embleme, blazoane, desene, sigilii, etc. Formele geometrice simple (patrat, cerc)
20

neinsotite de alte elemente figurative (litere, cifre, cuvinte) nu pot constitui marci, fiind considerate insuficient de distinctive. e) Design-ul se refera la forma, marimile, culorile si materialul din care sunt realizate produsele sau ambalajele acestora. f) Marca sonora este prevazuta in foarte putine legislatii nationale, tara noastra fiind una dintre putinele tari ce au acceptat o astfel de marca. g) Combinatii de elemente ca nume, denumiri, reprezentari grafice, cifre si litere sunt utilizate foarte frecvent ca marci, tocmai combinatia fiind acea care da unicitate marcii. Pentru ca o marca sa fie competitiva, ea trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
-

sa fie clara, expresiva si melodica sa aiba un caracter distinctiv pentru a nu se confunda cu marci similare sa fie usor de memorat sa nu fie deceptiva, adica sa nu induca in eroare publicul asupra caracteristicilor de calitate ale produselor la care se refera sa transmita corect mesajul dorit sa aiba o semnificatie legata de produsele sau activitatea companiei la care se refera.

Functiile marcilor Pentru orice firma marca reprezinta o valoare deoarece este elementul esential al strategiei comerciale. Functiile marcilor au evoluat odata cu dezvoltarea productiei si comertului de bunuri si servicii. Principalele functii ale marcilor sunt:
-

functia de identificare a produselor unei firme fata de cele similare ale firmelor concurente; functia de garantare a unui nivel constant al calitatii; functia de concurenta pe piata;
21

functia de reclama.

Functia de identificare este cea mai veche functie a marcilor. Ea permite recunoasterea rapida a unui produs sau serviciu prin intermediul numelui, simbolului, ambalajului specific etc. Functia de garantare a calitatii se refera cu precadere la firmele de prestigiu, care si-au castigat o reputatie internationala. Simpla denumire a marcii unei astfel de firme este o garantie ca produsul achizitionat va avea o calitate superioara. Functia de concurenta este una din functiile noi ale marcilor. In cadrul comertului sau a altor schimburi economice, concurenta de pe piata se concretizeaza intr-o concurenta a marcilor. Functia de reclama a aparut ca urmare a dinamicii marfurilor si a sustinerii acestei dinamici de catre publicitate. Prin forta pe care o dobandeste, marca devine un factor al succesului comercial. Clasificarea marcilor

Pentru a putea sistematiza marcile, aceste se clasifica dupa urmatoarele criterii: a) dupa destinatie: - marci de fabrica sunt aplicate de producator pe produsele sale; - marci de comert sunt folosite de firmele care comercializeaza produse. b) dupa obiectul lor: - marci de produse - marci de servicii Atat marcile de fabrica, cat si cele de comert sunt marci de produse. In ceea ce priveste relatia dintre produs si marca, pot exista mai multe variante:
-

marci individuale de produs atunci cand intreprinderea producatoare inregistreaza cate o marca pentru fiecare din produsele sale; o singura marca pentru toate produsele intreprinderii; mai multe marci, fiecare pentru o linie de produse ale intreprinderii;
22

marci structurate pe mai multe niveluri atunci cand marca se obtine din combinarea marcii de fabrica cu marcile individuale de produs. Marcile de servicii protejeaza activitatea de prestari de servicii. La randul lor, marcile

de servicii se subimpart in: - marci de servicii propriu-zise - marci de servicii atasate produselor c) dupa titularul dreptului de marca - marci individuale - marci colective Marcile individuale sunt cele mai intalnite, ele apartin unei persoane fizice sau unei persoane juridice. d) dupa obligativitate - marci facultative - marci obligatorii e) dupa zona de raspandire - marci locale cunoscute intr-o regiune restransa dintr-o tara - marci nationale raspandite la nivelul unei tari - marci notorii (internationale) au o larga recunoastere si se bucura de renume in randul clientilor dintr-un numar mare de tari datorita calitatii foarte bune si constante a produselor sau serviciilor la care se refera. f) dupa modul de comunicare a informatiei - marci verbale informatia este comunicata sub forma de cuvinte, combinatii de litere sau combinatii de cuvinte; - marci figurative la care marca este o reprezentare grafica, insotita sau nu de cuvinte; - marci sonore alcatuite din note muzicale.
23

g) dupa compozitia lor - marci simple formate dintr-un singur element - marci compuse realizate dintr-o combinatie de elemente. Etichetarea ambalajelor pentru produse alimentare

Eticheta reprezinta cel mai rapid si cel mai simplu suport

pentru informarea

consumatorului. Urmatoarele informatii sunt inscriptionate pe eticheta produselor alimentare: -

denumirea produsului, numele producatorului, marca, locul de origine al produsului, data fabricatiei si termenul de valabilitate, cantitatea

Etichetarea reprezinta totalitatea fiselor, marcilor, imaginilor sau altor materiale descriptive scrise, imprimate, stantate, gravate sau aplicate pe ambalajul unei marfi alimentare sau alaturat acestuia. Etichetarea cuprinde eticheta si toate materialele scrise sau imprimate avand legatura cu produsul alimentar sau care il insotesc. Orice produs alimentar ambalat trebuie sa fie etichetat. In Romania este valabila Hotararea Guvernului nr. 784/1996 - privind Aprobarea normelor metodologice pentru etichetarea produselor alimentare, completata cu H.G. 953/1999. Pentru marfurile alimentare prelucrate, mesajul informational al etichetei trebuie sa contina urmatoarele mentiuni; -

denumirea produsului; lista ingredientelor (materii prime, auxiliare, inclusiv aditivii incorporati); continutul net; numele si adresa producatorului, distribuitorului, importatorului sau exportatorului;
24

tara de origine; elemente de identificare a lotului; declararea valorii nutritive (in special pentru produsele dietetice, pentru alimentatia sugarilor si a copiilor de varsta mica).

