P. 1
Referat Serile La Mircesti

Referat Serile La Mircesti

|Views: 1,538|Likes:
Published by mamaluirares

More info:

Published by: mamaluirares on Jan 18, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/17/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI FACULTATEA DE ŞTIINTE ALE EDUCAŢIEI PEDAGOGIA ÎNVAŢAMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

SERILE LA MIRCEŞTI DE VASILE ALECSANDRI

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC CONF. UNIV. DR. ANDREI MARIANA

STUDENT BREZOIANU FLORINA ANUL I 2011

INTRODUCERE 2.CUPRINS 1. PASTELURILE 3. CONCLUZII 5. BIBLIOGRAFIE . ANALIZA LITERARĂ A POEZIEI 4.

mărturisea bardul de la Mirceşti. bucolic. a desfăsurat exerciţii retorice în jurul marilor momente istorice şi a omagiat eroismul „ostaşilor noştrii” în războiul pentru independenţă. de lirism senin şi uşor” 1 „Dacă împrejurările m-au făcut poet. din izvor folcloric.„ Ş-acel rege-al poeziei. patetică şi melodramatică şi proza memorialistică. vesnic tânar şi ferice. „Înclinăm a crede astazi ca Alecsandri nu apaţine nici tipului romantic nici tipului clasic. Acum râde printre lacrimi când o cânta pe Dridri. aceasta am s-o mulţumesc poporului român din care m-am născut şi care cuprinde în sânul său comoara nesecată de cea mai sublimă poezie”. considerând ca rădăcinile adevăratei literaturi stau in folclor. p 20 . Acum secolii străbate. prin visare contemplativă sau chiar prin un anume exotism al operei lui sprintene. făcând din literatură o profesie – în sensul ideal al veacului trecut în cultura noastră. de a se dărui unei înclinaţii aducătoare de prestigiu şi glorie. fie că se exprimă erotic. a compus numeroase jocuri dramatice. fie de agreabil impresionism cum sunt impresiile de călătorie în ţară şi peste hotare. Alecsandri s-a risipit cu dărnicie.Scrieri vol I-IV. Ce cu basmul povesteşte – veselul Alecsandri. sau mai bine spus s-a distrat cu cele mai variate alcătuiri: a cules şi a prelucrat poezia populară şi a imitat-o în „Doine”. spirituale şi cursive. Bucureşti. el este mai curând un tip autohton. cu preocuparile ei multiple. a încercat nuvela romantică. o minune luminoasă. de la „canţoneta” sau „cântecelul” naiv şi pitoresc pâna la comedia socială. Editura Minerva 1967-1972. Introducere Fiindcă Vasile Alecsandi a fost de o fecunditate uimitoare şi fiindcă nu a avut un temperament complex. a versificat cu uşurinţă legende şi balade fantastice. fie de interes istoric cum sunt referatele literare despre misiunile lui diplomatice. a suspinat erotic afectat de iubirea romantic trăită şi tot romantic încheiată pentru Elena Negri. ce cu fluierul îţi zice. Ce din frunze îţi doineşte. Lirica lui Alecsanri este o efuziune de bună dispoziţie morală. a fost necontenit prezent in scrisul unei jumătaţi de veac şi a umplut un spaţiu istoric literar cu opera lui diversă. de simţire idilică şi graţioasă. a notat graţios aspecte din natura ţării in „Pasteluri”. comedia socială şi istorică. el s-a desfătat.” 1 . Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază. 1 Pompiliu Constantinescu.

