Sunteți pe pagina 1din 79

COXARTROZA

CUPRINS Capitolul I Capitolul II Capitolul III - Generalitati - Anatomia articulatiei coxo-femurale - Particularitati biomecanice si clinice ale articulatiei coxo-femurale Capitolul IV - Coxartroza Capitolul V Definitie

Etiopatogenie Anatomie patologica Simptomatologie Semne radiologice Evolutie si prognostic Tratament

- Tratament fizical kinetic al coxoartrozei - Rolul asistentei medicale

Capitolul VI Capitolul VII

- Prezentarea cazurilor. Generalitati - Concluzii

BIBLIOGRAFIE METODA DE RECUPERARE MEDICALA IN COXARTROZA Motto:

Paracelsus ' Medicina este nu numai o stiinta, ci este, de asemenea, o arta. Ea nu consista din facerea de pilule si plasturi, ea se ocupa cu adevarat la procese ale vietii, care trebuie bine cunoascute inainte ca acestea sa fie bine calauzite.' 'Pentru a fi desavarsite, arta si mestesugul medicinii trebuie sa izvorasca din dragoste.'

CAPITOLUL I GENERALITATI
Definirea notiunii de reumatism Provenind din grecescul rheuma, care inseamna curgere, scurgere a umorilor, reumatismul este o denumire generica pentru o serie de afectiuni ale aparatului 1ocomotor (in special ale articulatiilor si ale tesuturilor inconjuratoare). Dupa cum afirma d. Stefan Suteanu1 'nu exista reumatism, ci boli reumatice, fiecare dintre ele avand anumite cauze si beneficiind de masuri profilactice si curative specifice'. Din punct de vedere istoric boala este cunoscuta din antichitate. Hippocrat (sec. V i.Hr.) varbea de artrita. Numele de reumatism i 1-a dat Gallenus (131 - 210 d.Hr.). Abia in sec. al XVI-lea Baillou descrie mai corect acest grup de afectiuni, incluzand insa printre acestea guta si tuberculoza articulara. In concluzie, sub termenu1 generic de reumatism sunt incluse numeroase boli, care au unele trasaturi comune, dar care prezinta si numeroase deosebiri. 1.Clasificarea bolilor reumatismale Clasificarea bolilor reumatismale a creat numeroase dificultati medicinei, deoarece nu exista un criteriu unic dupa care sa se poata face ordine in varietatea nesfarsita a acestor boli. Cea mai acceptabila clasificare la noi in tara (elaborate de

Academia de Stiinte Medicale si Ministerul Sanatatii in 1963) imparte reumatismul, ca boala in doua mari categorii: reumatism articular, care intereseaza articulatiile, si reumatismul nearticular sau abarticular, care priveste tesutul conjunctiv. La randul sau reumatismul articular cuprinde doua mari grupe: reumatismul inflamator si infectios reumatism degenerativ Prezentam in tabelul urmator o clasificare a bolilor reumatismale: 1. Reumatism articular Artrite (caracter inflamator) - R. Bouillaud Sokolski R. secundar infectios - P.C.E. (poliartrita cronica evolutiva sau poliartrita reumatoida) Spondilita anchilozanta Spondiloze Artroze - Poliartroze

Artroze (caracter degenerativ)

2. Reumatism abarticular (nearticular) inflamator sau degenerativ

Periatrite Nevralgii - Nevrite Mialgii - Miozite Neuromialgii Tendinite Bursite Tenosinovite

Artrozele reprezinta cea mai frecventa boala articulara din intreaga lume. Dintre afectiunile artrozice, coxartroza este deosebit de frecventa. In stadiul actual al cunostiintelor noastre putem admite ca artroza soldului este o degradare

articulara cu o individualitate definita, caracterizata printr-un dezechilibru morfologic dependent de un dezechilibru functional. De-a lungul anilor aceasta afectiune a fost cunoscuta sub numele de artrita cronica a soldului (coxartrie), artrita deformata, morbus coxae senilis sau juvenilis (in functie de varsta), malum coxae senile, osteoartroza a soldului, artroza hipertrofica sau degenerativa, osteoartritis, artritis sau artrosis deformans, termeni care sunt utilizati inca si astazi si care au incercat sa defineasca ceea ce numim azi coxartroza. Artrozele cuprind o serie de manifestari care au ca substrat anatomic o degenerescenta mai mult sau mai putin intinsa a tesutului mezenchimal. Acest tip lezional-produs in primul rand prin uzura, intereseaza de predilectie articulatiile memberelor inferioare si ale coloanei vertebrele supuse prin functia lor unei uzuri mai intense. Artrozele sunt afectiuni neinflamatoare ale articulatiilor mobile,

caracterizate prin deteriorarea si abraziunea cartilajului articular precum si prin leziuni hipertrofice ale extremitatilor osoase. Monoarticulare, uneori bilaterale, artrozele cresc ca frecventa paralel cu varsta; neansotite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare, ele se traduc clinic prin dureri, impotenta functionala si prin deformari articulare, iar radiologic prin pensarea spatiului articular, osteofitoza subcondrala si uneori zone circums0rise de osteoporoza. Avand in vedere tendinta actuala de crestere a proportiei subiectilor de varsta a treia, de imbatranire a populatiei, este de asteptat o crestere a prevalentei coxartrozelor. De aceea orice contributie cat de modesta, adusa in planul modalitatilor de tratament si recuperare in aceasta boala, poate fi benefica. CAPITOLUL II ANATOMIA ARTICULATIEI COXO-FEMURALE

Aparatul locomotor este constitutit din sistemul osos si sistemul muscular, ambele asigurand si deplasarea corpului. Organele de legatura dintre capetele osoase se numesc articulatii, forma si structura lor fiind adaptate rolului pe care-1 indeplinesc in organism: de a participa la miscarile diferitelor segmente ale corpului; de a oferi rezistenta la presiune si tractiune.

Una dintre cele mai importante articulatii este articulatia coxo-femurala. Este o articulatie mobila si solida, o diartroza, realizata intre doua suprafete articulare: una sferoida, reprezentata de capul femurului, si cavitatea articulara, reprezentata de acetabulul coxalului. EXTREMITATEA SUPERIOARA A FEMURULUI SI CAPSULA ARTICULATIEI COXO-FEMURALE

SISTEM OSOS
Cavitate cotiloida (acetabulum) Descriere cavitatea cotiloida priveste inainte, in afara si in jos. Ea este limitata de un rebod ascutit, spranceana cotiloida care prezinta trei scobituri. Aceste scobituri corespund punctelor de jonctiune ale celor trei piese osoase eare constituie osul coxal: ilionul, pubisul si ischionul. Scobitura anterioara ilio-pubiana si cea posterioara ilio-ischio-pubiana este larga si profunda. La extremitatea anterioara a spancenei colitoide, in vecinatatea suprafetei articulare se afla o mica ridicatura numita tubercul precotiloidian de care se fixeaza fasciculele bandeletei suprapubiene (VALLOIS). Cavitatea cotiloida prezinta doua parti distincte: una centrala de forma patrulatera (deprimata), rugoasa, nearticulara numita fundul cavitatii cotiloide si care se continua in jos cu scobitura ischio-pubiana, orificiu ovalar la barbati, neregulat, triunghiular la femei. Osul coxal este un os plat, format din doua lame de tesut compact care acopera un strat de tesut spongios de grosime variabila. Extremitatea superioara a femurului Extremitatea superioara a femurului este formata de un cap articular, un gat, o mare si o mica tuberozitate. Capul femoral (capot femoris) este o suprafata neteda ce reprezinta doua treimi de sfera de raza de 20-25 milimetri, priveste in sus inauntru si putin inainte. El este circumscris de o linie sinuoasa, compusa din mai multe curbe din care se disting mai bine una superioara si alta inferioara, a caror concavitate se dirijeaza in

afara pentru a reuni anterior si posterior, formand un unghi ascutit deschis in afara. Acestea fac ca suprafata sa se intinda inspre col mai mult inainte si inapoi decat in sus si jos. Putin dedesupt si inapoi de centrul capului se afla depresiunea numita foseta ligamentului rotund care da insertie ligamentelor cu acelasi nume. Gatul femoral uneste capul cu cele doua tuberozitati. Axa lunga a gatului este inclinata fata de axa lunga a diafizei femurale cu 125o - 135o, iar unghiul format de ele se numeste unghi de inclinatie. Marea tuberozitate sau marele trohanter de forma patruletara, aplatizat dinapoi inauntru se gasesc situate in prelungirea diafizei femurului. Fata externa a marelui trohanter, convexa, este strabatuta de sus in jos si inainte de o escavatie rugoasa in forma de virgule, foseta digitala unde se insera muschiul obturator extern. Micul trohanter este o apofiza conica situate la unirea colului cu fata interna a corpului femurului. Ea da insertie muschiului psoas iliac. Suprafete articulare Acestea sunt de o parte femoral, iar de cealalta cavitate cotiloida a osului coxal marita de un fibrocartilaj numit bureletul cotiloidian . Capul femoral este acoperit de un fibrocartilaj mai ingrosat in jumatatea superioara decat in cea inferioara si mai mult in centru decat la periferie. Foseta ligamentului rotund nu prezinta cartilaj de acoperire. Cavitatea cotiloida prezinta doua parti distincte: una articulara in forma de semiluna, ale carei extremitati anterioara si posterioara limiteaza scobitura ischiopubiana.

Bureletul cotiloidal este un fibro cartilaj ce inconjoara cavitatea cotiloida. El are in sectiune forma de prisma triunghiulara si prezinta o suprafata aderenta sau bazala prin care se insera de marginea acetabulului, o suprafata interna, concava, articulara, in continuitate cu suprafata articulara a cavitatii cotiloide si o fata externa convexa care da insertie capsulei articulare.

