Introducere

Jacques Delors, o mare personalitate in lumea politica la nivel european, a fost singurul politician care a fost presedinte al Comisiei Europene timp de doua mandate, iar aceasta perioada a fost marcata de schimbari foarte importante in privint mecanismului de functionare a Comunitatii Europene. Fiind ales prima data la 1 ian 1985, impreuna cu comisarul britanic Lord Cockfield a adus un aport foarte important in semnarea si adoptarea Actului Unic European, care prevedea crearea pietei unice. În cei 10 ani în care a fost în fruntea Comisiei, Delors a influenţat multe dintre schimbările care au avut loc în cadrul construcţiei comunitare, mai ales că în perioada aceasta au existat câteva decizii extrem de importante, cum a fost de exemplu trecerea de la Comunitate la Uniune sau primii paşi pe calea trecerii la moneda unică. El a mai avut şi un al doilea mandat în fruntea executivului comunitar care a durat până în decembrie 1994. Jacques Delors în calitate de preşedinte al Comisiei în acelaşi an a elaborat „Cartea Albă a pietii interne” în care a identificat problemele şi deficienţele care împiedicau realizarea pieţei comune şi a făcut 300 de propuneri concrete de directive, în mod simultan au fost date publicităţii Raportul-Dooge despre reforma instituţională şi Raportul-Adonino care a elaborat concepţia Europei Cetăţenilor. Pe baza acestor documente în 1985 au început lucrările conferinţei interguvemamentale de revizuire a tratatelor comunitare. Tot in aceeasi perioada a fost adoptat si tratatul de la Maastricht, chiar daca initial el a fost respins de catre Danemarca printr-un prim referendum. Tratatul de la Maastricht incorpora cele trei etape de realizare a uniunii monetare, asa cum le desemnase Jacques Delors in activitatea sa monetara, si anume : pilonul I: Comunitatile Europene, ingloband cele trei comunitati existente: Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) si Comunitatea Economica Europeana (CEE), a carei denumire este schimbata in Comunitatea Europeana, pilonul II: Politica externa si de securitate comuna si pilonul III: Cooperarea in domeniul Justitiei si al afacerilor interne. Anii 1986 şi 1987 pot fi numiţi anii primei reforme a dreptului comunitar originar, deoarece în 17 februarie 1986 a fost semnat „Actul Unic European” (AUE) care a intrat în vigoare din 01 iulie 1987. Prin AUE prevederile tratatelor comunitare au fost extinse asupra unor noi domenii de activitate cum ar fi cercetarea sau protecţia mediului înconjurător şi se preconizează crearea unei „pieţe interne” până la sfârşitul anului 1992.

Generalitati

Jacques Lucien Jean Delors, după cum sună întregul său nume, s-a născut la Paris la 20 iulie 1925. Economist si politician francez, Jacques Delors si-a inceput cariera la Banca Frantei in 1945, activand totodata si ca membru in Comitetul Economic si Social. Apoi a fost membru al Partidului Socialist francez, începând cu 1974. Anterior, adică în 1969, el fusese consilier al prim-ministrului gaullist Jacques Chaban-Delmas. În structurile comunitare, prima poziţie de importanţă pe care a avut-o a fost aceea de parlamentar european, în intervalul 1979-1981. În Parlamentul European a fost în fruntea Comisiei responsabile pentru afaceri economice şi financiare. Delors a ajuns în poziţia de ministru sub preşedintele socialist François Mitterrand. Astfel, a fost ministru al economiei şi de finanţe în perioada 19811983 şi ministru al economiei, de finanţe şi bugetului în 1983-1984.

Jacques Delors – implicare politica

După cum a remarcat aproape unanim atât doctrina de specialitate cât şi mass-media care s-a ocupat de fenomenul comunitar, Jaques Delors a conferit prin prestaţia sa un nou rol funcţiei de preşedinte al Comisiei, care a crescut în prestanţă, în putere şi în incisivitate, modificând astfel statutul relativ modest deţinut de majoritatea antecesorilor săi, într-unul de frunte al Uniunii Europene. Acordul bugetar atins în februarie 1988 a fost un pachet clasic de tratative CE; el a transformat politica bugetară prin cuprinderea ciclului bugetar anual în cadrul unei perspective financiare pe termen mediu. A combinat măsuri pentru reîntărirea disciplinei bugetare, resurse proprii adiţionale, extinderea fondurilor structurale şi menţinerea rabatului bugetar acordat Marii Britanii. Principalele elemente au fost:

2

PE a văzut o creştere substanţială a cheltuielilor facultative.2 procente din PNB pentru 1993 şi 1994.O creştere a resurselor financiare puse la dispoziţia Comunităţii prin creşterea plafonului la 1. În schimb.O continuare a complexului sistem de rabat stabilit la Fontainebleau prin care Marea Britanie primeşte o reducere a contribuţiei sale la veniturile Comunităţii echivalentă cu 66 procente din diferenţa dintre partea sa de venituri furnizate şi totalul fondurilor alocate. Pachetul Delors-1 a fost acompaniat de un Acord Interinstituţional între Comisie. Acest Pachet Delors 1 a fost urmat din 1992 de Pachetul Delors-2.2 procente din PNB pînă în 1992. Consiliul de Miniştri şi PE. . 3 . dar crescând la 1. care a intrat în vigoare în iulie 1988.O extindere a sistemului „resurselor proprii” prin includerea unei a patra resurse noi bazată pe averea relativă a statelor membre. El era bazat pe acordul asupra unei perspective financiare pe cinci ani. s-a semnat Acordul de la Bruxelles. şi care conţinea următoarele elemente majore: nivelul maxim la veniturilor şi cheltuielilor era stabilit până în 1999. rezultată în urma măsurării PNB. Scopul acestuia era acela de a asigura faptul ca deciziile de la Bruxelles să nu fie anulate de un conflict continuu între cele două braţe ale autorităţii bugetare. dar şi controlul mai strict al cheltuielilor destinate agriculturii.O dublare a resurselor financiare puse la dispoziţia regiunilor mai puţin dezvoltate ale Comunităţii în perioada 1988-1993. Propunerile au fost adoptate după mai multe discuţii contradictorii între Marea Britanie şi partenerii europeni. şi el aprobat. Ansamblul de măsuri structurale adoptate în 1989 a antrenat o creştere a ponderii fondurilor sociostructurale la 30% în bugetul comunitar faţă de 10% la mijlocul deceniului nouă. care prevedea dublarea fondurilor structurale destinate zonelor dezavantajate din punct de vedere economic. subliniate de un angajament major cu privire la fondurile structurale.Întărirea şi impunerea disciplinei bugetare prin limitarea cheltuielilor cu agricultura la nu mai mult de 74 procente din creşterea PNB al Comunităţii. Mai mult. care implica şase categorii de cheltuieli.27 până în 1999. acordul a stipulat ca valorile cheltuielilor obligatorii să nu fie revizuite în asemenea mod încât să conducă la o reducere a sumei disponibile cheltuielilor facultative. Cele trei instituţii au acceptat să respecte valorile conţinute în fiecare categorie a perspectivei financiare pentru toţi anii de până în 1992. cu alocări financiare specifice pentru fiecare an şi fiecare categorie (spre deosebire de 1988. . cheltuielile erau împărţite pe şase categorii. cu un plafon al veniturilor menţinut la 1. .. . în cele din urmă.