mai bine zis trăirile interioare. considerându-l „cap al poeziei noastre literare în generaţia trecută”. atunci „Pastelurile” lui Vasile Alecsandri. alta marginală. unitară şi masivă.2. din operă. alcătuită din circa 30 de poezii. cât şi publicarea mai tuturor pastelurilor în revista „Convorbiri literare”. Titu Maiorescu continuă: „Deodată. care îl pune pe poet „în fruntea noii mişcări”. invocând corespondenţa cu Iacob Negruzzi şi Titu Maiorescu. şi iernei mult mai grele ce o petrecea izolat in literatura ţării sale. mai mult sau mai puţin independente de contextul majoritar. În forma de azi. dezgustat. cu caracteristici fizionomice pregnante. tipice pentru distinctia şi totodata spontaneitatea fermecătoare a temperamentului său poetic. Pastelurile Dacă ar fi să reconstituim biografia poetului. Mai cu seamă se remarcă atitudinea înalt contemplativă în faţa frumuseţilor eterne ale naturii. după o lungă tăcere. reflectă starea de spirit a omului de dincolo de amiaza vieţii. a prestigiosului cenaclu ieşean. Aprecierea că ciclul Pasteluri reprezintă partea cea mai durabilă şi valoroasă a operei lui Alecsandri. cu păstrarea însa. prin 1860. pare construit din juxtapunerea a două zone distincte: una centrală. Din dorinţa de a explica geneza operei. printr-o mai atentă şi laborioasă şlefuire a verbului. cele incluse în cea de a doua zonă. măcar din când in când. ale naturii autohtone în primul rand.” Dacă pastelurile din prima parte arată intenţia autorului de a prezenta peisajul autohton. privit sub semnul rotaţiei anotimpurilor. Cert este că. îi aparţine încă din perioada de constituire a acestui ciclu lui Titu Maiorescu. Mirceşti. a acelei degajări impersonale. cu ocazia apariţiei ediţiei Opere Complete. în întregul său. între anii 1868 şi 1869 îndeosebi. . de dispersiune şi eterogenie. frecventarea de către poet. într-o privintă. nu indiferent totuşi la soarta ţării pentru a cărei propăşire luptase in anii tinereţii. versul lui Alecsandri începe a câştiga mult în acurateţe şi eleganţa. poate chiar cu accentuarea pe alocuri. de maşinaţiile politice care aveau să ducă la abdicarea lui Cuza. din mijlocul iernii grele ce o petrecuse în izolare la Mirceşti. Unii istorici literari arată că la mijloc ar fi fost atât o influenta din partea Junimii. Paul Cornea observă că „ciclul. ciclul „Pasteluri” a fost constituit de poet în 1857. se bazează pe o clasificare arbitrară a materiei. poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor”. cuprinzând circa 10 piese. gândite şi scrise după retragerea la moşia de la Siret. odata cu Pastelurile.

aş spune aproape populară. indiferent de trecerea timpului. p 43 4 Dimitrie Caracostea . echilibrată ca temperatură. Alecsandri este primul care nu mai anexează natura altei realităţi. de regală descriere. prefaţa. nesilită. Editura Junimea. Pastelurile reprezintă "împlinirea pe teren românesc a unor aspiraţii către care năzuia de mult întreaga literatură europeană. Introducere la Pasteluri. Aş mai adăuga la aceste însuşiri fundamentale două caractere care individualizează această poezie. 1980 . în marea ei simplicitate. în forma ei autentic românească. în armoniosul ei echilibru sufletesc. scrise într-o limbă aşa de frumoasă încât au devenit fără compararecea mai mare podoabă a poeziei lui Alecsandri. al unei încântări mereu reînnoite şi sub o formă stapânită în felul poetului nostru. o podoabă a literaturii române îndeobşte."4 Vasile Alecsandri a asociat imaginilor picturale care predomină şi o prezentă umană. 1938 Vasile Alecsandri. vegetaţie şi aflată sub semnul rotaţiei anotimpurilor.” 3 În aceste poezii găsim peisajul nostru autohton. în care sunt înfăţişate peisaje reale sau imaginare.În aceea vreme. fără munte şi mare. menită a le însufleţi: ”Pastelurile reprezintă un registru de senzaţii şi imagini. uşor colorat. ceva vechi. 1972. prin intermediul cărora poetul îşi exprimă şi propriile sentimente. al muncii.” 2 „Meritul lui Alecsandri în Pasteluri e. termenul „pastel” nu avea sensul acceptat astăzi de: „poezie cu conţinut liric în care se zugrăveşte un tablou din natură ”(Dex). ci îl anexează pe poet naturii. după mine. întîi de a fi izgonit din lirica noastră peisajul şabloanelor pastorale sau romantice. „Rara taină a poeziei Pastelurilor rezidă.” Termenul „pastel” a fost împrumutat din pictură unde desemnează un tablou de natură sau un peisaj realizat în creion moale. Natura este văzută aici sub aspectul anotimpurilor. răzăşesc. Editura Albatros. înţelegând prin popular comoara etnică a stelor noastre. Bucuresti. cele mai multe lirice. al idilei şi al rodniciei. Titu Maiorescu a fost cel care a stabilit definiţia şi conţinutul Pastelurilor lui Vasile Alecsandri: „ Pastelurile sunt un şir de poezii. Semnificatia lui Vasile Alecsandri. pastelur. în ele însele suficiente ca să definească pe 2 3 Ion Pillat. Antologie. boieresc şi în acelaşi timp. adică o nobleţe naturală. col. într-un cuvânt. câteva idile. aceleaşi. Abia mai târziu termenul pastel îşi va preciza aria semantică şi anume o poezie descriptivă despre natură. o zonă cuprinsă între deal şi câmpie. toate însufleţite de o simţire aşa de curată şi de puternică a naturei. note şi bibliografie de Paul Cornea. anume distincţia. Pasteluri. Bucuresti. Iaşi. Pagini Alese. Editura Cartea Românească. dând impresia că natura este o realitate independentă care-l integreaza pe om în ritmurile ei vitale. prin legăturile adânci cu pământul ţării. ceva dârz.

