Sunteți pe pagina 1din 31

Efectele poluarii aerului asupra mediului

Cuprins Introducere Capitolul I 1.1. Invelisul gazos al Pamantului 1.2. Poluantii aerului 1.3. Surse de poluare a aerului 1.1.1. Surse naturale 1.1.2. Surse artificiale Capitolul II 2.1. Factorii agentilor poluanti 2.2. Impactul agentilor poluanti asupra mediului 2.2.1. Ozonul 2.2.2. Compusii organici volatili ( COV ) 2.2.3. Oxizii de carbon 2.2.4. Oxizii de azot 2.2.5. Oxizii de sulf 2.2.6. Hidrogenul sulfurat 2.2.7. Acidul clorhidric 2.2.8. Florul si compusii sai 2.2.9. Clorul 2.2.10.Amoniacul 2.2.11.Substantele radioactive 2.2.12. Pulberi sedimentabile si in suspensie .. 2.2.13.Substante toxice si aeropurtate 2.2.14.Fosforul si compusii lui 2.2.15.Arsenul 2.2.16.Mercurul 2.2.17.Plumbul 2.2.18.Beriliul 2.2.19.Cadmiul 2.2.20.Cuprul 2.2.21.Poluarea aerului din intriorul counstructiilor, locuintelor, etc Capitolul III 3.1. Vantul 3.2. Calmul atmosferic 3.3. Turbulenta aerului 3.4. Umiditatea aerului 3.5. Temperatura 3.6. Cosurile industriale Capitolul IV 4.1. Purificarea emisiilor gazoase 4.2. Metode si mijloace de purificare a atmosferei 4.3. Alegerea unui aparat sau a unei instalatii de epurare Capitolul V Concluzii
2

..2 ...3 .3 ..4 5 ..5 5 6 .6 ..6 6 7 ..8 .8 10 12 13 .14 15 ..16 16 .17 .18 .18 .19 .21 22 ..23 24 24 .25 25 27 .. .27 27 ..28 28 .28 ..29 ..29 ..30 ..33 34 ..34

Introducere
Atmosfera sete unul dintre cele mai fragile subsisteme ale mediului datorita capacitatii sale limitate de a absorbi si a neutraliza substantele eliberate continuu de activitatile umane. Cresterea productiei de energie, industria chimica, metalurgica, de ciment, circulatia rutiera si aeriana, arderea gunoaielor, sunt tot atatea cauze care fac ca in ultimul timp sa devina tot mai acuta poluarea atmosferei. Aceasta poate sa apara fie datorita cresterii concentratiei in aer a unor constituenti normali ai atmosferei (dioxid de carbon,, oxizi de azot, ozon etc.), fie datorita patrunderii in atmosfera a unor compusi straini acestui mediu( elemente radioactive, substante organice de sinteza etc.). Poluarea atmosferei afecteaza calitatea vietii la scara planetara si, in general, ea reprezinta consecinta unor activitati umane find un fenomen actual al vietii urbane. Majoritatea poluantilor atmosferici pornesc de la arderi generatoare de energie. Motoarele cu explozie interna utilizate in transporturi, arderi de combustibili gazosi, lichizi sau solizi( carbuni, lemne) in unitati industriale, pentru incalzirea locuintelor etc., provoaca emisii de substante si particule care se degaje in atmosfera putand atinge concentratii nocive. Poluarea atmosferei are urmari neplacute, adfesea grave, asupra omului si mediului sau inconjurator, sub diferite forme : impiedica cresterea plantelor, diminueaza valoare produselor, agrcole, reduce vizibilitatea si adauga mirosuri neplacute mediului ambiant si cel mai important, afecteaza sanatatea omului. Prevenirea si combaterea poluareii atmosferei este o sarcina primordiala a tuturor tarilor si guvernelor din lumea intreaga. Ini acest sens in februarie 2001 Parlamentul Romaniei a ratificat Protocolul de la Kyoto la Conventia Cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, ce face referire la respectarea angajamentelor de limitare cantitativa si reducere a emisiei de gaze cu efect de sera fata de nivelul anului 1999. Ca urmare a acestui fapt, Romaniei ii revine sarcina sa reduca cu 92%, fata de perioada de referinta, emisiile de gaze cu efect de sera. In indeplinirea acestui angajament si in scopu l promovarii unei dezvoltari durabile, vor trebui aplicate si elaborate politici si masuri astfel incat sa se reduca la minimum efectele adverse, inclusiv cele ale schimbarilor climatice si efectele asupra comertului international si impactul asupra factorilor sociali si de mediu. Calitatea vietii pe Pamant este dependenta de calitatea aerului. Ritmul de crestere economica, inmultirea autoturismelor de toate genurile, supra popularea marilor metropole, fumului si vaporii nocivi degajati de sutele de mii de cosuri de fabrici etc., impun masuri bine gandite si stiintific fundamentate pentru a stapanii fenomenele periculoase de poluare a aerului, pentru a dirija dezvoltare economico-tehnica in folosul omului si al umanitatii. Un aspect special al poluarii aerului si aducerea, prin acesta, a unor daune deosebite sanatatii si vietii omului si a altor vietuitoare, este rezultatul fumatului. Fumatul prezinta un pericol deosebit
3

pentru sanatatea si viata celui ce-l practica, dar dincolo de acesta, el pericliteaza sanatatea celor din jur, a nefumatorilor. Despre poluare se poate vorbi inca de la descoperirea focului de catre om, dar revolutia stiintifico-tehnica a adus schimbari deosebite in poluarea atmosferei, largind foarte mult sfera materialelor poluante si a surselor de poluare. Fiind vorba de un ana din problemele actuale de importanta vitala, de igiena si sanatate publica, lupta impotriva poluarii se duce cu toate mijloacele, atat pe plan tehnic, cat si pe plan politic si juritic. Impotriva poluarii atmosferei se duce si o lupta preventiva, pentru eliminarea sau reducerea surselor de poluare, pentru impiedicarea prin mijloace tehnice moderne, a emisiei materiilor poluante. Considerem necesar sa precizam ca poluarea atmosferica face ravagii nu numai asupra omului, plantelor, animalelor, ci si asupra cladirilor, materialui ethnic fiind supus si el acestui fenomen, care ii accentueaza uzura. Este vorba mai ales, de materialu electric si electronic, din ce in ce mai miniaturizat, mai compact, cu functiuni mai complexe si deci extrem de sensibile la poluarea aerului, ceea ce impune luarea nu numai a unor masuri tehnice, ci si reglementarea legala a acestor activitati.

Capitolul I. Aerul. Elementul vital vietii.


1.1. Invelisul gazos al Pamantului Aerul formeaza un invelis gazos care inconjoare Pamantul, avand o grosime medie de aproximativ 3.000 km, numit atmosfera. Principalele zone in care este subimpartita atmosfera sunt:
4

troposfera stratosfera mezosfera termosfera exosfera

0 - 11 km altitudine; 11 35 km altitudine; 35 80 km altitudine; 80 400 km altitudine; 400 3.000 km altitudine.

Aerul este present pretutindeni, atat la suprafata scoartei terestre cat si in toate spatiile aflate in legatura cu atmosfera: in crapaturile si porii solului, in pesteri, in apa, in apa marilor si oceanelor etc. Aerul este un amestec de gaze in compozitiia sa normala intrand: azot, oxigen, bioxid de carbon, ozon, alte gaze, vapori de apa, puberi, bacterii etc. Modificarile survenite in compozitia aerului in urma procesului de respiratie :

Componentul insperat Azot Oxigen Bioxid de carbon

Proportia in aer : expirat 78 -79% 16 17% 3 4% 78 -79% 20 21% 0.03 0.04%

Prin acest schimb de gaze aerulu intrtine viata asigurand arderile necesare desfasurarii tuturor proceselor fiziologice din organismul uman. Aerul poate actiona insa si in sens patologic aspra omului atunci cand este poluat.

1.2. Poluantii aerului Poluantii aerului sunt substante solide, lichide sau gazoase, naturale sau artificiale ce pot si aero purtate. Clasificarea poluantilor aerului se pot face dupa : a) starea de agregare suspensii (aerosoli) sunt particule solide sau lichide dispersate in atmosfera. Principala lor caracteristica consta in faptul ca in functie de marima sau greutate ele au o stabilitate diferita in aer. Cele mai mari si mai grele se depun depede si se numesc pulberi sedimentabili, iar cele mai usoare si mai mici pot persista timp indeungat si se numesc pulberi in suspensie; gaze sub forma de poluanti in stare gazoasa, raspanditi in atmosfera datorita calitatii de a difuza cu usurinta, fiind purtati uneori la mari distante de locul unde au fost produsi si eliminati in atmosfera ;
5

b) provenienta primari acei poluanti care provin direct din surse de poluare identificate sau identificabile ; secundari acei poluanti care sunt produsi in mediu, prin intereactiunea dintre doi sau mai multi poluanti primari sau prin reactia cu constituentii normali ai aerului ; c) actiunea lor specifica asupra organismului iritanti sunt cei mai raspanditi in mediu, din aceasta categorie facnd parte pulberile cu un grad scazut de solubilitate, oxizi de sulf si azot, substante oxidante, ammoniac, fluor, clor, vapori de acid florhidric si clorhidric; asfixiantii sunt monoxidul de carbon, cianurile, acidul cianhidric, hidrogenul sulfurat ; toxici sistemici sunt metale grele si metaloide ca plumbul, zincul, cadmiul, mercurul etc. cancerigeni : - pot fi in functie de structura chimica : oraganici : - hidrocarburi policiclice aromatice, colaranti sintetici (anilina), substante organice clorurate (pesticide) ; anorganici : - Cr (produce cancer nazal), As (prduce cancer hepatic), Cd (produce cancer de prstata), Ni (produce cancer al cailor respiratorii), substante radioactive (produc cancer tiroidian); fibrozonati sunt suspensii de ciment, pulberi cu bioxid de siliciu si beriliu, pulberi inerte, cuart ; alergizanti pot fi de natura : minerala ( cu continut mare de cuart); organica : vegetala (in, canepa, tutun, cafea, cacao, ricin, soia) sau animala (puf, pene, fulgi).

1.3 Surse de poluare a aerului Surse de poluare a aerului pot fi clasificate in doua grupe: surse naturale ; surse arificiale (rezultate din activitati umane, antropogene). Toti poluantii produsi de aceste surse se numesc ,, poluanti primari . Termenul de ,, poluanti secundari este corelat cu termenul de ,,efect secundar asupra mediului ambiant, vietii si sanatatii umane. Uneori activitatile omului se indreapta catre imbunatatirea calitatii produselor (alimente, medicamente, apa potabila etc.), sau catre indepartarea rezidurilor rezultate din activitatea sa, avand ca rezultat compusi cu grad inalt de toxicitate. De exemplu, procesele de incinerare a rezidurilor pot deveni surse de poluare cu compusi extrem de toxici.
6

1.3.1. Sursele naturale de poluare a aerului nu provoaca decat in mod exceptional poluari importante ale atmosferei. Cea mai comuna dintre poluarile naturale este poluarea cu pulberi provenite din erodarea straturilor superficiale ale solului, ridicate de vant pana la o anumita altitudine. Furtunile de praf pot constitui uneori factori de poluare care pot influenta si sanatatea populatiei. De asemenea, dintre sursele naturale de poluare putem mentiona eruptiile vulcanice, emanatiile de gaze din sol, poluarea produsa de procese naturale de descompunere in sol a sunbstantelor organice, incendiile din paduri etc. 1.3.2. Sursele artificiale antropogene, sunt mult mai importante, inmultirea acestora constituind cauze pentru care protectia aerului reprezinta o problema vitala a lumii contemporane. Aceste surse sunt o urmare a activitatii omului, a progresului societatii, in primul rand a procesului de industrializare si urbanizare, avand drept consecinte poluarea mediului, implicit si poluarea aerului. Sursele de poluare artificiale ale aerului pot fi clasificate in : surse de poluare stationare ; surse de poluare mobile.

