P. 1
Transmisii Telefonice - Cabluri de Telecomunicatii

Transmisii Telefonice - Cabluri de Telecomunicatii

|Views: 107|Likes:
Published by gheorghehazi

More info:

Published by: gheorghehazi on Jan 18, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/08/2013

pdf

text

original

Cabluri de telecomunicaţii

Cablurile reprezintă medii de transmisie cu parametrii distribuiţi, schema unei unităţi de o
anumită lungime a cablului fiind prezentată în figura 1, de unde rezultă că un cablu este caracterizat
de o rezistenţă distribuită, R, exprimat în Ω/km, de o capacitate distribuită, C, exprimat în nF/km,
de o inductanţă distribuită, L, exprimat în µH/km şi de o conductanţă distribuită, G, exprimat în
µS/km. Unitatea de lungime de 1km s-a ales datorită lungimilor relativi mari pe care le au aceste
cabluri.








Câteva observaţii importante legate de parametrii distribuiţi ai cablurilor, parametri numiţi şi
parametri primari sau lineici, sunt următoarele: parametrii primari sunt dependenţi de frecvenţă -
rezistenţa şi conductanţa distribuită cresc odată cu frecvenţa, capacitatea distribuită este constantă
cu frecvenţa, iar inductanţa distribuită scade cu frecvenţa; în banda vocală contează doar rezistenţa
şi capacitatea distribuită, la frecvenţe mai mari de 30kHz începe să intervină şi inductanţa, iar la
frecvenţe mai mari de sute de kHz începe să conteze şi conductanţa.
Pornind de la parametrii primari se pot defini alţi parametri caracteristici cablurilor, parametri
legaţi de funcţia de transfer a cablului şi de adaptarea de impedanţă a cablului cu impedanţe externe.
Doi parametrii foarte importanţi sunt impedanţa caracteristică, Z
c
, şi indicele de propagare, γ,
parametrii daţi de relaţiile următoare:
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
C j G
L j R
Z ; C j G L j R j
c
ω +
ω +
= ω ω + ⋅ ω + = ω β + ω α = γ (1)
unde α este constanta de atenuare a cablului, exprimat în Np/km, iar β este constanta de defazare,
exprimat în rad/km. Din relaţia (1) rezultă dubla dependenţă a constantei de propagare şi a
constantei de defazare de frecvenţă, prin intermediul parametrului frecvenţă şi prin intermediul
variaţiei parametrilor primari cu frecvenţa.
Observatie: transformarea din Np in dB se poate realiza conform relatiei: 1Np=8.68dB;
Importanţa impedanţei caracteristice este următoarea: dacă la un capăt al unui cablu cu
impedanţa caracteristică Z
c
se conectează o impedanţă de sarcină cu valoarea Z
c
, atunci impedanţa
de intrare văzută la celălalt capăt al cablului va fi tot Z
c
, adică are loc un fel de „reflexie” a
impedanţei de sarcină de la un capăt al cablului la celălalt capăt al acestuia, lucru foarte important
dacă se doreşte o adaptare de impedanţă pe tot traseul circuitului (vezi figura 2 pentru cele
discutate).







Pe baza constantei de atenuare şi cea de defazare se poate determina funcţia de atenuare în
frecvenţă, a(f) şi anume: ( )
( ) ( )
2
1
U
U
e e a
l j l
= ⋅ =
⋅ ⋅ ω β ω α
ω (2) , unde l este lungimea cablului. Dacă la
intrarea cablului se aplică un semnal sinusoidal cu pulsaţia ω
s
, amplitudinea A
i
şi faza ϕ
i
, atunci la

Diport

(Z
c
)

I
1
I
2

U
2
U
1

1
1’
Z
S

Z
in

2
2’

R/2
R/2
L/2
L/2
C/2 C/2 G/2 G/2
Fig. 1 Schema echivalentă a unei porţiuni de cablu de telecomunicaţii
Fig. 2 Adaptarea de impedanţă dintre un cablu şi impedanţele conectate la acesta
ieşirea cablului se va obţine un semnal sinusoidal de aceeaşi frecvenţă, cu amplitudinea A
o
şi faza
ϕ
o
, date de relaţiile:
( )
( ) l e A A
s i o
l
i o
s
⋅ − = ⋅ =
⋅ −
ω β ϕ ϕ
ω α
; (3)
Cablul de transmisie poate fi considerat şi ca un dipol, parametri acestui dipol fiind daţi de
parametrii γ şi Z
c
. De exemplu un dipol poate fi caracterizat prin parametrii fundamentali, A, în
felul următor:
[ ]
[ ]
(
¸
(

¸

= ⋅ + ⋅ =
(
¸
(

¸

⋅ =
(
¸
(

¸

⇒ ⋅ + ⋅ =
22 21
12 11
2 12 2 21 1
2
2
1
1
2 12 2 11 1
A A
A A
A I A U A I
I
U
A
I
U
I A U A U
(4)
Dacă linia este formată din mai multe tronsoane cu parametrii diferiţi atunci matricea globală
este produsul matricilor elementare : [ ] [ ]