„De fapt. deosebindu-se de restul creatiei sale. Două pasteluri. Analiza literara Lipsit de profunzimi. 1965 . Aflat la Mirceşti. după obositoarele călătorii în străinătate. 5 Şerban Cioculescu.pictor şi muzician. Tudor Vianu. Tudor Vianu sublinia capacitatea poetului de a fixa natura ca aspect individualizat în cadrul unui tablou general. Bucureşti. Alecsandri are puterea de a generaliza şi de a conferi imaginii prin sugestie un sens interior şi simbolic. fie că se odihneste pe malul Siretului. Opera sa trăieşte din legăturile cu prezentul. prin tehnica versificaţiei şi muzicalitatea diafană a cuvintelor. 3. 1971 6 George Călinescu. fie că străbate lunca şi aude concertul. primăvară. Vasile Alecsandri. constituindu-se în primul moment excepţional de poezie românească. îşi orientează discursul către public. Istoria literaturii române moderne. Spiritul echilibrat de perfectă armonie şi seninătate clasică se manifestă în pasteluri liber. Mandarinul şi Pastel chinez. Arta lui este de impresie dar impresionează şi prin cosmicitatea universului sau poetic. vară)6 În Pasteluri ne întâmpină fuziunea între universul interior dominat de aspiraţia spre linistea desavârşită şi spaţiile nemărginite. au caracter erotic. Alecsandri are o sensibilitate particulară pentru comunicare şi succes. serile la Mirceşti sunt de un farmec inegalabil. iarna. fără tentaţia efemerului şi a improvizaţiei. Vladimir Streinu. Editura tineretului. Pastelurile sunt "tot ce s-a scris mai frumos pâna la Eminescu". Au fost publicate în "Convorbiri literare" între anii 1868-1869. fie că participă la viaţa colectivităţii rurale. Editura Didactică şi Pedagogică. care îl face să considere poezia o forma superioară a sociabilităţii. De aceea. Pastelurile lui Alecsandri sunt un calendar al spaţiului rural şi al muncilor câmpeneşti respective (toamnă.”5. Poetul scrie în mod evident pentru a fi citit şi declamat. Bucuresti. poetul se regseşte.

