P. 1
anatomie inima

anatomie inima

|Views: 728|Likes:
Published by crr_29

More info:

Published by: crr_29 on Jan 18, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/14/2013

pdf

text

original

Inima – anatomie Aparatul cardio-vascular reprezentat de inima, artere, capilare si vene, asigura deplasarea sangelui la nivelul tesuturilor

si organelor in vederea realizarii schimburilor nutritive si respiratorii celulare si a indepartarii produsilor toxici de degradare. Inima ca organ propulsor prevazut cu sistem propriu de “aprindere”, generator de contractii ritmice auto intretinute, indeplineste rolul unei veritabile motopompe biologice ce furnizeaza energia necesara deplasarii sangelui in circuitul inchis al marii si micii circulatii. Marea si mica circulatie, fiind dispuse in serie, functioneaza in regim presional diferit si indeplinesc roluri fiziologice diferite. In cazul marii circulatii (circulatie sistemica), sangele parcurge traseul: ventricul stang, artere, arteriole, capilare, venule, vene, atriu drept. Mica circulatie asigura deplasarea sangelui din ventriculul drept la plamani prin arterele pulmonare si inapoi in atriul stang prin venele pulmonare. Cordul este un organ musculo-cavitar, cu rol de pompa aspiro-respingatoare a sangelui. El este format din 4 cavitati: doua superioare – atriile (drept si stang) cu rol de aspirare a sangelui adus prin cele doua vene cave si prin cele patru vene pulmonare si doua inferioare – ventriculele (drept si stang) cu rol de a pompa sangele in arterele micii si marii circulatii. Inima este esentiala in asigurarea diferentei de presiune necesare circulatiei sangelui in arborele vascular. Activitatea inimii se manifesta prin contractiile (sistolele) si relaxarile (diastolele) succesive ale atriilor si ventriculelor. Sistolele (atriala si ventriculara) expulzeaza sangele din compartimentul respectiv, iar diastolele (atriala si ventriculara) permit umplerea acestora. In scara animala, acest organ circulator central evolueaza treptat, de la forma simpla a unui tub muscular, la forme din ce in ce mai complexe, prevazute cu atrii si ventricule, in care apar ulterior septuri mediane. Acestea separa cordul drept in care circula sangele venos, de cel stang, care pompeaza sangele arterial. Separarea completa a inimii drepte de cea stanga, si deci a marii circulatii de mica circulatie apare la pasari si mamifere. Etaptele acestei evolutii filogenetice pot fi regasite si in evolutia ontogenetica a embrionului uman. Inima este alcatuita din trei structuri distincte, ce se suprapun de la exterior spre cavitatea centrala: epicardul (foita viscerala a pericardului), miocardul si endocardul. Pericardul este un sac dublu, in care se afla cativa cm3 de lichid seros cu rol de lubrifiere. Are si rolul de a limita expansiunea si umplerea diastolica, mai ales a ventriculului drept, protejand astfel circulatia pulmonara impotriva unei eventuale supraincarcari. Miocardul este constituit la randul sau din fibre musculare cardiace, un sistem excito-conductor si un schelet fibros care impreuna cu endocardul participa la formarea sistemului valvular. Fibrele musculare cardiace sunt dispuse in straturi suprapuse, ancorate de scheletul fibros. La nivelul atriilor se descriu doua straturi atat de subtiri, incat muschil atrial este translucid: un strat inconjoara complet ambele atrii, in timp ce al doilea, dispus