Capitolul II. Influenta poluantilor asupra mediului


2.1. Factorii agentilor poluanti Poluantii emisi in atmosfera sunt supusi fenomenului de autopurificare, care cuprinde in esenta procesul de diluare, de transformare chimica si de sedimentare. Procesele de diluare si sedimentare determina totdeauna scaderea concentratiei, cele de transformare chimica pot avea insa ca rezultat aparitia unor substante cu agresivitate si mai mare. Unele reactii chimice din atmosfera sunt benefice ducand la formarea unor substante mai putin agresive, de exemplu reactia dintre clor si amoniac cu formarea clourii de amoniu, compus mai putin agresiv si cu stabilitate mai mica in atmosfera. Mult mai important este fenomenul de dilutie si sedimentare, care este conditionat de proprietatile substantelor poluate si de conditiile mediului aerian in care patrund. In ceea ce priveste natura poluantilor, suspensiile au stabilitate mai mica in atmosfera decat gazele si o capacitate de difuzie mai redusa, stabilitate care este cu atat mai mica cu cat dimensiunea si masa sunt mai mari. Au deci, in raport cu gazele capacitatea mai redusa de a se dilua in aer, in schimb sedimenteaza ma usor. Gazele au capacitate de difuzie mai mare in atmosfera, capacitate care este invers proportionala cu densitatea. Gazele cu densitate mare (de ex .: clorul, vaporii de mercur etc.) se acumuleaza la nivelui solului, cele cu densitate mica ( de ex. : oxidul de carbon) se ridica repede in straturile superioare ala atmosferei.
7

2.2. Impactul agentilor poluanti asupra mediului 2.2.1. Ozonul Impactul asupra mediului. Ozonul este un oxidant puternic care poate reactiona cu orice clasa de substante biologice. In general, ozonul isi exercita actiunea prin doua mecanisme : oxidarea grupurilor sulfhidril si aminoacizi ai enzimelor, co-enzimelor, proteinelor si peptidelor ; oxidarea acizilor grasi polinesaturati la acizi grasi peroxidici. Membranele fiind compuse atat din proteine, cat si din lipide, sunt expuse actiunii ozonului. Celulele cu suprafata specifica mare sunt extrem de vulnerabile. Studiile epidemiologice au evidentiat efectele acute ca urmare a expunerii la concentratii rare de peste 0,2 mg/m3. Dintre prejudiciile produse de ozon trebuie mentionate : afectiunile asupra sistemului respirator (dificultati respiratorii, reducerea functiilor plamanilor, astm etc.), iritarea ochilor, congestii nazale, reducerea rezistentei la infectii, degradarea prematura aplamanilor in special la copii si tineri, etc. In orasele mari cu circulatie intensa, in timpul orelor de varf, evolotuia si efectele ozonului sunt foarte bine sesizate. Odata cu formarea ozonului se produce pe cale fotochimica si asa numitul smog (smoke=fum si fog=ceata), al carui component principal este ozonul. Smogul are aspectul unei cete dense. Smogul se mai defineste si ca o poluare atmosferica cu aerosoli, particule fine solide sau lichide, sub 100 microni, dispersate intr-un gaz. Masuri de ameliorare a mediului. Un control riguros al substantelor de baza ce formeaza ozonul contribuie la o buna protejare a mediului. In privinta emisiilor rezultate din sursele stationare, de exemplu cele provenite din fabricile chimice, rafinarii de petrol etc. ; controlul este mai usor, la fel ca si masurile pentru inscrierea emisiilor in normele standardizate. Este mai dificil controlul surselor stationare mici de exemplu la statiile de benzina, manufacturile de vopsit etc., unde procesul este in general sezonier sau discontinuu. O deosebita atentie trebuie acordata controlului surselor de poluare care emit compusi oraganici volatili (COV) proveniti, in principal in industria de sinteza a sunbstantelor chimice organice, deoarece impreuna cu oxizii de azot acestia contribuie la formarea ozonului. Teoretic, folosirea combustibililor alternativi in locul benzinei, de exemplu: metanolul, etanolul, gazul natural compresat etc., ar conduce substantial la formarea in cantitati mai mici a ozonului si a oxidului de carbon, in comparatie cu benzina. Se mentioneaza faptul ca ozonul si substantele de baza ale formarii acestuia sunt fregvent transportate de vant, depasind chiar granitele unor state si uneori conducand la controverse intre acestea. STAS 12574-87 indica pentru ozon concentratii maxime admisibile (CMA) 0,03 mg/m3 pentru media pe 24 de ore si 0,1 mg/m3 pentru media de 0,5 ore.
8

2.2.2. Compusi oraganici volatili (COV) Impactul aspupra mediului si masurile de ameliorare a mediului sunt asemanatoare celor enuntate la ozon deoarece COV si NOx contribuie in mod hotarator la formarea gazului nociv, ozonul.

2.2.3. Oxizii de carbon Monoxidul de carbon, este considerat ca fiind cel ma raspandit agent poluant, incolor, inodor, insipid, putin mai usor decat aerul. Este estimat la cca. 230 milioane t/an cu o remanenta de 2-3 ani, dupa care se transforma in CO2. Principalele surse de CO sunt gazele de ardere incompleta de la roducerea energiei termice prin arderea combustibililor fosili, gazele de esapament, gazele de cocserie (50%) si convertizoanele de oxigen (75%) precum si gazele de cracare catalictica in faza de regenerare a catalizatorului. Efectul nociv imediat se datoreaza faptului ca reactioneaza cu hemoglobina, impiedicand transportul de O2 de la plamani la celule, formand carboxihemoglobina, produs responsabil de intoxicatii grave si deces la om si alte vietuitoare. De mentionat ca hemoglobina are afinitate pentru CO de 200 ori mai mare decat pentru O2, ceea ce explica pericolul intoxicatiilor cu CO2. Cantitatea de CO2 este mai mare (24.000 ppm/vol) in cazul utilizarii drept carburant a benzinei decat in cazul utilizarii motorinei (1.000 ppm/vol). O importanta metoda de reducere a cantitatii de monoxid de carbon a constituit-o inlocuirea benzinei cu plumb, cu benzina fara plumb. In ultimul deceniu, prin impunerea filtrului catalictic plasat in teava de espament a masinilor, procentul de oxid de carbon a scazut mult in orasele din tarile puternic dezvoltate economic. De mentionat ca si in Romania s-au introdus de la inceputul anului 2000 asemenea norme (cunoscute sub numele Euro 2). Conform STAS 12574/87 ,, Aer din zonele poluate conditii de calitate , concentratiile maxime admise sunt, pentru media de scurta durata (30 minute) 6,0 mg/m3, iar pentru media de lunga durata, de 2 mg/m3. Emisiile de CO2 in gazele de esapament in Romania sunt normata la 2-4% din volumul acestora. 2.2.4. Oxizii de azot Impactul asupra mediului. Prezenta oxizilor de azot in atmosfera produce prejudicii asupra plantelor. Este insa dificil de determinat cu exacitate, care efecte sunt rezultatul direct al actiunii oxizilor de azot si care al actiunii poluantilor secundari produsi in ciclul fotolitic al oxizilor de azot. S-a dovedit ca unii dintre acesti poluanti secundari sunt foarte vatamatori pentru plante. Actiunea concentratiilor ridicate de dioxid de azot asupra plantelor s-ar putea datora si formarii de acid azotic.

La o expunere de o ora la concentratii relativ ridicate de dioxid de azot, de exemplu de 25 ppm, se produce cadera frunzelor. La o xpunere de ora, la concentratii de 4-8 ppm, se observa la unele plante o necroza care cuprinde aproximativ 5% din suprafata frunzei. Cercetarile asupra mortalitatii animalelor indica faptul ca dioxidul de azot este de patru ori mai toxic decat monoxidul de azot. In atmosfera poluata, monoxidul de azot nu este iritat si nu este considerat un pericol pentru sanatate. Pericolul privind prezenta monoxidului de azot in atmosfera poluata consta in faptul ca se oxideaza la dioxid de azot care este mult mai toxic. In testele facute pe animale expuse la concentratii foarte mari de monoxid de azot s-au observat o paralizie a sistemului nervos central si convulsii. Dioxidul de azot exercita un efect toxic foarte puternic. Informatiile respective provin mai ales din studiile de laborator facute asupra animalelor. Concentratiile de dioxid de azot mai mari de 100 ppm sunt mortale pentru cele mai multe specii de animale si 90% din decese sunt cauzate de edem pulmonar. Sunt foarte rare speciile de animale care prezinta rezistenta la expuneri de dioxid de azot in concentratii de la 1 la 100 ppm. In general, in experimentele efectuate la aceste concentratii moartea survine de la 10 minute pana la aproximativ 21 ore de expunre, in functie de animal. Efectele toxice ala dioxidului de azot asupra animalelor se manifesta prin schimbari in functionarea plamanilor, modificari in structura proteinelor, schimbari celulare, marirea veziculelor pulmonare, modificari hematologice si enzimale, pierderi in greutate, susceptibilitatea la infectii respiratorii etc. Informatiile referitoare la efectele toxice ale dioxidului de azot asupra omului se gasesc in literatura, in numar redus si numai in legatura cu concentratii mai mari decat cele prezente in aerul ambiant. Exista numeroase imprejurari in care expunerile profesionale laactiunea monoxidului de azot pot afecta sanatatea oamenilor. Pot apare mai multe tipuri clinice de otravire cu oxizi de azot. La unele cazuri apar o iritatie severa cum manifestari de arsuri si sufocari, tuse violenta insotita de expectoratie de culoare galbena. La alte cazuri apare voma, somnolenta, slabiciune, pierderea cunostintei. Persoanele care sufera ascest tip de otravire nu prezinta edem pulmonar si daca sunt scoase din mediu isi pot reveni complet. Astfel intoxicare poate deveni fatala. Al treilea tip, care sufera asa-zisa intoxicatie de ,,soc , przinta simptome severe de asfixiere, convulsii si oprirea respiratiei. Aceste cazuri de intoxicare pot rezulta in urma inhalarilor de oxizi de azot in concentratii ridicate. Expunerile cronice intermitente la concentratii de ordinul 10-40 ppm dioxid de azot pot provoca in ultima instanta enfizem. Pragul pentru perceperea mirosului de dioxid de azot la om pare a fi de aproximativ 0,12 ppm. Alte efecte. Sub actiunea oxizilor de azot se produce o reducere a culorii colorantilor fixati pe fibrele textile si o tendinta de ingalbenire a anumitor aditivi ai textilelor. Cea mai mare sensibilitate la actiunea oxizilor de azot o prezinta colorantii utilizati pentru fibre tip acetat de celuloza. Anumite fibre sintetice reactioneaza direct cu oxizii de azot producand o colorati galbena, datorita unei proprietati a fibrei insasi.
10