cu o mică înscenare şi finalul în poantă acreditată odată cu specia. este pentru poet o sursă de plăceri rafinate: focul din sobă şi lumina lămpilor. Din aceasta perspectivă ni se pare potrivit să interpretam Serile la Mircesti. în perioada sa junimistă la o tehnică superioară. cu lungimi şi discontinuităţi cauzate de zborul liber al fanteziei. În felul acesta. cu o dicţiune mai apropiată de vorbirea firească se constituie într-un captatio enevolentiae sui-generis. Ideea poeziei trebuie să-i fi plăcut autorului. Naturaleţea tonului. Din lipsa efortului de cizelare rezultă o prospeţime ingenuă a textului ce dă la lectură impresia sinceritaţii. dacă menţiunea este exactă fusese scrisă în 1867.râvnind la recunoasterea generală. Mi-am găsit căsuţa căptusită pentru iarnă graţie prevederii Paulinei. el stie să păstreze în poezie tonul de conversaţie. Alecsandri preţuieşte clipa de răgaz. De altfel. o variantă ulterioară. poezia care deschide volumul de Pasteluri din 1875. poezia este eliberată de obligaţia de a participa la unitatea stilistică a volumului şi devine o prefaţă lirică a lui. Ea dezvoltă o retorică a adresării care instituie o relaţie personală a autorului cu cititorii săi. respectând formula compozitională de patru strofe. Discursul. constient. petrecerea agreabilă a timpului în cadru domestic şi sensibilitatea meteorologică.îi va scrie mai târziu prietenului Ion Ghica. autorul o publica izolat. în stil colocvial. în Revista contimporană.la mine acasă printre ai mei. cu irizări şi clar-obscururi care desteaptă . anii în imaginar şi îndemnul de a scrie sunt deopotrivă teme lirice şi subiecte epistolare. nesocoteşte norma de concentrare pe care se sprijină poetica Pastelurilor. dintre care două nepoţele şi patru căţei. ce aspira. probabil. însa la gradul cerut de elaborare. Această deschidere către receptarea imediată şi neproblematică exclude transfigurarea şi simbolurile dificile. o invitaţie. atâta câtă poate fi la acea dată sugerează dorinţa de comunicare. deşi. probabil. Constructia lejeră nesufocată de reguli. Ulterior aşezată la începutul volumului. pentru că se hotarşte să n-o părăsească ci scoate din acelaşi trunchi La gura sobei. judecată după criteriul poetului însuşi. Cotidianul. în ceea ce are previzibil şi repetabil. Cu toate că la maturitate angajamentul poetului este în primul rând estetic. pentru că accesibilitatea a fost din totdeauna o condiţie a întelegerii. abia în 1873. numai îndemnuri la lucru!" Aşadar. de slăbiciunile formale. evocând acelaşi mediu . la lectură. Poetul pare să versifice o pagină de corespondentă "Iată-mă în sfârşit . şi biroul meu renovat. amintind de plăcutul obicei al dedicaţiilor pe albume. „Serile la Mirceşti” ramâne inferioară celorlalte pasteluri. larg desfăşurat. care mă sărbătoresc şi mă ameţesc cu ciripitul şi lătratul lor.

tovarăş mângâios. Ruptura dintre spaţiul naturii şi cel al imaginaţiei îl determina pe 7 Ion Rotaru. Bucureşti. aromele ceaiului şi jocul alintat al căţeilor aduc în poezie acea seducţie a otium-ului. apar misterios. Alecsandri ia mediul înconjurător chiar ca obiect al poeziei. poetul rămâne insensibil la spectacolul naturii dezlănţuite. visând la gura sobei va apărea şi la Eminescu în poezia Singurătate. Şi cadrele-aurite. Originalitatea lui Alecsandri constă în lirismul direct. un sentiment foarte comun: mulţumirea. cu glasul aurit. Editura Ion Creangă. Un estet ar aprecia sublimul. Cum se poate vedea din strofele citate. Şi crivăţul aleargă pe câmpul înnegrit. iar despre peisajele hibernale s-a spus adesea că. fixând termenii unei opoziţii spaţiale. abordând versurile ce ne interesează. Analize literare şi stilistice. Nu starea de spirit proiectată în mediul ambiant formează obiectul poeziei.1987. singurătatea este lipsită de vehemenţă. exprimînd simplu. nu are patosul experientelor-limita ci este un fel de detaşare aristocratică seniorală. Este însă o mare deosebire. fără complicaţiile presupuse de anumite trăirii sufleteşti profunde. Sub palida lumină. Ca şi la Horaţiu. El evocă pentru întâia oară în poezia româna intimitatea. retras în pace. de la început chiar. foarte importantă din punctul de vedere al productivităţii poetice. plăcerea domestică a poetului.” Motivul claustrării cu perdelele lăsate. ce de pereţi sunt prinse. „Într-adevăr. rezervata celor aleşi. retras să hiberneze le gura sobei. visând cu ochii deschişi. În sobă arde focul.imaginaţia. p73 . fie privite de la fereastră fie recompuse în închipuire. deşi foarte frecvente în Pasteluri. aştept din cer să vie O zâna drăgălaşă. ci dimpotrivă. aşteptând vocea inspiraţiei. Alecsandri cântareşte însă cu criteriul practic şi de aceea preferă spaţiile închise. ocrotitoare. un soi de bucurie molcomă pricinuită de victoria omului asupra stihiilor naturii. ninge! afară-i vijelie. Şi in Noaptea de decemvrie a lui Macedonski poetul visează la gura sobei. Iar eu. este cunoscută şi din corespondenţă oroarea lui Alecsandri de frig si intemperii. Afară plouă. între interior şi exterior. De altfel. se observă. pe care autorul trebuie să-1 fi deprins din lirica latina. ele sunt în general. aşteptând muza inspiratoare autohtonizată în chip de zâna dragalaşă”:7 „Perdelele-s lăsate şi lămpile aprinse.