=
=
n
i
i
A A
1
(5)
Parametrii fundamentali se pot determina în funcţie de lungimea liniei, l, constanta de propagare
şi impedanţa caracteristică astfel: [ ]
( ) ( )
( ) ( )
|
|
|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
=
i i i i
i
i i i i i
i
l l
Z
l Z l
A
γ γ
γ γ
cosh sinh
1
sinh cosh
(6)
Aspecte legate de caracteristica de atenuare a cablurilor bifilare
cablurile bifilare torsadate din bucla de abonat (perechile din bucla de abonat) -
caracteristicile acestor linii sunt determinate preponderent de parametrii
distribuiţi capacitivi (C/km) şi rezistivi (R/km).
legea generală de variaţie a atenuării firelor torsadate este dată de relaţiile:

( )
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
> ⋅
< < ⋅
< ⋅
=
kHz f f k
kHz f kHz f k
kHz f f k
f a
dB
100 ;
100 20 ;
10 ;
2
1
3
4
1
2
2
1
1
(7)
constantele k
x
depind de geometria şi lungimea cablului şi de temperatură;
în fig. 3 se prezintă variaţia atenuării pe km în banda vocală a firelor torsadate
cu diferite diametre















a (dB)
f (Hz)
3

2.5

2

1.5

1

0.5

0
500 1000 1500 2000 2500 3000
0.9 mm
0.7 mm
0.6 mm
0.5 mm
Fig. 3 Variaţia atenuării pe km în banda vocală a firelor torsadate cu diferite diametre
atenuarea cablului la o anumită frecvenţă se poate calcula si in functie de puteri
ca şi ( ) ( ) ( ) f V f V f a
o i
2 2
= (8) , unde V
i
este tensinuea aplicată la intrarea
cablului, iar V
o
este tensiunea măsurată la ieşirea cablului;
alte relaţii empirice de calcul a atenuării cablului în funcţie de frecvenţă şi de
lungime (relaţii generale şi particulare) la o temperatură de 20°C:
( ) ( ) d f b f a f L
dB
⋅ ⋅ + ⋅ = (9)
distanţa d este dată în km, parametrul a depinde de diametrul conductoarelor, iar
parametrul b depinde de izolaţia cablului.
o cablu BKMA pentru instalaţii aeriene
( ) ( ) d f f f L
dB
⋅ ⋅ + ⋅ = 3 . 0 21 (10)
distanţa d este exprimată în km
o cablu UTP CAT 3, caracteristică “worst case”, d=100m
( ) ( ) f f f L
dB
⋅ + ⋅ = 238 . 0 32 . 2 (11)
o cablu UTP CAT 5, caracteristică “worst case”, d=100m
( )
|
|
¹
|

\
|
+ ⋅ + ⋅ =
f
f f f L
dB
05 . 0
023 . 0 967 . 1 (12)



Zgomotul de diafonie liniară este fenomenul prin care un semnal util apare într-un
loc nepotrivit; acest semnal de zgomot este inteligibil şi atrage după sine pierderea
confidenţialităţii;
zgomotul de frecvenţă unică este determinat tot de fenomenul de
diafonie şi constă din semnale nedorite pe frecvenţe fixe induse în
Fig. 4 Variaţia atenuării cu frecvenţa a cablurilor BKMA, CAT 3 şi CAT 5, pentru o
lungime de 180m şi o temperatură de 20°C
canalul vocal - acest zgomot are un caracter staţionar, un exemplu tipic
fiind brumul de reţea.
o Fenomenul de diafonie se manifestă între perechile de fire din acelaşi cablu în
două moduri fundamentale: paradiafonia şi telediafonia - vezi fig. 9.











o cauze principale combinate care determină fenomenul de diafonie: cuplajele
capacitive parazite dintre perechile vecine şi echilibrarea imperfectă faţă de
pământ a circuitelor.
pe un cablu format din fire torsadate există două tipuri de tensiuni: o
tensiune transversală (sau diferenţială) v
T
între cele două fire – semnalul
util, şi o tensiunile longitudinale v
L1
şi v
L2
între fiecare din fire şi pământ
(punctul comun sau masa comună) - reprezintă semnale parazite induse de
regulă prin cuplaje capacitive cu diferite surse de semnale – vezi fig. 5 -
ideal diferenţa dintre semnalele longitudinale trebuie să fie zero, caz în care
nu se generează o componentă transversală nedorită.
în fig. 6 se prezintă situaţia în care o sursă de semnal v (de exemplu reţeaua
de alimentare) se cuplează prin intermediul capacităţilor parazite C
c1
şi C
c2

cu cele două fire ale cablului, ceea ce determină apariţia a două tensiuni v
L1

şi v
L2
între fire şi masă comună (pământul), tensiuni care se pot scrie sub
forma:

2 L 1 L d
2 L 1 L
MC
d
MC 1 L
d
MC 1 L
v v v ;
2
v v
v
2
v
v v ;
2
v
v v
− =
+
=
− = + =
(13)
unde v
MC
este tensiunea de mod comun, iar v
d
este tensiunea diferenţială
perturbatoare nedorită
situaţia descrisă în fig. 6 se numeşte cuplaj longitudinal-transversal, iar
raportul în decibeli între tensiunea longitudinală (de mod comun) şi ceea
diferenţială (transversală) se numeşte factorul (raport) de rejecţie al modului
comun, comun RRMC (Common Mode Rejection Ratio)
|
|
¹
|

\
|
⋅ =
Vd
V
lg 20 RRMC
MC
(14)
dacă capacităţile C
c1
şi C
c2
sunt egale şi inductivităţile L din puntea de
alimentare a aparatului telefonic sunt egale, atunci tensiunile longitudinale
v
T
v
L1
v
L2
paradiafonia
telediafonia
Fig. 5 Moduri de manifestare ale fenomenului de diafonie
v
L1
şi v
L2
sunt egale şi tensiunea transversală (sau diferenţială) perturbatoare
este zero.
situaţia prezentată în figura 6 este caracteristică cuplajului dintre reţeaua de
alimentare şi perechile de fire torsadate - se induce brum de reţea în canalul
vocal.















figura 7 se prezintă situaţia corespunzătoare cuplajului dintre perechi de fire
torsadate vecine, cuplaj care generează fenomenul de diafonie şi induce tonuri
de semnalizare în banda vocală.
















în cazul situaţiei din fig. 7 în primul circuit se transmite semnalul diferenţial v
1
,
semnal util, şi în acest circuit apare un dezechilibru generat de capacitatea
parazită C
d
; în lipsa acestei capacităţi tensiunile longitudinale v
L1
şi v
L2
sunt
identice, dar în prezenţa capacităţii C
d
aceste tensiuni nu mai sunt identice -
apare un cuplaj transversal-longitudinal între sursa de semnal care generează v
1

şi firele circuitului 1.

Echipament
terminal
V
L2

Cuplaj
capacitiv
V
C
c2

L
Echipament
terminal
C
c1

V
T
=V
d
V
CM
V
d

L
V
L1

Fig. 6 Cuplaj capacitiv longitudinal - transversal

Echipament
terminal
V
1

Echipament
terminal
V
2

Sursă de
dezechilibru
Cuplaj
capacitiv
C
d

C
c1

C
c2

C
C
C
C
L
L
L
L
V
L1

V
L2

Fig. 7 Cuplaj transversal – longitudinal şi cuplaj longitudinal - transversal
circuit 1
circuit 2
♦ datorită capacităţilor parazite C
c1
şi C
c2
apare un cuplaj longitudinal-
transversal între circuitul 1 şi 2, adică între sursele de semnal prezentate de
v
L1
şi v
L2
şi firele din circuitul 2 - în circuitul al doilea apare o tensiuni
transversale (diferenţiale) v
2
perturbatoare nedorite, chiar dacă capacităţile
C
c1
şi C
c2
sunt identice.
♦ cuplajul transversal longitudinal se caracterizează prin atenuarea de
diafonie (crosstalk attenuation): |
|
¹
|

\
|
⋅ =
2
1
cross
V
V
lg 20 a
(15)
alte cauze care determină fenomenul de diafonie: cuplaje inductive dintre
parachi (redus prin torsadare), cuplaje parazite între subansamble electronice,
cuplaje capacitive şi inductive între trasee imprimate şi între componente;
diafonia introdusă de dispozitivele codoare PCM de grup (vechi); câştigul
excesiv al repetoarelor vocale utilizate pe perechile din cablu.
Modelarea matematică a fenomenului de diafonie (paradiafonie – NEXT şi
telediafonie - FEXT) datorat cuplajului dintre perechile dintr-un cablu



Cele două tipuri de diafonii (NEXT şi FEXT) se pot caracteriza prin atenuările
de diafonie, A
nx
(f) şi A
fx
(f), dependente de frecvenţă – parametrii menţionaţi se
pot calcula conform relaţiilor: ( )
( )
( )
( )
( )
( ) f V
f V
f A
f V
f V
f A
fx
fx
nx
nx
2
2
2
2
; = = (16)
Dacă mai multe perechi interferă cu perechea j suma puterilor semnalelor
interferente NEXT şi FEXT este dată de: ∑ ∑
≠ ≠
= =
j i
j fx fx
j i
j nx nx
V V V V
2
,
2 2
,
2
;
(17)
Dacă se consideră un cablu cu k perechi din care n perechi interferă, la
frecvenţe mari (>500kHz), atenuările de diafonie exprimate în dB au expresiile
următoare:
Fig. 8 Paradiafonia (NEXT) şi telediafonia (FEXT) dintre perechile dintr-un cablu
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( ) ( )
1
ln 6 ln 10 ln 20
ln 6 ln 15
,
,
− =
⋅ + ⋅ − ⋅ − =
⋅ + ⋅ − =
k m
n m f f K f A
n m f K f A
fx dB fx
nx dB nx
(18)
K
nx
şi K
fx
sunt constante de cuplaj de diafonie şi depind de parametrii cablului
UTP, iar m este numărul surselor interferente.
o cablu BKMA pentru instalaţii aeriene
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( ) ( ) n m d f f A
n m f f A
dB fx
dB nx
ln 6 ln 10 ln 20 6 . 35
/ ln 6 ln 15 3 . 40
,
,
⋅ + ⋅ − ⋅ − =
⋅ + ⋅ − =
(19)
distanţa d este exprimată în km
o cablu UTP CAT 3, caracteristică “worst case”, d=100m
( ) ( )
( ) ( ) 772 . 0 lg 20 51
ln 15 3 . 41
,
,
f f A
f f A
dB fx
dB nx
⋅ − =
⋅ − =
(20)
o cablu UTP CAT 5, caracteristică “worst case”, d=100m
( ) ( )
( ) ( ) 772 . 0 lg 20 63
lg 15 3 . 62
,
,
f f A
f f A
dB fx
dB nx
⋅ − =
⋅ − =
(21)