Concentratii de 0,066-0,084 ppm dioxid de azot produc efecte cosrosive asupra unor materiale. Modul cel mai obijnuit de manifestare a poluarii urbane a aerului il constituie reducerea vizibilitatii. Aceasta este cauzata de dispersia si absortia luminii de catre particulele sau gazele din atmosfera. Dioxidul de azot - intens colorat - absoarbe lumina in intreg spectrul vizibil, dar mai ales la lungimi de unde mici (violet, albastu si verde). In atmosfera dioxidul de azot reduce stralucirea si contrastul dintre obiectele indepartate si produce impresia ca orizontul si obiectele sunt colorate galben-pal pana la rosu-brun. Prezenta suplimentara aparticulelor solide si aerosolilor combinata cu prezenta dioxiduil de azot reduce si mai mult vizibilitatea, contrastul si stralucirea obiectelor, dar suprima efectul de colorare a oxizilor de azot. STAS 12574-87 intitulat Aer din zonele protejate conditii de calitate prevede pentru dioxidul de azot urmatoarele valori pentru CMA: 0,75 mg/m3 media pe 30 de minute ; 0,25 mg/m3 zilnica si 0,06 mg/m3 media anuala. 2.2.5. Oxizii de sulf Impactul asupra mediului. Prezenta dioxidului de sulf in atmosfera constituie principala cauza a proceselor distructive asupra plantelor. Multe plante prezinta o sensibilitate accentuata la actiunea oxizilor de sulf in comparatie cu oamenii si animalele. Sensibilitatea variaza in functie de concentratie si de timpul de expunre. Dioxidul de sulf provoaca leziuni localizate, cu efecte generale asupra plantelor. Celulele sunt mai intai inctivate. Daca atacul este masiv, tesuturile vegetale se distrug ramanand urme caracteristice asupra nervurilor. Leziunile provocate de dioxidul de sulf si tulburarile produse in asimilatia clorofiliala diminueaza fotosinteza. Mecanismulactiunii toxice a dioxidului de sulf asupra plantelor este inca putin cunoscut. Se stie insa ca actiunea sa toxica este determinata de proprietatile sale oxido-reducatoare si de aciditatea sa. O serie de factori ca luminozitatea puternica, umiditatea si temperatura favorizeaza aparitia leziunilor chiar la concentratii mai mici de dioxid sulf. Comportamentul diferitelor specii de vegetale la actiunea dioxidului de sulf este foarte variar. Plantele cu frunze suculente prezinta cea mai mare sensibilitate, in tipm ce plantele cu frunze aciculare prezinta cea mai mare rezistenta. Dioxidul de sulf ca poluant atmosferic exercita asupra omului cu totul alte efecte decat dioxidul de sulf pur. Sinergismul cu alti poluanti atmosferici, in special cu particulele solide, accentueaza efectele toxice ala dioxidului de sulf. Concentratiile de dioxid de sulf care produc efecte detectabile in organismele animale si umane sunt mult mai mari decat cele corespunzatoare pentru vegetatii. Efectele dioxidului de sulf asupra omului se manifesta in primul rand printr-o iritatie a sistemului respirator. Acesta apre la concentratii de 5 ppm. ; inunele cazuri iritatia apare la concentratii de 1-2 ppm si este insotita da spasm bronsic la concentratii de 5-10 ppm.
11

In ceea ce priveste actiunea toxica acuta a dioxidului de sulf prin expuneri intermitente la concentratii mai ridicate, parerile diversilor autori sunt intru totul unanime. In privinta actiunii cronice, prin expuneri continuue la concentratii relativ mici, parerile sunt diferite si merg pana acolo in cat neaga o astfel de actiune. Numeroase cercetari au dovedit insa efectele cronice ale expunerilor indelungate la concentratii mici. S-a dovedit ca dioxidul de sulf odata intrat in organism prin caile respiratorii apare in sange si produce tulburari in metabolismul glucidelor si in procesele enzimatice. In prezenta particulelor solide actiunea dioxidului de sulf determina efecte si mai grave. La concentratii anuale de 100 g/m3 paricule asociate cu concentratii de 30 g/m3 dioxid de sulf se constata o crestere a sensibilitatii la diferite boli a copiilor. Experientele facute pe loturi de animale expuse la inhalatii de dioxid de sulf au scos in evidenta o mortalitate crescuta. Ca si la om, daca dioxidul de sulf este absorbit pe particule solide efectele sunt si mai grave. Efectul cumulativ determina o crestere a numarului de imbolnaviri si decese in randul animalelor expuse. In orase mari, alaturi de dioxidul de sulf sunt prezente si cantitati importante de trioxid de sulf. Inhalat de oameni si animale, produce efecre iritante mult mai puternice decat dioxidul de sulf si determina aparitia spasmului bronsic, chair in concentratii relativ scazute. Sinergismul cu dioxid de sulf si cu alte substante poluante prezente in atmosfera duce la aparitia unor reactii fiziologice noi. Alte efecte. Oxizii de sulf ataca diversele materiale mai ales cand, in prezenta umiditatii, sunt trecuti in acid sulfuric, cu capacitate de distrugere mai mare. Dioxidul de sulf in prezenta particulelor are o capacitate de distrugere si mai mare. Astfel, oxizii de sulf corodeaza suprafetele metalice, deterioreaza si decoloreaza cladirile, ataca marmura si orice piatra de constructie, deteriorand astefel monumentele. Aciditatea aerului poluat datorata oxizilor de sulf, deterioreaza si decoloreaza tasaturile, obiectele de piele, hartia etc. C.M.A. prevazut in STAS 12574-87 prevede pentru SO2 valori medii de 0,75 mg/m3 pentru 0,5 ore, de 0,25 mg/m3 pentru 24 de ore si de 0,01 mg/m3 pe an. 2.2.6. Hidrogenul sulfurat Impactul asupra mediului. Hidrogenul sulfurat, este foarte toxic pentru oameni, intra in corpul omenesc pe cale respiratorie, de unde este transportat de sange la diferite organe ale corpului. Hidrogenul sulfurat care a intrat in sange, poate produce la blocarea transferului de oxigen, mai ales in concentratii mari. In general, hidrogenul sulfurat este o otrava pentru celule si enzime si poate produce schimbari ireversibile in sistemul nervos. La concentratii mai mari de hidrogen sulfurat, moartea survine prin paralizie rapida a centrului respirator. Totusi, daca victima este scoasa imediat din mediul toxic si respiratia este initiata inainte de stopul cardiac, se poate obtine o recuperare rapida. La concentratii mici, hidrogenul sulfurtat provoaca conjunctivita, secretie lacrimala, iritarea traseului respirator, edem pulmonar, vatamarea muschiului inimii, schimbari psihice, pierderea echilibrului, paralizia nervilor, spasm, inconstienta, colaps circulator. Simptomele comune sunt: gust metalic, oboseala, diaree, intunecarea verii, durere intensa a ochilor, insomnie si ameteala. Hidrogenul
12

sulfura prezinta efecte sinergetice in amestec cu disulfuri organice si oxid de carbon, chiar in cazul in care fiecare gaz in parte este sub limita de periculozitate. Hidrogenul sulfurat are un miros asemanator cu cel al oualelor stricate ; acest stimul este cel mai sensibil indiciu al prezenteti sale in concentratii mici. Perceperea mirosului depinde de indivizi, varsta, sex, locul in care se gaseste, daca individul fumeaza. Sensibilitatea mirosului variaza intre 145g/m3. Pana la 50.000g/m3 mirosul este puternic, dar nu este intolerabil. La concentratii mai mari datorita paraliziei nervului olfactiv, datele asupra mirosului se falsifica. La concentratie peste 1.120.000g/m3 ,nu mai exista senzatie si moartea vine rapid. Pierderea sinsibilitatii mirosului apare la cca. 150.000g/m3 dupa expunere de 2-15 minute. Hidrogenul sulfurat produce aceleasi efecte si asupra animalelor domestice ca si asupra omului. Experimentele cu cantitati sub 60.000g/m3 timp de 5 ore asupra unor plante nu au produs efecte nocive. Doze mai mari afecteaza aceste plante. Mai sensibile sunt tomatele, tutunul, castraverii. Hidrogenul sulfurat este daunator mai ales pentru plante tinere. Simptomele atacului constau in vestejire, ofilire. Alte efecte. Hidrogenul sulfurat din atmosfera reactioneaza cu vopselele care contin saruri ale metalelor grele in picmentii lor si in uleiul sicativ, cu care foemeaza un precipitat care se inchide la culoare sau decoloreaza suprafata. Cel mai comun picment este albul de plumb, un carbonat bazic de plumb. Acesta se inegreste in prezenta hidrogenului sulfurat. Prezenta hidrogenului sulfurat intuneca rapid cuprul si argintu. Aliajele cu aur sunt rezistente fata de hidrogen sulfurat, dar ataca zincul la temperatura camerei, formand o pelicula protectoare. Standardele statelor prevad diferite limite permise ale concentratiei de hidrogen sulfurat in atmosfera, la noi in tara C.M.A. in STAS 12574-87 sunt: 0,015mg/m3 media pe 30 de minute si 0,008 mg/m3 media zilnica. 2.2.7. Acidul clorhidric Impactul asupra mediului. Acidul clorhidric irita si astaca membranele ochiului si mareste perioada respiratorie. Efectele daunatoare asupra organismului se agraveaza in functie de concentratie si timp de expunere, provocand edem pulmonar si chiar moarte in cazuri extreme. Pana la concentratia de 5 ppm prezenta acidului clorhidric nu are efecte deranjante iritarea membranelor mucoaselor are loc la 10 ppm. Dificultati respiratorii apar la o doza de 10-50 ppm. Activitatea devine imposibila la doze intre 50 si 100 ppm, omul nu poate sta mai mult de 60 minute la astfel de concentratii. Expunerea omului nu mai cateva minute la o concentratie de 2000 ppm produce moartea. Acidul neutralizeaza alcaliile tesuturilor si inflameaza partea superioara a plamanului, produce edem pulmonar, spasm lasringial, urmata de moarte. Acidul clorhidric umed nu are aceleasi efecte ca acidul clorhidric gazos, intru cat acesta nu are actiune puternic dizhidratanta asupra tesuturilor. Cu toate acestea, ceteurile acide ale solutiilor de acid clorhidric calde produc rani ale nasului si ale gingiilor, ulcerarea mucoaselor nazle si ale gurii si senzibilizarea pielii fetei asfel incat barbieritul devine anevoios.
13