p77 . amor de dulce soare. dacă cititorul nu ar fi prevenit în legătură cu restul operei lui Alecsandri şi cu biografia lui exterioară. în casa-i largă. având condeiu-n mână. distrat. lânga masă. Manolescu să creadă că lirismul Pastelurilor izvorăşte nu din descrierea realitaţii. în genul odaliscelor lui Theodor Aman de pildă”8: „Pe jiltu-mi. Visând cu ochii întredeschişi. Voi mă rapiţi când vine în ţară asprul ger!” Realitatea este că atâtea propoziţii declarative ar sfârşi prin alungarea poeziei. albastru cer! Dor gingaş de lumină. Când scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor. „amor“ — găsim în strofa: „O! Farmec. el se trage lângă foc însă în jilţ şi având condeiu-n mână. Poetul nu este deloc un cap teoretic şi de aceea.N. inima poetului zboară „la timpul 8 Ion Rotaru. dispus a schimba pantofii de lac şi hainele prea strâmte cu meşii orientali şi halatul de mătase. de curând construită – însă tot după tipicul bătrânesc. „prin fumul ţigaretei ce zboară în spirale“. dulce farmec a vieţii călătoare. „nostalgie“. cit. oricum s-ar exprima. în preajma primei zăpezi. un fel de anteriu ce-ţi permite şederea în poziţii mai puţin rigide. Friguros. în comoditate domestică totală. Alecsandri este totuşi boierul cu tabieturi anume. în timp ce ochiul îi admiră o cadră cu subiect oriental. urmărind anume confort – la Mirceştii natali. cu căţeluşu-i pe genunchi (amănunt tipic pentru ceea ce s-a numit poezie intimistă). Profunda nostalgie de lin. „Om al pământului românesc şi el. . „dor“. Când ochiu-mi întâlneşte s-admiră o cadâna Ce-n cadrul ei se-ntinde alene pe covor.prinzând strofa dulce din zbor.” Lirism direct şi mărturisire autobiografică. reacţionând la mediul climatic printr-un fel de instinct atavic. ci din încercarea de a o aboli. op. impresionantă prin seninatate şi francheţe — cu toată exprimarea cam abstractă: „farmec“. fără îndoială. întors din occidentalul Paris ori dintr-o călătorie sub soarele Mediteranei. cititorul trăieşte odată cu dânsul ficţiunea anotimpului cald şi a călătoriilor în ţari îndepartate aduse sub un adăpost primitor în mijlocul iernii valahe.căci scrie de obicei mai mult iarna. ca un aristocrat şi neprofesionist ce este.