Fig. 9 Variaţia cu frecvenţa a atenuării de paradiafonie şi telediafonia pereche – pereche
pentru cablurile considerate; EL-FEXT = FEXT - Atenuare.
Alte relaţii pentru diafonia pereche – pereche – densităţile spectrale ale
semnalelor de interferenţă:
( ) ( )
( ) ( ) ( )
2
2
5 . 1
f H l f K f S f Fext
f K f S f Next
F
N
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =
⋅ ⋅ =
(22)
unde f este frecvenţa in Hz, l este lungimea în picioare, K
N
constantă egală cu
8.536⋅10
-15
, K
F
constantă egală cu 7.74⋅10
-21
, S(f) este densitatea spectrală a
semnalului interferent, H(f) funcţia de transfer în frecvenţă a canalului.
Dacă există n surse perturbatoare identice, însumarea efectelor se poate face
astfel:
[ ] ( )
[ ] ( ) ( )
6 . 0
2
2
6 . 0 5 . 1
,
,
n f H l f K f S n f Fext
n f K f S n f Next
F
N
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =
⋅ ⋅ ⋅ =
(23)
Valoarea de 0.6 se determină mai mult empiric – este valabil în special pentru
cablurile din America. Cablurile din Europa au un exponent de 0.7 sau 0.8. Formula
este precisă pentru un număr mare de semnale interferente.
Alte formule de însumare sunt mult mai complexe.
Pentru o exemplificare finală se mai prezintă câteva specificaţii legate de
cablul UTP CAT 5


Fig. 10 Câteva specificaţii legate de cablul UTP CAT 5
Structura cablurilor de telecomunicaţii şi parametrii utilizaţi în practică
Cabluri de telecomunicaţii urbane
Cablurile de telecomunicaţii urbane se utilizează la cablarea zonelor urbane şi sunt destinate să
funcţioneze la o tensiune maximă de exploatare de 150V. Există cabluri urbane de abonat (legătură
abonat – CT) şi cabluri de intercomunicaţie (legături între CTU).
Din punctul de vedere al modului de poziţionare, cablurile de telecomunicaţii urbane pot fi grupate
astfel:
• cabluri de telecomunicaţii aeriene montate pe faţadele clădirilor sau pe stâlpi;
• cabluri de telecomunicaţii subterane poziţionate direct în sol sau în canalizaţie.
Construcţie
Structura generală este perzentată în figură:


Figura 11 Structura generală a cablurilor de telecomunicaţii

Observaţii: în cazul cablurilor modern izolaţia conductoarelor este de plastic; în locul învelişurilor
de hârtie se utillizează folie de plastic, iar mantaua externă metalică se înlocuieşte cu plastic
cauciugat. Pentru a se asigura o anumită protecţie împotriva interferenţelor externe se poate utiliza o
folie metalică (de aluminiu) situată sub învelişul extern. O tehnologie mai nouă utilizează un gel
special pentru umplerea interstiţiilor dintre firele cablului. Astfel apa nu poate pătrunde în interiorul
cablului, chiar dacă are loc întreruperea cablului într-un mediu umed.
Firele din inima cablului sunt torsadate pentru a se reduce cuplajele electromagnetice (diafonia)

Caracteristici electrice
Caracteristicile de interes în practică sunt:
• Rezistenţa electrică – măsurată pe circuit fizic (pereche) în c.c. la 20ºC. Au valori între
57Ω/km (2×0.9mm) şi 284Ω/km (2×0.4mm).
• Rezistenţa de izolaţie a fiecărui conductor faţă de toate celelalte legate împreună la manta
(5000MΩ/km).
• Capacitatea de lucru – măsurată la 800Hz între o pereche şi celelalte legate la manta (40-
60nF).
• Atenuarea (la 800Hz) – se calculează cu relaţia:
(24)
în care R reprezintă rezistenţa electrică a perechii conductoare în Ω/km, C reprezintă
capacitatea nominală sau maximă a perechii în F/km, iar ω reprezintă pulsaţia în rad/sec.
• Tensiunea de străpungere – cablul finit trebuie să suporte aceste tensiuni fără să se
străpungă, timp de un minut:
o 1500V aplicată între mantaua de Pb legată la pământ şi toate celelalte legate între
ele;
o 500V aplicată între ansamblul primelor conductoare ale fiecărei perechi legate
împreună şi ansamblul celorlalte conductoare legate împreună.

