Duminica a 29 dupa Rusalii Recunostinta

Iubiti credinciosi si credincioase, Daca am fost atenti la pericopa evanghelica ce s-a citit astazi, am putut observa ca Biserica pune constiinta noastra fata in fata cu una dintre cele mai frumoase si mai rare dintre virtutile omenesti si anume recunostinta. In aceasta pericopa ni se relateaza faptul ca Iisus pe cand strabatea Samaria si Galileia a trecut pe langa un sat unde a fost intampinat de departe de 10 leprosi. Din cei 10 leprosi 9 erau iudei si 1 era samarinean. Auzind si ei de minunile pe care le facuse Mantuitorul, cand L-au vazut au inceput sa strige: Iisuse , Invatatorule fie-ti mila de noi. Vedem ca aceasta rugaciune a leprosilor izvoraste din inima lor sfasiata de durerea pe care le-o producea aceasta boala cumplita dar si din credinta ca Iisus ii poate tamadui. In continuare evanghelia ne spune ca Iisus vazandui le spune sa mearga si sa se arate preotilor. Deci Iisus vine in ajutorul lor nu trece nepasator pe langa suferinta omeneasca, ci doar le da o porunca sa se arate preotilor. Dar si aceasta porunca nu este intamplatoare deoarece in vremea aceia preoti mai aveau rolul si de medic, si doar ei puteau constata daca un lepros este vindecat si daca poate sa se intoarca in societate. Si ne spune sfanta evanghelie ca pe drum ei constata ca sau vindecat. Deci iata ca strigatul lor a fost auzit si credinta lor a vazut-o Iisus si ia tamaduit. In continuare pericopa ne relateaza ca unul dintre ei vazand ca sa vindecat se intoarce inapoi la Iisus, slavind si dand multumire lui Dumnezeu si acesta era chiar cel samarinean. Iisus vazandu-l il intreaba cu aceste cuvinte atat de potrivite si in ziua de azi: Oare nu zece sau curatit? Ceilalti 9 unde sunt?. Nu sa gasit sa se intoarca sa de-a slava lui Dumnezeu numai cel de alt neam?. Si Samarineanul cazand la picioarele lui Iisus doar ii multumea.

Iar Iisus vazand cata recunostinta si multumire aduce ii spune: Scoala-te si dute, credinta ta te-a mantuit. Adica cu alte cuvinte pentru aceasta dovada a recunostintei iti daruiesc pe langa vindecare trupeasca si mantuirea sufletului. Iata ce mare este aceasta virtute a recunostintei prin care omul poate primii si Mantuire. Deci nu este de ajuns sa avem numai credinta pe langa aceasta ne trebuie fapte bune, recunostinta, multumire si de aceiafiecare dintre noi suntem datori sa-i fim recunoscatori si sai multumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile dar si pentru incercarile care ne vin. Oare cati dintre oamenii de azi inainte de a se aseza la masa fac semnul crucii si multumesc lui Dumnezeu, sau cati multumesc lui Dumnezeu seara la culcare pentru ziua ce a trecut si pentru ziua ce va veni. Dar pe langa recunostinta adusa lui Dumnezeu mai suntem datori cu recunostinta fata de parinti atat fata de cei trupesti ci si fata de cei duhovnicesti. Copii sunt datori sa se roage pentru parintii, elevii pentru profesorii, credinciosii bisericii sunt datori sa se roage pentru preotul lor asa cum si preotul se roaga pentru ei in sfantul altar. Deci fiecare e dator sa se roage pentru aproapele sau cum si Sfantul Iacov in epistola sa ne indeamna:Si va rugati unul pentru altul ca sa va vindecati ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului Insa vedem ca pe langa recunostinta samarineanului mai este si nerecunostinta celorlati 9. Asa a fost si in perioada VT multa nerecunostinta si de multe feluri. Ca exemple ar fi multe. Unul din ele este Adam si Eva care din neascultare si nerecunostinta fata de Dumnezeu si de darurile pe care le-au primit au fost alungati din Rai. Alt exemplu este slabanogul vindecat de Iisus la Vitezda si care dupa cum spune sfanta Traditie ar tocmai sluga care l-a palmuit pe Hristos cand a fost dus in fata arhiereului. Iata iubiti credinciosi ca prin pilda celor 10 leprosi Mantuitorul ne arata ca trebuie sa fim recunoscatori fata de El care Sa jertfit pentru noi si ne-a lasat Sfintele taine Sfanta Biserica si mai ales ne-a lasat Sfanta Liturghie care este jertfa suprema de multumire. Participand la ea cu credinta si evlavie noi aducem multumire Lui Dumnezeu pentru toate.

Prin cantarile Sfintei Liturghi aducem multumire asa cum este cantarea Pe tine te laudam Pe Tine te binecuvantam Tie iti multumim Doamne, iar preotul in altar rosteste: Iisus Hristos, multumind Tatalui a luat painea a frant-o si a zis. Asadar trebuie sa multumim lui Dumnezeu pentru toate fie ele bune sau mai putin bune. Dar poate va zice cineva cum voi putea multumii lui Dumnezeu pentru un necaz sau pentru un neajuns. Dar si eu las intreba pe acela Oare Iov din VT cum a indurat el atat, pierzandusi averile , copii, si zacand bolnav de lepra de unde a avut puterea de ai multumii Lui Dumnezeu pentru aceste necazuri zicand: Domnul a dat, Domnul a luat Fie numele Domnului Binecuvantat. Raspunsul vine din recunostinta din constiinta curata ca Dumnezeu da si tot El ia, El a facut Lumea si tot el va veni sa o judece. Deci sa fim cu luare aminte la aceasta pilda de azi si sa ne fie noua exemplu ca sa fim recunoscatorii ca si samarineanul si sa-i multumim Domnul pentru toate cate ne va da noua pana la sfarsitul veacurilor. Amin.