MIJLOACE DE UNIRE
Suprafetele articulare sunt mentinute in contact prin sinoviala, capsula articulara intarita de ligamente si musculatura periarticulara. Sinoviala Imbraca fata profunda a capsulei articulare si reflecta la insertiile coxale si femurale ale capsulei inconjurand suprafetele articulare. Ea se insera de partea cotiloidinala pe fata externa a bureletului, iar de partea femurala, pe portiunea intrarticulara a colului intre insertia capsulei si suprafata cartilajinoasa a capului femural. Capsula articulara Insertia iliaca a mansonului capsular se face pe spranceana cotiloida si fata externa a bureletului cotiloidian, iar la nivelul scobiturii ischio-pubiene pe fata externa a ligamentului transvers al acetabulului. capsula este constituita din doua feluri de fibre: fibre longitudinale de la coxal la femur, mai bine evidentiate anterior; fibre circulare si anulare care abunda mai ales in partea posteroinferioara si in straturile profunde ale capsulei. Ligamente

Capsula articulara este intarita inainte, inauntru si inapoi prin trei benzi ligamentare cunoscute sub numele de: ligamentul ilio-femural, pubo-femural; ischio- femural. Ligamentul ilio-fenmural sau ligamentul BERTIN, are forma de evantai care acopera fata anterioara a capsulei articulare si se insera la nivelu1 osului coxal putin dedesubtul spinei iliace antero inferioare, iar de partea femurala pe linia interohanteriana, prin doua portiuni bine dinstincte: fasciculul superior iliotrohanterian si fasciculul inferior ilio-trohanterian. Ligamentul pubo-femural, situate pe fata inferioara a capsulei se insereaza in sus pe eminenta ilio-pectime si pe marginea anterioara a santului subpubian de unde fibrele sale merg in jos, in afara si putin posterior fixandu-se pe partea anterioara a depresiunii pretrohanteriene. Ligamentul ischio-femural, situat pe fata posterioara a capsulei articulare, porneste de la nivelul guterei subcotiloidiene de unde se indreapta in sus si in afara, oblic, pe fata posterioara a colului si se insera inainte a fosetei digitale a marelui trohanter. Ligamentul rotund. Considerat ca vestij otogenic al muschilor ambieni, ligamentul rotund se prezinta ca o lama fibroasa lunga de aproximativ 3 cm care se intinde de la foseta capului femural la scobitura ischio-pubiana a osului coxal. TESUTURILE PERIARTICULARE Muschii soldului Descriptia anatomica a muschilor ce vin in raport cu articulatia coxofemurala si care actioneaza asupra ei. Fata anterioara

Fata anterioara a articulatiei coxo-femurale este in raport cu muschiul psoas iliac (iliopsoas) de care este separata prin una sau doua burse seroase, care adesea comunica cu sinoviala articulara. Alcatuit in partea superioara din doua portiuni muschiul psoas, inserat pe fata laterala a ultimei vertebre toracale si a primelor patru vertebre lombare si muschiul iliac inserat in fosa iliaca pe care o captuseste; -cele doua portiuni se unesc si formeaza un corp muscular comun, care trece succesiv prin regiunea lombara si pelviana, iese din bazin prin lacuna musculara si ajunge la coapsa unde se insera printr-un tendon comun pe micul trohanter. Actiune: Desi muschi pluriarticular, actiunea principala o are asupra articulatiei coxo-femurale. Este cel mai important flexor al coapsei pe bazin. Pe langa actiunea principala de flexor, iliopsoasul mai are o actiune secundara de rotatie externa a coapsei. Inervatie: Iliopsoasul primeste mai multe ramuri scurte din plexul 1ombar si cateva ramuri din nervul femural L2, L3, L4. Muschiul drept anterior (Rectus femoris). Are insertia superioara prin tendonul direct la nivelul spinei iliace antero inferioare, iar prin tendonul reflectat pe spranceana cotiloida in partea supero interna. Distal formeaza tendonul quadricepsului impreuna cu vastul intern (vastus internus) vastul extern (vastus externus) si cruralul (vastus intermedius). Actiune: Flexor al coapsei pe bazin. Inervatie: Ramura quadricepsului din nervul crucal.

Muschiul croitor (Sartotius). Insertia superioara este la nivelul spinei iliace antero superioare de unde merge oblic in jos si inauntru pentru a se insera in jos pe fata interna a extremitatii superioare a tibiei (pes anserinus). Actiune: Flexor al gambei pe coapsa si flexor abductor si rotator in afara al coapsei pe bazin. Inervatie: Inervat de ramuri ale nervului femural. Fata superioara Fata superioara a articulatiei coxo femurale este in raport cu muschiul fesier mic (Gluteus minimus). El se insera sub campul osos al fosei iliace externe, situate inaintea liniei semicirculare anterioare: de acolo fibrele converg spre un tendon puternic care se insera pe marginea anterioara a marelui trohanter. Intre acest muschi si trohanter se afla o bursa seroasa. Actiune: Micul fesier este abductor al coapsei. Contractia izolata a fasciculului anterior produce rotatia interna a coapsei. Contractia fasciculului posterior determina rotatia externa a coapsei. Inervatie: Ramura a fesierului inferior. Muschiul fesier mijlociu(Gluteus medius) se insera pe portiunea fosei iliace externa cuprinsa intre cele doua linii semicirculare. De aici fibrele sale converg catre marele trohanter unde printr-un tendon, larg si plat se insera pe creasta oblica a fetei externe a marelui trohanter. 0 bursa seroasa separa fesierul mijlociu de mare trohanter. Actiune: E1 este un puternic abductor si rotator inauntru. Este stabilizator lateral al soldului. Cand isi ia punct fix pe femur, el ridica bazinu1. Are o mare importanta in mers. Fata posterioara

Fata posterioaraa articulatiei coxo-femurale este acoperita de muschii rotatori externi care de sus in jos sunt: Muschiul piramidal (Piriformis). Muschi alungit, de forma triunghiulara cu baza in bazin, iar varful la marele trohanter. El se insera in interiorul bazinului, pe fata anterioara a sacrului, in vecinatatea gaurilor sacrate (a 2-a, a 3-a si a 4-a), fasciculele musculare merg in afara, ies din bazin prin marea scobitura sciatica si se termina printr-un tendon pe marginea superioara a marelui trohanter. Actiune: Ca si ceilalti muschi, pelvi-trohanterieni, roteste coapsa afara. Daca coapsa este flectata, este un abductor al acesteia. Ca si abductorul intern este un stabilizator al soldului. Inervatie: Nervul piramidal din plexul sacrat. Gemenii pelvieni (Muschii Gemelli spinalis si tuberalis) sunt muschi subtiri, de forma patrulatera care insotesc portiunea extra pelvina a obturatorului intern. Dupa situatia lor fata de acest tendon unul este superior si altul inferior. Gemenul superior este numit spinal, fiindca se insera pe spina sciatica iar cel inferior numit si tuberal fiindca se iasera pe tuberozitatea ischionului. Actiune: Sunt rotatori in afara. Inervatie: Ramuri din plexul sacrat. Muschiul obturator intern se insera pe fata interna a membranei obturatoare si pe periferia osoasa a gaurii obturatoare. Actiune: Este un puternic rotator in afara al coapsei. Inervatie: E inervat de nervul obturator intern, ramura dia plexul sacrat. Muschiul obturator extern se prinde pe fata externa a cadrului osos al gaurii.

Obturatoare, trece pe sub colul femural spre fata posterioara a articulatiei si se termina printr-un tendon in fundul cavitatii digitale a marelui trohanter. Actiune: Este ca si precedentii tot un rotator in afara dar datorita pozitiei sale sub colul femural este un veritabil coaptor articular, fiind principalul stabilizator inferior al soldului. Muschiul patratul crural (Quadratus femoris) pleaca de la tuberozitatea ischiatica, merge pe partea posterioara a articulatiei coxo-femurale si se insera in afara pe creasta intertrohanteriana. Actiune: Un puternic rotator in afara al coapsei. Inervatie: Este inervat de o ramura din plexul sacrat. Acesti muschi sunt acoperiti de muschiu1 mare fesier. Fata inferioara Fata iaferioara a articulatiei coxo-femurale este in raport cu muschiul pectineu (Pectineus) care se insera in sus pe creasta pectineala si pe ligamentul lui COOPER de unde fibrele lui merg in jos in afara si putin inapoi si se termina pe creasta pectineala a femurului. Actiune: Este aductor al coapsei, flexor si rotator in afara. Inervatie: E inervat de ramuri din nervul crural. Dedesuptul acestui muschi se etajeaza micul adductor, adductorul mijlociu si adductorul mare. Insertiile lor superioare sunt pe ramura ischio-pubiana de unde coboara pe fata interna a diafizei femurale. Actiune: Sunt adductori ai coapsei si foarte slabi rotitori in afara. Inervatie: Toti adductorii primesc ramuri din nervul obturator (plexul lombar). Fata externa

Fata externa a soldului este acoperita de expansiunea aponevrotica a fasciei lata denumita si bandelata lui MAISSIAT, care porneste de la creasta iliaca, acopera fesierul mijlociu si marele trohanter si coboara pe fata externa a coapsei, spre gamba. in partea anterioara a acestei lame aponevrotice intr-o dedublare a sa se afla muschiul tensor al fasciei lata care se insera sus pe spina iliaca anterosuperioara, iar in jos fibrele sale se confunda cu cele ale fasciei lata. Actiune: Este abductor si flexor al coapsei. Prin conexiunile pe care le are cu fesierul mare, ajuta la mentinerea pozitiei verticale la tendinta de cadere inainte. Preia presiunea exercitata asupra trohanterului impinge capul femural in articulatie devenind stabilizator extern al soldului. Inervatie: Primeste ramuri din gluterul superior.

CAPITOLUL III RTICULARITATI BIOMECANICE SI CLINICE ALE ARTICULATIEI COXO-FEMURALE


Spre deosebire de articulatia scapulo-humerala, foarte mobila, articulatia coxo- femurala are o mobilitate mai redusa, in schimb fiind dotata cu o stabilitate mai mare. Prin centrul geometric al capului femural trec trei axe de miscare, foarte importante in locomotie. un ax transversal (frontal) in jurul caruia se efectueaza flexia-extensia; un ax sagital, care permite abductia-adductia; un ax vertical, care permite miscarile de rotatie interna si externa.