La aceste precizari obligatorii se mai pot adauga urmatoarele informatii, in functie de tipul produsului alimentar:
-

conditiile speciale de depozitare si pastrare ; modul de folosire, cand utilizarea necesita indicatii speciale; locul de origine sau de provenienta a produsului, daca omiterea acestuia ar fi de natura sa creeze confuzii in gandirea consumatorilor; concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,20% vol; numele si adresa celui care ambaleaza produsul;

Eticheta nutritionala Declararea valorii nutritive in eticheta marcheaza evolutia calitativa a acesteia si reprezinta o tendinta la care se aliniaza tot mai multi producatori. Pe acest tip de eticheta se vor regasi urmatoarele informatii:
1. valorii energetice (exprimata in kcal sau kj si prin numarul de grame de protide,

glucide si lipide furnizate de 100g aliment sau per portie sugerata)

2. cantitatii totale pentru fiecare substanta minerala si vitamina existenta in 100g produs

sau intr-o portie sugerata.

Eticheta electronica Este un afisaj electronic al pretului, parte a unui sistem de preturi electronice, folosit in magazinele retail. Termenii de identificare automata si captura automata a datelor se refera la tehnologiile care realizeaza transferul direct al datelor de identificare de pe obiect intr-un calculator sau intr-un sistem controlat de un microprocesor fara a se utiliza in acest sens o
25

tastatura sau un periferic similar. Multe din aceste tehnologii au redus la minim sau chiar nu necesita implicarea factorului uman in cadrul procesului de preluare a datelor. Eticheta ecologica Aderarea la Uniunea Europeana a Romaniei a impus standarde stricte privind protectia mediului. Una din masurile pe care tara noastra a trebuit sa le adopte a fost si cea care se refera la stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice. Scopul acordarii etichetei ecologice este acela de a promova produsele ecologice, care nu pot afecta mediul pe parcursul intregului ciclu de viata, astfel incat de resursele mediului inconjurator sa se profite o perioada cat mai indelungata.

Avantajele ecoetichetarii Ecoetichetarea aduce o serie de avantaje pentru producator:

producatorul are posibilitatea de a viza piete care in alte conditii sunt inaccesibile si isi creeaza si o imagine buna atat in randul angajatilor, cat si al comunitatii locale si nationale.

in tarile europene, consumatorii vor deveni cei mai constienti de riscul pe care il reprezinta pentru sanatatea lor utilizarea de substante periculoase prezente in produsele de consum curent.

ELEMENTE GRAFICE SI DE DESIGN

Culoarea Culoarea este unul din cele mai importante elemente ale esteticii. Culoarea ca si efect nu exista decat la nivelul ochiului. Fiind un rezultat al radiatiilor electromagnetice vizibile ea nu are o existenta proprie, ci numai o interpretare fiziologica. Din punct de vedere fizic culoarea este asociata cu o anumita banda a spectrului electromagnetic cu o lungime de unda ce stimuleaza ochiul uman. Un obiect emite, transmite sau reflecta lumina avand o distributie spectrala oarecare, apoi este convertit de catre catre ochiul uman, sistemul sau nervos si in final de creier in culoare.
26

Esetetica Culorii Din punct de vedere senzorial si perceptiv fiecare culoare este caracterizata prin trei aspecte de baza ce determina valoarea estetica a culorii. A. Tonalitatatea cromatica Aceasta caracteristica este data de lungimea de unda. Senzatia de culoare este data de radiatiile lungimilor de unda ce sunt reflectate de diferitele corpuri. B.Intensitatatea energetica Aceasta caracteristica a undelor electromagnetice determina luminozitatea sau gradul de stralucire a culorii, lucru ce ne face sa credem ca o culoare este mai mult sau mai putin vie. Luminozitatea cea mai ridicata este data de culorile din zona de misloc a spectrului (mai ales galbenul), iar cea mai scazuta dupa acest criteriu fiind segmentele extreme (mai ales violetul sau albastrul). C.Saturatia Saturatia este proprietatea culorii de a fi mai concentrata, sau mai slaba si este data in functie de pozitionarea unei culori fata de culoarea acromatica alb. Saturatia unei culori se poate reduce prin amestecarea ei cu albul. Datorita acestui lucru culorile pot sa para vii sau moarte, calde sau reci, tari sau slabe, vesele sau triste. D. Preferinte pentru culori Preferintele pentru anumite culori sunt deterimnate de anumite alemente individuale are diverselor persoane. Dintre aceste elemente putem enumera: o anumita cultura, o anumita atitudine apreciativa ce se bazeaza pe patru criterii: Criteriul obiectiv care are la baza proprietatile culorii luminozitate, saturatie, intensitate Criteriul psihologic astfel o culoare stimuleaza, incalzeste sau calmeaza
27

Criteriul asociativ astfel o culoare poate sa placa sau nu unui individ in functie de experientele sale trecute evocate de acea culoare Criteriul semnatic se atribuie o insusire expresiva unei culori, astfel culoarea poate deveni obositoare, agresiva, vesela, etc

Dupa cercetari in acest domeniu s-a ajuns la concluzia ca barbatii prefera: albastru, rosu, purpuriu, violet, galben si verde iar femeile prefera: albastru, verde, violet, rosu, rubiniu si galben.

28