Şi-atunci păduri şi lacuri. prin comparaţie cu restul ciclului. op. învaţată din epocă. suferinţa ori fericirea devin cu timpul obiecte ale contemplaţiei lirice din partea omului vârstnic şi inţelept. cit. care este un fel de confesiune sau. au o compoziţie foarte unitară. oarecare grabă şi superficialitate. o poezie mai lungă (14 catrene cu versuri de 14 şi 13 silabe) de un aspect dispersant. La mijloc intervine caracterul declarativ-programatic al compunerii. dar nu consubstanţială. Sămănătorii. Serile la Mirceşti este.” Marea majoritate a pastelurilor lui Alecsandri. distincţia poeziei lui Alecsandri iese neştirbită. boierul. trădând. adică la iubirea pentru Elena Negri. Malul Siretului etc. dacă voim. în orice caz. Tunetul. cele mai valoroase şi mai caracteristice. şi mări.Viscolul. departe de ceea ce la Eminescu era suferinţa dureros de dulce. se adaugă un înţeles mai popular al noţiunii de suferinţă în dragoste. de suprafaţa numai. Oaspeţii primaverii. se comporta cu aceeaşi graţie şi dezinvoltură atât în saloanele aristocratice cât şi in coliba ciobanului ori faţa de lăutarul chemat lângă cerdac să-i cânte.. „Atunci inima-mi zboară în raiul vieţii mele. Interesant este să observam că din această contaminare de sensuri. Şi mii de suvenire mă-ncongiură o clipă În faţa unui tainic şi drăgălaş portret. La timpul mult ferice în care-am suferit. o forma fixă: patru catrene cu versuri de câte 15 şi 16 silabe (rima masculină alternând de obicei cu rima feminină). Cucoarele. şi stele Intoană pentru mine un imn nemărginit. la poetul Pastelurilor şi al Steluţei. Gerul. echilibrat — mai bine am zice: de o tinereţe perpetuă — iubitor de armonie şi de frumos. o mică ars poetica a lui Vasile 9 Ion Rotaru. Dimineaţa. către al cărei chip. converg toate celelalte viziuni. văzut parcă aievea. Tablourile toate se şterg. dispar încet. şi flori. mai mult chiar.mult ferice în care-am suferit“. Sensul general ramâne acela că trecerea anilor şterge totul. poate. neunitar. p79 . Plugurile. în care totuşi se produce suferinţa? La emfaza romantică.” Cum poate fi pentru Alecsandri un timp ferice. Noaptea. Paştele. precum: Iarna. ”Apoi închipuirea îşi strânge-a sa aripă. „am zice aproape lăutăresc”9 — fără a pune nimic peiorativ în acest ultim cuvânt — în sensul confundării suferinţei cu fericirea. Bardul de la Mirceşti.

printr-o personificare./ tovarăş mângâios" (vs. fapt ce.o strofa dulce“. cu sânul dulce val". cum s-a mai spus de atatea ori. amintirea iubirii din tinereţe pentru Elena Negri etc. "crivăţul aleargă" (vs. ne apar în această poezie personificările: "focul. juna". cu referire la sân. care la dânsul este visare lină. 54).Alecsandri. albă. câmpul peste care aleargă crivaţul este "înnegrit". în Serile la Mirceşti se înfaţişează — într-un chip tot atât de direct. 23). „dulce soare“ . regina ce-n mare se oglindă" (vs. lampele aprinse. „dulci visuri“ S-a făcut însa. "inima zboară" (vs. repetitie urmată imediat de alta serie de trei determinări: "cu formele rotunde. De mică importanţă. susţinut. De cele mai multe ori epitetul este însa evocator. evocarea călătoriilor in locuri departate. tolănit in jilţu-i comod. . aproape naiv. Chiar in poezia de faţa. 49). oţiu horaţian şi epicureism rafinat prin adaptare la hibernarea locala. personificarea realizată prin verbul-predicat la un subiect multiplu impresionează prin aglomerare. în sensul înfaţişării reveriei la gura sobei. Astfel. în definitiv. În schimb. prea mult caz de banalitatea lui dulce in poezia lui Alecsandri. un colţ din natură. 29). de care. muza dând târcoale visătorului. luate în ele însele. Imaginile nu ne apar mult deosebite. în acest din urma caz. "gândirea mea se primbla" (vs. cu crivaţul măturând câmpia neagră. de ratificarea dată acestei îmbinari de cuvinte de către Eminescu. focul. Veneţia „cen marea se oglindă“. inspirându-se. 2). prin apropierea de funcţia pur adjectivala a epitetului. trăind Poezia. efectul fiind sugestia plastic-sculpturală de mare rafinament la un urmaş al lui Conachi. se salvează prin comparaţia ce ne întampina de îndată în versurile 15 si 16. Astfel mai putem întalni epitetul banal „drăgălaş“: „o zana drăgălaşă“Acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre arhibanalul (ni se pare noua acum!) „dulce“: „. "Veneţia. de restul operei lui Alecsandri. devine "tovarăş mângâios". este cat se poate de potrivit. Potrivit este "dulce" si in expresia "dulce farmec" (vs. cadrele de pe pereţi sclipind in penumbră. vijelia de afară. ca in versul 13: "Frumoasă. poezia lui Alecsandri nu e întotdeauna străină. 6). În timp ce în celelalte pasteluri se pictează în cuvinte. banale. formeaza frumuseţea mesajului liric — mişcarea sufletului poetului. comparaţie ce ţine de mitologia clasică: "Ea pare zeea Venus când a ieşit din unde/ Ca să arăte lumii frumosul ideal". prin recurgerea la statistici şi prin deducţia de aici ca numarul prea mare al apariţiei cuvântului ar duce la devalorizare. O primă impresie de frivolitate. cum am constatat. Uneori epitetul e aglomerat. Tablourile se perindă amestecat şi discontinuu: perdelele lăsate. şi se face înca./ Cu pulpa marmurie. focul duduind în sobă. compunând. in „dulce val“. efectul fiind de întărire a contrastului dintre interiorul primitor şi exteriorul ostil.

