SCOALA TEHNICA POSTLICEALA HENRI COANDA

REFERAT
ORGANIZAREA LABORATORULUI PRELUCRAREA FILMULUI RADIOGRAFIC

PROFESOR DR.BUTUZA ALEXANDRINA

ELEVA KIMPIAN EDIT SPECIALIZARE AMR I

ANUL 2011-2012

Filmul radiografic
Este constituit dintr-un suport transparent care de obicei este un celuloid si pe ambele suprafee se aplic trei straturi succesive: a)o substan adeziv; b)straturi de material radiosensibil cu bromur de Ag c)straturi de protecie Filmul radiologic cu care lucrm n laboratorul de radiologie este fabricat n Romnia la firma Azomures dup licena Fuji, iar substanele de developare sunt aduse de la aceeasi firm. Filmele sunt aduse n cutii de carton nvelite n hrtie neagr si separate ntre ele prin coli de hrtie de mrime corespunztoare filmelor, pentru a nu se lipi ntre ele. Filmele trebuiesc pstrate la loc uscat, cutiile trebuie s fie nchise etans pentru a nu ptrunde lumina. Ele trebuiesc manipulate numai n camera obscur. Sensibilitatea filmelor fa de radiaiile X depinde de mrimea granulelor de Ag si anume cu ct granulul este mai mare , cu att filmul este mai sensibil la aciunea razelor X. Din acest punct de vedere filmele se mpart n trei categorii: a)filme cu granulaie mare, foarte sensibile la radiaiile X dar imaginea obinut este de calitate slab; b)filme cu granulaie fin care sunt mai puin sensibile care dau o imagine cu o foarte bun definiie; c)de obicei se folosesc filme cu granulaie intermediar care dau o imagine convenabil. Filmele radiologice se pot folosi ca atare dar noi deobicei lucrm cu ecrane ntritoare, care sunt construite din substane luminoscente ca si ecranul radioscopic. Ecranele ntritoare au rolul de a mri efectul radiaiilor, deoarece apariia de lumin n zonele de pe ecranul ntritor care coincid cu zonele n care radiaiile X ajung pe film l impresioneaz, n acest fel se poate scdea tensiunea si intensitatea curentului, fapt ce duce la scderea iradierii persoanei si eliminarea uzurii aparaturii. Ecranele ntritoare au subsana fluorescent sub form de granule si n funcie de dimensiunea granulelor ecranele ntritoare sun de mai multe tipuri: -ecrane cu granulaie foarte fin care dau imagini cu claritate mare si detalii bogate dar necesit timp de expunere mai mare; -ecrane cu granulaie mare care permit timp de expunere scurt dar dau imagini de o definiie slab; -ecrane ntritoare cu granulaie diferit pe aceeasi suprafa care permit radiografierea unor organe care au diferit importan de absorbie pe acelasi film.

In laboratorul de radiologie se folosesc ecrane standard compudse din substane luminoscente ale cror cristale au dimensiuni mijlocii dar se mai folosesc si ecrane cu folie rapid, cu granulaie foarte fin. Dup expunerea filmului radiologic lsm bolnavul s stea pe mas, mergem n camera obscur, scoatem filmul din caset la lumin rosie si ncepem prelucrarea filmului. La executarea radiografiei se folosesc litere ca semn de dreapta si cu iniialele bolnavului pentru a scurta manoperele, pentru a umbla ct mai puin cu filmul, si n cazul n care nu a iesit corespunztor se repet radiografia corectnd deficienele de la prima radiografie, iar cnd radiografia este interpretabil eliberm bolnavul.Filmele radiologice pentru a putea fi folosite n vederea efecturii de radiografii trebuiesc introduse n casete radiografice. Casetele sunt construite din metal, se deschid pe o singur parte si nu permit ptrunderea razelor de lumin n interiorul lor. n caset se afl ntotdeauna ecrane ntritoare si nchiderea corect a casetei asigur un contact perfect ntre film si ecranele ntritoare, cei doi perei ai casetei sunt construii din metale diferite, peretele prin care ptrund radiaiile este din aluminiu, iar cel din partea opus este dintr-un metal mai greu sau chiar din folie de plumb.

Camera obscur
1.Particularitile camerei obscure n camera obscur imaginea latent de pe film se transform n imagine vizibil prin intermediul unor procedee chimice. O developare efectuat n condiii optime si totdeauna aceeasi poate decela erorile de expunere si corectarea lor pe cnd o developare cu erori sau defectuoas, neglijena duce la anihilarea efectelor unor tehnici radiologice perfecte. n camera obscur procedeele reprezint 50% din calitatea unei radiografii. O camer obscur trebuie s aib dimensiuni suficiente pentru o bun manipulare a filmelor si s asigure o ventilaie lipsit de praf. Pereii trebuie s fie vopsii n ulei mat de culoare galben. Pardoseala trebuie s fie din ciment sau mozaic, cu scurgere central, iluminarea trebuie s fie cu filtru inactiniu rosu-rubiniu, rosu-crmiziu, verde inactinic sau lamp cu vapori de natriu si filtru adecvat. Camera de developare trebuie s aib o mas de lucru, un dulap considerat locul uscat, bazinul cu ap curgtoare si tancurile de developat numite locul umed. Camera obscur trebuie s fie prevzut cu mai multe prize electrice pentru aparatura anex si anume: -dulapul usctor de filme;

