Sunteți pe pagina 1din 2

Limbajul i Gndirea

Gndirea se define te ca proces cognitiv de nsemn tate central n reflectarea realului care prin intermediul abstractiz rii i generaliz rii coordonate n ac iuni mentale extrage i prelucreaz informa ii despre rela iile categoriale i determinative n forma conceptelor, judec ilor i ra ionamentelor. Gndirea i limbajul apar in sistemului intelectual, sunt strns legate i se intercondi ioneaz , de i nu sunt fenomene identice. Limbajul este un fenomen individual de natur fiziologic i psihologic . Componentele: emi tor, mesajul, codul, canalul de transmisie, receptorul. Limbajul realizeaz dobndirea semnifica iilor obiectelor i fenomenelor lumii nconjur toare, f cnd posibil dezvoltarea gndirii pentru care el joac rolul unui instrument indispensabil. Procesualitatea gndirii duce la: idei, concluzii, sisteme cognitive ncheiate. Gndirea are patru caracteristici de ansamblu: flexibilitatea, fluiditatea, originalitatea i elaborarea. No iunea este instrumentul de baz al gndirii, este condensarea selectiv sau integrarea de informa ii despre nsu irile generale i esen iale ale anumitor clase de obiecte. Adesea in incercarile de a defini fiinta umana se afirma ca este unica fiinta dotata cu gandire si limbaj. Gandirea si limbajul se afla intr-o stransa legatura, ele evoluand prin interconditionarea pe tot parcursul dezvoltarii umane. Dup cum s-a v zut, limbajul are o strns leg tur cu activitatea de formare a opera iilor gndirii prin interiorizarea ac iunilor, dar i cu dezvoltarea gndirii prin intermediul controverselor. De i cele doua procese nu se suprapun, ele sunt intim legate i au o dezvoltare complementara evident .
Existen a limbajului este o expresie a culturii noastre, a uneltelor i simbolurilor dezvoltate de umanitate. nv area limbajului (a semnelor) este posibil datorit socializ rii indivizilor umani. Rela ia gndire-limbaj a fost amplu studiat de c tre Vgotski. Savantul rus a sus inut c la copilul foarte mic, odat cu dezvoltarea limbajului ncepe si dezvoltarea gndirii acestuia. Vgotski descrie trei stadii n dezvoltarea limbajului care, pe m sura evolu iei lor devin tot mai intim legate cu gndirea. Fiecare dintre aceste stadii n dezvoltarea limbajului are func ii proprii. y Primul stadiu (0-2 ani) stadiul limbajului social sau al vorbirii externe. n acest stadiu leg turile limbajului cu gndirea sunt mai pu in evidente. Copiii utilizeaz acest tip de limbaj pentru a controla comportamentul celor din jur i pentru a exprima gnduri simple,emo ii, dorin e. y Al doilea stadiu (3-7 ani) stadiul limbajului egocentric. Acest tip de limbaj este podul ntre limbajul primitiv si public, specific primului stadiu i limbajul sofisticat, interior, specific celui de-al treilea stadiu. n acest stadiu, copiii i vorbesc lor n i i, f r a ine cont dac cineva i ascult sau nu. Practic, ei gndesc cu voce tare, n ncercarea de a- i direc iona propriul comportament. y Al treilea stadiu stadiul limbajului interiorizat, pentru sine. Este tipul de limbaj utilizat de copiii mari si adul i. Prin acest tip de limbaj individul i poate direc iona gndirea i propriul comportament. Dezvoltarea acestui tip de limbaj permite dezvoltarea tuturor formelor gndirii i desf urarea func iilor mentale superioare. Pentru a fi capabil de limbaj coerent, copilul trebuie s i-l nsu easc i acest proces se poate realiza numai n strns interdependen cu gndirea. La nceput cuvintele nu spun nimic copilului sunt doar sunete care i direc ioneaz aten ia. Prin asocierea cuvintelor cu obiecte reale se nlesnesc opera iile gndirii:

compara ia,analiza, sinteza. Treptat, fiecare termen devine un punct de cristalizare,de fixare a semnifica iilor. Gndirea poate progresa bazndu-se pe anume centre fixe de organizare a sistemului de rela ii n jurul cuvintelor. Astfel iau na tere no iunile. Unul din obiectivele principale ale educa iei intelectuale const n a-i face pe tineri sa nu se gr beasc n a judeca un fenomen dup aparen a sa imediat , ci s caute esen a lucrurilor. n aceast direc ie, un rol foarte important l au controversele. Legatura dintre gandire si limbaj se evidentiaza insa si in situatiile in care diferite perturbari ce se pot produce in cadrul unuia, influenteaza negativ si pe celelalte; altfel spus, afectarea accidentala a mecanismului complex al gandiri ( intalnite in boli psihice ) se manifesta si prin dificultati ale comunicarii. Operatiile gandirii sunt transformari mintale ale obiectelor si fenomenelor care nu pot fi prelucrate decat prin intermediul limbajului: analiza ( desfacerea intregului in partile componente ) ca si sinteza ( refacerea intregului ) necesita utilizarea limbajului; comparatia ( relevarea asemanarilor si a deosebirilor dintre obiectele gandirii pe baza unui criteriu deasemenea si abstractizarea ( retinerea unor insusiri prin renuntare la altele) si generalizarea (formarea claselor pe obiecte si fenomene ) presupune interventia limbajului ca suport sau instrument pentru vehicularea semnificatiilor corespunzatoare. Intelegerea ,ca functie a gandirii ce consta in stabilirea de legaturi intre noile informatii si cele vechi,n-ar fi posibila fara sprijinul limbajului. Rezolvare problemelor este regimul in care functioneaza, de regula, gandirea;aceasta este imposibila in absenta verbalizarii care este prezenta pe tot parcursul sau in punerea problemei ( reformularea datelor) , emiterea ipotezelor,intocmirea planului mental,rezolvarea propriu-zisa si eventual, verificarea. La nivelul personalitatii, limbajul in toate formele sale, este un indicator cert al capacitatii intelectuale: bogatia vocabularului, corectitudinea gramaticala, cursivitatea logica a flexivitatii si fluentei gandirii. Dovada intelegerii si deci a functionalitatii gandirii nu se poate face decat prin intermediul verbalizarii, exteriorizarii prin limbaj a ideilor. In concluzie, unitatea de interactiune (reciproca) a gandirii si limbajului poate fi considerata un punct de pornire cu rol central in intelegerea interdependentei tuturor fenomenelor in cadrul complexului sistem psihic uman si a integrarii acestuia in mediul sociocultural care il conditioneaza.