Axul colului femural este oblic in sus, inauntru si inainte , formand un 'unghi de inclinatie' de 125' cu axul diafizar si unul de 'declinatie' de 10o-30o (deschis inauntru si inainte ). Diafiza femurala se situeaza deci inapoi a planului frontal vertical, trecand prin centrul capului femural si axa condililor. Cavitatea cotiloida (acetabulara), de forma semisferica este acoperita de cartilaj numai pe partea sa periferica, fundul cavitatii neintrand in contact cu capul femural. Ea este orientata in afara, in jos si inainte , formand cu orizontala un unghi de 30o- 40o. Acesta face ca partea superioara a cotilului sa acopere in parte fata externa a capului. La nivelul acoperisului cotilului, capul exercita cea mai mare presiune. Capul, colul si diafiza femurala formeaza un ansamblu biomecanic caracterizat prin faptul ca greutatea corpului, repartizata la nivelul capului femural, nu se transmite direct axului diafizar, ci prin intermediul colului femural, care joaca rol de brat de

parghie. De aceea baza colului este supusa frecvent la fracturi. Pe spranceana cotiloidiana se insera un inel fibrocartilaginos, care sporeste profunzimea cavitatii cotiloide. Capsula articulara, un manson cilindric format din tesut fibros este intarita prin ligamentele ilio-femurale, pubo-femura1, ischio-femural, rotund. In extensie ligamentele sunt intinse si cooptatia coxo-femurala este ferma, in timp ce in flexie ligamentele sunt destinse si capul femural nu mai apare asa de puternic aplicat pe cotil. Articulatia coxo-femuralp este supusp la o presiune permanentp prin tonusul musculaturii periarticulare. S-a demonstrat cp in timpul mersului articulatia coxofemurala sufera o presiune intermitenta. Astfel, in timp ce greutatea corpului se sprijina pe un singur picior, mijlocul fesier exercita o puternica presiune, coxofemurala suportand alternativ o presiune de patru ori mai mare decat greutatea corpului. In coxa - valga, marele trohanter fiind prea apropiat de centrul capului femural, presiunea suportata de capul femural la fiecare pas este de 6-7 ori mai mare decat greutatea corpului. In cazul articulatiilor sanatoase, presiunea se transmite pe intreg capul femural, fiind bine suportata de cartilaj. Ori de cate ori se produce o hiperpresiune concentrata pe o zona mai restransa a capului, cartilajul se ulcereaza. EXAMENUL CLINIC SI FUNCTIONAL AL SOLDULUI Examenul clinic al soldului trebuie facut sistematic si minutios, pentru a putea depista orice anomalie. Mai intai se efectueaza examenul clinic in ortostatism. In acest caz, se verifica pozitia reperelor oaselor si a axelor membrului inferior. daca spinele iliace antero-superioare sunt situate la aceeasi orizontala; daca exista o basculare a bazinului intr-o parte sau alta;

daca este o inegalitate de lungime a membrelor inferioare; daca exista atitudini vicioase la nivelu1 soldului, genunchiului, picioarelor. Studiul bazinului se efectueaza mai intai cu pacientul stand pe un taburet, apoi in statiune unipodala. In acest ultim caz trunchiul se inclina de partea piciorului de sprijin cu mijlocul fesier deficitar (semnul Trendelemburg). Examenul clinic din pozitia culcat Prin palpare atenta se localizeaza sediul durerilor (inghinale, trohanteriene si ischio-trohanteriene). Coxopatiile pot fi insotite de iradiatii dureroase posterioare, anterioare, pe genunchi, pe fata interna a coapsei, pe fesierul superior. Se apreciaza apoi daca durerea este de tip inflamator (durere continua, cu accentuari nocturne si radiere matinala prelungita) sau de tip mecanic (calmata de repaus si accentuate de ortostatism sau mers). Se masoara lungimea comparativa a membrelor inferioare in raport cu maleola interna, apoi perimetrul coapsei (masurat la 10 cm deasupra bazei rotulei). Urmeaza palparea tesututului subcutanat si masele musculare, notand grupele hipotone, hipertone, tendinta la retractii, existenta unor tulburari trofice de origine venoasa. Se efectueaza apoi bilantul articular, masurand goniometric fiecare miscare fundamentala. EXTENSIA FEMURALE Extensia C.F. cu genunchiul intins Activa 20o Pasiva 30o IN COXO-

Extensia C.F. cu genunchiul indoit

14o

60o

FLEXIA IN COXO-FEMURALE Activa Extensia C.F. cu genunchiul intins Extensia C.F. cu genunchiul indoit 90o 120o Pasiva 120o 140o

ABDUCTIA IN COXO-FEMURALE Activa Abductia C.F. in extensie 45o Pasiva -

ADDUCTIA IN COXOFEMURALE Activa Adductia C.F. in extensie 30o Pasiva -

ROTATIA INTERNA SI EXTERNA IN COXO-FEMURALE Activa Rotatie C.F. externa in extensie Rotatie C.F. externa in semiflexie Rotatie C.F. interna in extensie Rotatie C.F. interna in semiflexie 60o peste 60o Pasiva -

30o peste 30o

Pe marginile acestor imagini notam ca: Flexia genunchiului, relaxand ischio-gambierii, permite o flexie mai mare a articulatiei coxo-femurale; La flexie se imobilizeaza bazinul cand se calculeaza amplitudinile;

Extensia este mai redusa cand genunchiul este flexat, intrucat ischio-gambierii fiind angajati in flexia genunchiului sunt mai putin eficace ca extensori; Abductia este limitata prin muschii adductori, ligamente si prin contactul colului femural cu spranceana cotiloidala. Prin exersare, amplitudinea abductiei poate atinge 120o - 130o ,

Pentru testarea rotatiei se prefera pozitia in decubit ventral sau asezat pe marginea mesei cu genunchiu1 in unghi drept. Ducerea gambei in afara permite masurarea rotatiei externe. Se calculeaza apoi coeficientul functional de mobilitate, masurandu-se

amplitudinea fiecarei miscari si inmultind-o cu coeficientii mentionati in tabelul urmator: Flexia 0 - 45o 45 - 90o Peste 90o Abductia 0 -15o 15 - 30o Peste 30o Rotatia externa 0 - 30o Peste 30o Rotatia interna adductia,extensia = coeficient 0,2 = coeficient 0,6 = coeficient 0,4 = coeficient 0,1 = coeficient 0,6 = coeficient 0,4 = coeficient 0,1 = coeficient 0,3 = coeficient 0,1

Totalul (raportat la 100) reprezinta coeficientul functional al articulatiei, care se masoara inainte si dupa recuperarea medico-chirurgicala. In continuare se face bilantul muscular.

Pentru evaluarea flexiei, in care sunt implicati muschii flexori (psoasiliacul, dreptul anterior, croitorul) se aplica contrarezistenta pe fata anterioara a coapsei, deasupra genunchiului. Pentru extensie (muschii extensori fiind fesierii, ischio-gambierii)

contrarezistenta se aplica pe fata posterioara a gambei, in timp ce cu mana cealalta se imobilizeaza bazinul. In abductie, care e asigurata de fesierul mic si mijlociu si de muschii accesori, se aplica rezistenta pe fata externa a genunchiului. In adductie (muschii adductori, ischio-gambierii, marele fesier avand rolu1 principal) rezistenta se aplica pe fata interna a genunchiului. Pentru evaluarea rotatiei externe (muschii rotatori fiind fesierii, drept intern si croitorul) rezistenta se aplica deasupra gleznei, ca si in rotttia interna (ischiogambierii, tensorul fasciei lata). Pentru testarea fortei musculare se determina, prin tatonari progressive la instalatia de scripeti, care este greutatea maxima care, atasatp la membrul inferior intins, poate fi ridicata de 10 ori. Se testeaza saptamanal forta flexorilor, extensorilor, abductorilor,

adductorilor, pentru obiectivizarea eficacitatii tratamentelor de recuperare aplicate. In sfarsit, examenul clinic functional se completeaza cu examenul radiographic (coxometria). Parametrii principali care trebuie masurati pe radiografia de fata sunt: a. Unghiul de inclinatie dintre axa diafizei si axa colului femural (normal: 130o) b. Unghiul de oblicitate al acoperisului cotilului. Se repereaza pe fotografie: 1) locul de unire al acoperisului cu fundul cotilului (T);

2) cel mai extern punct al partii condensate a cotilului (E), apoi se masoara unghiul format de dreapta TE si orizontala care trece prin T (sub 10o) c. Unghiul de acoperire externa a capului femural de catre cotil. Din centrul capului femural C se ridica o verticala, care face un unghi de peste 25o. d. Axul cotilului prelungit trebuie sa atinga cotilul intern si dedesubtul punctului T. In displazia coxo-femurala impactul cade asupra si in afara punctului T. e. Arcul cervico-obturator e intrerupt in cazul displaziilor insotite de subluxatii. f. Unghiul de declinatie a cotilului femural (intre axa colului si axa cotililor femurali), normal de 10 - 15o, este marit in subluxasii sau luxatii si redus in protruzii. De obicei se efectueaza o radiografie de fata si una de profil.

CAPITOLUL IV COXARTROZA

Coxartroza constituie, dupa majoritate statisticilor, cauza a 90 % din suferintele adultului trecut de 50 ani. ETIOPATOGENIE In primul rand se descriu doua forme: coxartroza primara si secundara. 1. Coxartroza primara sau senila, numita si 'morbus coxae senilis' datorita involutiei articulatiei legata de varsta, dar la care concura si alti factori, ca cei metabolici (obezitate, diabet) sau profesionali (ortostatism prelungit). 2. Coxartroza secundara cunoaste la randul ei mai multe forme: forma traumatica, datorata unui traumatism major, cu fractura capului sau colului femural si, mai rar, a unor microtraumatisme repetate. forma malformativa, datorata unor anomalii congenitale: luxatii sau subluxatii congenitale (coxa plana, coxa vara, coxa vulga). forma postinflamatorie, rezultatul unui proces inflamator cronic in articulatia soldului. forma postnecrotica, datorata unor necroze aseptice ale capului femural. ANATOMIA PATOLOGICA Toate cauzele amintite mai sus determina alterari profunde ale capului femural si ale cotilului, care nu mai au o coaptare articulara, din aceasta cauza urmand distrugerea cartilajului articular si apoi deteriorarea articulara cu rezultatul imediat in cele doua functii ale soldului: stabilitatea si mobilitatea. SIMPTOMATOLOGIE Semnele clinice sunt aceleasi cu ale celorlalte artroze: durerea, care poate fi localizata in fese, in creasta iliaca sau la genunchi. Ea apare la mers, dar mai ales la urcatul si coboratul scarilor.

limitarea algica a miscarilor active. Bolnavul nu poate incrucisa picioarele, nu se poate incheia la pantofi, nu poate sta picior peste picior. limitarea algica a miscarilor pasive, abductia fiind cea mai limitata, urmata de rotatia sau adductia coapsei. scurtarea membrului inferior de partea afectata, cu dificultati la mers aparitia cracmentelor. SEMNE RADIOLOGICE Examenul radiologic este foarte edificator pentru coxartroza. El prezinta: osteoscleroza marginala, cu ingrosarea sprancenei cotiloide. ingustarea spatiului articular hipertrofie osoasa. Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei, a examenului clinic si a celui radiologic. Principala afectiune cu care se face diagnosticul diferentiat este bursita trohanteriana, care are simptome asemanatoare, cu iradierea durerii spre marele fesier, dar nu prezinta limitarea miscarilor in articulatia coxo-femurala. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC In baza unor masuri terapeutice adecvate, evolutia coxartrozei este lent progresiva, agravanta. La multi bolnavi aceasta evolutie se poate intinde pe 10 - 15 ani mai mult, la altii insa evolutia poate fi rapid invalidanta, in 1 - 2 ani. Agravarea coxozelor se exprima in general prin intensificarea durerilor, prin accentuarea impotentei functionale, ca si prin agravarea deformarilor: scurtarea membrului inferior, deformarea bazinului. Dintre toate artrozele, coxoza are caracterul cel mai invalidant si ireversibil, de unde prognosticul rezervat. TRATAMENT

Obiectivele tratamentului coxartrozelor sunt: combaterea durerilor diminuarea redorii si a impotentei functionale mentinerea functiei articulare si recastigarea miscarii (partiale, totale) micsorarea handicapului.