Delors s-a angajat să încheie procesul de constituire a pieţei unice până în 1992. Comitetul îi includea pe toţi guvernatorii şi preşedinţii băncilor centrale ale EC. factorii de decizie comunitari au devenit optimişti în ceea ce priveşte posibilitatea realizării unui mai vechi proiect. cel al unei uniuni economice şi monetare. Dincolo de acest fapt. în care a arătat care ar fi costurile nerealizării pieţei interne. a devenit curând evident faptul că programul va fi realizat în mare parte în intervalul de timp stabilit şi că va aduce considerabile beneficii economice tuturor statelor membre. în discursul său inaugural în faţa Parlamentului European. Programul de realizare a pieţei interne a CE a devenit cunoscut fie ca programul 1992. el a dat un nou sens existenţei Comunităţii şi a contribuit la crearea unei atmosfere în care iniţiativele ulterioare de lărgire şi de îmbunătăţire a funcţionării CE aveau să apară ca fiind practice şi dezirabile. Tot în domeniul economic. În acelaşi timp. La întrunirea la vârf de la Hanovra din iunie 1988 a fost creat un comitet sub coordonarea sa. Până la sfârşitul lui decembrie 1992. Această ambiguitate a rezultat din termenul limită de 31 decembrie 1992. Ideea originală i-a aparţinut lui Jacques Delors. plus un alt membru al Comisiei precum şi un număr mic de experţi independenţi. De altfel. În ciuda scepticismului iniţial. cel de realizare a Pieţei Unice a CE. În acelaşi timp. în alt domeniu. Tot de numele lui jacques Delors se leagă şi elaborarea „Cartei drepturilor sociale fundamentale a lucrătorilor” (Carta Socială). fie.când aceste detalii au fost stabilite la Consiliul European de la Bruxelles). sistemul de colectare a veniturilor a fost uşor revizuit. comisarul britanic însărcinat cu problemele pieţei interne. în unele state membre. Astfel. cu sarcina de a studia şi de a furniza informaţii privind mijloacele de pregătire a uniunii monetare. aproape 95% din program fusese practic legiferat. ca programul 1993. pentru a lua mai mult în calcul „capacitatea de contribuţie”. până la care trebuiau să fie aplicate toate cele 300 de măsuri. însă meritul planificării detaliate şi al modului entuziast în care a fost lansat programul aparţine lordului Cockfield. Comitetul Delors a fost gândit şi ca un mod de încorporare a băncilor centrale într-un proiect ce fusese iniţiat la cel mai înalt nivel politic. în timpul mandatului Delors a fost elaborat Raportul-Cecchini întocmit de economistul şi bancherul italian Paolo Cecchini despre „The Cost of Non-Europe”. Acesta semăna 4 . Mulţumită preşedinţiei lui Delors şi a modului în care a reuşit să medieze unele dintre opiniile divergente pe care membrii comitetului le avea cu privire la finalitatea acţiunii lor. Comisia Delors a jucat un alt rol de prim plan. datorită adoptării noilor schimbări citate mai sus. s-a ajuns la un acord unanim în aprilie 1989.

2. Raportul Delors era totuşi mai clar în ceea ce priveşte transferul de puteri la nivelul Uniunii în stadiul final. Etapa întâi a Uniunii Economice şi Monetare a început în luna iulie a anului 1990 şi a avut aceleaşi obiective ca şi Actul Europei unice: şi anume să asigure că sunt eliminate definitiv toate restricţiile din calea circulaţiei bunurilor. 3. odată cu crearea Institutului Monetar European. atât de către persoanele care considerau că integrarea este cea mai bună modalitate pentru realizarea unei păci durabile în Europa. care apăruse cu aproape 20 de ani în urmă. în trei etape: 1. prima etapă a început la 1 iulie 1990 şi constă în liberalizarea circulaţiei capitalurilor. cât şi de către persoanele care apreciau beneficiile pur economice ale comerţului liber şi ale unor rate de schimb stabile.în mare parte cu Raportul Werner. cu mulţi ani înainte. Raportul întocmit de Delors a propus un plan de tranziţie la UEM. de a promova rolul ECU şi de a pregăti instalarea Băncii Centrale. a cărui misiune a fost de a întări politicile monetare. deoarece introducerea unei monede unice este prin natura ei ireversibilă. chemând la crearea unei singure monede transeuropene. Odată ce monedele şi politicile monetare naţionale sunt distruse. La fel cum procedase şi Raportul Wemer. 5 . serviciilor. Mulţi observatori au considerat euro ca fiind cea mai bună modalitate de cimentare a celor 40 de ani de cooperare internaţională regională. este aproape imposibil ca acestea să fie aduse înapoi. Tratatul de la Maastricht Comunitatea Europeană a lansat proiectul unificării monetare aproape imediat după publicarea Raportului Delors. Raportul Delors a fost primit foarte bine. 1 ianuarie 1999 reprezintă cea de-a treia etapă şi constă în lansarea monedei unice şi înfiinţarea Băncii Centrale. Raportul Delors din 1989 a prezentat un plan special în trei etape pentru implementarea uniunii monetare. a doua etapă a început la 1 ianuarie 1994. forţei de muncă şi capitalului. şi punea un accent mai mare pe schimbările instituţionale cerute.