Cabluri de telecomunicaţii interurbane
Sunt utilizate pentru cablarea traseelor de mare distanţă. Sunt destinate să funcţioneze la o tensiune
maximă de 250V.
Conductoarele de cupru sunt torsadate în perechi cu un anumit pas, în cuarte dublă pereche DM
(Diesel horst – Martin) sau cuarte S (stea).
Cablurile de telecomunicaţii interurbane pot fi de joasă şi înaltă frecvenţă.

Figura 12 Circuite fizice în cuarte

Izolaţia cablurilor noi este din plastic. Vezi observaţiile anterioare.
Astfel de cabluri se pot utiliza pentru transmisiile cadrelor PCM primare sau ale unor cadre PDH.
Caracteristici electrice
• Rezistenţa electrică a unei perechi măsurată în c.c. la temperatura 20ºC, trebuie să fie cel
mult 57Ω/km (2×0.9mm) şi 32Ω/km (2×1.2mm).
• Rezistenţa de izolaţie se măsoară între un conductor al cablului şi toţi ceilalţi legaţi
împreună cu mantaua cablului şi trebuie să fie minim 10000Ω/km.
• Tensiunea de încercare: fiecare lungime de cablu finit trebuie să suporte, fără străpungere,
timp de un minut o tensiune de:
o 2000V (50Hz) între mantaua de Pb pusă la pământ şi toţi conductorii circuitelor
legaţi împreună;
o 500V (50Hz) între oricare din conductoare şi toţi ceilalţi conductori ai cuartei legaţi
împreună.
• Capacitate nominală la frecvenţa de 800Hz, măsurată între conductorii unei perechi şi toţi
ceilalţi legaţi împreună la mantaua cablului, trebuie să fie 26.5nF/km pentru perechile de
înaltă frecvenţă şi 38.5nF/km pentru cele de joasă frecvenţă.
• Constanta de atenuare este partea reală a constantei de propagare şi trebuie să aibă
următoarele valori:
o 75mNp/km la f=800Hz pentru circuitele de joasă frecvenţă;
o 240mNp/km la f=120kHz pentru circuitele de înaltă frecvenţă;
o 350mNp/km la f=240kHz pentru circuitele de înaltă frecvenţă.

constanta de propagare  cosh (γ i ⋅ li ) Z i ⋅ sinh (γ i ⋅ li )    şi impedan a caracteristică astfel: [Ai ] =  1 (6)   Z ⋅ sinh (γ i ⋅ li ) cosh (γ i ⋅ l i )  i  Aspecte legate de caracteristica de atenuare a cablurilor bifilare cablurile bifilare torsadate din bucla de abonat (perechile din bucla de abonat) caracteristicile acestor linii sunt determinate preponderent de parametrii distribui i capacitivi (C/km) şi rezistivi (R/km).5 mm 0. A.5 2 1. 20 kHz < f < 100 kHz (7)  1 k 3 ⋅ f 2 . legea generală de varia ie a atenuării firelor torsadate este dată de rela iile: 1  2 k1 ⋅ f .5 0 500 1000 1500 2000 2500 f (Hz) 3000 Fig.ieşirea cablului se va ob ine un semnal sinusoidal de aceeaşi frecven ă.9 mm 1 0. 3 se prezintă varia ia atenuării pe km în banda vocală a firelor torsadate cu diferite diametre a (dB) 3 2. în U  U  U 1 = A11 ⋅ U 2 + A12 ⋅ I 2 ⇒  1  = [ A] ⋅  2  I1  I 2  felul următor: (4)  A11 A12  I 1 = A21 ⋅ U 2 + A12 ⋅ I 2 [A] =    A21 A22  Dacă linia este formată din mai multe tronsoane cu parametrii diferi i atunci matricea globală este produsul matricilor elementare : [A] = ∏ [Ai ] i =1 n (5) Parametrii fundamentali se pot determina în func ie de lungimea liniei. cu amplitudinea Ao şi faza ϕo. parametri acestui dipol fiind da i de parametrii γ şi Zc.7 mm 0. date de rela iile: Ao = Ai ⋅ e −α (ω s )⋅l .5 0. De exemplu un dipol poate fi caracterizat prin parametrii fundamentali. în fig. ϕ o = ϕi − β (ω s ) ⋅ l (3) Cablul de transmisie poate fi considerat şi ca un dipol. f < 10 kHz  1  a ( f )dB = k 2 ⋅ f 4 . l.6 mm 0. 3 Varia ia atenuării pe km în banda vocală a firelor torsadate cu diferite diametre . f > 100 kHz   constantele kx depind de geometria şi lungimea cablului şi de temperatură.