In tratamentu1 coxozelor, ca si a celorlalte artroze se folosesc mai multe mijloace: 1. Masurile igienico-dietetice si educative: micsorarea solicitarilor articulatiei coxo-femurale prin evitarea ortostatismului prelungit, a mersului pe scari sau pe teren accidentat; dieta echilibrata (hipocalorica in cazul obezilor).

2. Tratamentul medicamentos, care consta pe de o parte in folosirea unei medicatii antialgice si antiinflamatorii (tratament simptomatic), iar pe de alta parte in folosirea unei medicatii ce isi propune sa influenteze pozitiv insusi fondul evolutiv al bolii (medicamente numite de reumatologii americani Direase Modifying Osteo Arthritis Drugs DMOAD). In tabelul urmator prezentam principalele grupe de medicamente folosite in tratamentul artrozelor: 1.Tratamentul simptomatic A. cu actiune de scurta durata a) analgeticele (paracetamo1, tramadol) b) antiinflamatoarele nesteroidiene: ibuprofen, diclofenac,

indometacin, piroxicam, tenoxican, celebrex, movalis, ketoprofen

c) gel-urile si unguentele: ketoprofen (flexene), diclofenac, Fastum gel,

B. cu actiune de lunga durata a. corticosteroizii depozit, intraarticular: triamcilonon b. acidul hialuronic 2. Medicamentele DMOAD: glucozaminosulfat condroitinsulfat pentosansulfat orgoteina extracte de avocado si soia tetraciclinele terapiile experimentale.

3. Tratamentul balneo-fizioterapic are cele mai largi recomandari cu cele mai eficiente rezultate. Pot fi folosite toate formele si metodele de tratament: electroterapie, hidroterapie, termoterapie ca si kinetoterapia. 4. Tratamentul ortopedico-chirurgical poate fi precoce sau tardiv. Cel precoce se adreseaza bolnavilor cu coxartroze secundare unor anomalii congenitale, ca displazia subluxanta de sold, carora li se efectueaza osteotomii corectoare. Tratamentul ortopedico-chirurgical tardiv se adreseaza bolnavilor cu artroze de sold evoluate, care nu mai raspund la tratament medical. Acestora li se implementeaza proteze totale de sold. CAPITOLUL V TRATAMENTUL FIZICAL-KINETIC

Tratamentul fizical-kinetic al coxartrozei urrnareste implinirea urmatoarelor obiective: combaterea durerii; asigurarea unei bune stabilitati a soldului; asigurarea unor unghiuri de mobilitate functionale si evitarea instalarii atitudinilor vicioase. Pentru combaterea durerii, medicina fizica ofera o gama foarte larga de proceduri, totul este ca ele sa fie cunoscute si aplicate individualizat de la caz la caz in functie de mecanismele patogenetice care stau la baza durerii, stabilirea tipului de reactivitate al bolnavului, pragul lui de sensibilitate la durere etc. Caldura locala poate fi la fel de utila ca si recele aplicat 1ocal sau crioterapia, depinde doar de substratul morfo-patologic caruia ne adresam. In criza dureroasa se recomanda repausul la pat, medicatie analgetica si decontracturanta, apoi solux albastru urmat de masaje usoare decontracturante, curenti diadinamici (monofazat) fix si perioada lunga. Dupa ameliorarea durerilor si contracturii musculare asociem baile kinetoterapice si dussl subacval. Aplicam cu preponderenta kinetoterapia la pat (gimnastica posturala, exercitii izometrice, mobilizarii active ajutate, flexi-extensii pe plan orizontal si abductie-adductie pe plan orizontal si apoi usor inclinat). In suferintele cronice, torpide, cu durere de mai mica intensitate dar totusi sacaitoare, aplicatiile de cald local pot aduce o usurare notabila. Ceea ce este esential pentru o reducere semnificativa a durerii se leaga de posturarea antalgica. Fie ca lucram cu rece local sau cu cald, aceste tratamente trebuie

aplicate in pozitie de decubit (descarcare articulara) cu soldul intr-o flexie lejera sustinuta pasiv prin perne, sac de nisip etc. (relaxarea musculaturii, locul in care nasc stimuli durerosi). Dacaaexista posibilitatea tratamentului in apa, baia calda generala, baia cu namol, dusul subacval, prin asigurarea conditiilor esentiale (descarcarea articulatiei, relaxare musculara, sedare), calmarea durerilor este mult mai placuta. 0 incalzire superificiala se poate obtine in cele mai obisnuite conditii fara a fi nevoie de deplasare la un serviciu de fizioterapie: punga cu sare de bucatarie incalzita, perna electrica. Pentru incalzirea structurilor profunde este neaparat nevoie de aparatura medicala specifica: microunde, unde scurte, ultrasunet. Utilizarea curentului galvanic fie sub forma de galvanizare simpla, fie sub forma de ionogalvanizare reclama o durata mare de timp (in jur de 30 min.), intensitati relativ mari ale curentului, de aici, respectarea cu mare riguozitate a regulilor de aplicatie pentru a evita aparitia arsurilor chimice care vor compromite tot programul de recuperare. Aceleasi precautii se iau pentru orice aplicatie de curenti de joasa frecventa. Acolo unde exista aparatura necesara, este de preferat utilizarea curentilor de medie frecventa si a curentilor interferentiali. Formulele de lucru antalgic sau excitomotor vor fi alese si/sau alternate in functie de modul in care abordam durerea (simptomatic sau etiopatogenetic). Tot cu scop antalgic se foloseste si ultrasunetul a carui actiune este de maxima eficienta asupra manifestarilor algice si inflamatorii periarticulare ce insotesc de obicei coxartroza. Masajul, pe langa efectul antalgic este si miorelaxant sau, daca se doreste, tonifiant, in functie de manevrele utilizate. Fara a intra in toate detaliile tehnicilor

de masaj, pot fi utile cateva consideratii practice. Pozitionarea bolnavului este extrem de importanta deoarece fiecare pozitie permite o mai buna abordare a diferitelor structuri ce trebuie masate. Decubitul dorsal este foarte bine suportat de bolnavi, permite cel mai bun abord pentru musculatura coapsei si a regiunii trohanteriene. Decubitul ventral este utilizat pentru abordarea regiunii lombo-sacrate si retrotrohanteriene, dar este mai greu suportat de bolnavii obezi sau la cei cu flexum important al articulatiei coxo-femurale. Decubitul lateral fiind o pozitie destul de instabila este folosita mai rar si pentru timp scurt. Manevrele de masaj depasesc zona soldului coborand spre genunchi si urcand- spre coloana vertebrala lombara si se adreseaza tuturor structurilor: piele, tesut celular subcutanat, fascii, tendoane si muschi. Fiind cunoscut faptul ca una din sursele generatoare de durere o constituie staza venoasa din medulara osului spongios, in prezenta unui teren sugestiv (varice hidrostatice ale membrelor inferioare) se efectueaza manevre de drenaj venolimfatic din pozitia antidecliva a membrelor inferioare. Aceste manevre se alterneaza cu respiratii profunde care de asemenea favorizeaza intoarcerea venoasa. Fiecare sedinta de masaj se incheie cu tractiuni manuale executate in axul membrului inferior. Se executa succesiv tractiuni si detractiuni corelate cu ritmul respirator (favorizeaza circulatia si troficitatea locala). Forta de tractiune va fi moderata deoarece este iluzoriu sa se creada ca prin tractiune manuala s-ar putea realiza o decoaptare articulara reala.

Impotriva redorii articulatre, al doilea element important al deficitului functional a1 bolnavului, kinetoterapia este arma terapeutica de baza care permite recastigarea unor amplitudini functionale. Ca regula generala, sensul miscarii va fi in sens opus tendintei naturale a bolii de limitare a miscarilor. Asadar, mobilizarea pasiva va insista pe miscarile de extensie, abductie si rotatie interna. Greu de recuperat mobilitatea intr-o articulatie in care deja redoarea s-a instalat. Mobilizarea pasiva insoteste masajul, dupa tractiunea si comprimarea articulatiei. Miscarile pasive se efectueaza in diferite axe si planuri, analitic sau global. Cea mai convenabila pozitie de lucru este decubitul dorsal care avantajeaza toate miscarile, cu exceptia extensiei. Posturile completeaza programul de mobizare pasiva in lupta impotriva redorii articulare. Se porneste din pozitia de amplitudine maxima permisa de redoare si cu ajutorul unor forte exterioare cu actiune prelungita in timp se incearca cresterea amplitudinii unghiurilor de miscare. Aceste posturi pot fi realizate manual sau cu ajutorul unor montaje de scripeti. In cazul in care se lucreaza manual, se folosesc cu succes unele tehnici de facilitare neuro-musculara proprioceptiva, cum ar fi: alternanta contractie izometrica-izotonica, stabilizarea ritmica, hold-relax. Acolo unde este posibil, pe langa tehnicile manuale de mobilizare articulara, se recurge si la mecanoterapie in special tractiuni mecanice - care permit o durata mai mare de actiune si o dozare perfect cuantificata a fortei externe de actiune. Exercitiile la bicicleta ergonomica se indica cu conditia sa se tina seama de parametrii de lucru ce trebuie individualizati pentru fiecare bolnav in parte: inaltimea seii, incarcarea progresiva a solicitarii la efort, ritmul de pedalare, durata