de asemenea. Lituania. Letonia. Astfel. un instrument al puterii. Irlanda. Amintiţi-vă lupta justificată a generalului Charles de Gaulle împotriva imperialismului dolarului. El a încercat să eficientizeze modul în care Comisia răspundea la provocările politice internaţionale. in 2004: Cipru. Germania. iar noua DG IA preia relaţiile politice externe. Tratatul marcheaza trecerea la o noua etapa in procesul de creare a unei "uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele Europei". Slovenia si Ungaria. Danemarca. şefi de state şi guverne semnează tratatul care constituie baza trecerii la UEM şi au fixat termenul de lansare a monedei unice în 1999. Malta. Trebuie observat în citatul de mai sus că Delors vedea economia şi finanţele comunitare strict legate de situaţia de pe scena internaţională. în 1992. Portugalia si Spania. realizarea Uniunii economice şi monetare va fi un mare atu pentru a stabili un nou sistem monetar internaţional mai eficace (…)“. rezultatul acestui plan la care a avut o contribuţie remarcabilă: „Moneda unică este. o parte din relaţiile externe a fost disociată de restul ansamblului din raţiuni personale. să permită unei ţări să beneficieze de avantajele unei monede internaţionale care serveşte drept monedă de bază? Crearea unei monede europene va permite Europei să oblige pe americani să respecte o serie de reguli ale jocului. Italia. în perioada în care Comisia era condusă de Jacques Delors. 6 .Atunci când şefii statelor europene s-au reunit apoi la Maastricht. Iată ce spunea chiar Delors despre moneda unică. Polonia. Marea Britanie. proiectul Uniunii Economice şi Monetare a devenit o parte a Uniunii Europene şi au fost întocmite planurile specifice etapelor a doua şi a treia ale procesului. este normal ca un sistem monetar. pentru a fonda Uniunea Europeană. Franta. Finlanda si Suedia. la Maastricht. Slovacia. Grecia. Estonia. aducând unele schimbări în modul în care funcţiona executivul comunitar. Olanda. Luxemburg. Tratatul a instituit o Uniune Europeana formata din cele 12 state membre ale Comunitatilor Europene: Belgia. in 2007: Bulgaria si Romania). o viziune normală dat fiind contextul acelor ani în care politica mondială cunoştea nişte schimbări fundamentale o dată cu prăbuşirea blocului sovietic. În consecinţă. depasind obiectivul economic initial al Comunitatii. Republica Ceha. Începând cu ianuarie 1993 apare chiar o divizare a DG I — Relaţii externe: de acum înainte DG I păstrează doar relaţiile economice externe. În 1992. de îndată ce dolarul nu mai este supus constrângerii convertibilităţii în aur. la care au aderat apoi inca 15 state (in 1995: Austria.

prin normele politice şi prin legislaţia aprobată de instituţiile Uniunii Europene. în plus faţă de sarcinile tradiţionale ale preşedintelui. Bineînţeles că în perioada în care a deţinut preşedinţia Comisiei. Preşedintele Comisiei afirma în acest sens: Comunitatea Europeană are o responsabilitate specială. 7 . atât ale statelor membre cât şi ale statelor vecine acestora. conflictele dintre membrii potenţiali ai Uniunii Europene din Europa de Est ar putea să afecteze nefavorabil securitatea UE. Concepte fundamentale si institutii implicate în structurarea politicilor sociale. acordurile Europa. Cele citate mai sus au fost însă cele mai „spectaculoase” şi au lăsat în urma lor cele mai multe „urme”. Revenind la domeniul acţiunii externe. Pentru modul în care vedea Delors funcţionarea Comunităţii şi raportul acesteia cu statele membre sunt interesante afirmaţiile sale din 1988 cum că aproximativ 80% din legislaţia socio-economică a statelor membre ale Uniunii Europene a fost elaborată prin angajamente prevăzute în cadrul tratatelor. nu numai datorită importanţei sale ca pol de stabilitate şi prosperitate. folosindu-şi instrumentele civile. Faptul că procentajul este exact sau nu este lipsit de importanţă. ceea ce îi permitea o mai bună supraveghere precum şi putere de arbitru asupra activităţii celorlalţi comisari.Schimbarea de mai sus nu este singura schimbare majoră adusă de Delors în modul de funcţionare al Comisiei. Puteam cita aici dublarea numărului de consilieri pentru cabinetul preşedintelui Comisiei sau faptul că. trebuie spus că executivul comunitar condus de Delors a remarcat faptul că. Aceasta a încercat să prevină astfel conflictele violente care apar din aceste surse interne şi externe. 1. În acest sens. ci şi pentru că are un arsenal de instrumente pentru a trata problemele cele mai presante din Est şi din Sud. Şi altele au fost la fel de importante. Jacques Delors a luat în responsabilitatea sa. încă din 1985. PHARE. în mod clar. toate au sprijinit reformele politice şi economice din Europa de Est şi au ajutat astfel la generarea securităţii. influenţa lui Delors nu s-a limitat numai la afacerile politice. externe sau strict monetare. Această activitate era însă facilitată de faptul că propriul cabinet prezidenţial acoperea şi responsabilităţile celorlalţi membri ai Colegiului. Ceea ce este important în acest caz este recunoaşterea faptului că acordurile încheiate în cadrul Uniunii Europene îşi pun amprenta asupra activităţilor de elaborare de strategii politice ale ţărilor din Europa Occidentală. relaţia structurată. problemele monetare şi coordonarea fondurilor structurale. Niciodată nu a fost atât de evidentă legătura dintre stabilitatea economică şi securitate.