-aspiratorul de praf; -lumina inactinic. 2.Lucrarea filmului radiologic 2.1.Revelatorul poate fi gata preparat de ctre firma productoare sau pregtit n laboratorul fotografic, soluia gata preparat are avantajul obinerii unei granulaii foarte fine pe film dar deobicei revelatorul se prepar prin dizolvarea n ap a unui amestec de 4 feluri de substan: -reductoare -conservatoare -alcaline -atenuatoare Substanele reductoare sunt metilul si hidrochinonasi reduc bromura de argint n argint metalic, n acelasi timp oxidndu-se si completeaz reciproc efectul oxidant avnd o mare putere de negrire prin aciunea oxigenului din aer si ap, de aceea trerbuie adugat sulfit de Na ai crui ioni de sulfit dau cu oxigenul ioni de sulfat blocnd oxigenul n exces. Sulfitul de Na face parte din substanele conservatoare. Substanele alcaline asigur ntotdeauna un pH mai mare de 7 si fac ca revelatorul s aib o aciune dur rapid granulaie si contrast mare. Aceste substane alcaline sunt: -hidroxidul de Na -hidroxidul de K -amoniacul -carbonatul de Na Exist si substane slab alcaline cum ar fi boraxul care duce la o revelaie lent si o granulaie fin. Substanele atenuatoare sunt : bromura de K care mpiedic reducerea bromurei de Ag neexpuse si menine clar poriunea neexpus mpiedicnd voalarea filmelor. n caz de filme supraexpuse se folosesc revelatoare cu mai mult bromur. Revelatorul trebuie s aib o anumit temperatur si anume de 18*C, temperatura mai mare avnd efect asemntor cu supraexpunerea, iar temperatura mai joas are acelasi efect cu subexpunerea. De obicei se foloseste revelator normal cu un timp de developare de 3-4 min. a crui compoziie la litru de ap este : -methol 3,5 g -sulfit de Na 60 g -hidrochinon 9 g -carbonat de Na 40 g -bromur de K 3,5 g Dup ce am expus filmul cu constante electrice bine alese n funcie de regiunea de examinat mergem cu caseta n camera obscur la locul uscat sau la masa de lucru unde cu minile curate si la lumina

inactinic scoatem filmul din caset, l prindem n clame si l introducem n revelator. Developarea se termin odat cu apariia complet a imaginii radiografice. 2.2-Baia intermediar Urmeaz apoi introducerea filmului n baia intermediar care are un pH usor acid cu rol de a ndeprta resturile de revelator de pe film. Se foloseste o soluie slab acid cu un volum de acid acetic la 10 volume de ap unde filmul este agitat de 2-3 ori introducndu-l apoi n baia intermediar de ap simpl, curgtoare unde l inem 5-10 secunde pentru a ndeprta treptat revelatorul. Apoi se introduce filmul n fixator. 2.3-Fixatorul Are rolul de afixa filmul prin eliminarea bromurii neexpuse care este n cantitate de 70-75% . Bromura de Ag trebuie dizolvat prin transformare n combinaii solubile n ap. Tiosulfitul de Na neexpus cu bromura de Ag dau tiosulfatul de Ag si bromura de Na. Prin continuarea fixrii se obine ditisulfatul argintal de Na care se dizolv usor n ap si astfel procesul de fixare este desvrsit si dureaz n totalitate cca 10 min. Fixatorul care conine numai tiosulfat de Na sau hiposulfat de Na se descompune repede si degaj sulf formnd astfel hidrogenul sulfurat. Pentru a nltura acest neajuns se adaug metabisulfit de K. Un fixator normal trebuie s conin 250 g/1 l ap de tiosulfat de Na si 25 g de metabisulfit de K la 1 l ap. Dup fixare se trece la cealalt opareiune si anume splarea final si uscarea. Dac un film nu este splat cum trebuie substanele chimice din procesul de developare si fixare rmn n gelatina de pe film si produc nglbenirea filmului, ptarea lui si chiar degradarea imaginii radiologice. 2.4-Splarea final Se face n bazine de ap curgtoare cu circuit invers de jos n sus si o splare bun dureaz, aprximativ 15 min.Dup acest proces lsm filmele pe rame la scurs, iar dup ce s-a scurs apa de pe ele se introduc n dulapurile de uscare. Dup uscare se scot din clame de pe rame, se ndeprteaz colurile si se trec pe film datele bolnavului si data executrii, apoi se introduc n coperi pe care sunt nregistrate tipul aparatului cu care s-a lucrat, constantele electrice si datele personale, acest lucru fiind necesar pentru ca la un eventual control s folosim aceleasi constante electrice si s putem compara imaginile. n unele laboratoare de radiologie se folosesc diferite metode pentru a grbi procesul de uscare al filmelor ( stergerea filmelor cu burei de vscoz pentru a nltura surplusul de ap sau tamponarea cu hrtie poroas dup splarea n alcool de 90* care se evapor rapid si acioneaz si apa odat cu el ). Aceste metode pot duce la degradarea

filmelor. n multe laboratoare de radiologie sefoloseste uscarea lent a filmelor prin cureni de aer cald n dulapuri usctoare, se folosesc masini de developat care folosesc soluii gata preparate.