sedintei. Daca se asociaza si o gonartroza se va acorda atentia necesara incarcarii adecvate pentru a nu decompensa genunchiul. Refacerea fortei musculare si a echilibrului dintre muschii agonisti si antagonisti, in special a muschilor stabilizatori ai soldului (in plan frontal si in plan sagital) trebuie inceputa cat mai precoce si continuata mereu printr-un program de intretinere a tonusului si fortei musculare, chiar daca s-a ajuns la o forta de contractie normala. Se insista asupra tonifierii urmatorilor muschi: fesierul mijlociu - stabilitatea soldului in plan frontal; fesierul mare si ischiogambierii - stabilitate in plan sagital si contracararea flexum-ului de sold; cvadriceps - pentru a conserva extensia completa de genunchiului. Tehnica de lucru este clasica, exercitiile izotetrice si izodinamice rezistive contra unor rezistente crescute progresiv (De Lorme). Programul de kinetoterapie prezentat pana acum este mai mult analitic si se adreseaza refacerii unghiurilor normale de miscare si a fortei musculare care stabilizeaza soldul si asigura performarea miscarilor, in amplitudine completa. Odata ce aceste obiective au fost atinse, programul de kinetoterapie devine mai mult global, functional, decat analitic, pentru a reintegra articulatia coxofemurala in schemele normale de miscare, sau cat mai aproape de normal. Un aspect important ce nu trebuie neglijat il constituie invatarea bolnavului ca in timpul miscarilor active sa poata executa, la inceput sub control constient si mai apoi automat, urmatoarele activitati motorii: flexia soldului cu pastarea lordozei fiziologice; adductia soldului fara participarea patratului lombelor (adica fara ascensiunea hemibazinului);

rotatie pura, izolata strict in articulatia coxo-femurala, fara a rota intreg bazinul.

Corelate, toate aceste 3 exercitii pasive, active izometrice, izodinamice, functionale, trebuie sa se reflecte in redobandirea mersului, cat mai normal, in toate conditiile pe care le ofera viata de zi cu zi. La fel ca si pentru bolnavii cu gonartroza, kinetoterapeutul are obligatia sa faca educatia bolnavului privind igiena soldului. folosirea obligatorie in timpul mersului a unui baston purtat in mana opusa soldului afectat si mai ales utilizarea lui corecta pentru a se realiza efectiv o descarcare a soldului bolnav; evitarea purtarii de greutati; evitarea purtarii incaltamintei cu toc inalt; efectuarea zilnica a unui program minimal de exercitii fizice de intretinere musculara si articulara; evitarea pastrarii prelungite a unor pozitii antalgice( cu flexia soldului) precum si statul prelungit in fotoliu sau scaune joase; pentru odihna se va prefera pozitia de decubit cu gambele usor ridicate deasupra planului patului. Data fiind diversitatea formelor clinice ale coxartrozei, cateva consideratii practice referitoare la tratamentul fizical-kinetic pot fi utile. In coxartrozele primitive simple, evolutia este lenta, sunt posibile mai multe pusee de exacerbare a durerii si a redorii articulare. Din aceasta cauza tratamentul fizical-kinetic trebuie efectuat intr-un serviciu de specialitate de doua ori pe an. Cu aceasta ocazie se refac bilanturile articular, muscular, functional si se pot face

aprecieri corecte asupra evolutiei si a eficientei programului terapeutic de intretinere. In coxartrozele secundare de origine mecanica (displazii, subluxatia ssldului), tratamentul fizical-kinetic se efectueaza intr-o prima perioada pentru a mentine soldul compensat. Cand acest lucru devine imposibil, scopul tratamentului este de a asigura un teren favorabil interventiei chirurgicale corective. In coxartrozele evaluate, cu durere cvasicontinua si redoare articulara severa, tratamentul este in principa1 antalgic si de mentinere a unui tonus muscular bun in perspectiva artroplastiei totale. Acelasi mod de abordare este valabil si pentru formele clinice de coxartroza cu evolutie degenerativa rapida. Coxartroza anchilozanta, care este de obicei nedureroasa, va beneficia de un program continuu de kinetoterapie pentru a evita instalarea pozitiilor vicioase. In cazurile de coxartroza secundara a unor afectiunii medicale (SA, PR, infectii specifice sau nespecifice), tratamentul fizical kinetic nu reprezinta decat o parte a tratamentului complex al afectiunii de fond, are un caracter simptomatic si urmeaza in general, evolutia bolii cauzale.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE


Responsabilitatile esentiale ale asistentei medicale sunt: promovarea si pastrarea sanatatii; prevenirea imbolnavirilor; restaurarea sanatatii; inlaturarea suferintei. Asistentele medicale creaza o ambianta in cadrul careia valorile, obiceiurile, religia, credinta individului sunt respectate, este legata prin secretul profesional si

analizeaza indea-proape informatiile detinute despre bolnav, in ce masura si cui sa le comunice. Asistenta medicala va avea mereu dreptul la interventii autonome, dar mai ales la cele delegate pe care medicul le prescrie. Nu trebuie sa ia niciodata deciziile singura, ci sub stricta indrumare a unui medic cu care trebuie sa se consulte indeaproape pentru sanatatea si mai presus viata pacientilor. Va fi intotdeauna alaturi de pacient, indiferent de starea acestuia, va incerca sa-i asigure o buna postura, si mai ales un confort psihic si intelegere. Toate interventiile asistentei trebuie facute cu maxima responsabilitate, cu siguranta si atentie sporita, iar orice neregula trebuie adusa medicului la cunostinta imediat si remediata. A fi nursa inseamna: sa nu fii nicodata plictisita sa fii deseori frustata sa fii inconjurata de probleme sa ai multe de facut si atat de putin timp sa porti o responsabilitate foarte mare si sa ai putina autoritate sa intrii in vietile oamenilor si sa marchezi o diferenta unii te vor binecuvanta, altii te vor blestema vei vedea oameni (copii) in starea lor cea mai proasta si in starea lor cea mai buna nu vei inceta niciodata sa fii uluita de capacitatea oamenilor, de a iubi, de a indura si de curajul lor

vei vedea viata incepand si sfarsindu-se vei reputa triunfatoare si esecuri devastatoare vei plange mult vei rade mult vei sti ce inseamna sa fii om si sa fii uman.

Cu dragoste si incredere, inainte!

(Pro Nurse, Washington. D.C. USA).

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE


TENSIUNEA ARTERIALA - Presiunea exercitata de masa sanguina circulanta asupra peretilor arteriali. Factrori de evaluat: 1. tensiunea arteriala sistolica tensiunea maxima 2. tensiunea arteriala diastolica tensiunea minima 3. tensiunea diferentiala diferenta tensiunea dintre tensiunea arteriala maxima si

arteriala minima

4. hipertensiunea arteriala cresterea valorilor tensiunii arteriale peste valorile normale. 5. hipotensiunea arteriala scaderea valorilor tensiunii arteriale sub valorile normale. Valorile medii normale ale tensiunii arteriale: T maxima copil 75 110 mmHg T minima 50 65 mmHg

adolescent adult varstnic

90 120 mmHg 115 150 mmHg 150 mmHg

65 75 mmHg 75 90 mmHg 90 mmHg

Hipertensiunea arteriala HTA: peste 140 / 90 mmHg simptome: durere toracica, dispnee, cefalee, varsaturi, etc.

hipotensiunea arteriala: - sub 100 / 65 mmHg apare in afectiuni ca: endocardite, miocardite, tulburari endocrine, hemoragii, diaree, varsaturi. Aparate pentru masurarea valorilor tensiunii arteriale: - tensiometre cu mercur metoda Riva Rocci; - tensiometre cu manometru: - tensiometre electronice. PULSUL Unda de soc prezenta la palparea arterelor comprimate pe suprafetele rezistente. Factori de evaluat: frecventa; ritmicitate; amplitudine: celeritate.

Frecventa - reprezinta numarul pulsurilor pe minut.

Puls tahicardic - puls accelerat pulsatiile depasesc valorile de 100 150 200 / minut

Puls bradicardic - puls scazut pulsatiile scad sub valoarea de 60 40 / minut

Ritmicitate - reprezinta cursivitatea, regularitatea pulsatiilor si a pauzelor dintre ele. - Puls ritmic - undele pulsatile au intensitatea si pauzele dintre pulsatii egale. Puls aritmic - undele pulsatile nu sunt uniforme iar pauzele dintre pulsatii sunt inegale. Amplitudinea - este determinata de masa sanguina evacuata in sistemul circulator arterial in timpul unei sistole. Celeritatea - reprezinta rapiditatea de efectuare a undei pulsatile prin aspritie si disparitie. - puls tard - puls celer depinde de: tromboza vaselor arteriale, elasticitatea vaselor arteriale

(arterioscleroza vasculara determina puls tard), afectiuni cardiace (insuficienta aortica determina puls celer). ELIMINARILE NORMALE Diureza - reprezinta procesul de formare si eliminare a urinei de catre si din organism in decursul a 24 ore. Scaune - materiile fecale reprezinta resturile alimentare din procesul de digestie formate din apa 60 65 %, substante minerale si substante organice, eliminate din organism prin defecatie.

Traspiratia dupa rinichi si tubul digestiv pielea are rol in excretia diferitelor substante din organism prin intermediul glandelor sudoripare, iar procesul de secretie al glandelor sudoripare este sudoarea. Miros variabil in functie de dieta, climat, activitate, imbracaminte, varsta, sex si obiceiuri igienice ale individului. Menstra scurgerea biologica temporara si periodica de sange de origine uterina prin vagin la interval de 25 31 zile, avand o durata de 3 5 7 zile si o cantitate cuprinsa intre 50 200 gr. cu miros neplacut si jena fiziologica. RESPIRATIA Functia si capacitatea vitala a organismului de a asigura oxigenul necesar metabolis-mului celular si eliminarea dioxidului de carbon rezultat din acest metabolism. Tipuri de respiratie: 1. eupneea respiratia normala 2. dispnee act reflex constinet in care subiectiv pacientul simte sete de aer, iar obiectiv respiratiile sunt fortate cu modificarea frecventei respiratorii, amplitudine si ritm respirator. 3. tohipnee respiratie cu cresterea frecventei miscarilor respiratorii peste 40 / minut, amplitudine scazuta, respiratie superficiala si ritmica. 4. brodipnee respiratie cu ritm rar, frecventa respiratorie scazuta 8 12 / minut, amplitudine crescuta, inspiratiile sunt profunde , insotite de tiraj si cornaj. 5. Cheynes Stokes respiratie caracterizata prin alternanta si periodicitatea dintre polipnee (respiratie accelerata) si apnee (oprirea temporara a respiratiei). 6. Kussmaul - respiratie in 4 timpi: inspiratie pauza expiratie pauza.