un consens relativ. Conceptul general de politica sociala si politicile sociale sectoriale Un raspuns la întrebarea . Dificultatea de a încadra cu precizie obiectul politicii sociale.prin excludere": este de domeniul politicilor sociale tot ceea ce ramâne din politica unui guvern sau a unor autoritati locale. o prima definitie a politicii sociale ar putea fi încercata . dupa aproape un secol de studii de politica sociala. având în vedere în primul rând interdependentele accentuate între politicile economice si cele sociale. dupa excluderea politicilor publice fara impact social direct (vezi enumerarea anterioara).Ce este politica sociala ?" au încercat sa ofere. spuneam. mai multi autori apartinând unor scoli si curente de gândire diferite. provine pe de o parte din traditiile culturale si politice diferite la nivelul continentului si pe de alta parte din dinamica pe care . sau consecintele sociale care decurg uneori din politica externa si de aparare a unei tari (de exemplu.politicilor sociale sectoriale".politica sociala". justitia si politicile economice. în mod evident. dupa evenimentele din 1989). decât în mica masura cerintelor studiului politicii sociale. de-a lungul timpului. între care tot mai greu se pot trasa granite precise. afirmativa.Acest studiu începe cu o serie de clarificari conceptuale. Chiar si acesta este.. ca parte a politicilor publice.socialul" a cunoscut-o ca semnificatie si ca impact.. Astfel. 8 . politica de aparare. chiar la nivelul aceleiasi societati. Prima notiune care necesita explicatii este cea de . care sa atinga nucleul comun al tuturor tipurilor posibile de politica sociala. Dimensiunea sociala a procesului de integrare europeana este inclusa în politica sociala comunitara si în proiectul de constructie a Europei sociale... Fundamentarea modelului .Welfare State" (statul bunastarii) si prezentarea detaliata a faimosului sau produs politico-economico-administrativ (securitatea sociala) vor face obiectul unui capitol distinct. de-a lungul ultimelor decenii. influenta sociala a restructurarii complexului militar-industrial al fostei Uniuni Sovietice. internele. O asemenea definitie nu raspunde însa.. Nici astazi. Exista în schimb un consens relativ în ceea ce priveste politicile guvernamentale (publice) care nu pot fi considerate politici sociale: politica externa. Mai utila pentru întelegerea acestor preocupari ar fi o definitie pozitiva. nu se poate spune ca s-a ajuns la un consens absolut privind ariile de acoperire sociala (deci continutul concret al politicilor sociale) în cadrul mai larg al politicilor publice.. legata indisolubil de domeniile pe care le acopera în practica si care sunt concentrate în cadrul . pentru început oprindune doar asupra definitiilor si dinamicii acestor concepte în secolul XX.

Gough. 1978. apoi ele sunt abolite sau restrânse când stabilitatea politica a fost reinstaurata".rezolvarea problemelor comunitatii" prin actiune sociala concreta nu poate fi rupta de o anumita directie de dezvoltare a societatii în ansamblu. un raspuns la problemele sociale ale unei anumite comunitati.Obiectivul esential al politicii sociale în secolul XX este asigurarea bunastarii cetatenilor" (Marshall. În literatura româneasca de specialitate.Sociologul britanic T.capitalismul bunastarii" (Welfare Capitalism) are binenteles o conotatie peiorativa. pare destul de justificat sa credem ca interventia sociala nu poate fi desprinsa de un set de obiective majore. termenul . abordarea pragmatica pune accentul pe rezolvarea tehnica. neo-marxistii din democratiile occidentale afirma ca . principiile cu solutiile.. a problemelor sociale. 1950).social problems solving" a politicii sociale. 1999).. (Piven si Cloward. descarcata de continuturi doctrinare. 1991). pentru a mitui muncitorii si a-i determina sa nu recurga la proteste. aceasta abordare este sintetizata de Liliana Mihut astfel: . mult mai recenta. citat de Esping-Andersen.Marshall defineste pe cât de simplu pe atât de cuprinzator semnificatia acestui concept: . de masuri menite sa combata dezordinea si crima la fel ca masurile adoptate de politie sau de justitie si nu în ultimul rând având rolul de a legitima si promova sistemul capitalist. Între cele doua mari conceptii exista fireste si abordari intermediare. în care trebuie sa se acorde atentie legaturii complexe care apare între obiectivele actorilor care influenteaza politicile si consecintele interventiilor lor (Higgins. abordarea ideologica este în conformitate cu ipoteza întemeierii statului bunastarii pe . Mai mult decât atât.societatile capitaliste avansate au nevoie de o infrastructura a politicilor de bunastare pentru a mentine ordinea sociala. stabilite prin decizie politica. citati de Wilensky. dupa cum si . golind-o astfel de continut ideologic si conferindu-i solide valente tehnocratice.Politica sociala este. ci doar pentru a raspunde . promoveaza functia de .. încercari de a concilia ideologia cu pragmatismul. sau ar trebui sa fie.conjunctural . .unor nelinisti sociale.H. pentru a-si asigura o forta de munca cu standarde acceptabile de educatie si sanatate" (O'Connor. Pentru teoreticienii neo-marxisti. 1979. În mod traditional. se disting doua abordari în privinta motivatiei care sta la baza unei politici sociale.. 1985). Joan Higgins sugereaza ca ambele variante se sprijina totusi pe modele rationale de actiune politica. Non-ideologica.ratiuni politice" (legate de doctrina si praxis în acelasi timp).. Marsând evident pe prima directie. iar abordarea pragmatica. s-a mers pâna la a se considera ca politicile bunastarii nu sunt sustinute din ratiuni umaniste si pentru a întâmpina nevoile reale ale muncitorilor... 1972). Într-adevar. respectiv ale anumitor grupuri expuse în mai mare masura diferitelor riscuri" (Mihut si Lauritzen. 1973. dezvoltare ce trebuie sa se 9 . În general.. sugerând o forma de control social.Politicile sociale sunt initiate sau extinse în timpul exploziilor de nemultumire si dezordine sociala din timpul somajului masiv. punctuala.

din cadrul sistemelor de asigurari si asistenta sociala) finantarea. politica în domeniul sanatatii. politica sociala se concretizeaza în prevederi legislative specifice. într-un sens considerat dezirabil la un moment dat (Zamfir. burse. politica privind protectia mediului (politica ecologica). Diferentele în delimitarea politicii sociale provin. Cât priveste anvergura acestei politici. România în context european"). învatamântul public. îndemnizatii.. Într-o carte de referinta pentru dezvoltarea studiilor de profil în România postcomunista (. transferuri de venit (impozite. conform unei definitii . din raportarea la un context politico-economic variabil în timp dar si din asumarea unor traditii legate de cultura politica a fiecarei societati. asa cum s-a mentionat anterior. cu referire stricta la .. politica transporturilor. sistemul .apanaje" ale politicii sociale politica privind angajarea fortei de munca.. În afara preocuparilor mentionate în dreptul sistemelor britanic si nord-american. În schimb. taxe..politica sociala" ocupa o plaja mai larga (îmbogatita în special de traditia franceza). incluzând o gama variata de initiative si programe ale statului. În principiu. Altfel spus. dupa cum exista contexte în care politica sociala se reduce considerabil. politica locuintelor sociale si serviciile de asistenta sociala. incluzând doar sistemul pensiilor. care a marcat perioada de debut a fundamentarii politicii sociale ca disciplina de studiu. 1985). . apar deseori ca ..întemeieze pe o viziune globala si sa se aiba un sens bine precizat. 1995).welfare" (asistenta sociala în întelesul american) si asigurarea locuintelor pentru persoanele fara venituri (Pechman. respectiv pensii.cinci servicii fundamentale": securitatea sociala (în sensul mentinerii unui minim de venit prin alocatiile de somaj si sistemul de pensii).. profesorul Catalin Zamfir afirma ca politica sociala poate fi înteleasa ca ansamblul reglementarilor.Politici sociale. producerea si furnizarea de bunuri si servicii sociale pentru populatie. 1992). putem descrie pe coordonatele spatiu-timp o varietate aproape infinita de abordari. masurilor si activitatilor întreprinse în principal de stat (dar posibil si de alti agenti interesati) în scopul modificarii parametrilor vietii sociale a unei comunitati. etc. în Europa. limitându-se la acordarea unor beneficii minimale pentru persoanele fara venituri. Marginean în 1994. Pentru exemplificare. politica educationala. programe sociale. hotarâri si reglementari administrative. existând tari si momente ale istoriei în care politica sociala se suprapune cu .. în Marea Britanie se confera acestei politici un înteles mai restrâns si bine precizat. alocatii.de dictionar" formulata de I.peste trei sferturi din ceea ce face un guvern" (Wilensky. politica privind promovarea culturii si chiar politica 10 . aceeasi semnificatie restrictiva o are politica sociala si în Statele Unite. asistenta medicala. legitimat politic.