O expunere prelungita a cantitatii mici de acid clorhidric provoaca eroziunea dintilor. Limita de percepere a mirosului indicata in literatura este intre 0,06-10 ppm. Expunerea iepurilor sau a porcilor la o doza de 670 ppm, un timp de 2-6 ore este fatala. O expunere de 30 minute la o doza de 4300 ppm este fatala pentru toate animalele. La aceste concentratii acidul clorhidric produce necroza epiteliilor traheei si ale bronhiilo, edem pulmonar, emfize, rani ale vaselor pulmonare. Se produc leziuni si in alte organe. Studiile sistematice efectuate asupra sensibilitatii plantelor expuse actiunii acidului clorhidric arata ca, la o doza de 5-20 ppm in doua zile plantele mor. Se stie ca ceata de acid clorhidric si solutiile respective sunt extrem de corosive pentru metale si aliaje. Coroziunea metalelor creste cu cresterea concentratiei acidului. STAS 12574-87 prevede urmatoarele concentratii maxime admise (CMA): 0,3mg/m3 media pentru 30 minute ; 0,1mg/m3 medie zilnica. 2.2.8. Florul si compusii sai Impactul asupra mediului. In stare concentrata florul actioneaza puternic asupra mucoaselor si face ca mirosul sa devina putin sensibil, astfel incat se respira in continuare neobservat, in consecinta, ataca puternic traheea ceea ce limiteaza respiratia si determina o senzatie de sufocare. Acidul fluorhidric actioneaza iritant asupra mucoaselor cu intepaturi si arsuri, curgerea nasului, lacrimare, tuse, sangerari ale mucoaselor si apoi voma, colici, simptome cerebrale, tulburari ale vederii etc. Asupra pielii fluorul produce arsuri cu basici. Produce o iritare puternica a ochilor si caonjunctivita. In consecinta, sunt necesare masuri de protectie. Acidul fluorhidric este o otrava caustica puternica, chiar mai puternica decat acudul clorhidric. Acidul fluorhidric concentrat introdus in stomac produce voma, precum si alte simptome, iar in final moartea. Chiar in concentratii de cca. 6% provoaca o senzatie de intepare, are loc mortificarea epiteliilor, voma, oboseala. Muncitorii care graveaza sticla se pot imbolnavi datorita iritarii organelor respiratorii si a pielii mainilor. Se limiteaza folosirea acidului florhidric prin utilizarea unor suflatoare cu nisip pentru a matisa sticla. Otraviri cronice pot avea loc la fabricile de ingrasaminte chimice, unde se utilizeaza fosfati naturali ce contin fluor care se degaja ca acid fluorhidric, la atcul acestora cu acid sulfuri. Ca prim ajutor contra arsurilor cu HF se recomanda spalarea cu apa multa si stropire pana se formeaza basici. Apoi se freaca pielea cu o perie de perlon pana se indeparteaza tesutul ars. Se trateaza locurile atinse cu o pomada de acid de calciu, cu o solutie de amoniac, cu o pasta de glicerina-oxid de magneziu sau o alifie de stearat de magneziu si cu o solutie 10% de calciu-gluconatlactobionat. La arsuri intrne se recomanda albus de ou, lapte, bauturi vascoase, pilule de gheata, cocaina. Se pot face injectii cu lactat sau gloconat de calciu. Nu se folosesc grasimi, care fac ca fluorul sa patrunda in organism. Se lucrreza cu ochelari, manusi, costum impermeabil, cisme. Difluorura de oxigen F2O este mai periculoasa decat fluorul. Acesta patrunde adanc in plaman si probabil pana in alveolele respective, producand o tuse continua, greata si dispnee. Inhalarea trifluorurii de azot impura provoaca dureri de cap, voma, diaree.
14

Azotatul de fluor, in concentratii mai mari, provoaca intepaturi in nas, dureri de cap si greutate in respiratie. Acidul hexafluorosilicic este foarte otravitor. El provoaca arsuri ale pielii si ale mocuaselor. In solutii diluate este un dezinfectant. Acidul fluorofosforic aste corosiv, produce iritari, arde pielea si mucoasele. Intoxicatiile cronice cu fluor produc patarea smaltulului dintilor si ateroscleroza. Patarea dintilor este determinata de un continut mic de fluor in apa de baut. Dintii cu continut mai mare de fluor sunt mai rezistenti. Dinti patati, usor de rupt, cu picmenti galbeni pana la rosu-negru, apar in masa dintelui la concentratii prea mari de fluor in apa potabila (1mg/l).

2.2.9. Clorul Impactul aspura mediului. Clorul este un agent oxidant foarte puternic capabil sa reactioneze atat cu substantele organice, cat si cu cele anorganica. Acesta il face periculos pentru oameni, animale, plante si numeroase materiale. In prezenta umiditatii, se formeaza acidul hipocloros care este un alt agent oxidant puternic si acid clorhidric, unul dintre cei mai putrnici acizi: Cl2 + H2O == HClO + HCl Daca acesti acizi se formeaza in membranele mucoaselor corpului, are loc o puternica vatamare. Sensibilitatea variaza de la persoana la persoana. Efectul principat observat este iritarea si coroziunea mucoaselor ochilor, nasului, gatului si cailor respiratorii. Expunerea la concentratii mari poate cauza edem pulmonar, pneumonie, emfizem si bronsite. In cazuri extreme, se poate produce moartea prin sufoacare. Exista indicii ca omul prezinta toleranta pentru concentratii mici. La concentratii ale clorului sub 1 ppm oamenii simt anumite iritatii. Expunrea la concentratii de 14-21 ppm o perioada de 30-60 minute devine periculoasa. O doza de 100 ppm nu poate fi tolerata mai mult de 1 minut. Simptomele intoxicarilor acute sunt : teama, soc, grata, vomitare, arderea ochilor, sincopa. Expunrea la doze mari este urmata de socuri cu o costrictie spontana a muschilor traheei sau bronhiilor intr-un astfel de grad incat urmeaza sufocarea. Deoarece clorul ataca usor mucoasele, oraganele respective sunt afectate. Intrarea cloruluo in sange are loc numai la doze masive (2 g/m3) si este fatala. Efectele cronice, datorate unor expuneri la concentratii mici, s-au putut pune in evidenta in unele cazuri. Muncitorii din jurul instalatiilor de albire, daca sunt expusi la concentratii ce cca. 5 ppm sufera de maladii ale bronhiilor si sunt predispusi la tuberculoza. Dintii acestora sunt colorati de acidul clorhdric produs de reactia clorului cu uniditatea din gura. S-a observat ulcerearea membranei mucoaselor nasului. Animalele expuse la doze de oridunul zecilor sau sutelor de ppm un timp de cateva minute pana la cateva ore, mor in majoritatea cazurilor. Clorul produce hemoragia plamanului si edem pulmonar mai usor decat concentratii egale de amoniac, acid cianhidric, dioxid de sulf si hidrogen sulfurat.
15

Datele cunoscute arata ca plantele sunt sensibile la clor in functie de doze, de specie, de varsta lor. Simptomele care au fost observate sunt necroza si decolorarea frunzelor. 2.2.10 Amoniacul (NH3) Impactul asupra mediului. emisiile de amoniac, inhalate in cantitati superioare celor prevazute in STAS 12.5740-87, au ca efect sufoacarea, care dispare odata cu reducerea cantitativa a emisiei. La expuneri indelungate s-au repetate caile respiratorii sunt grav afectate. Deoarece amoniacul se dizolva foarte usor in apa amoniacul din aer, antrenat de precipitatii, ajunge in apele de suprafata unde are ca efect, printre aletele, si eutrofizarea acestora. Masuri de ameliorare a mediului. nocivitatea amoniacului care apare la fabricarea acestuia trebuie redusa, in principal, printr-un control riguros asupra procesului de productie. Daca totusi pierderile de amoniac din procesul de fabricare-prelucrare a apelor amoniacale nu pot fi suficient controlate, ele trebuie colectate si trimise in turnuri de stripare, unde, la un pH = 10,5-11,5 amoniacul este fractionat in gaze mai putin nocive. La noi in tara, nocivitatea amoniacului care apare in terenurile agricole este mai putin periculoasa, cantitati mari de amoniac se dezvolta in special la Ecuator si Tropice. STAS 12.574-87 indica drept concentratii maxime admisibile (CMA), pentru amoniac, de 0,3mg/m3 pentru media de scurta durata (30 minute) si 0,1mg/m3 pentru media de lunga durata (24 h). 2.2.11. Substante radioactive Impactul asupra mediului. Radonul inhalat afecteaza tesuturile plamanilor, conducand, in final, la cancerul pulmonar. Se estimeaza ca riscul imbolnavirilor ca radon este de 10 ori mai mare la fumatori, in comparatie cu nefumatorii. Masuri de ameliorare a mediului. De o deosebita importanta este captarea gazelor, pulberior etc., in locurile unde apar sursele de poluare, deoarece odata patrunse in atmosfera interventia este foarte dificila. Pentru prevenirea si combaterea poluarii cu substante radioactive este extrem de importanta colectarea tuturor reziduurilor de substante radioactive, ramase dupa prelucrarea minereurilor radioactive si a deseurilor din totate domeniile de utilizare a acestora. In ceea ce priveste radonul, pentru evitarea contaminarii, este necesara asigurarea evitarii patrunderii lui in cladiri, locuinte, etc. In tara noastra, standardele in vigoare prevad : pentru depunerile radioactive limita de avertizare 370 Bq/m3 /zi, iar ca limita de alarmare 1850 Bq/m3/zi ; pentru aerosoli, limita de avertizare este de 185 mBq/m3, iar limita de alarmare 333m Bq/m3 (mBq = milibecquerel). 2.2.12. Pulberi sedimentabile si in suspensie Impactul asupra mediului. Pulberile, praful, aerosilii si fumul pot, pe termen scurt sau lung, sa aiba efecte negative asupra mediului, respectiv asupra sanatatii umane. Acesti poluanti produc
16