7. Biot ciclurile de respiratie sunt intrerupte de apnee cu durata intre 10 12 secunde; reprezinta respiratia agonica constituind stadiul preletal. 8. Bauchut ciclurile de respiratie sunt inversate, inspiratia prelungindu-se iar expiratia devenind mai mica. 9. Dispnee de efort in timpul efortului prin perturbarea circulatiei pulmonare apare saturatia insuficienta a organismului cu oxigen. 10. Dispnee permanenta respiratie deficitara permanenta, determinata de insuficienta cardiaca avansata, pneumotorax. 11. Dispnee de decubit pacientul nu poate sta culcat fiind obligt sa adopte pozitia sezand. 12. Dispnee paroxistica este reprezentata prin accese respiratorii repetate ziua / noaptea. dispnee matinala cauzata de contractia spastica a branholelor cu timp expirator mai ingreunat. dispnee vesperala cauzata de insuficienta ventricolului stang. respiratie profunda respiratie cu presiune pozitiva adica cu buzele stranse. respiratie diafragmatica consta in amplificarea rolului diafragmului in procesul respirator. Respiratie normala pe minut 16 20 respiratii / minut.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA Administrarea medicamentelor peroral constituie calea naturala de administrare a acestora cu resorbtie la nivelul mucoasei bucale si a mucoasei digestive. Prezentare farmaceutica:

1. Forma lichida : ceaiuri, siropuri, infuzii, decocturi, emulsii, extracte, uleiuri, tincturi, solutii. 2. Forma solida: tablete, comprimate, drajeuri, capsule, granule, prafuri. MOD DE ADMINISTRARE Medicamente lichide cu pahare gradate pentru a masura doza unica cu pipete pentru tincturi, extracte cu lingura pentru solutii, infuzii, decocturi, uleiuri medicamentele ce sedimenteaza se agita inainte de utilizare ceaiurile se prepara proaspat Doze 1 lingura = 15 g apa; 20 g sirop; 12,5 g ulei 1 lingurita = 5 g apa; 6,5 g sirop; 4,5 g ulei 1 pahar apa = 200 g apa 1 ceasca cafea = 50 g apa. Medicamente solide Granulele se administreaza cu lingurita; Tabletele, capsulele, comprimatele sau drajeurile ca atare; Prafurile sunt administrate pe limba pacientului si sunt inghitite cu ceai, limonada, lapte, apa. Contraindicatii (nu se administreaza atunci cand): sunt inactive sau descompuse de sucurile digestive; este necesar a se obtine efect rapid; au efect iritant asupra mucoasei gastrice;

refuz din partea pacientului; calea digestiva nu asigura resorbtia; interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv; afectiuni ale mucoasei bucale sau mucoaselor digestive; lipsa reflexului de deglutitie atat pentru solide cat si pentru lichide; evitarea sistemului venei porte.

RECOLTAREA ANALIZELOR
Modificarile organismului din punct de vedere morfologic, fiziologic, biochimic sunt evidentiate prin examinarile de laborator ale produselor biologice si patologice, completand simptomatologia afectiunilor cu elemente si alte obiective. Obtinerea unor rezultate de laborator obiective si de ajutor pretios depinde de: recoltarea produselor efectuarea analizelor.

Recoltarea produselor este prescrisa de medic in functie de: urgenta medicala conduita terapeutica conduita profilactica prognostic cercetare stiintifica

Examenele minimale de neinlocuit reprezentand cele trei examene morfotinetoriale sunt: examenul sangelui

examenul sedimentului urinar examenul produselor patologice care provin din sau de la focarele infectioase.

1. Examenul sangelui: Valori admise Laborator biochimie uree creatinina trigliceride acid uric glicemie colesterol magneziu calciu GOT GPT blirubina totala sodiu ptasiu fier Valori minime 15 0,5 30 2,5 65 130 1,6 8,3 15,46 9 0,2 135 3,5 50 mg/dl mg/dl mg/dl mg/dl mg/% mg/dl mg/dl mg/dl u/l u/l mg/dl mg/dl mm/l ug/dl Valori maxime 45 1,4 170 7,5 110 270 2,3 10,2 46 66 1,3 145 5 170 Valori maxime 17,2 10.800 5,7

Laborator hematologie hemoglobina leucocite eritrocite -

Valori minime 12,1 4300 3,9 g/dl ul mii/ul

linfocite eozinofile bazofile hematoerit trombocite VSH Timp Qwik INR APTT fibrinogen -

1h -

12 1 0 37 150 3 10,7 0,80 21 200

% % % % mii/ul mm/1 h sec.

50 4 2 50,3 450 12 13,0 1,20

sec. mg/dl

27 400

2. Examenul sedimentului urinar Laborator biochimie densitate PH nitriti proteine glucoza corpi cetonici urobilinogen bilirubina leucocite. Laborator bacteriologie urocultura - negativa Proba Addis Examen urina 1002 1030 56 negativ < 30 mg/dl < 50 mg/dl negativ normal negativ

Sediment: rare celule epiteliale, relativ frecvente celule epiteliale rotunde, rare

hematii - intre 1.000.000 si 500.00 / 24 ore leucocite - intre 2.000.000 si 1.000.000 / 24 ore cilindri - pana la 5000 /24 ore.

Proba BK urina 3. Examenul produselor patologice Laborator Microbiologie hemocultura exudat faringian si exudat nazal examen coproparazitologic si coprocultura examen sputa examenul lichidului gastrointestinal examenul secretiilor purulente.

CAPITOLUL VI PREZENTAREA CAZURILOR

STUDIU DE CAZ I
COXARTROZA PRIMARA DREAPTA Nume: Prenume: Varsta: Tanase Marin 57 ani

Stare civila: casatorit

Ocupatie: mecanic auto Adresa: Str. Iliada, Nr. 3, Sector 5, Bucuresti

Data internarii: 20.01.2008 Diagnostic: Istoricul bolii: Coxartroza primara dreapta pacientul in varsta de 57 ani se interneaza pentru tratament,

recuperator. Pacientul acuza dureri in pozitia de ortostatism, greutate la deplasare, impotenta functionala, durere inghinala cu iradire pe fata anterioara a coapsei drepte. Motivele internarii: deficit de deplasare, limitarea miscarilor active, nu poate incrucisa picoarele, anxietate. Antecedente heredo colaterale: neaga Antecedente personale (fiziologie si patologie): TBC pulmonar din 1998, hernie inghinala operata in 2001. Conditii de viata si de munca: bune Examen fizic: inaltime 1,75 m, greutate 80 Kg.

Sistem aganglionar: nepalpabil Tegumente si mucoase: normal colorate Obiective terapeutice: supraveghere. Analize laborator: inlaturarea durerii posibilitatea de deplasare normala inlaturarea anxietatii efectuarea corecta a exercitiilor fizice medicale sub

Glicemie: Uree: TGO: TGP: HLG: HDL colesterol:

110 mg/dl 26 mg/dl 46 u.i./l 28 u.i./l Hb = 12,8 g/dl, HT =39 g/dl 120 mg/dl

NEVO IA FUND AMENT ALA 1

PROBL SURSA EMA DE DIFICUL TATE

OBIECTI INTERVENTII VE DELEGATE

INTERV ENTII AUTON OME

EVALUA RE

4 sa aiba o buna respiratie

5 la indicatia medicului se administreaza oxigenoterapie si repaos la pat

6 masor functiile vitale ale pacientul ui, aerisesc salonul, ajut bolnavul sa se aseze intr-o pozitie confortab ila ma asigur ca pacientul are un regim alimentar hipercalo ric si hipergluc idic.

7 in decurs de 3 zile bolnavul are o respiratie normala, 17 res./min, torace normal, fara raluri.

1.Nevo dificult modifica ia de a ate in a ri respira respira respirato si a rii avea o buna postura

2. Nevoia de a bea si a manca

aliment atie insufici enta cantitat iv si calitati v

inapetent a, ingestie de lichide insuficie nte

combater ea inapetent ei, hidratare corespun zatoare

Administrarea la indicatia medicului perfuzie cu 5% glucoza si ser fiziologic pentru echilibrarea hidroelectrolitica administrarea de purgative la

bolnavul respecta regimul prescris

3. constip dificultat normaliz Nevoia e in a area

urmaresc se reia scaunele tranzitul

de a elimin a

atie

defeca scaune tari si rare

tranzitulu indicatia i medicului intestinal ciocolax 3 tb./zi - ulei de ricin 3 4 sa nu mai prezinte durere 5

si intestinal frecventa lor

1 4. Nev oia de a se misc a si a avea o buna post ura

6 educarea pacientulu i pentru asi pastra o pozitie corecta, ajut pacientul sa-si pastreze tonusul muschilor prin miscari pasive si active. ma asigur sa aiba o odihna corespunz a-toare fara epuizare psihica

7 obiect iv nereal izat datorit a dureril or persist ente

greutate in Limitarea miscare miscarilor datorita durerilor la mobilizare

la indicatia medicului administrez: MOVALIS 2 tb./zi si masaj in zona dureroasa cu IBUPROFEN GEL

5. Nevo ia de a dorm i si a se odih ni

Somn dificitar datorita durerilor treziri frecvente epuizare

astenie, oboseala neliniste

indepart area asteniei, oboselii si a nelinisti i

la indicatia medicului administrez DIAZEPAM 1 tb./seara

de 2 seri pacien tul se odihn este in liniste si nu mai prezin ta dureri noctur

ne. 6. Nevo ia de se imbr aca si a se dezbr aca greutate in mobilitatea a se membrului imbraca si inferior dezbraca sa se poata imbraca si dezbrac a singur ajut pacientul sa se imbrace si sa se dezbrace si ii asigur intimitate a corespunz atoare. 6 ii explic pacientu lui necesita tea de asi pastra tempera tura in limite normale ma asigur ca pacientu l respecta reguli de igiena proprie ma asigur -