cu aceeaşi funcţie stilistică). 35). a 9-a şi în ultima. Din punct de vedere strict gramatical. e cazul să observăm. în strofele citate. "Afară ninge. 41. Nu altul este rostul aglomerării predicatelor ca în versurile: "Afară plouă. pe când afară ninge" (vs. a visa cu ochii deschisi etc. compoziţia îşi află ritmul prin revenirea. predominarea propoziţiilor principale cu predicatul exprimat prin verbe la indicativul prezent: "perdelele-s lăsate". 40. "scriu". 44). Şi splendide oraşe şi lacuri de smarald. de discontinuitate a tablourilor.întărind starea de reverie. ca strofele 10 si 11: „Văd insule frumoase şi mări necunoscute. ca spre a impune tonul general al unei mici bucaţi muzicale destinate a acompania visarea: „Per-de-le-le-s lă__sa-te // şi lam-pe-le a-p_rin-. Însă impresia de îmbulzire a imaginilor în reverie e dată mai cu seamă de obiectul direct multiplu (am observat deja prezenţa subiectului multiplu. De remarcat că expresia verbală se menţine la acelaşi mod şi timp chiar şi atunci când vin să se suprapună planurile evocării trecutului. 53). "Aşa-n singurătate. şi apriga furtuna" (vs. Prin fumul ţigaretei ce zboară în spirale Văd eroi prinşi la luptă pe câmpul de onor. a evoca. ca de altfel în întregul ciclu al Pastelurilor. În sfârşit. 37 si 43).se . întarită de enumerativul şi anaforic (vs. Şi-n tainice saraiuri minuni orientale Ce-n suflete desteaptă dulci visuri de amor. ninge. a 14-a. Şi cete de sălbatici prin codri deşi pierdute Şi zâne ce se scaldă în faptul zilei cald. "ninge". citate deja. ninge. predicatul în chestiune se repetă anaforic (vs. 5). "aştept". "ochiu-mi întâlneşte". ninge" (vs. ca pentru a sugera fundalul perindării imaginilor. Versul cel mai izbutit din punctul de vedere al ritmului este chiar primul. "Afară ninge. a sintagmei "afară ninge". În fiecare din cele dintâi versuri la strofele a 2-a. ca un laitmotiv. "ea pare". Deloc neglijabilă ne apare prozodia. de trei ori. "lampele(-s) aprinse". a scoate o imagine din amintire. Pentru întârire. la distanţe oarecum egale. 33). "arde focul". afară-i vijelie (vs. 39. se impune observaţia că verbul „a vedea” are sensul de a închipui.” În ceea ce priveşte vocabularul. respectiv: "Afară plouă. "plouă". 5). ca în strofele a 8-a şi a 14-a. ninge! afară-i vijelie!" (vs. în lipsa altui element coagulant.