iritarea ochilor, a gatului si duc la reducerea rezistentei la infectei, cauzand boili cronice. Unele particule in suspensie, de exemplu cele provenite din esapamentul motoarelor Diesel, pot produce cancer pulmonar. Altele, de exemplu cele purtate de vant, pot antrena substante toxice, ca bifenoli policlorurati si pesticide. De asemenea unele pulberi pot cauza coroziunea unor constrctii si influenteaza in mod negativ dezvoltarea florei si faunei. Existenta unei cantitati crescute de pulberi in atmosfera duce uneori la reducerea vizibilitatii. Masuri de ameliorare a mediului. O masura eficace, ca si in cazul altor poluanti, consta intrun control permanent si riguros al pulberilor la locul de producere. Pulberile rezultate din fabrici sunt controlate prin intermediul filtrelor electrostatice de diferite tipuri, cum este, de exemplu, cazul emisiilor provenite de la fabricile de ciment, prajirirea piritelor in fabricile de acid sulfuric, centralele termoelectrice etc. Sunt si pulberi care pot fi controlate prin metode conventionale, spre exemplu pulberile rezultate in urma fumului, furtunilor de nisip, antrenarea de vant a solurilor erodate etc. Premiera nationala : o statie pilot ecologica la CET Timisoara (articol publicat in ziarul ,,Evenimentul zilei aprilie 2002). Pe platforma CET Sud din Timisoara se realizeaza o statie pilot cu caracter unicat menita sa evacueze intr-un mod inedit zgura si cenusa rezultate in urma arderii, dupa o metoda ecologica, si mai mult economica. Pusa la punct in colaborare cu specialistii de la firma EGI din Budapesta, o noua tehnologie elimina poluarea provenita prin dispersarea zgurii si cenusii, transpormand aceste reziduuri in slam dens. In felul acesta suprafetele de teren afectate vor fi mult mai reduse iar posibilitatile de depozitare a zgurii si cenusii vor creste cu aproximativ 40% fata de sistemul clasic. Inclusiv consumul de energie electrica va fi diminuat cu cel putin 30% iar reziduurile de zgura si cenusa, care inainte poluau, devin un bun material de constructii, utilizabil la modernizarea drumurilor. Factorii implicati in realizara acestui obiectiv, in premiera, estimeaza ca el sa intre in probe tehnologice in luna mai 2002. STAS 12.574-87 Aer din zonele protejate conditii de calitate stabuleste pentru pulberi in suspensie concentratii maxime admisibile (CMA) de : 0,5mg/m3 (medie pe 30 minute) ; 0,15mg/m3 (medie pe 24h) si 0,075mg/m3 (medie anuala) ; pentru pulberi sedimentabile, CMA este de 17g/m2/luna. 2.2.13. Substante toxice aeropurtate Substantele chimice aeropurtate (fosfor,arsen, mercur, plumb, beriliu, clorura de vinil etc.) pot fi de natura anorganica sau organica. Deoarece aceste substante sunt antrenate usor de vant, ele pot fi gasite, uneori, la distante mari de locul emisiei in atmosfera. In cele ce urmeaza vom prezenta caracteristicile fizico-chimice si nocive ale acestora. Impactul asupra mediului. Substantele chimice toxice aeropurtate ajung in atmosfera direct sau indirect, prin intermediul fumului captat si evacuat, prin cosurile inalte ale unor platforme industriale etc. Oamenii sunt expusi direct la aceste substante toxice in primul rand prin inhalare. Expunerea indirecta poate surveni, dupa caderea pe sol sau in apa a particulelor aeropurtate, afectand culturile, animalele si pestii consumati de populatie. Apa potabila poate fi, de asemenea contaminata. Pe aceste cai, la un consum prelungit, aceste substante see acumuleaza in corpul omenesc si ca urmare a unei concentratii ridicate pericliteaza puternic sanatatea. Prejudiciile
17

produse de substantele aeropurtate sunt numeroase, conducand la diverse actiuni cum ar fi in cazul beriliului la boli pulmonare, a ficatului, a rinichilor, a splinei, a glandelor limfatice etc. ; benzenului la leucemie ; clorurii de vinil la cancerul ficatului si plamanilor ; plumbului la intarzieri in dezvoltarea creierului etc. Numeroare alte substante toxice aeropurtate afecteaza caile respiratorii, plmanii etc., producand dereglari nervoase. Mai multe informatii privin proprietatile fizico-chimice si prejudiciile provocate de substantele toxice aeropurtate vor fi prezentate la descrierea fiecarui poluant. 2.2.14. Fosforul si compusii lui Impactul asupra mediului. Fosforul are un punct de aprindere scazut. Nu se prinde cu degetele ci cu penseta si se folosesc manusi de cauciuc deoarece produce arsuri grave. Ajuns pe piele el arde la P2O5 care cu apa formeaza acid fosforic puternic caustic. De pe corp se indeparteaza cu nisip cand exista insa fosfor nereactionat si cu apa dupa ce s-a format deja acid fosforic. Rana se spala cu o solutie 3% NaHCO3 este contraindicat sa se foloseasca grasimi uleiuri, unsori si lapte. Fosforul alb este o otrava protoplasmica. Animiti compusi ai sai in special fosfatii organici,pot fi mortali pentru om si animale daca subiectii se expun la aer care contine concentratii mari din fosfatii respectivi. Oexpunere la cantitati relativ sczute poate provoca perturbarea proceselor metabolice. Toxicitatea fosforului se datoreaza proprietatilor sale reducatoare, care perturba procesul de oxidare intracelulara. Are o actiune directa asupra inimii. Intoxicatiile cronice produc fracturi spontane, anemie, pierderi in greutate. Fosforul rosu nu este toxic, chiar introdus in organism pe cale bucala. S-au observat totusi, ca efecte voma, tremuratul muschilor si colaps. Fosfina, atunci cand este inhalata, produce durere a diafragmei, senzatie de frig, ameteala, dispnee, bronsita, edem, atacul plamanului, convulsii, coma si moarte. Doza letala este de 60 ppm. Fosfina ataca sistemul nervos central si sangele. La o cantitate de 2000 ppm, omul moare in cateva minute. Carbidul contine fosfura de calciu, care cu apa se transforma in fosfona ; este continuta in acetilena. Acesta poate provoca intoxicari. Pentru terapia intoxicatiilor se recomanda tiosulfatul de sodiu, respiratii cu oxigen etc. Acidul fosforic sub forma de solutie este puternic iritant al pielii si al membranelor mucoaselor. Si alti acizi ai fosforului sunt periculosi. Astefel de acizi sunt : acidul hipofosforos, acidul fosforos, hipofosforic, meta-si difosforic primari, hexametafosfatul de sodiu. Toti fosfatii care reactioneaza acid sunt la fel de periculosi ca si acidul fosforic diluat. Unii fosfati tribazici, din cauza reactiei lor alcaline ataca usor pielea. Fosfatul disodic anhidru produce iritatii slabe ale pielii si mucoaselor. Oxitriclorura de fosfor este intens iritanta a ochilor, a pielii, a membranelor, mucoaselor. Inhalarea ei produce edem pulmonar. 2.2.15. Arsenul
18

Impactul asupra mediului. Efectul arsenului asupra oamenilor, animalelor si plantelor, depinde de concentratie si de compusul chimic in care acesta se gaseste. Arsenul metalic este putin toxic. Arsenul pentavalent nu este toxic, insa in organism se transforma usor in compusi trivalenti care sunt toxici. Cei mai toxici sunt arsentii alcalini, urmeaza apoi arsenatii alcalini urmati de arsenul coloidal. Trioxidul de diarsen (arsenul alb) este foarte toxic. Este utilizat la distrugerea buruienilor, a rozatoarelor, insectelor si la conservarea pielii. In medicina se foloseste in tratarea dermatitelor, bronsitei cronice, astmei, anemiei si pentru tratarea neoplasmului pielii. In medicina veterinara se utilizeaza pentru tratarea emfizemului pulmonar, a tusei cronice, anemiei, a debilitatii si a bolilor de piele neparazitare. Simptomele unei intoxicari acute sunt iritarea sistemului gastro-intestinal, greata, voma, diaree care continuua cu soc si moarte. Intoxicarea cronica consta in exfoliere, pigmentarea pielii, herpes, degenerarea ficatului si rinichilor. In mod asemanator anhidridei arsenoase se comporta trisulfura de diarsen, selenura de diarsen, pentaflorura de arsen, pentaselenura de diarsen. Triclorura de arsen este extrem de toxica. Formeaza prin hidroliza acid clorhidric, care este iritant si anihidrida arsenoase. Trifluorura de arsen este de asemenea foarte toxica. Arsenul din praful din aer cauzeaza iritarea pielii si a membranelor mucoase, absortia facandu-se mai ales pe portiunile umede ca si cele de la cutele epidermei. Apar dermatite, bronsite usoare, iritatii nazale. La o expunere mai severa are loc perforarea septului nazal. Simptomele acute ale otravirii cu arsen sunt : inflamarea stomacului si intestinelor, dificultate de inghitire, arsuri in gat, crampe violente, diaree, voma, raceala, piele umeda, febra, iregularitate a batailor inimii, moarte posibila in cateva zile. Dintre simptomele cronice se citeaza : salivarea, pierderea poftei de mancare, vomitari ocazionale, durere in stomac si intestine, diaree sau constipatie, inflamarea mucoaselor nasului si ale gingiilor, perforarea septului nazal, stranut, tuse, ulcerarea pielii, pigmentarea cenusei a pielii, dermatite. Arsina este cel mai toxic compus al arsenului. Aceasta este mai toxica decat oxidul de carbon de 10-20 ori. Ea se formeaza cand se degaja hidrogen in prezenta arsenului. O expunere timp de o ora la o doza de 210.000g/m3 este foarte riscanta. Expuneri la mai putin de 150g/m3 produc anemie hemolitica, efectul primar fiind distrugerea celulelor rosii din sange. Arsenul in orice forma este eliminat din corp prin urina, par, unghii, epitelii. Ele se gaseste in cantitati mici in sange, tesuturi, oase si par. Timpul de injumatatire biologica pentru excretia arsenului este de 30-60 ore. Desi pare a exista o toleranta a organismului la arsen, in anumite limite apar keratoze pe palma mainilor si pe talpa piciorelor, dupa folosirea arsenului in scopuri medicale. S-a observat adesea ca dupa tratament cu arsen trivalent apare cancer. Compusii cu arsen, in special arsenatul de plumb si cel de calciu au fost folositi ca insecticide. Cei mai multi arsenati sunt toxici insectelor si au efect slab asupra plantelor. Animalele acvatice manifesta o rezistenta deosebita fata de arsen, motiv pentru care unii compusi cu arsen se folosesc la controlul unor plante acvatice. Arsenitul de sodiu este un sterilizant al solului din jurul gardurilor, in vecinatatea podurilor, amplasamentelor radar, a terenurilor de tenis etc.
19

Se poate trage concluzia ca diferiti compusi ai arsenului sunt daunatori plantelor daca nu sunt controlati. La intoxicari cu mari cantitati de anhidrida arsenoasa se recomanda injectii intra venoase cu triosulfat de sodiu. Concentratia maxima admisa in STAS 12574-87 pentru media zilnica este de 0,003mg/m3. 2.2.16. Mercurul Impactul asupra mediului. Prin inhalarea mercurului sau a unor compusi ai sai are loc o intoxicare sau otravire datorita unei absortii a unor cantitati mari pe caile respiratorii. Vaporii de mercur sau compusi ai sai inhalati, sunt mai periculosi decat cei ingerati. Cea mai mare parte din vaporii de mercur inhalati sunt absorbiti in alveolele plamanului. Alcoolul etilic inhiba absortia vaporilor de mercur prin inhalare. Compusii organici sunt absorbiti in cantitate mai mica ecat cei anorganici. Prin trecerea vaporilor de mercur prin peretii alveolari si capilari, mercurul elementar si sarurile mercuroase se oxideaza repede la saruri mercurice. Acesta formeaza compusi solubili in sange, tesuturi, lipide si proteine. Mercurul elementar este solubil in lipide si difuzeaza usor prin continutul lipidic al membranelor celulare (peretii alveolari) fiind tranportat de lipidele sangelui la tesuturile sensibile, de exemplu creierul. Mercurul metalic este oxidat la ionul mercuric care reactioneaza cu grupele tiolice ale proteinelor. Compusii organici cu mercur nu sunt transformati usor in compusi anorganici in sange, in rinichi si in ficat. Anumiti compusi organici raman in cantitate mai mare in sange si se leaga de tesuturi mai usor decat cei anorganici. Organele care ecumuleaza mercurul in cantitatea cea mai mare sunt : rinichii, ficatul, creierul, splina si traseul respirator. Compusii organici se concentreaza in cantitate mai mare in creier si in ficat decat cei anorganici. Vaporii de mercur si compusii mercurului sunt excretati prin urina, fecale si in cantitate mai mica prin bila, transpiratie, saliva si lapte. Factorii principali care determina efectele mercurului in intoxicare oamenilor sunt : marimea si viteza absortiei, proprietatile fozico-chimice ale compusilor inhalati, si susceptibilitatea individuala. Inhalarea mercurului in doze de 1200-8500g/m3 produce intoxicatii acute care afecteaza mai intai sistemul digestiv si rinichii. Intoxicatiile acute se manifesta prin gust metalic, greata, dureri abdominale, voma, diaree, dureri de cap si albuminurie. Dupa cateva zile, glandele salivare se unfla, se dezvolta stomatite si gastreite si se formeaza, linii negre de sulfura de mercur la gingiile inflamate. In continuare se pierd dintii si apare ulcer la buze si obraz. Expuneri la doze sevre produc tensiune si greutate in piept, greutate in respiratie si tuse. In stadiul final apar hemoliza, lipsa somnului, dureri de cap, ticuri faciale, tremuratul degetelor, delir si halucinatii, apoi moartea. Simptomele uzuale la intoxicarile cronice sunt erethismul, gingivitele si trmurul muscular. Unele persoane manifesta neliniste nervoasa, insomnie, pierderea poftei de mancare. Erthismul se concretizeaza prin : timiditate, depresiune, descurajare, a miscarilor, deteriorarea auzului, inabilitate de a scrie sau vorbi. Ca masuri de prevenire in primul rand se recomanda limitatea posibilitatii de evaporare a mecurului, prin pastrarea in vase inchise. Trebuie evitata scaparea lui pe podele. Camerele in care se
20