Fibrele miocardice prezinta zone de apozitie stransa. La nivelul acestor structuri. In centrul discului intunecat se afla stria clara (stria Hensen-H). servind ca zona de ancorare a filamentelor de actina si separand sarcomerele inre ele. lungimea de 150 μm si un aspect striat identic cu cel al muschiului scheletic. transversal ale cavitatilor ventriculare in timpul sistolei. Sistemul excito-conductor este ansamblul de anatomo-histologic intracardiac implicat in initierea si propagarea impulsului sistolic. Aceste sisteme de fibre actioneaza in sensul reducerii diametrelor longitudinal. dispusa in unghi drept. apozitia membranara este foarte stransa si exista o retea de canale care traverseaza ambele membrane si care constituie conexonii. Portiunile transversale invecinate sunt frecvent conectate prin segmente longitudinale. nu ofera insertie filamentelor contractile si pare a se afla in afara directiei de exercitarea a fortei mecanice. ce se intind in lungul sarcomerului pana la urmatoarea linie Z. aceasta asigura solidaritatea mecanica a fibrelor adiacente. sunt grupate in discuri (benzi) intunecate (anizotrope-A) si respectiv. bulbo-spiral superficial (origine si insertie pe inelul mitralei). clare (izotrope-I). care asigura adeziunea stransa intre celulele adiacente longitudinal. fig Fibrele ce intra in alcatuirea tesutului muscular cardiac au diametrul de cca 15-25 μm. si subtiri.Viteza de conducere in sens longitudinal de la o fibra la alta este de doua ori mai mare decat viteza de conducere in sens transversal. este deosebit de dezvoltat. Aparatul contractil al fibrei miocardice reprezinta cca 50% din volumul celulei si are o structura asemanatoare cu cea observata in muschiul scheletic. Discurile au o portiune transversala. fascia adherens. Miofilamentele groase. zona in care nu se formeaza punti transversale acto-miozinice. ce se gaseste in partea laterala a discului. reprezentat de mitocondrii. de actina. s-au descris trei tipuri de specializari joctionale: macula adherens (desmozomul). electric si mecanic al tesutului miocardic este asigurat prin rezistenta electrica extrem de scazuta si legaturile intercelulare ferme realizate la nivelul discurilor intercalare. Mitocondriile ocupa cca 30-40% din volumul celulei. la nivelul unei linii Z. tocmai datorita conexonilor. spinospiral profund (inconjoara ambele ventricule). ce marcheaza centrul sarcomerului. care ocupa majoritatea portiunii transversale a discului si la nivelul careia se insera filamente subtiri de actina ale ultimului disc clar. de miozina. si mai ales. mai bogate in sarcoplasma. numite discuri intercalare. Aparatul metabolic energoformator. avand . mai mici decat cele de lucru. este independent pentru fiecare atriu. in sarcoplasma. cu axul longitudinal al fibrelor musculare la extremitatile celulei. Acestia sunt alcatuiti din proteine numite conexine care au importanta in determinarea vitezei de conducere in miocard. Caracterul de sincitiu functional. Aceste zone au adesea o dispozitie in zig-zag. Fibra musculara cardiaca contine cativa nuclei situati central. nexusul (jonctiunea gap). impreuna cu desmozomii. care se continua transversal pana la nivelul sarcolemei. La acest nivel.perpendicular pe primul. bulbo-spiral profund (inconjoara doar ventriculul stang). La nivelul ventriculelor se descriu patru sisteme de fibre musculare: spino-spiral superficial (origine si insertie pe inelul tricuspidei). Sistemul excitoconductor este format din miocite de tip embrionar. cu miofibrile dispuse neregulat. In centrul discurilor clare se afla membrana Z.

striatiile mai putin evidente. cu rare elemente contractile si contacte de tip gap. fapt care are importanta in emiterea impulsurilor contractile. cu aspect palid. tranzitionale. Nodulul AV reprezinta singura modalitate de contact atrioventriculara. Influentele exercitate pe cale vasculara asupra activitatii inimii se manifesta pe perioade mai scurte de timp. in apropierea marginii sale posterioare. de dimensiuni reduse. de forma rotunjita. precum si celule miocardice propriu-zise. fapt care o face mai vulnerabila la stresurile reprezentate de contractiile miocardice. pe cand cea anterioara este mai profunda. are la om o grosime de cca 2mm si o lungime de cca 2cm. De aici se indreapta oblic anterior si inferior. lipsite de elemente contractile. Pe de alta parte activitatea acestuia este influentata de nervi vegetativi. In interiorul inimii acest tesut este dispus in noduli si fascicule. precum si sensibilitatea sa deosebita la substantele adrenergice din circulatie. La unirea acestuia cu partea musculara. Impulsurile contractile sunt conduse apoi prin musculatura atriala pana la nodulul atrioventricular. Acesta reprezinta singura cale de legatura. Nodulul mai contine celule de tip intermediar (tranzitionale) fuziforme. la care se adauga si celule de tip Purkinje mult alungite. Prima sa parte numita trunchiul fasciculului atrioventricular sau fasciculul lui Hiss se afla pe partea dreapta a septului interatrial. ramificate cu rol de conducere. ci numai in modelarea activitatii inimii in functie de cerintele organismului. se impletesc si se unesc cu regiunea superioara a nodulului. Astfel in centrul sau se afla artera nodulului SA. Nodulul atrioventricular Aschoff-Tawara (Nodulul AV) este situat in partea inferioara a septului interatrial. In conditii normale nodulul sinoatrial imprima frecventa batailor inimii. acoperita de fibre musculare atriale. strabate trigonul fibros drept si se asaza pe fata dreapta a septului interventricular membranos. Fibrele musculare atriale din regiunea sinusului coronar se aduna in evantai. Nodulul SA este bogat inervat. pe fata acestuia care priveste spre atriul drept. in apropierea orificiului sinusului coronar. fibre miocardice). Nodulul AV este alcatuit din celule asemanatoare celor din nodulul SA ( celule P. Nervii extrinseci nu au rol in generarea stimulilor contractili. fiind in raport de stransa vecinatate cu celulele ganglionare parasimpatice care reprezinta cel de-al doilea neuron pe calea fibrelor vagale destinate inimii. De la extremitatea anterioara a nodulului AV pleaca fasciculul atrioventricular. Fibrele nodulului SA se continua cu miocitii de lucru din atrii. Partea sa posterioara este subendocardica. deci de propagare a stimulilor intre atrii si ventriculi. Este format dintr-o aglomerare centrala de celule nodale (P). fasciculul Hiss se imparte in cele doua ramuri ale sale. S-a semnalat de asemenea capacitatea nodulului SA de a elibera mediatori colinergici. La aceasta contribuie atat pozitia pe care o are in organ cat si vascularizatia si inervatia sa. in atriul drept in apropierea orificiului de deschidere al venei cave superioare se afla nodulul sinoatrial Keith-Flack (nodulul SA) care se prelungeste la stanga crestei terminale. Influenta exercitate pe aceasta cale asupra activitatii inimii si manifesta pe perioade mai lungi de timp. artera nodulului AV este situata excentric. Celulele sale formeaza o retea cuprinsa intr-un tesut conjunctiv dens. in partea antero-inferioara a acestuia. Spre deosebire de nodulul SA. in strans contact si dotate cu automatism. Astfel. Considerat un rest embrionar din sinusul venos. Inervatia este data de fibre parasimpatice din vagul stang. ovalara. S-a aratat ca variatii ale presiunii si pulsatiilor in aceasta artera duc la modificari ale frecventei impulsurilor contractile. Spre deosebire de .