Statul bunastarii si securitatea sociala în traditia europeana Seria clarificarilor conceptuale din perimetrul politicii sociale nu poate ocoli. Fireste. în mod evident. . pentru început limitându-ne la conturarea unei definitii.. nu este nici el scutit de nuante si interpretari.Welfare State" este relativ recenta.. de Marea Britanie si de numele economistului J. batrânete" (Wilensky.Beveridge. deci cu impact asupra bunastarii colective. conceptul de securitate sociala.10 de ani mai târziu urmatoarele precizari: . Legat de aceasta definitie.. Desi originile acestui sistem dateaza de la stârsitul secolului al XIX-lea (vezi cap.stat social". adesea cuprinse sub denumirea de securitate sociala au luat forma unei asigurari sociale contra riscurilor de baza ale vietii industriale: accidente la locul de munca..II).leisure policy" (politica agrementului). facem precizarea ca analizei pe larg a acestuia îi este consacrata un capitol separat. sanatatea. deci la persoanele ramase fara loc de munca.Warfare State" si au prefigurat evolutia democratiilor occidentale dupa încheierea razboiului. alimentatia. mult mai reticenti în a atribui denumiri entuziaste (în special dupa frenezia care marcase perioada de vârf a nazismului) s-au limitat la a aprecia acest model drept . ... respectiv al lordului W. 1975). 11 . doua concepte majore ale acestui domeniu de studiu: modelul Welfare State (statul bunastarii) si securitatea sociala. În fine.Esenta statului bunastarii este garantarea guvernamentala a unor standarde minime privind venitul.. practic securitatea sociala fiind produsul politicilor aplicate în cadrul unui stat al bunastarii. 1985).H. autorii francezi au completat lista sinonimelor pentru noul sistem care se nastea: statul-providenta (l'etat-providence) sau asistential. Acestia au dat o replica modelului razboinic . Se poate usor deduce ca cele doua notiuni sunt interdependente.M. În privinta statului bunastarii.. considerîndu-se ca standardele sociale minime mai sus-amintite nu pot fi periclitate decât în cazul pierderii veniturilor..privind petrecerea timpului liber. La rândul sau. boli profesionale.Keynes. desi frecvent utilizat în limbajul politic sau în mass-media. somaj. educatia si locuinta. asigurate fiecarui cetatean ca drepturi sociale" (Wilensky. Harold Wilensky face . În Statele Unite domina interpretarea republicana. Ulterior. fiind legata de perioade anilor '40. denumirea . punctul comun al tuturor acestor politici nu poate fi decât existenta unor cheltuieli publice îndreptate pe directia cresterii calitatii vietii si confortului cetatenilor. conceptul de Workfare conditionând beneficiile sociale de munca.cele mai multe din aceste garantii. utilizând mai putin termenul de stat al bunastarii (Wohlfahrtsstaat). autorii germani.

1989).toate masurile colective stabilite prin legislatie pentru a mentine venitul individual ori al familiei sau pentru a asigura un venit atunci când unele sau toate sursele de venit au fost pierdute ori epuizate sau în situatiile în care trebuie sa se faca fata unor cheltuieli sporite (de exemplu: cresterea copiilor sau plata îngrijirii medicale)". fiind bine dezvoltata în Franta si Germania si aproape împinsa la paroxism în unele tari scandinave. ca cele doua concepte abordate împreuna (statul bunastarii si securitatea sociala) contureaza. fara nici un fel de conditii restrictive privind accederea la beneficii (vezi definitia data de Wilensky statului bunastarii universalist... în SUA de pilda lipsind multa vreme alocatiile familiale. Controversele doctrinare aparute în jurul acestei teme fac obiectul unui capitol distinct. utilizarea termenului de cetatenie în sens strict (juridic) nu este posibila decât acolo unde avem de-a face cu o acoperire universala în domeniul beneficiilor (drepturilor) sociale. ideea de . . Înscriindu-se pe aceeasi linie. Administratia Securitatii Sociale a Statelor Unite încearca. de exemplu.. Ea nu este nici macar dezirabila. Mergând aproape în paralel cu dimensiunile statului bunastarii. (The New Encyclopaedia Britanica. (Social Security Programs Throughout the World. securitatea sociala se largeste sau se îngusteaza conform cu modelul de politica sociala aplicat. cu referire principala asupra sistemului federal de asigurari sociale si în mod deosebit asupra sistemului de pensii.Citând o voce autorizata.Charta Sociala". acoperirea universala nu este pe deplin si peste tot în Europa realizata. boli profesionale 5) alocatii familiale. Fireste. invaliditate. politica sociala a Uniunii Europene face referire doar la drepturile . în evolutia lor de-a lungul secolului XX. În Statele Unite. identificarea unui nucleu comun de preocupari în domeniul securitatii sociale la nivel mondial. în rapoartele periodice pe care le da publicitatii. deci tuturor cetatenilor).. Totusi. În Europa continentala (excluzând Marea Britanie al carei model se apropie mai mult de cel american) securitatea sociala se extinde în mod considerabil. pornind de la efectele adverse ale programelor sociale care acorda beneficii neconditionate. (vezi .lucratorilor" (workers) si nu la drepturile sociale ale cetatenilor sai. 1993). printre care Danemarca si Suedia. cu referire la acordarea drepturilor sociale constitutionale.. conceptul la care ne referim cuprinde . aceste programe sunt inegal dezvoltate de la o tara la alta. asa cum demonstreaza multi autori adversari ai social-democratiei de tip suedez. Se poate afirma. generic vorbind. 1993). descriind cinci categorii de programe pentru acordarea beneficiilor sociale în urmatoarele situatii: 1) batrânete 2) somaj 3) maternitate 4) accidente de munca. Chiar daca secolul XX a marcat o dezvoltare evidenta în domeniul drepturilor sociale. 12 . În pofida acestor diferente notabile.27.cetatenie sociala" în traditia natiunilor europene. vol.The Social Security Act" din 1935 consacra un model restrictiv dar eficient.