lucreaza cu mercur sa aiba podea fara crapaturi si sa fie bine ventilate. Muncitorii trebuie sa-si schimbe hainele inainte si dupa lucru. Gura si dintii se spala de doua ori pe zi cu apa oxigenata sau clorat de poatasiu. Persoanele care lucreaza in mediul respectiv vor face control medical la fiecare 6 luni. Este interzisa activitatea in aceste medii poluate a unor mersoane care sufera de plamani, nefrite, boli ale gurii. In atmosfera cu vapori de mercur se va folosi masca de salvare speciala. Camerele ce contin vapori de mercur se gazeaza cu hidrogen sulfurat si apoi se ventileaza. Suprafetele contaminate cu mercur se trateaza cu sulf pulbere sau cu praf de zinc si apoi se curata. Picaturile de mercur greu de cules din cauza mobilitatii lor se solidifica cu zapada carbonica si apoi se colecteaza mai usor. La otravire cu sublimat (HgCl2) se administreaza mult lapte sau solutie de albus de ou de gaina. In ceea ce priveste plantele, vaporii de mercur metalic in doze mai mici de 10g/m3 produc daune unor specii de trandafiri si altor plante. Susceptibilitatea plantelor variaza dupa specii si varietate. Plantele au tendinta sa acumuleze cantitati mari de mercur in frunze si diferite alte parti. Animalele prezinta aceleasi simptome ca si omul insa sunt mai susceptibile de intoxicare la doze mai mici de mercur. 2.2.17. Plumbul Impactul asupra mediului. Intoxicarea cu plumbul sau compusi ai sai provine din alimente, aer, apa sau din diverse procese industriale. Pumbul este absorbit prin aparatul gastrointestinal si respirator. Plumbul inhalat sau aborbit nu se retine in intrgeme in corp. Studiile au aratat ca numai 10% din plumbul ingerat este retinut pe traseul gastrointestinal si intre 25-50% din plumbul inhalat este retinut si absobit de sistemul respirator, dupa dimensiuni, fosrma si densitatea particulelor. Cantitatea medie de plumb absorbita de cetatenii oraselor, gastro intestinal este de cca. 30g zilnic, pe cand prin sistemul respirator este sub 20g. Alimentele si bauturile contin cantitati variabile de plumb din care un individ consuma in medie 120-350g zilnic. Cea mai importanta actiune a pumbului consta in perturbarea asezarii fierului in scheletul porfirinic care are ca urmare o anemie pronuntata. Excesul de porfirine care se formeaza se elimina prin urina sub forma de coproporfirna. Plumbismul este caracterizat de crampe abdominale, dureri de cap, constipatie, pierderea poftei de mancare,oboseala,anemie, paralizia nervilor motori, encefalopatie. Mucitorii din topiterii de pumb se imbolnavesc de stomatite si gingivite. Functionarea rinichilor este perturbata de intoxicatiile cu plumb. Plumbul produce perturbatii in sistemul de formare a sangelui prin alterarea sintezei hemoglobinei si a timpui de supravietuire a globulelor rosii din sange. Se stie ca plumbul se acumuleaza cu varsta in schelet, rinichi, ficat, aorta, pancreas, plamani. Eliminarea plumbului are loc prin intestine, urina si sudoare. Simptomele esentiale de intoxicare cu plumb sunt : fata de plumb, colici, anemie, porfirimirie, cresterea continutului de plumb in fecale si urina, marirea continutului de plumb in sange.
21

Presaturnismul apare cu simptomele clasice de precipitare a plumbului din sange in jurul gingiilor, dintilor cu hidrogenul sulfurat care se gaseste in saliva, celulele pestrite in sange (plumbul determina descompunerea celulelor rosii in sange), scurtarea mainilor sau degetelor. Saturnismul consta in accentuarea acestor simptome, anemie, guta, colici, dureri in abdomen, vomitari,hipertensiune, astenie etc. Saturnismul provoaca avorturi, mortalitate infantila degenerescenta, predispozitie la tuberculoza. CMA dupa STAS 12574-87 este de 0,0007mg/m3. 2.2.18. Beriliul Impactul asupra mediului. Cea mai mare periculozitate a beriliului o prezinta inhalarea sa, sau a comusilor sai. Lezarea pielii si a mucoaselor poate avea loc la manipularea sarurilor solubile ale beriliului. Intoxicatiile pot fi blande, moderate si severe sau chiar fatale cand este atacat de sistemul respirator. Pneumonii chimice acute produc toti compusii beriliului : beriliul metalic, oxidul de beriliu, sulfatul de beriliu, difluorura, diclorura si hidrgodrgenul. Fenomenele care apar sunt de la guturai, faringite, tracheo-bronsite la reactii pulmonare si sevre in functie de gradul, durata si timpul de expunere. Expunerea, in imprejurarile industriale, la doze mari de saruri solubile este fatala. Indispozitiile incep cu tuse usacata si continua, cu greutate sub stern, slabire, oboseala si pierderea in greutate. Mucoasele tesuturilor sunt inflamate. Se observa schimbari in plaman unde apar la raze X noduli discreti. Cazuri acute de pneumonie se spitalizeaza si se trateaza cu oxigen, ca bronhodilator, antihistamine, antibiotice si cortizon. La expuneri mici are loc atcaul nasului si gatului, apoi al traheei si in sfarsit al plamanului. Sarurile solubile pot ataca pielea. Are loc iritarea pielii (dermatite de contact) cu difluorura, diclorura, sulfat, azotat si hidrogen de beriliu. Dermatoze alergice au fost produse de fum, ceata, praf din difluorura de beriliu si alti compusi. In continuare pot apare ulcer chimic si granulom ulceros. Sarurile solubile ataca nasul, traheea si bronhiile. Ele produc edem,ulceratie, hemoragie. Leziuni histopatologice cauzate de bolile cronice de beriliu apar in piele, tesut subcutanat si plaman. Beriliul afecteaza sistemul enzimatic, afecteaza mecanismul de transport al oxigenului nu se limiteaza la efecte locale in plaman. Berilozele si granulomatoza beriliului sunt boli care apar in toate organele corpului. Deoarece beriliul ramana mult timp in corp el poate induce cancer. Exista dovezi care arata ca beriliul are actiune toxica atat fata de plante, cat si fata de animale. 2.2.19. Cadminul Impactul asupra mediului. Sunt date referitoare la toxicitatea sulfatului de cadmiu, diclorurii de cadmiu, a oxidului de cadmiu, ingerate pe cale bucala. Simptomele de intoxicare sunt : greata, vomari puternice, ameteala, durere in stomac, diaree, colaps, lipsa de sensibilitate a mainilor si picioarelor, convulsie. Au fost semnalate in decursul timpului cazuri de intoxicari cronice, in special in topitoriile da cadmiu si in topitoriile de zinc intrucat cadmiul insoteste zincul. Pentru intoxicarea cu cadmiu sunt
22

caracteristice urmatoarelesimptome : guturai, inel de cadmiu (culoare galbena sub forma unui inel la baza dintilor), scaderea sensibilitatii simturilor si albuminurie. Inelul de cadmiu de pe dinti este primul simptom al intoxicarilor cronice. S-au observat cazuri acute de intoxicare cu cadmiu sau oxid de cadmiu, din aerul poluat cu cadmiu in jurul unor intreprinderi. Dupa inhalare se observa iritatie, spasm cardiac, greata, extenuare, ameteala. Acestea continua cu cresterea ritmului respiratiei, al pulsului, cianoza si moarte. Concentratia maxima admisa in STAS12574-87 privind continutul de cadmiu ca medie zilnica este 0,00002mg/m3.

2.2.20. Cuprul Sarurile de cupru sunt nocive pentru stomac. Ele produc gastroenterite cu voma, gastroenterite acute si colici. Moartea poate sa survina ca urmare a atacului vaselor si slabirii inimii, in cateva ore. Daca sulfatul de cupru se elimina prin voma, pacientul se poate recupera. Doza letala pentru un om este cca. 10g. Acetatul bazic de cupru este mai putin toxic. O solutie de sulfat de cupru de cca. 1% se ia ca vomitiv la intoxicarile cu fosfor sau se spala cu acesta ranile cu fosfor. Doza terapeutica drept vomitiv este de 250mg. Extern este caustifiant. Din rani poate fi resorbit si poate deveni mortal. Transformarea sarurilorde cupru in compusi insolubili in stomac cu albus de ou si extern cu hidrogen sulfurat, le face mai putin toxice. Compusii organici ai cuprului, din care acesta nu se poate precipita cu albus de ou sunt destul de toxici. Atingerea ochilor cu saruri de cupru produce atacul mucozitatilor pielii, tulburarea partilor cornoase ale pielii, orbire. Se pare ca, cuprul metalic nu manifesta actiuni directe asupra stomacului. S-au inregistrat, totusi, unele accidente. Praful de cupru sau praful de bronz provoaca o inverzire a pielii, a parului si a dintilor. Intoxicarile cu alimente ce contin saruri de cupru sunt rare deoarece atunci cand acestea contin doze letale au un gust metalic insuportabil. Cuprul este un element care in urme este necesar vietatii. Lipsa de cupru produce lipsa de pofta de macare, slabire, impiedica cresterea, provoaca anemie si sterilitate. Cantitati mici de cupru favorizeaza formarea compusului fierului cu hemeglobina. 2.2.21. Poluarea aerului din interiorul constructiilor, locuintelor etc. Impactul asupra mediului. efectul nociv al poluantilor din interiorul cladirilor depinde in mare masura de natura si concentratia poluantilor si de eficienta sistemelor de ventilatie. Sisteme de ventilatie, impropriu proiectate si explorate, pot conduce la asa numitul ,,sindrom al bolii constructiilor care se manifesta prin iritatii ale ochilor, nasului si gatului, oboseala, letargii, dureri de cap, greturi, pierderea totala sau partiala a memoriei, etc. Efectelepe termen lung ale acestor boli conduc la dereglarea intregului sistem nervos si chiar la cancer. In continuare prezentam impactul deosebit al unor poluanti interiori :