La aceasta se adaugă alternarea rimelor feminine cu cele masculine: „aprinse prinse”. 92.”11 4. Gândeşte-te la omul acela din Mirceşti. precum şi simetricul lui din emistihul imediat următor. la un Ion Pillat ori la G.. 1965.1923). în special al celor de sub titlurile citate deja. mergând instinctiv în sensul contemporanilor săi Gautier şi Minard"10. Călinescu.PL. „vijelie-să vie”. Bucuresti. Bucureşti. din milă. după anacruza. pot interesa şi din punctul de vedere al resuscitării clasicismului în poezia românească.d. Încât afirmatia lui G. poezia Serile la Mirceşti analizată aici. p. Editura Tineretului.” Inefabilul melodiei vine din modificarea ritmului iambic pur. Atenţia la lucrătura versului este însă mult mai mare în cazul celorlalte bucăţi ale ciclului. de exemplu.îl iubesti. în luna lui Ghenar. Poezii. cuvântul perdelele. măcar parţial. la unii dintre poeţii actuali sau viitori. sofisticate. Vasile Alecsandri. dacă este să o privim. Vreun critic să te-nveţe. închina-i o bărdacă. „mângâios-misterios”. impunând dactilul. de ce nu. Ion Pillat. Concluzii 10 11 G. cântând şi el viaţa tihnită de la moşie. nu poate fi decat adevarată. o data cu degustarea metodică a vinului: „Perdelele-s lăsate şi lampele aprinse – Frumosul vers anume îl chemi acum în minte. încâlcite . visarea la gura sobei. într-un sens mai special. va trebui să se producă o reacţie împotriva liricii prea nebuloase. relua în Calendarul viei. in poemul Batrânii din ciclul Pe Arges in sus (1918.a. ca tine . 1966. „înnegrit-aurit” s. la gura sobei. Pastelurile lui Vasile Alecsandri şi. discipol să te facă – Estetului. Călinescu. a-prin-se” etc. E. . Ion Pillat este acela care-1 evocă pe Alecsandri cu un anume partipris (se întelege. ca pe o mică ars poetica.chiar dacă nu neaparat lipsită de valoare saturată de o metafizică ceţoasă şi de onirism. nu străin de ascendenţa sa boierească).m. când într-un fel sau într-altul. Calinescu.În so-bă ar-de fo-cul // to-va-răş mân-gâ-ios. Senin. lampele. cum spuneam. iambul ramânând neatins. Antologie şi prefaţă de Aurel Rau. precum că Alecsandri "a presiţit parnasianismul (şi nu s-ar putea şti în ce măsură 1-a cunoscut). melodiosul vers din Serile la Mirceşti. la fiecare sfârşit de emistih numai: „ lă-sa-te ^-^. şi.

note şi bibliografie de Paul Cornea.Poezia „Serile la Mirceşti” este o artă poetică deoarece ea conţine ideea poetică generală a tuturor poeziilor în care Alecsandri cântă natura. 1980 • Călinescu. Deşi această poezie nu se ridică la valoarea celorlalte Pasteluri. Editura Junimea. poet al clarităţilor solare şi al bucuriei de a trăi. BIBLIOGRAFIE Alecsandri. aşa trecătoare cum este ea. Ea nu este propriu-zis un pastel. dar versurile inspiră acea linişte şi mulţumire sufletească proprie poetului. Pasteluri. Alecsandri scrie „Serile la Mirceşti” înainte de a veni într-un contact mai strâns cu Junimea constituită ca societate literară. savurând viaţa. spirit latin prin excelenţă. Dimitrie .cum însuşi lasă a se vedea din piesa de teatru Fântâna Blanduziei (terminată în 1883) — un Horaţiu român. Editura tineretului. Bucureşti. Mariana. Bucuresti. Bucureşti. Pasteluri. în epoca retragerii la Mirceşti şi a elaborării Pastelurilor. Chiar dacă existenţa lui nu va fi fost lipsită de unele complexităţi şi contradicţii. prefaţa. fiind totuşi conştient că opera lui va intra în patrimoniul cultural naţional şi va rămâne mai tare decât piatra şi decât bronzul. Semnificatia lui Vasile Alecsandri. Vasile Alecsandri. Alecsandri s-a voit . George. Literatura Română – repere didactice. Editura Eminescu. urând moartea şi tenebrele. Antologie. 1972 • Andrei. Editura Albatros. 5. 1965 • . 2007 • Caracostea. Vasile. ea deschide aces ciclu şi ne intoduce în atmosfera contemplativă a acestor poezii. Iaşi.

1971 Constantinescu. Analize literare şi stilistice. Tudor.Vladimir.1987 . Pompiliu. Bucureşti. Vianu. 1983 Pillat. Literatura română – crestomaţie de critică şi istorie literară. Bucuresti. Istoria literaturii române moderne. Şerban. Introducere la Pasteluri. 1938 Rotaru. Bucureşti. Streinu. Bucuresti. col.• • • • • Cioculescu. Pagini Alese. Editura Minerva 1967-1972 Coordonatori Moraru. Titus şi Manilici. Călin. Editura Dacia Cluj Napoca. Scrieri vol I-IV. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Ion Creangă. Ion. Ion. Editura Cartea Românească.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->