Este un adevar binecunoscut faptul ca. Anii '90 au marcat o noua dezvoltare a politicii sociale la nivel supranational. inclusiv pasii facuti în domeniul politicii sociale. care a fost semnata în decembrie 1989 de unsprezece din cei doisprezece membri ai Comunitatii. Totusi.În final. fiind sintetizata prin conceptul relativ recent de Europa sociala. prin care s-a înfiintat Comunitatea Economica Europeana. Dimensiunea sociala a integrarii europene. respectiv Maastricht (1992) si Amsterdam (1997). Trebuie remarcat ca revigorarea proiectului de integrare europeana. dar împlinirea ei constituie înca miezul unor dispute aprinse. odata cu relansarea integrarii la mijlocul anilor '80 (momentul a coincis cu instalarea lui Jacques Delors la presedentia Comisiei Europene. au avut loc într-o perioada în care liberalismul politic si economic domina agenda europeana iar eforturile principale se concentrau în directia consolidarii SEM. . obiectivele economice au fost întotdeauna prioritare. ne vom rezuma sa spunem ca ideea cetateniei sociale este prezenta în traditia europeana a ultimului secol mai mult decât în cazul oricarui alt continent. Aspectele sociale au fost înca de la început trecute într-un plan secundar. daca nu s-ar fi ajuns la ideea de a defini simplu si concis Europa sociala ca suma acumularilor Uniunii Europene la un moment dat. Cu toate progresele facute dupa razboi în Europa occidentala în privinta standardelor de viata. Cu siguranta acest concept ar fi avut parte de o definitie vaga. cu profunde implicatii economice si politice.Europa sociala" Pornind de la modelele de politici sociale ale statelor componente (carora le sunt consacrate subcapitole distincte în cadrul acestei lucrari). în 1985) preocuparile pentru dimensiunea sociala s-au intensificat si au culminat cu elaborarea Chartei Sociale. în procesul de constructie a Comunitatii Europene. cel mai remarcabil succes fiind includerea acestui domeniu în tratatele de baza ale Uniunii Europene. în 1989. dublata de un caracter evident dinamic. Însusi Tratatul de la Roma (1957). autoritatile supranationale de la Bruxelles au încercat sa formuleze si sa puna în aplicare o politica sociala comuna la nivelul Uniunii Europene. Aceasta preocupare reflecta practic dimensiunea sociala a integrarii comunitare. mai exact între dimensiunea sociala si cea economica a procesului de integrare. Aceasta tensiune a fost cel mai acut reflectata în refuzul premierului britanic conservator Thatcher de a semna Charta Sociala. vorbea de necesitatea unei piete europene unice (în continuare SEM Single European Market) în care concurenta si comertul liber sa fie principiile de baza si se dorea ca acestea sa nu fie afectate de bariere nationale. în domeniul politicii sociale (acquisul social). Cu toate acestea.. nu a putut fi totalmente înlaturata tensiunea ideologica în relatia dintre stat si piata. au existat patru 13 .

. daca nu se adopta din timp masurile necesare pentru reducerea inegalitatilor socio-economice existente în prezent. 1999). ca riscuri majore ale inegalitatilor privind standardele de viata din tarile membre. Este de prevazut ca largirea spre Est a Uniunii Europene. Aceasta mobilitate în domeniul pietei muncii -labour mobility. prin reprezentantii lor în Comisia Europeana. Dumpingul social si turismul social. b.este poate singura masura sociala importanta pe care o prevedea Tratatul de la Roma în art.transferabilitatea drepturilor lucratorilor dincolo de granitele nationale" (Mihut si Lauritzen. 48-51. Admiterea Greciei. care s-au vazut nevoite sa faca fata unui val de muncitori din regiunile sudice ale Europei. Libera circulatie a muncitorilor (termenul oficial . Aceste situatii au fost semnalate de tarile puternic dezvoltate din nordvestul continentului. eficienta economica si coeziunea sociala. Pentru ca acest principiu sa fie deplin functional era nevoie sa se asigure . Eficienta economica. au aparut in anii '60 si s-au intensificat în anii '70-'80 tocmai ca urmare a realizarii liberei circulatii a muncitorilor pe teritoriul Uniunii Europene.exporte" surplusul de forta de munca interna spre tarile puternic dezvoltate. înca nu se punea problema unei politici sociale supranationale. tarile cu nivele joase de protectie sociala puteau efectiv sa-si . Vom încerca sa le explicam pe scurt. ci doar a . în deceniul urmator. sa produca un nou val de dumping social.argumente majore în favoarea unei politici sociale comune a Uniunii Europene: libera circulatie a muncitorilor. c. În contextul disparitiei frontierelor.. Fireste. în sensul ca muncitorii care se muta dintr-o tara în alta vor beneficia de drepturile sociale existente în tara gazda. indiferent de domeniu si de nivelul de calificare) decurge în mod evident din principiul fundamental al liberei circulatii a persoanelor în Uniunea Europeana. acestea sa exercite presiuni pentru adoptarea unei politici sociale rezonabile la nivel comunitar... sub efectul Tratatului de la Roma. prin aceasta forma de turism social. astfel încât persoanele care se angajeaza într-o alta tara sa nu-si piarda securitatea sociala de care s-au bucurat în tara lor de origine. Desi poate parea paradoxal. dumpingul social si turismul social.coordonarii" sistemelor nationale de securitate sociala în sensul reducerii incompatibilitatilor. în anii '60. Spaniei si Portugaliei în anii '80 în Comunitatea Economica Europeana a sporit teama tarilor bogate din nord-vestul Europei si a facut ca. eficienta economica a constituit un argument serios în favoarea dezvoltarii politicii sociale a Uniunii 14 .workers" se refera la toate categoriile de lucratori. a.