23

Radonul, despre care s-a vorbit anterior, daca este inhalat, particulele emit radiatii ionizante care pot prejudicia reteaua sensibila a plamanilor si pot conduce, in final, la cancerul pulmonar. Riscul de cancer este mult amplificat la fumatori in comparatie cu nefumatorii. Fumul de tutun, implica un risc major, atat pentru cel ce fumeaza, cat si pentru ,,fumatorii pasivi , care sunt siliti sa inhaleze aerul astfel poluat, in locuinte sau birou. Daca fumatorul ,,trage in piept , riscul este si mai mare prin introducerea fumului pana in intimitatea alveolelor. Substantele poluante, nocive, rezultate din arderea tutunului sunt numeroase, ele fiind estimate la peste 2000. Cei mai periculosi factori de risc asociati fumatului sunt radicalii liberi si compusii aromatici policiclici (de pilda benzipirenul), care au o actiune cancerigene. Pe langa acestea, fumatul presupune eliberarea unei mari cantitati de monoxid de carbon, o adevarata otrava pentru sange si esuturi. Fumul de tigara mai contine nicotina, metale grele, de exemplu de cadmiu, particule in suspensie sau sedimentabile, compusi organici volatili si produsi ai arderilor incomplete (de exemplu hidrocarburi aromatice polinucleare). Nicotina este un toxic puternic, capabil ca in doza de 40-60mg sa ucida omul. Fiind volatili, alcaloizii nicotinici trec in fum in proportie de 30-40% fata de cantitatea lor totala. Fumand o singura tigara, omul introduce in plamani cam 3-4mg nicotina, din care aproximativ 90% se absoarbe in sange, provocand tulburati cardiace, hipertensiune, atlelosescleroza etc. Suprapunerea acestor noxe, duce in final la infarctul miocardiac si cancer pulmonar, atat de fregvent la fumatori. Nefumatorii, siliti sa inhaleze fum de tutun in spatii inchise ori neaerisite, sunt expusi la aceleasi riscuri de imbolnavire ca si fumatorii. In S.U.A. se estimeaza ca numarul decedatilor de cancer pulmonar printr nefumatori, datorita mediului nociv produs de fumatori, variaza intre 500-5000 persoane/an. Azbestul. Fibrele si particulele fine de azbest sunt responsabile de cancerul plamanilor si alte diferite boli respiratorii. Azbestul a fost folosit in trecut intr-o mare varietate de materiale de constructii, incluzand diferite tipuri de izolatii, protectii cantra focului, tigle pentru acoperisuri, placi pentru pardoseli etc. Dupa un timp de exploatare, materialul imbatraneste si incepe sa se formeze adevarati nori de praf si fibre fine de azbest care, in cele din urma sunt inhalate si acumulate de om dend nastere la numeroase maladii. Formaldehidele si alti compusi organici volatili. Formaldehidele pot cauza numeroase maladii cancerigene umane, de asemenea, acestea provoaca iritatii ale ochilor, nasului, dereglari respiratorii etc. Alti compusi organici volatili, comuni in orice locuinta, includ benzenul, provenit din fumul de tigara si percloretilene emise la spalarea in uscat a imbracamintii, vopselele si lacurile, inclusiv unii compusi de spalare sunt de asemenea, poluanti periculosi. Poluanti biologici. Instalatiile de incalzire, ventilatiile, umidificare, aer conditionat etc., stau la baza dezvoltarii si proliferarii poluantilor biologici, cand aceste echipamente nu sunt bine intretinute. Ele pot provoca prejudicii sanatatii umane, prin : reactii alergice la polen, ciuperci etc. ; infectii bacteriale si virale ; reactii la toxinele chimice produse de ciuperci etc. Pesticidele. Folosirea in interiorul cladirilor a pesticidelor de toate tipurile prezinta riscuri importante pentru sanatate.

24

Capitolul III. Modul de dispersie al poluantilor aerului


Din punct de vedere ecologic, pericolul de poluare legat de atmosfera are doua aspecte : unul direct, legat de compozitia atmosferica daca ea ar suferi alterari pe termen scurt, si altul legat de rolul de vehicul pe care il poate juca atmosfera in transportul rapid al multor factori nocivi (este un vector al agentilor poluanti). Modul de dispersie al agentilor poluanti pe calea aerului depinde de factorii meteorologici si de modul de evacuare prin cosurile intreprinderilor. 3.1. Vantul este cel mai important factor care contribuie la dispersarea poluantilor in atmosfera. El se manifesta printr-o miscare orizontala a atmosferei care antreneaza poluantii in masele de aer purtate de vant. Difuziunea poluantilor in atmosfera este direc proportionala cu viteza vantului . vantul uniform de si de viteza mica mentine concentratii ridicate de poluanti in stratul de aer in care au ajuns. Cu cat vantul are o viteza mai mare, cu atat volumul de aer in care se disperseaza agentul poluant este mai mare si concentratiile rezultate vor fi mai mici. Vantul este deci un factor pozitiv in lupta contra acumularii de agenti poluanti, dar tot el este vinovat si pentru dispersarea nedorita a agentilor poluanti de pe sol ; 3.2. Calmul atmosferic este cea mai favorabila conditie meteorologica pentru poluarea aerului, pentru ca pe masura producerii de poluanti de catre diversele surse, acestia se acumuleaza in vecinatatea locului de eliminare si concentratia lor in crestere continuu. 3.3. Turbulenta aerului este un fenomen complex ce rezulta din diferentele de temperatura, miscare si frecare dintre straturile in miscare, a unor portiuni mici ale maselor de aer, care determina o continua stare de agitatie interna. Turbulenta favorizeaza dispersarea transversala fata de directia vantului a agentilor poluanti, ea se afla in legatura directa cu regimul vanturilor. O turbvulenta puternica se manifesta prin fluctuatii puternice ale vantului la sol (atat in privinta directiei, cat si a viezei) care amesteca bine aerul. In cazul unei turbulente medii, caracterizata prin stabilitatea verticala neutra, fluctuatiile vantului sunt mai reduse, iar la turbulenta slaba, cu stabilitate verticala, vantul este slab si constant in directie si intensitate. Turbulenta este un factor care favorizeaza difuzia si viteza de formare a amestecurilor de poluanti-aer. Din punct de vedere al modului cum se produce, tulburenta atmosferica poate fi : mecanica, are ca masura principala frecarea maselor de aer de suprafata terestra, ea fiind in functie de rugozotatea solului ; este accentuata de cresterea rugozitatii solului si de viteza vantului ;
25

termica sau convectiva, este generata de diferenta de temperatura care poate exista intre suprafete si curentul de aer aflat deasupra, fiind datorata repartizarii neuniforme a temperaturii. Ambele feluri de turbulente sunt prezentate concomitent in atmosfera, in proportii diferite, in functie de conditiile meteorologice : turbulenta mecanica cu fluctuatii tipice ale vantului de ordinul secundelor predomina in noptile cu vant, nici calde, nici reci. turbulenta termica cu perioade tipice de fluctuatii ale vantului de ordinul minutelor predomina in zilele cu soare si vant slab. 3.4. Umiditatea aerului este unul din cele mai schimbatoare elemente meteorologice. Ea se opune difuziei poluantilor si respectiv miscsorarii concentratiei lor, impiedicand particulele sa se deplaseze. Umiditatea crescuta duce la formarea de ceata, care produce concentrarea impuritatilor. In zonele poluate ceata se formeaza frgvent pentru ca vaporii de apa, condenseaza usor pe particulele suspendate in atmosfera. Ocupand straturile inferioare ale atmosferei, ceata provoaca cresterea concentratiei poluantilor, devenind un factor activ in frmarea reactiilor chimice din atmosfera. In general, proportia crescuta de vapori de apa in atmosfera constituie un factor agravanat al poluarii. Abia la aparitia precipitatiilor este favorizata dizolvarea si spalarea de impuritati din atmosfera si aducerea acestora pe sol. Cercetarile facute arata ca ploaia realizeaza spalarea atmosferei in principal de gaze, iar zapada de impuritati solide. 3.5. Temperatura este influentata de anotimp, altitudine, forma reliefului, latitudine geografica. Instabilitatea temperaturii favorizeaza disperia poluantilor. 3.6. Cosurile industriale constituie una dinre sursele cele mai active de poluare a marilor zone industriale si a zonelor limitrofe acestora, precum si un mijloc de dispersie a poluantilor aerului. Pentru proiectarea si amplasarea lor s-au stabilit cateva reguli : cosul trebuie sa fie de doua ori si jumatete mai inalt decat cladirile din jur sau decat formele de relief din apropiere, astfel sa se evite turbulenta apreciabila la cos ; vitezele de iesire a gazelor la cos sa fie mai mari de 20 m/s, astfel ca jetul de gaz sa scape de zona propie de tulburenta a cosului ; gazele care ies din cosuri cu diametre sub 2 m si inaltimi mai mici de 60m vor izbi pamantul si atunci concentratiile la sol pot sa devina excesive ; concentratia maxima la sol a gazelor emise in cosuri, supuse difuziei atmosferice, apar la o distanta egala cu aproximativ 5-10 inaltimi ale cosului ; cand gazele emise pe cos sunt supuse numai difuziei atmosferice si tulburenta cauzata de cladirile inconjuratoare nu este importanta, se pot atinge concentratii la sol de ordinul 0.001....1% din concentratia gazului la iesirea din cos daca cosul este bine proiectat ; concentratiile la sol pot fi reduse prin ridicarea inaltimii cosului.

