Sunteți pe pagina 1din 2

A fost odat-un cntre - Mihai Eminescu A fost odat-un cntre, Frumos i simitor. Cntat-a-ntr-un castel mre La masa regelui.

Frumoas fat el avea, Cum nu s-a pomenit, Cu ochi albatri rztori, Cu prul aurit. i cntreul o iubi i sara prin grdini Cnd luna tainic strluci I-o spuse tremurnd. Ea-l ascult i-i zise-atunci Cu glasul apsat: n veci nu pot s fiu a ta, De n-i fi mprat. i el s-a dus -a rscolit Popoare, ri ntregi, Sfrmat-a antice ceti, Zdrobit-au mndri regi i i-au supus i i-au silit S-l aib mprat. Unii d-iubire-l ascultau, Alii de fric iar. Atunci s-a dus colo, colo, La cel castel mre, Unde ca luna-i strluci Amoru-adnc i drag. Dar vai! cnd intr-n salele Mree, nalte, reci, Pe-un sarcofag ntins vzu Copila ce-a iubit.

Ca ceara palid era i, moale, prul blond Sta resfirat, amestecat Cu aurul vergin. i preoi tainic murmurau Adnce rugciuni i clopote se auzeau Vuind ncet i lin. ,,Att de mult am suferit Dureri, mrirea gr i astfel toate s-a sfrit i-ntreb: de ce? de ce? Ea auzise cum c el Murise-n btlii i de durere ea s-a stins Ca floarea-n vijelii.