1 7. Nevoia de a mentine tempera tura corpului in limite normale 8. Nevoia de a fi curat, ingrijit si a pastra tegumentele curate 9. Nevoia

2 pacientu l nu prezinta tempera tura crescuta

3 -

4 sa aiba temperat ura in limite normale

5 la indicatia medicului masor temperatura pacientului

7 tempera tura este in limite normale

pacientu l prezinta tegume nte normal colorate

pacient ul nu prezinta o dificult ate referito r la propria igiena

nu prezinta leziuni ale pielii, are o igiena in stare buna

igiena proprie adeguat a.

risc de pacientu administrez la durer acciden l sa nu indicatia medicului

e de a t si de evita complic pericole agita atii le tie nelin iste 1 10. Nevoia de a comunica 2 -

mai NOVALIS 3 tb./zi prezinte DIUAZEPAM dureri la 1 tb. /zi nivelul ROMERGAN articulat iilor

ca pacientu l nu prezinta risc de accident are

3 -

4 -

5 -

6 -

7 bolnavul este o persoana comunicativa sociabila, comunica cu personalul medical bolnavul este o persoana credin-cioasa si participa la serviciul religios

11. Nevoia de a actiona conform propriilor credinte si valori 12. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii

dificultate incapabilitatea recapatarea de a se de a-si increderii realiza termina in propria problemele persoana

discut cu familia si ii explic ca pacientul are nevoie de sprijinul familiei si incredere

13. Nevoia de a se recrea

pacientul are propriile sale activitati recreative 7 bolnavul este preocupat de starea de sanatate si incearca sa se ingrijeasca

3 cunostinte insuficiente asupra boliii si a diagnosticului medical

4 sa aiba cunos-tinte suficiente despre diagnos-tic si despre satisfacerea propriilor sale nevoi

5 -

6 ii explic ca sanatatea este cea mai importanta si este bine sa citeasca si sa acumuleze cunostinte referitoare la nevoile sale.

14. cerere de Nevoia informatii de a invata sasi pastreze sanatatea

Recomandari la externare:

evitarea ortostatismului efectuarea de exercitii fizice pastrarea greutatii corporale regim hipocaloric si hipoglicemic

Revine la control peste 2 luni

STUDIU DE CAZ II

COXARTROZA SECUNDARA INSTALATA SI NEOPERATA Nume: Prenume: Varsta: Ilie Maria 52 ani

Stare civila: casatorita, 3 copii Ocupatie: pensionara pe caz de boala Adresa: B-dul Magheru, nr. 7, Bucuresti

Data internarii: 01.02.2008 Diagnostic: Istoricul bolii: Coxartroza secundara instalata si neoperata pacienta in varsta de 52 ani cunoscuta cu coxartroza se

interneaza pentru investigatii si tratament. Motivele internarii: durere, imobilitate dificultate la mers. Antecedente heredo colaterale: mama - diabet Antecedente personale (fiziologie si patologie): Menarha Nasteri: - 13 ani 3, avort 1

Instalarea menopauzei la 48 ani Conditii de viata : bune Examen fizic: inaltime: 1,55 m, Greutate: 67 Kg.

La internare: Tegumente si mucoase normal colorate, sistem ganglionar nepalpabil. Aparat respirator: normal functionabil nu prezinta alte afectiuni

Obiective terapeutice: combaterea durerii miscare adequata inlaturarea starii de anxietate. Analize laborator: Glicemie: Uree: HL: Calciu: TGO: TGP: VSH: Colesterol: 109 mg/dl 24 mg/dl 13,6 mg/dl 6,8 mg/dl 36 u.i./l 24 u.i./l 12 mm/h 205 mg/dl

NEVOI A FUNDA MENTA LA 1 1.Nevoi a de a respira si a avea o buna postura

PROBLE MA

SURSA DE DIFICULT ATE

OBIECT IVE

INTERVE NTII DELEGA TE

INTERVE NTII AUTONO ME

EVALU ARE

2 -

3 -

4 -

5 -

6 masor functiile vitale si constat ca sunt in limite normale -

7 pacienta are o buna respiratie si nu prezinta modificar i -

2. Nevoia de a bea si a manca 3. Nevoia de a elimina

unaoara miscari constipat limitate ie

normaliz area tranzitulu i intestinal

administrar ea de purgative si clisma la indicatia medicului 5

ma asigur ca a avut scaune regulate

se reia tranzitul intestinal

1 4. Nevoi a de a se

2 imobilita te postura neadegva

3 dificultat e de a sta in ortosta-

reluarea la indicatia medicului mobilitat urmeaza tratament ii fizical-kinetic cu caldura locala pentru

ma asigur ca bolnava participa la

misca si a avea o buna postu ra 5. Nevoi a de a dormi si a se odihni

ta

tism timp indelunga t, absenta activitatil or fizice

relaxarea musculatu-rii si scaderea durerii, masaj mecanic vibrator si exercitii pentru crestrerea mobilitatii avand ca principiu refacerea functiei soldului inlaturar ea insomni ei si a oboselii la indicatia medicului se continua trata-mentul fizical-kinetic si administrez MEDAZEPAN 2 tb./zi

sedintele fizicalkinetice si continui masurarea functeii vitale. asigur un climat adecvat in salon, o ajut sa gaseasca o pozitie cat mai confortabi la. 7 bolnava incepe sa-si recapete mobilitat ea membrul ui

epuizare datorita durerilor si insomnie i

oboseala, dificultat e de a dormi

1 6. Nevoia de se imbraca si a se dezbraca

2 dificulta te in a se imbraca si dezbraca

3 greutate in miscare datorita imobilitat ii membrul ui membrul ui inferior

4 inlaturare a dure-rii si posibilita -tea satisfacer ii nevoii de ase imbraca si dezbraca

5 se continua tratamentul fizicalkinetic la indicatia medicului cu masaj vascular al membrul ui, masaj antialgic in puseu si executare de

6 administrrar ea tratamentulu i conform prescriptiei -masor temperatura, TA si pulsul

miscari prin flexie si extensie precum si administrarea de medicamente antialgice 7. Nevoia de a mentine temperatu ra corpului in limite normale 1 8. Nevoia de a fi curat, ingrijit si a proteja tegumentele si mucoase le 9. Nevoia de a evita pericolel se continua medicatia prescrisa si tratament fizicalkinetic 5 -

2 dezintere s fata de masurile de igiena

3 refuzul de a indeplin i regulile de igiena

4 reeducarea pacientei pentru a avea o buna igiena

6 ajut pacienta sa-si faca toaleta, sa fie curata si ii spun ca igiena este foaret importanta

7 pacienta are o buna igiena si continua tratament ul

iritabilitat e, miscari ingreunat e, pierderea

durerea, pierdere a negatica a

inlaturarea dure-rii, inlaturarea sentimentul ui de

se administrea za conform prescriptiei ANXIAR,

administre az medicatia prescrisa si

pacienta pezinta diminuar ea durerii si

integritati propriul frustare, i de sine,. ui corp inlaturarea Anxietate si a anxietatii functiilo r sale

2 tb/zi, CALMEP AN 2 tb/zi; se continua tratamentul fizicalkinetic cu frictiuni pe punctele dureroase si mers pe bicicleta 5 se continua tratamentul si exercitiile cu perna electrica si masaj umed decontractur ant precedat de termoterapie la indicatia medicului conduc pacienta la un consult psihologic

sfatuiesc mobilitat pacienta e sa-si crescuta recapete increderea in sine.

1 10. Nevoia de a comuni ca

4 reintegrare a in mediul social si familial

6 continui tratament ul si masor functiikle vitale pe care le notez in foaia de observati e incerc sa o fac sasi capete incredere in prorpia persoana si sa-si reia activitatil e religioas

7 -

singuratat aparenta e trista si izolare de anturaj si mediu

11. Nevoia de a actiona confor m propriil or credinte si valoria

neliniste fata de semnifica tia propriei existente

grija fata de sensul vietii si al mortii

indepartare a sentimentu lui de culpabilitat e

e 12. Devaloriza sentiment Nevoia re de de a fi incopeten preota si cupat in respinger vederea e de catre realizari ceilalti i se continua tratamen-tul medicament os cu ANXIAR, , CALMEPA N masaj prin tehnica Cyriax vorbesc cu familia carora le explic problema pacientei si ii rog sa discute cu ea pentru a o sustine in ceea ce isi doreste 6 pacienta nu mai prezinta dureri accentua te

1 13. Nevoia de a se recrea

2 dezintere s in indeplini -rea activitatilor recreativ e

3 refuzul de a participa la activitati recreative-

4 participare a la activitati recreative-

7 pacientul are propriile sale activitati recreativ e pacienta este reabilitat a si poate fi externata

14. dificultat Nevoia e de a de a invata invata sa-si pastreze sanatate a

dificultate a de a intelege informatia

pacienta sa aiba minmul de cunostinte referitoare la pastrarea propriei sanatati

Medicul decide intrerupere a tratamentului medical si a exercitiilor fizicalkinetice

ii explic pacientei necesitate a pastrarii propriei sanatati

consideran d pacienta reabilitata Recomandari la externare: esa-si mentina greutatea corporala normala sau chiar sub valorile obisnuite sa evite statul prelungit in ortostatism sa evite mersul prelungit pe jos odihna sau repaosul se vor face in decubit si nu pe fotoliu sau scaune evitarea incaltamintei inalte

Revine la control peste 3 luni

STUDIU DE CAZ III


ARTROZA + ARTRITA STANGA Nume: Prenume: Varsta: Crangu Stelica 51ani

Stare civila: casatorit, 1 copil Ocupatie: operator calculator Adresa: Str. Arad, Nr. 3, Bucuresti

Data internarii: 15.12.2007 Diagnostic: Istoricul bolii: Artroza + artrita stanga bolnavul in varsta de 51 ani se prezinta la camera de garda cu

durere inghinala cu iradire pe fata anterioara a coapsei, acuza durere la mers, mers ingreunat, iar in urma investigatiilor i s-a pus diagnosticul de artroza + artrita stanga. Motivele internarii: deficit de deplasare, dureri la mers si la miscari, mobilitate scazuta a membrului stang. Antecedente heredo colaterale: tatal decedat de cancer bronhopulmonar cu metastaze osoase. Mama: reumatism poliarticular acut (RPA). Antecedente personale (fiziologie si patologie): amigdalectomie la 26 ani ruptura de piramida nazala la 28 ani

apendicectomie la 29 ani.