Capitolul IV
26

Metode de diminuare a poluantilor aerului


4.1 Purificarea emisiilor gazoase In capitolele anterioare s-a vazut ce efecte negative poate avea asupra mediului inconjurator poluarea atmosferei, cum poate influenta sanatatea omului de la disconfort pana la tulburarea unor functii, agravarea unor boli sau producerea unor afectiuni. Pentru prevenirea si combaterea poluarii aerului se pot lua masuri medicale si masuri tehnico-organizatorice. Masurile medicale constau in primul rand in stabilirea de norme sanitare sau de concentratii maxime admise pentru diversi poluanti atmosferici. Concentratia maxima admisibila inseamna cea mai mare concentratie a unui poluant care poate fi acceptata. Obijnuit se stabilesc doua norme sau concentratii maxime admise pentru fiecare poluant atmosferic si anume: onorma maxima momentana, care nu poate fi depasita in nici un moment, deoarece este direct periculoasa pentru organismul uman si o norma medie, care are la baza variatiile concentratiilor in timp ale diversilor ploluanti, determinate de emisiile variabile,de influenta factorilor climatici, de conditiile atmosferice etc. Normele medii pot fi si ele de mai multe feluri, in functie de timpul pentru care se calculeaza, astfel:norme medii pe o zi, pe saptamana, pe o luna, pe un an. Cu cat tmpul de calcul este mai mare, cu atat concentratia adimisa este mai mica. In al doilea rand, masurile sanitare constau in cercetarea influentei poluarii aerului asupra sanatatii populatiei din zonele de risc, adica zonele in care concentratiile maxime adimise sunt depasite si riscul de imbolnavire a populatiei este prezent. Masurile tehnico-organizatorice cad in sarcina organelor administrative sau de specialitate din diferite domenii care contribuie la poluarea aerului. Dintre acestea amintim: construirea de unitati industriale in afara zonelor de locuit; asezarea industriilor poluante fata de zonele de locuit, astfel incat vantul dominant (cel mai frecvent din zona) sa bata de la locuinte spre industrie si nu invers; inlocuirea combustibilului inferior cu combustibil superior, mai putin poluant, pentru incalzirea locuintelor si mai ales generalizarea sistemelor de incalzire prin termoficare; interzicerea circulatiei autovehiculelor cu defecte de ardere care elimina cantitati marei de poluanti atmosferici in localitati; dotarea zonelor libete dintre intrprinderile industriale poluante si locuinte cu spatii verzi alcatuite din arbori rezistenti la actiunea poluantilor (stejar, salcam, plop); tratarea prealabila a combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru reducerea concentratiilor poluantilor produsi; inzestrarea intreprinderilor industriale cu instalarii de retinere sau neutralizare a poluantilor atmosferici; construirea de cosuri cat mai inalte si/sau ridicarea presiunii de eliminare si a temperaturii emisiilor pentru usurarea difuzarii in atmosfera a poluantilor; autocontrolul poluantilor eliminati in atmosfera la nivelul emisiilor chia de catre intreprinderile industriale insesi.
27

4.2. Metode si mijloace de purificare a atmosferei La enumerarea surselor de poluare s-a aratat cat de complicata este stabilirea componentei unui poluant pentru a putea fi incadrat intr-o categorie precisa, iau uniformizarea acestora s-a vazut ca este imposibila, deoarece, practic,nici o sursa nu elimina un singur poluant, ci o combinatie a acestora intr-un grad mai mare sau mai mic de pondere a unora asupra celorlalti. La fel de important de precizat este faptul ca pana acum inca nu s-a ajuns a se concepe aparate de epurare (purificare) complexa, adica pentru mai multi poluanti deodata. Datorita acestor fapte, categorisirea unor metode de epurare dupa natura poluantilor este destul de grea. Deocamdata, ceea ce se poate afirma cu siguranta este ca pentru epurare pot exista doua categorii de metode: fizice si chimice, care dupa modul de actionare pot fi la randul lor impartita in diferite subgrupe: Metede fizice: uscate, umede si combinate; Metode chimice: prin spalare, prin reducere, prin separare, prin absortie si prin adsortie. Instalatiile si aparatele de epurare se pot grupa astfel: Instalatii sau aprate de purificare directa a poluantilor; Instalatii sau aprate de purificare care necesita un tratament al agentilor nocivi inainte de epurare; Instalatii sau aparate care utilizeaza ambele principii in acelasi timp. Din punct de vedere al mediului in care lucreaza pot fi: Inestalatii si aparate care lucreza in medii umede; Inestalatii si aparate care lucreza in medii uscate. Dupa modul de actionare pot fi aparate care folosesc: principiul detentei, pricipiul de impact, soc si inertie, principiul centrifugal, medii filtrante, pricipii electrostatice pentru medii uscate, iar in medii umede pot fi spalatoare, filtre umede, epuratoare cu spuma, separatoare dinamice. Aparatele care necesita un tratament prealabil al agentului nociv inainte de epurare pot fi cu ceata sau acustice. Dintre modelele si instalatiile cele mai reprezentative ale metodelor fizice si chimice se prezinta cateva in continuare. Aparate care folosesc pricipiul detentei La acest tip de aparat purificarea are la baza forta gravitatiei si pentru ca sa fie cat mai eficienta este necesar ca viteza amestecului gazos supus purificarii sa fie mica in interiorul instalatiei. Dintre aceste aparate: camera de depunere care se foloseste numai pentru captarea prafului, camera de depunre cu placi sau deflector introduse orizontal sau inclinat pe care se depun particulele. Instalatii si aparate care folosesc principiile de impact, soc si inertie In astfel de aparate si in special impactorul in cascada, camera cu sicane etc., aerosolul curge intr-o ordine sigura a unor ajutaje astfel incat fiecare dintre ele prezinta o viteza mai mare decat cel

28

precedent. In felul acesta, particulele mai grele vor fi retinute de primele trepte, iar cele mai usoare de ultimele. Un astfel de aparat este pulvocaptorul, care este construit dintr-un numar mare inele conice care isi misoreaza treptat diametrul in directia de miscare a gazului supus purificarii. Acestea sunt asezate unul langa altul la intervale mici, mentinand intre ele spatii inelare, prin care se elimina 95-97% din gazul care trebie purificat. Restul de 3 5% din gaz ce antreneaza cea mai mare cantitate de praf trece printr-un canal cu un diametru mic, orientat spre un acumulator de praf (ciclon), in care se depune praful. Aparate care folosesc principiul de separare prin centrifugare -cicloanele sunt aparate in care particulele sunt eliminate pe baza fortei centrifuge dintr-un gaz care se roteste. Particulele de praf antrenate de forta centrifuga se lovesc de corpul ciclonului (fig. 5.10) si cad la baza de unde se elimina. Daca se monteza mai multe cicloane in baterie se obtine un multiciclon care asigura un grad de purificare marit. Aparate care folosesc mijoace filtrante Pentru retinerea din gaze a particuleleor extrem de mici in conditii medii de temperatura, umiditate si coroziune se utilizeaza instalatii si aparate speciale numite filtre, iar oeratia corespunzatoare se numeste filtrare. Mai des folosite sunt filtrele fibroase, filtrul cu saci. Dintre materialele folosite la fabricarea filtrelor amintim: bumbacul, lana,inul, matasea, azbestul, sticla si diferite sintetice (poliamidice, poliacrilontrilice, poliesterice, polietilenice etc.). Instalatii si aparate care folosesc principiu separarii electro statice Separarea electro statica consta in incarcatea particulelor solide si a picaturilor fine de lichide de catre ionii de gaz produsi prin descarcari electrice in gazul din jurul unui electrod de inalta tensiune si apoi deplasarea particulelor si picaturilor catre un electrod colector legat la pamant. Aceasta metoda se utilizeaza cand exista un volum mare de gaze de purificat formate din particule fine sau ceata si nu exista riscul de explozie. Dupa mediul in care lucreza pot sa fie filtre electrice uscate sau umede, iar dupa forma electozilor pot fi uscate tubulare sau uscate cu placi (fig. 5.12). Filtrele electrice umede se folosesc la separarea prafului din mediile umede. In acest caz, electrozii de depunere sunt confectionati din tuburi de plumb de forma cilindrica sau hexagonala, sudati pe o placa tubulara plumbuita, care se sprijina pe marginea carcasei. In afara de aparatele pentru medii uscate sau umede mai sunt aparate si instalatii de purificare speciale: Aparate dinamice speciale pentru debite mici si mijlocii. De exemplu: rotociclonul care indeplineste in acelasi timp si rolul de ventilator si cel de desprafuitor, in prezenta unei perdele de apa.

29

Aparate de epurare prin aglomerare sonica, care se bazeaza pe efectul aglomerarii aerosolilor sub actiunea undelor sonore de frecventa inalta. Efectul de aglomerare este datorat ciocnirii particulelor care capata o miscare vibratorie indusa de mediul fluid in vibratie. Aglomerarea sonica e influentata de urmatorii factori: frecvent; timpul de expunere in campul sonic al aerosolului alcatuit din particule uniforme si de concentratie uniforma; intensitatea sonora; concentratia aerosolilor; temperatura. Sirenele, care sunt aparate generatare de unde sonore si pot fi statice si dinamice. Diferenta dintere cele doua tipuri este ca primele nu contin nici o piesa in miscare, pe cand cele din a doua categorie au o parte din componente mobile. Sistemele de epurare sonore au ca avantaje: functionarea la temperaturi inalte; eficacitate mare; securitate absoluta; investitii acceptabile. Primele aplicatii industriale ale epuratoarelor sonice au fost realizate in S.U.A in 1948 la recuperarea negrului de fum provenit de la un cuptor alimentat cu gaz natural. Cu rezultate bune sau folosit si la epurarea gazului de furnal, in industria de acid sulfuric, a unor gaze provenite de la unele cuptoare metalurgice etc. 4.3. Alegerea unui aparat sau unei instalatii de epurare Se considera ca alegerea unui singur sistem de epurare este insuficienta si deci, cand se porneste la conceperea unei instalatii de epurare, se recomanda sa se mearga pe un sistem combinat, avand in acest mod asigurata atat o epurare cat mai aproape de cea ideala, cat si o siguranta ca in cazul defectarii unuia din aparate, celelalte care concura la combinatia respectiva vor functiona in continuare. Alegerea epuratorului se face tinand cont de un complex de factori ca: dimensiunile si conceptia aerosolilor; debitul de fluid purtator (aer sau gaze diverse); gradul de epurare, volumul cheltuielilor de investitii, reparatii si intretinere, siguranta de exploatare etc. De regula, cand se urmareste o epurare foarte avansata se recurge la sisteme de purificare in mai multe trepte, pornind de la sistemele de epurare grosiera, prin mijloace mecanice (camere de depunere, cicloane, filtre cu saci), continuand apoi cu o epurare intermediara (senifina), realizabila in turnuri de pulverizare si in final cu o epurare fina, de obicei cu ajutorul filtrelor electrice. Operatia de epurare sau purificare a emisiilor gazoase are in primul rand scopul asigurarii sanatatii oamenilor si in al doilea rand doar recuperari economice. Datorita acestui fapt se impune ca dimensionarea aparatelor si instalatiilor de epurare sa nu se alunece pe panta economicitatii, neglijandu-se aspectul principal al aepurarii, deoarece in acest caz cheltuielile facute cu instalatia respectiva vor fi inutile, ele nerezolvand obiectivul primordial.
30

Capitolul V. Concluzii

Tema acestui proiesct se numeste Efectele poluarii aerului asupra mediului , unde in primul capitol avem o caracterizare generala a aerului, a invelisului Pamantului, precum si principalii poluanti ai aerului si sursele de poluare a acestora. Capitolul doi descrie in amanunt influenta poluantilor, factorilor acestora si modul de dispersie in aer a acestor poluanti precum si impactul pe care-l au asupra mediului, ceea ce duce la efecte magice la nivel global. Penultimul capitol contine cateva metode de diminuare a poluantilor aerului precum si aparatele folosite in acest scop. Ultimul capitol contine concluziile obtinute in urma efectuarii acestei teme de proiect. Bibliografie: 1. Eva Trimbitosu Fizica 2. Sanda Fatu Introducere pentru pregatirea proiectelor clasele XI-a si XII-a. Editura Plas 3. Rodica Ciarnace Ecologie si protectia mediului Editura Economica 4. www.referat.ro 5. www.e-scoala.ro 6. www.referat.clopotel.ro

31