Ele sunt de doua feluri: atrioventriculare (tricuspida – in dreapta si mitrala – in stanga) si semilunare (aortice si pulmonare). In septul interventricular s-au semnalat fibre care trec de la un ventricul la celalalt. Intreruperea drumului pe una din ramurile fasciculului atrioventricular duce la decalaj in contractia celor doi ventriculi. Uneori o atreia ramura se poate indrepta spre varful inimii. asigurand netezimea suprafetelor ce vin in contact cu sangele circulant. este adiacent miocardului si se continua cu endomisiul fibrelor musculare cardiace. Valvulele cardiace indeplinesc rolul unor veritabile palete de dirijare a sangelui intr-un singur sens. este format din celule endoteliale care se continua cu endoteliul vascular. adaposteste tesutul nodal cardiac. cu putine miofibrile si multa sarcoplasma. fasciculul atrioventricular este omogen. format din tesut conjunctiv lax. reprezentat de fire de colagen.elementele precedente ale tesutului nodal. elastice si musculare. Aceasta ramura este mai subtire si mai scurta decat cea stanga. unde se gaseste subendocardic. Endocardul tapeteaza cavitatile atriale si ventriculare. . Bifurcatia fasciculului atrioventricular incaleca limita dintre cele doua parti ale septului interventricular. Fasciculul este format predominant din celule Purkinje mari (pana la 46 μm lungime). format aproape in totalitate din celule nodale.01-0. stratul mijlociu. El este alcatuit din trei straturi: primul strat – intern. Ambele tipuri de valvule se inchid si se deschid pasiv sub influenta diferentelor de presiune sistolo-diastolica. Ramura stanga trece in dreapta fostei gauri interventriculare. stratul extern. cu rol important in asigurarea plasticitatii sistemului valvular. Sistemul valvular cardiac este format dintr-un schelet fibro-conjunctiv inserat la nivelul orificiilor atrioventriculare si al marilor vase si acoperit cu endoteliul endocardic. Fibrele sale se continua cu miocitii de lucru. Ramura dreapta continua traiectul trunchiului pe partea dreapta a septului interventricular subendocardic. pe fata stanga a septului interventricular. impreuna cu care ajunge la miocardul ventricular la baza muschiului papilar anterior si se ramifica formand reteaua Purkinje. Prin reteaua Purkinje impulsurile contractile strabat miocardul ventricular de la varf la baza si de la endocard spre epicard.02 secunde inaintea celui stang. ce contine cantitati mari de glicogen. Marginea libera a valvuleleor (cuspide) este bogata in substanta fundamentala. indreptandu-se spre varful ventriculului. Ea patrunde in trabecula septomarginala. Ea se termina prin cate o ramura pentru baza fiecarui muschi papilar al ventriculului stang. motiv pentru care ventriculul drept se contracta cu un decalaj nesemnificativ de 0. Celulele dezvolta conexiuni stranse cu fibrele subendocardice. asigurate de pompa aspiro-respiratorie cardiaca.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->