iar parametrul b depinde de izola ia cablului.atenuarea cablului la o anumită frecven ă se poate calcula si in functie de puteri ca şi a( f ) = Vi 2 ( f ) Vo2 ( f ) (8) . caracteristică “worst case”. acest semnal de zgomot este inteligibil şi atrage după sine pierderea confiden ialită ii.023 ⋅ f +  f    (12) Fig. alte rela ii empirice de calcul a atenuării cablului în func ie de frecven ă şi de lungime (rela ii generale şi particulare) la o temperatură de 20°C: LdB ( f ) = a ⋅ f + b ⋅ f ⋅ d distan a d este dată în km.05   LdB ( f ) = 1. zgomotul de frecven ă unică este determinat tot de fenomenul de diafonie şi constă din semnale nedorite pe frecven e fixe induse în . o cablu BKMA pentru instala ii aeriene LdB ( f ) = 21⋅ f + 0. caracteristică “worst case”.967 ⋅ f + 0. 4 Varia ia atenuării cu frecven a a cablurilor BKMA. iar Vo este tensiunea măsurată la ieşirea cablului. unde Vi este tensinuea aplicată la intrarea cablului.32 ⋅ f + 0. pentru o lungime de 180m şi o temperatură de 20°C Zgomotul de diafonie liniară este fenomenul prin care un semnal util apare într-un loc nepotrivit. d=100m LdB ( f ) = 2. parametrul a depinde de diametrul conductoarelor. CAT 3 şi CAT 5.3 ⋅ f ⋅ d ( ) (9) ( ) (10) distan a d este exprimată în km o cablu UTP CAT 3. d=100m  0.238 ⋅ f ( ) (11) o cablu UTP CAT 5.

tensiuni care se pot scrie sub forma: v v v L1 = v MC + d .canalul vocal . în fig.reprezintă semnale parazite induse de regulă prin cuplaje capacitive cu diferite surse de semnale – vezi fig. un exemplu tipic fiind brumul de re ea. paradiafonia vL2 telediafonia vT vL1 Fig. şi o tensiunile longitudinale vL1 şi vL2 între fiecare din fire şi pământ (punctul comun sau masa comună) . 5 ideal diferen a dintre semnalele longitudinale trebuie să fie zero. 6 se prezintă situa ia în care o sursă de semnal v (de exemplu re eaua de alimentare) se cuplează prin intermediul capacită ilor parazite Cc1 şi Cc2 cu cele două fire ale cablului. 6 se numeşte cuplaj longitudinal-transversal. v d = v L1 − v L2 2 unde vMC este tensiunea de mod comun.acest zgomot are un caracter sta ionar. atunci tensiunile longitudinale . v L1 = v MC − d 2 2 (13) v +v v MC = L1 L2 . comun RRMC (Common Mode Rejection Ratio) V  RRMC = 20 ⋅ lg MC   Vd    (14) dacă capacită ile Cc1 şi Cc2 sunt egale şi inductivită ile L din puntea de alimentare a aparatului telefonic sunt egale. ceea ce determină apari ia a două tensiuni vL1 şi vL2 între fire şi masă comună (pământul). iar raportul în decibeli între tensiunea longitudinală (de mod comun) şi ceea diferen ială (transversală) se numeşte factorul (raport) de rejec ie al modului comun. caz în care nu se generează o componentă transversală nedorită. 9.vezi fig. pe un cablu format din fire torsadate există două tipuri de tensiuni: o tensiune transversală (sau diferen ială) vT între cele două fire – semnalul util. o Fenomenul de diafonie se manifestă între perechile de fire din acelaşi cablu în două moduri fundamentale: paradiafonia şi telediafonia . iar vd este tensiunea diferen ială perturbatoare nedorită situa ia descrisă în fig. 5 Moduri de manifestare ale fenomenului de diafonie o cauze principale combinate care determină fenomenul de diafonie: cuplajele capacitive parazite dintre perechile vecine şi echilibrarea imperfectă fa ă de pământ a circuitelor.

transversal figura 7 se prezintă situa ia corespunzătoare cuplajului dintre perechi de fire torsadate vecine.se induce brum de re ea în canalul vocal. dar în prezen a capacită ii Cd aceste tensiuni nu mai sunt identice apare un cuplaj transversal-longitudinal între sursa de semnal care generează v1 şi firele circuitului 1. în lipsa acestei capacită i tensiunile longitudinale vL1 şi vL2 sunt identice. C circuit 1 V1 C L L C c2 Sursă de dezechilibru V L1 Echipam ent term inal Cd C uplaj capacitiv V L2 C circuit 2 L V2 L C c1 Echipam ent term inal C Fig. 7 în primul circuit se transmite semnalul diferen ial v1. . cuplaj care generează fenomenul de diafonie şi induce tonuri de semnalizare în banda vocală.vL1 şi vL2 sunt egale şi tensiunea transversală (sau diferen ială) perturbatoare este zero. Echipament terminal V L1 VT =Vd L L Cuplaj capacitiv C c2 Cc1 V L2 Vd Echipament terminal V V CM Fig. şi în acest circuit apare un dezechilibru generat de capacitatea parazită Cd. 6 Cuplaj capacitiv longitudinal .transversal în cazul situa iei din fig. semnal util. situa ia prezentată în figura 6 este caracteristică cuplajului dintre re eaua de alimentare şi perechile de fire torsadate . 7 Cuplaj transversal – longitudinal şi cuplaj longitudinal .