Acest argument.cel mai recent si mai cuprinzator concept de la baza politicii sociale. aceste cheltuieli nu depaseau 5( din buget. directia generala V (DG V) poarta responsabilitati sociale explicite: .Fondul European Social ( ESF ) . ajungându-se în 1999 la alocari de 27. Art. Coeziunea sociala .Employment. Comunitatea a fost putin interesata de atingerea unor obiective sociale.. în plus.119 al Tratatului Comunitatii Economice Europene stipula ca . Multa vreme acestea au constituit singurele prevederi de politica sociala din tratatele comunitare iar progresele înregistrate în crearea unei dimensiuni sociale a integrarii au fost modeste. a sensibilizat totusi factorii de decizie din Europa occidentala si a condus în timp la adoptarea unui buget sporit si a unor masuri stimulative care au crescut considerabil performantele în educatie si medicina.4 miliarde euro ! În structura Comisiei Europene. prioritare fiind criteriile si masurile economice. d. se prevedea ca muncitorii imigranti sa primeasca beneficiile sociale ale tarii gazda si.Fondul European pentru .Ghidare" (asistenta) si Garantare Agricola (FAGGF) Fondurile structurale reprezinta peste o treime din bugetul total al Uniunii Europene. O scurta istorie a politicii sociale a Uniunii Europene indica suficient de clar faptul ca.. Acest urias domeniu de activitate este finantat din 3 fonduri structurale: Fondul European pentru Dezvoltare Regionala ( ERDF ) . Prin serviciile specifice pe care le asigura. conform Tratatului de la Amsterdam (1997).. în mod evident de inspiratie neo-marxista. în timp ce în anul 1975. cele de la Paris (1951) si Roma (1957). implicit a muncitorilor (oricum mobilitatea putea fi interpretata mai degraba ca o prevedere politica decât ca una sociala) se refereau vag la îmbunatatirea conditiilor de viata si a standardelor de munca ale lucratorilor. de exemplu. politica sociala poate însemna. pe lânga libera circulatie a persoanelor. O încercare de revigorare a ideii de politica sociala a 15 . Asa cum am mai spus. Primele tratate. o forta de munca mai sanatoasa si mai bine educata. Industrial Relations and Social Affairs". în primele decenii ale constructiei sale. sustine în fapt o politica mult mai larga a Uniunii Europene: politica de coeziune (cohesion policy).Europene. Motivatia finantarilor comunitare este reducerea decalajelor (înca importante) existente între regiunile Europei. din cele 24 de directii generale existente. ceea ce se traduce într-o crestere a eficientei economice.barbatii si femeile vor primi salariu egal la munca egala". pe lânga legitimitate politica pentru regimul industrial-capitalist.

Devenise clar faptul ca noul acord va constitui .11) 3) Îmbunatatirea conditiilor de munca si viata (par.30) 12) Persoanele cu deficiente (par. desi dezbaterile de fond erau dominate de ideologia liberala renascuta în Europa.avut loc în 1974-1975. Oricum. Ceea ce trebuie sesizat cu prioritate este ca documentul vorbeste exclusiv de drepturile . solid ancorata pe terenul calculelor economice. 25 -27) 11) Persoanele vârstnice (par.cetatenie sociala" nu corespunde înca realitatii europene.piatra unghiulara" a viitoarei politici sociale comune a Uniunii. cu exceptia Marii Britanii. câteva referiri directe la necesitatea unor obiective de politica sociala fiind prezente în preambulul Actului European Unic (Single European Act. 19 .. odata cu lansarea Programului de Actiune Sociala (Social Action Programme = SAP) dar rezultatele concrete ale celor 3 programe anti-saracie pe care le cuprindea SAP au dezamagit atât structurile decizionale cât si opinia publica..Charta Sociala". Cunoscuta sub denumirea scurta de Charta Sociala. La început mai discret. a reprezentat un mic dar important pas spre constructia . protocol bazat pe . 21) 8) Informarea. 14 .15) 5) Libertatea de asociere si negociere colectiva (par. în sens contrar. consultarea si participarea muncitorilor (par. 1989). 16 . 9 . 31) (.18) 6) Pregatirea profesionala (par. cu acumularea cât mai multor competente decizionale în institutiile comunitare si o alta presiune. în 1985. 28 .. acest document a fost semnat în decembrie 1989 de reprezentantii celor 12 state membre. 1987) apoi acest domeniu a constituit obiectul unui document european special: Charta Comunitara a Drepturilor Fundamentale ale Lucratorilor (Community Charter of the Fundamental Rights for Workers. 1 .Charta Comunitara a Drepturilor Fundamentale ale Lucratorilor".Europei sociale". 12 . 24) 10) Protectia copiilor si adolescentilor (par.lucratorilor" si nu de drepturile sociale ale tuturor cetatenilor Uniunii..13) 4) Protectia sociala (par. la rândul sau. Abia dupa instalarea socialistului francez Jaques Delors la sefia Comisiei.23) 9) Conditii de sanatate si securitate la locul de munca (par.20) 7) Învatamântul egal pentru femei si barbati (par. rezultatul unui compromis aparut între doua politici: pe de o parte. venita din 16 . politica sociala a început sa prinda contur. 12 prevederi fundamentale din Charta Sociala faceau referire la: 1) Libertatea de miscare a muncitorilor (par. o presiune pentru continuarea si adâncirea procesului de integrare. 22 . ceea ce demonstreaza ca notiunea de . 1989)..8) 2) Angajrea si remunerarea (par. Tratatul de la Amsterdam (1997) a fost.. Protocolul Politicii Sociale anexat Tratatului de la Maastricht.