Conditii de viata si de munca: bune Examen fizic: inaltime 1,80 m, greutate 103 Kg. Examen radiologic osteocreloza marginala si ingustarea spatiului interarticular in urma disfunctiei de cartilaj. TA = 16,6 Puls = 94 Respiratiii / minut = 22 Examen aparate : normal Tegumente si mucoase normale Sistem ganglionar nepalpabil.

Obiective terapeutice: combaterea durerii scaderea TA scadere ponderala Analize laborator: VSH: HL: TGO: TGP: Acid uric: 19 mm/h 13,5 g/dl 41 u.i./l 36 u.i./l 4,3 mg/dl

Colesterol: Trigliceride: Fibrinogen: Glicemie:

380 mg/dl 208 mg/dl 285 mg/dl 101 mg/dl

NEVO IA FUND AMENT ALA 1

PROBL SURSA EMA DE DIFICUL TATE

OBIEC TIVE

INTERVENTII DELEGATE

INTERVENT II AUTONOME

EVAL UARE

4 scadere a TA pana la limite fiziolog ice

5 la indicatia medicului se administreaza antihipertensiv: CAPTOPRIL 2 tb. /zi

6 - masurarea functiei vitale aerisirea salonului, - assezarea bolnavu-lui in pozitie confortabila asigur un regim alimentar echilibrat, exercitii fizice si suprimarea alcolului si hidratare normala

7 in decurs de 5 zile TA incepe sa scada

1.Nevo scadere modifica ia de a a TA ri respira cardiace si a avea o buna postura

2. Nevoia de a bea si a manca

pofta deficit exager metaboli ata de c mancar e

pacient ul sa aiba aport caloric scazut

administrearea la indicatia medicului regim hipocaloric, hipoglucidic, hipolipidic

bolnavu l respecta regimul prescris

3. constip dificultat Nevoia atie e in a de a defeca elimin scaune a tari si rare

normali zarea tranzitu lui intestin al

administrarea urmaresc de purgative la scaunele si indicatia frecventa lor medicului ciocolax 3 tb./zi

se reia tranzitu l intestin al

1 4. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura 5. Nevoia de a dormi si a se odihni

2 greutate in miscare

3 mobilitate greoaie a membrulu i inferior, execs ponderal

4 scaderea in greutate si combatare a imobilitati i inlaturare a insomniei, combatere a durerii

5 la indicatia medicului se face masaj general, sauna si exercitii fizice

6 supraveghe z efectuarea corecta si constanta a exercitiilor fizice

7 pacient ul nu mai obosest e foarte repede

dificultat e in a se odihni

durere, insomnii, somn agitat cu treziri frecvente

la indicatia administre medicului se z medicatia administreaz prescrisa a oral ROMERGA N 2 tb/zi si continua masajul si sauna terapeutica se continua tratamentul prescris de medic ajut pacientul sa se imbrace si sa se dezbrace, deoarece din cauza durerii ii este greu si ii explic ca trebuie sa adopte o pozitie optima, pentru a-si satisface aceasta nevoie

6. Nevoia de se imbraca si a se dezbrac a

neindem a-narea de a se imbraca si dezbraca

dificultate a de a se imbraca si dezbraca

sa se poata imbraca si dezbraca singur si fara probleme

singur 1 2 3 amorteli si furnicatur i ale extremitat ilor datorate inflamarii articulatie i 4 indepart area hipoterm iei si revenire a la temperat ura normala a corpului 5 la indicatia medicului administrez antiinflamatoar e: KETOPROFE N 2 tb/zi si masaj cu DICLOFENAC gel precum si sticle cu apa calda 6 ajut pacientul sa gaseasca pozitia optima in pat, aeri-sesc salonul, asigur confort termic, supraveg hez si notez in foaia de observati e: temperat ura, TA si puls ajut pacientul sa schimbe pozitia, sa se ridice pentru a evita aparitia eventual elor escare de decubit 7 dupa 24 ore pacientu l perezint a temperat ura normala

7. usoara Nevoia hipoterm de a ie mentine temperat ura corpului in limite normale

8. Nevoia de a fi curat, ingrijit si a pastra tegumentele curate

alterarea rosata si tegument eriteni elor si mucoasel or

indepart area eritemul ui si a roselii de pe fata anterioar aa coapsei

la indicatia medicului administrez NOVALIS 2 tb/zi si aplic unguent cu KETOPROFE N

pacientu l nu prezinta escare si eritemul nu mai este accentua t

sau plagi 1 9. Nevoia de a evita pericole le 2 durere, astenie si risc de accidentar e 3 4 5 6 ma asigur ca pacientul nu se deplaseaza in zone in care ar putea suferii accidentra ri si supravegh ez in continuare functiile vitale si le notez in foaia de observatii discut cu familia si le explic lipsa de interes in a comunica si ii rog sa accepte sai inteleaga suferinta 6 7 nu prezinta risc de accident e

deplasar diminuarea administrez e greoaie durerii si la indicatia si teama asteniei emdicului de a nu ROMERGA se N 1 tb./zi si accident conduc a pacientul pentru efectuarea trataemntulu i cu curenti dinamici pentru relaxarea musculaturii membrului

10. comunica Nevoia re de a ineficace comunic a

dificultat e de a se concentr a din cauza durerii accentua te

almarea durerii si comunicar ea cu pacientul

continua tratamentul prescris de medic atat cel medicament os cat si cel cu curenti dinamici

1 11. Nevoia

2 dificultate a de a

7 -

amaraciune posibilitat , ea

continua ajut tratamentu pacientul

de a actiona conform propriilo r convinge ri si valori si a-si practica religia

actiona dupa credintele si valorile sale si a-si practica activitatea religioasa

incapacitate practicarii a de a-si propriei practica religii propria religie

l prescris

sa se deplasez e cu ajutorul scaului cu rotile in Biserica din curtea spitalului pentru a participa la slujbe si a avea in continuar e incredere in credinta de care da dovada conduc pacientul la psiholog pentru a sta de vorbba si ma asigur ca isi continua masajele si gimnasti ca pacient ul pare multum it de dicutia cu psiholo -guil dorind sa mai vina si nu mai este asa de depresi

12. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii

devaloriza re

sentiemnt de incompeten ta

sa se obisnuiasc a cu starea de sanatate actuala si sa se reintegrez e in societate

continua tratamentu l, masajul si gimnastic a si se recomand a consult psihologic

v 13. Nevoia de a se recrea adimistrez in continuare medicatia pacient ul este activ si particip a la activitat i recreative alaturi de ceilalti pacienti . 7 pacientul prezinta o stare de sanatate buna, analize bune, si este externat urmand sa revina la control peste 3 luni

3 -

4 pacientul doreste sa stie cat mai multe despre sanatatea si diagnosticul sau

5 medicul decide oprirea tratamentului si externarea pacien-tului, considerand ca starea sa de sanatate io permite si da pacientului informatii referitoare la diagnos-ticul sau pentru a-l intelege mai bine.

6 vorbesc cu familia si ii rog sa-i fie alaturi, sa-l sprhjine si sa-l inteleaga, precum si sa-l ajute in tot ceea ce doreste sa faca

14. cunostinte Nevoia insuficiente de a invata sa-si pastreze sanatatea

La externare i se recomanda:

esa continue tratamentul balnear la Eforie Nord sa evite statul indelung in picioare sa evite eforturile ce ar putea sa-i solicite prea mult piciorul

La examinare pacientul nu mai prezinta dureri

CAPITOLUL VII. CONCLUZII


Coxartroza este una dintre cele mai frecvente boli care afecteaza populatia varstnica, cu precadere cea feminina. In fina1, putem spune ca scopul tuturor formelor de tratament este intreruperea lantului evolutiv patogenic al artrozei pentru crearea conditiilor de regenerare articulara. Actiunile terapeutice vizeaza suprimarea durerii si a contracturii musculare, cauze ale limitarii amplitudinii miscarilor. Trebuie mentionat de la inceput, ca pana in prezent, nici un tratament conservator, ortopedic, fizioterapeutic sau medicamentos, nu are pretentia de a vindeca coxartroza, sau a-i stabiliza evolutia, care inevitabil, va merge spre o agravare pregresiva. Prescriptiile igienico-dietetice, sunt indispensabile pentru toate formele, etiologice, de coxartroza, tuturor stadiilor evolutive ale leziunilor, valabile atat pentru pacientii operati cat si pentru recalcitranti. Ele se rezuma la: evitarea obezitatii; evitarea oboselii articulare, prin evitarea ortostatismului, a mersului prelungit, a purtarii de greutatii. Folosirea bastonului sau a unei carje, este nu numai utila, dar si inteleapta; -mentinerea unei mobilitati articulare maxime, prin gimnastica zilnica, in decubit, prin folosirea bicicletei si pe cat posibil practicarea inotului.

Utilizand metodele si tehnicile de recuperare expuse in lucrarea de fata, bolnavii au sansa ameliorprii evidente a bolii, a reintegrprii in viata familiala, profesionala si sociala.

BIBLIOGRAFIE
Albu Roxana Maria - Anatamiasi fiziologia omului, Editura Corint, Bucuresti, 1982 Berlescu E. - Dictionar enciclopedic de balneoclimatologie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982 Borundel Corneliu - Manual de medicina interna, Editura All, Bucuresti, 1995 Crangulescu N. (coord.) - Medicina interna, Editura Stiintifica si Tehnica, Bucuresti, 1998 Ionescu Adrian Ivan Sabin - Masajul, Editura All, Bucuresti, 1994 - Masajul pentru toti, Editura Coresi, Bucuresti, 2000 Maru V. - Masaj si kinoterapie, Editura Sport Turism, Bucuresti, 1983 Nestor Remus - Diagnosticul bolilor reumatismale, Editura Medicala, Bucuresti, 1972 Radulescu Andrei Sidenco Elena Luminita - Electroterapie, Editura Medicala - Bilantul articular si muscular, Editura APP, Bucuresti, 1999

Sbenghe Tudor

- Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei, Editura Medicala, Bucuresti, 1999

Soare Mihaela

- Hidrotermoterapie, curs, Colegiul sanitar 'Carol Davila'

Suteanu Stefan Teoderescu Dem

- Bolile aparatului locomotor, Editura Medicala - Mic atlas de anatomie umana, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999

XXX

- Noul atlas de anatomie umana, Editura Aquila 1993, Oradea