♦ datorită capacită ilor parazite Cc1 şi Cc2 apare un cuplaj longitudinaltransversal între circuitul 1 şi 2. câştigul excesiv al repetoarelor vocale utilizate pe perechile din cablu. Vfx = ∑Vfx. cuplaje capacitive şi inductive între trasee imprimate şi între componente.în circuitul al doilea apare o tensiuni transversale (diferen iale) v2 perturbatoare nedorite. adică între sursele de semnal prezentate de vL1 şi vL2 şi firele din circuitul 2 . Anx(f) şi Afx(f).FEXT) datorat cuplajului dintre perechile dintr-un cablu Fig. j (17) interferente NEXT şi FEXT este dată de: i≠ j i≠ j Dacă se consideră un cablu cu k perechi din care n perechi interferă. chiar dacă capacită ile Cc1 şi Cc2 sunt identice. dependente de frecven ă – parametrii men iona i se pot calcula conform rela iilor: Anx ( f ) = V 2( f ) V 2( f ) . la frecven e mari (>500kHz). ♦ cuplajul transversal longitudinal se caracterizează prin atenuarea de V  a cross = 20⋅ lg 1  diafonie (crosstalk attenuation): V  (15)  2 alte cauze care determină fenomenul de diafonie: cuplaje inductive dintre parachi (redus prin torsadare). j . atenuările de diafonie exprimate în dB au expresiile următoare: . diafonia introdusă de dispozitivele codoare PCM de grup (vechi). 8 Paradiafonia (NEXT) şi telediafonia (FEXT) dintre perechile dintr-un cablu Cele două tipuri de diafonii (NEXT şi FEXT) se pot caracteriza prin atenuările de diafonie. Modelarea matematică a fenomenului de diafonie (paradiafonie – NEXT şi telediafonie . Afx ( f ) = 2 2 Vnx ( f ) V fx ( f ) (16) Dacă mai multe perechi interferă cu perechea j suma puterilor semnalelor 2 2 2 2 Vnx = ∑Vnx. cuplaje parazite între subansamble electronice.

caracteristică “worst case”. caracteristică “worst case”.dB ( f ) = Knx − 15⋅ ln( f ) + 6 ⋅ ln(m n) Afx. 9 Varia ia cu frecven a a atenuării de paradiafonie şi telediafonia pereche – pereche pentru cablurile considerate.3 − 15 ⋅ lg( f ) A fx .772) (20) o cablu UTP CAT 5.772) (21) Fig. d=100m Anx.dB ( f ) = K fx − 20⋅ ln( f ) − 10⋅ ln( f ) + 6 ⋅ ln(m n) m = k −1 (18) Knx şi Kfx sunt constante de cuplaj de diafonie şi depind de parametrii cablului UTP.3 − 15⋅ ln( f ) + 6 ⋅ ln(m / n) Afx. d=100m Anx. .dB ( f ) = 40.6 − 20⋅ ln( f ) − 10⋅ ln(d ) + 6 ⋅ ln(m n) (19) distan a d este exprimată în km o cablu UTP CAT 3. EL-FEXT = FEXT . dB ( f ) = 63 − 20 ⋅ lg( f 0. iar m este numărul surselor interferente.Anx.3 − 15 ⋅ ln( f ) Afx.dB ( f ) = 51 − 20 ⋅ lg( f 0. dB ( f ) = 62.dB ( f ) = 41.dB ( f ) = 35.Atenuare. o cablu BKMA pentru instala ii aeriene Anx.

536⋅10-15.5 ⋅ n 0. Formula este precisă pentru un număr mare de semnale interferente.6 (23) 2 Fext[ f . însumarea efectelor se poate face astfel: Next[ f .6 se determină mai mult empiric – este valabil în special pentru cablurile din America. n] = S ( f ) ⋅ K N ⋅ f 1.6 Valoarea de 0. Pentru o exemplificare finală se mai prezintă câteva specifica ii legate de cablul UTP CAT 5 Fig. Alte formule de însumare sunt mult mai complexe. 10 Câteva specifica ii legate de cablul UTP CAT 5 .74⋅10-21. n] = S ( f ) ⋅ K F ⋅ f 2 ⋅ l ⋅ H ( f ) ⋅ n 0.8. Cablurile din Europa au un exponent de 0.5 (22) 2 Fext( f ) = S ( f ) ⋅ K F ⋅ f 2 ⋅ l ⋅ H ( f ) unde f este frecven a in Hz. KN constantă egală cu 8. H(f) func ia de transfer în frecven ă a canalului.7 sau 0.Alte rela ii pentru diafonia pereche – pereche – densită ile spectrale ale semnalelor de interferen ă: Next( f ) = S ( f ) ⋅ K N ⋅ f 1. Dacă există n surse perturbatoare identice. KF constantă egală cu 7. S(f) este densitatea spectrală a semnalului interferent. l este lungimea în picioare.