developing a common European employment strategy"). Prima observatie este în legatura cu eforturile de armonizare a modelelor nationale de politici sociale. În finalul acestui subcapitol. demers care a presupus . Aceasta dubla întarire.. aducând un progres important în domeniul unificarii pietei muncii. Pentru a exemplifica.partea celor care se temeau de concentrarea unor puteri prea mari la Bruxelles. Acest transfer de putere spre Bruxelles a facut posibila intrarea în etapa de convergenta a politicilor sociale spre un model comun. în timp ce somerii adulti vor redeveni activi în maxim 1 an de la pierderea ultimului job. în functie de natura problemei.gap"-urile legislative între criteriile de acordare a beneficiilor sociale în tarile Uniunii. dând posibilitatea tarilor membre sa-si dezvolte o strategie comuna a angajarii. cât si a principiului subsidiaritatii în domeniul executiv-administrativ. cât mai apropiat de cetateni. tocmai din acest motiv. menita sa îngusteze . vom face câteva aprecieri cu privire la tendintele manifestate în procesul de constructie a Europei sociale. având ca efect slabirea principiului suveranitatii nationale. Compromisul a constat într-o dubla întarire: atât a competentelor structurilor Uniunii Europene în domeniul elaborarii de politici generale. Etapa de armonizare corespunde cu aproximatie perioadei 1957-1985 si s-a bazat pe o procedura decizionala inter-guvernamentala. vom arata doar ca aceasta strategie comuna prevedea ca tinerii someri sa primeasca un loc de munca sau cel putin o oportunitate educationala în termen de 6 luni de când au devenit someri.. antagonista la prima vedere. Un nou capitol a fost adaugat.doar" coordonarea acestor modele în sensul reducerii incompatibilitatilor existente. în asigurarea si controlul carora Comisiei de la Bruxelles urma sa-i revina un rol sporit. se considera ca si Tratatul de la Amsterdam a reprezentat o etapa utila pe drumul sinuos al coordonarii politicilor sociale. 17 . Jacques Delors a impulsionat în a doua jumatate a anilor '80 adoptarea unor standarde sociale unitare.. S-a trecut treptat de la procedura predominant inter-guvernamentala la o procedura decizionala predominant supranationala. formarii si ocuparii locurilor de munca (în Tratat: . parea sa complice si mai mult adoptarea unei politici sociale comune. Totusi. etapa care fusese anticipata de specialisti înca din anii '60. comunitara. Armonizarea legislativa nu presupunea existenta unei politici comune supranationale si. cu alte cuvinte a unei politici sociale comune (la nivelul Uniunii Europene). principiu care se refera la adoptarea deciziilor specifice la un nivel cât mai jos posibil.

desi... trebuie mentionat ca aceasta tensiune între interguvernamentalism si supranational.. în timp ce Suedia va pastra modelul institutional social-democrat si solidar " (Heidenheimer.. atât la nivelul opiniei publice si al mass-media.specific national imanent". nefiind o caracteristica a dezbaterilor din zona politicii sociale. 1990) iar ultimele tipuri de influente vor face sa existe întotdeauna deosebiri semnificative între modelele de dezvoltare pe care le urmeaza natiunile Europei. în favoarea unor structuri supranationale. tarile membre sa înteleaga ca . Era un proces spontan. între curentul aparator al suveranitatii si specificului national si cel europenist unificator (sau cel putin federalist) a marcat întreaga istorie a procesului european. demersul apropierii politicilor sociale a trebuit sa parcurga un drum presarat cu numeroase capcane. a fost necesar ca la nivelul constiintei politice si al opiniei publice. alaturi de cele economice incluzând influente politice.. economici si socio-culturali. este rezultatul unei multitudini de influente.. departe de a fi determinat de imperative economice si structurale. Poate mai dificil de întreprins decât în alte domenii.. Teoria convergentei pornise înca de la început..tabuuri". În pofida reformelor neo-liberale din ultimele decenii... teoria convergentei nu a avut numai prieteni si sustinatori. asa cum am mai spus. care sa promoveze criterii si politici valabile pe tot teritoriul Uniunii Europene. Pentru a se evita un blocaj al unificarii era nevoie sa se renunte treptat la o parte din criteriile si competentele nationale traditionale. . a europenizarii si globalizarii procesului decizional. în termeni politici. a standardelor create în diverse domenii.zone sensibile" (adevarate refugii electorale ale partidelor) si chiar cu .... Tocmai acest comportament asemanator (neprogramat) al societatilor vest-europene confirma si încuraja în acelasi timp aplicarea teoriei convergentei în domeniul politic.nu se putea merge mai departe pastrându-se intacte toate prerogativele decizionale ce decurg din suveranitatea nationala.statul bunastarii. 1990). în toate capitolele sale. statul bunastarii german va ramâne unul conservator. culturale si religioase" (Heidenheimer. din anii '60.impresia generala ramâne una de stabilitate mai degraba decât de schimbare . Criticii convergentei au încercat asadar sa argumenteze ca . Fireste. 18 . în nici unul din cazurile analizate nu s-au observat transformari ale caracteristicilor de baza .Care ar fi.dincolo de nivelul la care se ajunsese prin metoda interguvernamentala . cu . Ea a întâmpinat o puternica rezistenta. cât si al unor cercuri de intelectuali devotati ideii de . Economiile si societatile occidentale raspundeau aproape la fel la stimuli externi si la cerinte interne. la nivelul politicii generale înca nu se ajunsese la ideea convergentei explicite. cu un imens avantaj: dezvoltarea economica a întregii Europe de Vest facea ca tarile occidentale sa se apropie tot mai mult în privinta programelor si deciziilor adoptate. consecintele trecerii DE LA ARMONIZARE LA CONVERGENTA? În primul rând. În fapt.

de o dimensiune sociala a integrarii.6. de o Europa sociala. multe planuri ale politicienilor importqanti au luat fiinta. si anume moneda Euro. Multumita lui. Cel mai important lucru este ca putem vorbi astazi de o politica sociala comuna. Putem vorbi despre toate aceste lucruri cu sentimentul ca vorbim despre ceva care este mai putin decât un fapt împlinit dar mai mult decât o fictiune. devenind o putere economica mondiala din ce in ce mai mare. 19 . conform căruia ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă în urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniştri pot participa şi la uniunea monetară. si sa nu uitam de asemenea si de Tratatul de la Maastricht si la decizia de a crea o singura moneda. as vrea sa punctez faptul a Jacques Delors a avut o foarte mare importanta si contributie in unificarea si dezvoltarea Comunitatii Europene devenind astazi marea Uniune Europeana. si au dus la dezvoltarea Uniunii Europene. Numai Marea Britanie şi Danemarca şi-au rezervat dreptul de a decide singure dacă vor introduce moneda unică europeană. Concluzii Pentru a incheia. Odată cu semnarea tratatului s-a pus în mişcare un automatism.

Michel.html 20 . Bucureşti 2004.ro/index. Ileana Tache. Editura TREI. Bucuresti. Partea generală. Bibliografie Augustin Fuerea. Politica externă a Uniunii Europene.7. Editura All Beck. 2003. Nicolae Marinescu.euro. Humanitas. Karen E. Drept comunitar european. Istoria Constructiei Europene. Editura Dacia.php/2010/11/21/delors-jacques/ http://en. 1994.europeana.ubbcluj. ALBERT. Cluj-Napoca. 2007. Bucureşti.org/wiki/Jacques_Delors http://idd.ro/interactiv/cursuri/ValentinNaumescu/cap1.wikipedia. Ed. Smith. Capitalism contra capitalism. http://www.