• Atenuarea (la 800Hz) – se calculează cu rela ia: • (24) în care R reprezintă rezisten a electrică a perechii conductoare în /km. în locul învelişurilor de hârtie se utillizează folie de plastic. • Rezisten a de izola ie a fiecărui conductor fa ă de toate celelalte legate împreună la manta (5000M /km).c. O tehnologie mai nouă utilizează un gel special pentru umplerea intersti iilor dintre firele cablului. C reprezintă capacitatea nominală sau maximă a perechii în F/km. Au valori între 57 /km (2×0. chiar dacă are loc întreruperea cablului într-un mediu umed. iar ω reprezintă pulsa ia în rad/sec. Există cabluri urbane de abonat (legătură abonat – CT) şi cabluri de intercomunica ie (legături între CTU).Structura cablurilor de telecomunica ii şi parametrii utiliza i în practică Cabluri de telecomunica ii urbane Cablurile de telecomunica ii urbane se utilizează la cablarea zonelor urbane şi sunt destinate să func ioneze la o tensiune maximă de exploatare de 150V.9mm) şi 284 /km (2×0. Firele din inima cablului sunt torsadate pentru a se reduce cuplajele electromagnetice (diafonia) Caracteristici electrice Caracteristicile de interes în practică sunt: • Rezisten a electrică – măsurată pe circuit fizic (pereche) în c. Construc ie Structura generală este perzentată în figură: Figura 11 Structura generală a cablurilor de telecomunica ii Observa ii: în cazul cablurilor modern izola ia conductoarelor este de plastic. la 20ºC. • Capacitatea de lucru – măsurată la 800Hz între o pereche şi celelalte legate la manta (4060nF).4mm). Pentru a se asigura o anumită protec ie împotriva interferen elor externe se poate utiliza o folie metalică (de aluminiu) situată sub învelişul extern. Tensiunea de străpungere – cablul finit trebuie să suporte aceste tensiuni fără să se străpungă. • cabluri de telecomunica ii subterane pozi ionate direct în sol sau în canaliza ie. Astfel apa nu poate pătrunde în interiorul cablului. timp de un minut: . Din punctul de vedere al modului de pozi ionare. iar mantaua externă metalică se înlocuieşte cu plastic cauciugat. cablurile de telecomunica ii urbane pot fi grupate astfel: • cabluri de telecomunica ii aeriene montate pe fa adele clădirilor sau pe stâlpi.

Sunt destinate să func ioneze la o tensiune maximă de 250V. la temperatura 20ºC. măsurată între conductorii unei perechi şi to i ceilal i lega i împreună la mantaua cablului. • Rezisten a de izola ie se măsoară între un conductor al cablului şi to i ceilal i lega i împreună cu mantaua cablului şi trebuie să fie minim 10000 /km. • Tensiunea de încercare: fiecare lungime de cablu finit trebuie să suporte. în cuarte dublă pereche DM (Diesel horst – Martin) sau cuarte S (stea). fără străpungere. .9mm) şi 32 /km (2×1. trebuie să fie cel mult 57 /km (2×0. o 240mNp/km la f=120kHz pentru circuitele de înaltă frecven ă.5nF/km pentru cele de joasă frecven ă.c. timp de un minut o tensiune de: o 2000V (50Hz) între mantaua de Pb pusă la pământ şi to i conductorii circuitelor lega i împreună. trebuie să fie 26. Astfel de cabluri se pot utiliza pentru transmisiile cadrelor PCM primare sau ale unor cadre PDH. Cablurile de telecomunica ii interurbane pot fi de joasă şi înaltă frecven ă. • Constanta de atenuare este partea reală a constantei de propagare şi trebuie să aibă următoarele valori: o 75mNp/km la f=800Hz pentru circuitele de joasă frecven ă. o 500V aplicată între ansamblul primelor conductoare ale fiecărei perechi legate împreună şi ansamblul celorlalte conductoare legate împreună. o 350mNp/km la f=240kHz pentru circuitele de înaltă frecven ă. Conductoarele de cupru sunt torsadate în perechi cu un anumit pas. Vezi observa iile anterioare. Cabluri de telecomunica ii interurbane Sunt utilizate pentru cablarea traseelor de mare distan ă.5nF/km pentru perechile de înaltă frecven ă şi 38.2mm). Figura 12 Circuite fizice în cuarte Izola ia cablurilor noi este din plastic.o 1500V aplicată între mantaua de Pb legată la pământ şi toate celelalte legate între ele. • Capacitate nominală la frecven a de 800Hz. Caracteristici electrice • Rezisten a electrică a unei perechi măsurată în c. o 500V (50Hz) între oricare din conductoare şi to i ceilal i conductori ai cuartei lega i împreună.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->