Introducere

Jacques Delors, o mare personalitate in lumea politica la nivel european, a fost singurul politician care a fost presedinte al Comisiei Europene timp de doua mandate, iar aceasta perioada a fost marcata de schimbari foarte importante in privint mecanismului de functionare a Comunitatii Europene. Fiind ales prima data la 1 ian 1985, impreuna cu comisarul britanic Lord Cockfield a adus un aport foarte important in semnarea si adoptarea Actului Unic European, care prevedea crearea pietei unice. În cei 10 ani în care a fost în fruntea Comisiei, Delors a influenţat multe dintre schimbările care au avut loc în cadrul construcţiei comunitare, mai ales că în perioada aceasta au existat câteva decizii extrem de importante, cum a fost de exemplu trecerea de la Comunitate la Uniune sau primii paşi pe calea trecerii la moneda unică. El a mai avut şi un al doilea mandat în fruntea executivului comunitar care a durat până în decembrie 1994. Jacques Delors în calitate de preşedinte al Comisiei în acelaşi an a elaborat „Cartea Albă a pietii interne” în care a identificat problemele şi deficienţele care împiedicau realizarea pieţei comune şi a făcut 300 de propuneri concrete de directive, în mod simultan au fost date publicităţii Raportul-Dooge despre reforma instituţională şi Raportul-Adonino care a elaborat concepţia Europei Cetăţenilor. Pe baza acestor documente în 1985 au început lucrările conferinţei interguvemamentale de revizuire a tratatelor comunitare. Tot in aceeasi perioada a fost adoptat si tratatul de la Maastricht, chiar daca initial el a fost respins de catre Danemarca printr-un prim referendum. Tratatul de la Maastricht incorpora cele trei etape de realizare a uniunii monetare, asa cum le desemnase Jacques Delors in activitatea sa monetara, si anume : pilonul I: Comunitatile Europene, ingloband cele trei comunitati existente: Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) si Comunitatea Economica Europeana (CEE), a carei denumire este schimbata in Comunitatea Europeana, pilonul II: Politica externa si de securitate comuna si pilonul III: Cooperarea in domeniul Justitiei si al afacerilor interne. Anii 1986 şi 1987 pot fi numiţi anii primei reforme a dreptului comunitar originar, deoarece în 17 februarie 1986 a fost semnat „Actul Unic European” (AUE) care a intrat în vigoare din 01 iulie 1987. Prin AUE prevederile tratatelor comunitare au fost extinse asupra unor noi domenii de activitate cum ar fi cercetarea sau protecţia mediului înconjurător şi se preconizează crearea unei „pieţe interne” până la sfârşitul anului 1992.

Generalitati

Jacques Lucien Jean Delors, după cum sună întregul său nume, s-a născut la Paris la 20 iulie 1925. Economist si politician francez, Jacques Delors si-a inceput cariera la Banca Frantei in 1945, activand totodata si ca membru in Comitetul Economic si Social. Apoi a fost membru al Partidului Socialist francez, începând cu 1974. Anterior, adică în 1969, el fusese consilier al prim-ministrului gaullist Jacques Chaban-Delmas. În structurile comunitare, prima poziţie de importanţă pe care a avut-o a fost aceea de parlamentar european, în intervalul 1979-1981. În Parlamentul European a fost în fruntea Comisiei responsabile pentru afaceri economice şi financiare. Delors a ajuns în poziţia de ministru sub preşedintele socialist François Mitterrand. Astfel, a fost ministru al economiei şi de finanţe în perioada 19811983 şi ministru al economiei, de finanţe şi bugetului în 1983-1984.

Jacques Delors – implicare politica

După cum a remarcat aproape unanim atât doctrina de specialitate cât şi mass-media care s-a ocupat de fenomenul comunitar, Jaques Delors a conferit prin prestaţia sa un nou rol funcţiei de preşedinte al Comisiei, care a crescut în prestanţă, în putere şi în incisivitate, modificând astfel statutul relativ modest deţinut de majoritatea antecesorilor săi, într-unul de frunte al Uniunii Europene. Acordul bugetar atins în februarie 1988 a fost un pachet clasic de tratative CE; el a transformat politica bugetară prin cuprinderea ciclului bugetar anual în cadrul unei perspective financiare pe termen mediu. A combinat măsuri pentru reîntărirea disciplinei bugetare, resurse proprii adiţionale, extinderea fondurilor structurale şi menţinerea rabatului bugetar acordat Marii Britanii. Principalele elemente au fost:

2

Acest Pachet Delors 1 a fost urmat din 1992 de Pachetul Delors-2. Pachetul Delors-1 a fost acompaniat de un Acord Interinstituţional între Comisie. Ansamblul de măsuri structurale adoptate în 1989 a antrenat o creştere a ponderii fondurilor sociostructurale la 30% în bugetul comunitar faţă de 10% la mijlocul deceniului nouă.2 procente din PNB pînă în 1992.. Propunerile au fost adoptate după mai multe discuţii contradictorii între Marea Britanie şi partenerii europeni. Mai mult. . . şi el aprobat. Consiliul de Miniştri şi PE. subliniate de un angajament major cu privire la fondurile structurale. .27 până în 1999.O continuare a complexului sistem de rabat stabilit la Fontainebleau prin care Marea Britanie primeşte o reducere a contribuţiei sale la veniturile Comunităţii echivalentă cu 66 procente din diferenţa dintre partea sa de venituri furnizate şi totalul fondurilor alocate. Scopul acestuia era acela de a asigura faptul ca deciziile de la Bruxelles să nu fie anulate de un conflict continuu între cele două braţe ale autorităţii bugetare. 3 .O extindere a sistemului „resurselor proprii” prin includerea unei a patra resurse noi bazată pe averea relativă a statelor membre.2 procente din PNB pentru 1993 şi 1994. care prevedea dublarea fondurilor structurale destinate zonelor dezavantajate din punct de vedere economic. care a intrat în vigoare în iulie 1988.Întărirea şi impunerea disciplinei bugetare prin limitarea cheltuielilor cu agricultura la nu mai mult de 74 procente din creşterea PNB al Comunităţii. cu un plafon al veniturilor menţinut la 1. s-a semnat Acordul de la Bruxelles. în cele din urmă. PE a văzut o creştere substanţială a cheltuielilor facultative. cheltuielile erau împărţite pe şase categorii. dar şi controlul mai strict al cheltuielilor destinate agriculturii. şi care conţinea următoarele elemente majore: nivelul maxim la veniturilor şi cheltuielilor era stabilit până în 1999. . rezultată în urma măsurării PNB.O creştere a resurselor financiare puse la dispoziţia Comunităţii prin creşterea plafonului la 1. Cele trei instituţii au acceptat să respecte valorile conţinute în fiecare categorie a perspectivei financiare pentru toţi anii de până în 1992. cu alocări financiare specifice pentru fiecare an şi fiecare categorie (spre deosebire de 1988. dar crescând la 1.O dublare a resurselor financiare puse la dispoziţia regiunilor mai puţin dezvoltate ale Comunităţii în perioada 1988-1993. În schimb. El era bazat pe acordul asupra unei perspective financiare pe cinci ani. acordul a stipulat ca valorile cheltuielilor obligatorii să nu fie revizuite în asemenea mod încât să conducă la o reducere a sumei disponibile cheltuielilor facultative. care implica şase categorii de cheltuieli.

s-a ajuns la un acord unanim în aprilie 1989. Comisia Delors a jucat un alt rol de prim plan. a devenit curând evident faptul că programul va fi realizat în mare parte în intervalul de timp stabilit şi că va aduce considerabile beneficii economice tuturor statelor membre. în unele state membre. în timpul mandatului Delors a fost elaborat Raportul-Cecchini întocmit de economistul şi bancherul italian Paolo Cecchini despre „The Cost of Non-Europe”. Delors s-a angajat să încheie procesul de constituire a pieţei unice până în 1992. aproape 95% din program fusese practic legiferat. În ciuda scepticismului iniţial. însă meritul planificării detaliate şi al modului entuziast în care a fost lansat programul aparţine lordului Cockfield. sistemul de colectare a veniturilor a fost uşor revizuit. În acelaşi timp. el a dat un nou sens existenţei Comunităţii şi a contribuit la crearea unei atmosfere în care iniţiativele ulterioare de lărgire şi de îmbunătăţire a funcţionării CE aveau să apară ca fiind practice şi dezirabile. Comitetul Delors a fost gândit şi ca un mod de încorporare a băncilor centrale într-un proiect ce fusese iniţiat la cel mai înalt nivel politic. ca programul 1993. plus un alt membru al Comisiei precum şi un număr mic de experţi independenţi. Tot în domeniul economic. în care a arătat care ar fi costurile nerealizării pieţei interne. Dincolo de acest fapt. În acelaşi timp. Programul de realizare a pieţei interne a CE a devenit cunoscut fie ca programul 1992. Ideea originală i-a aparţinut lui Jacques Delors. în alt domeniu. până la care trebuiau să fie aplicate toate cele 300 de măsuri. La întrunirea la vârf de la Hanovra din iunie 1988 a fost creat un comitet sub coordonarea sa. cu sarcina de a studia şi de a furniza informaţii privind mijloacele de pregătire a uniunii monetare. Astfel. cel al unei uniuni economice şi monetare. pentru a lua mai mult în calcul „capacitatea de contribuţie”. Până la sfârşitul lui decembrie 1992. Tot de numele lui jacques Delors se leagă şi elaborarea „Cartei drepturilor sociale fundamentale a lucrătorilor” (Carta Socială). Comitetul îi includea pe toţi guvernatorii şi preşedinţii băncilor centrale ale EC. factorii de decizie comunitari au devenit optimişti în ceea ce priveşte posibilitatea realizării unui mai vechi proiect. Acesta semăna 4 .când aceste detalii au fost stabilite la Consiliul European de la Bruxelles). Mulţumită preşedinţiei lui Delors şi a modului în care a reuşit să medieze unele dintre opiniile divergente pe care membrii comitetului le avea cu privire la finalitatea acţiunii lor. fie. cel de realizare a Pieţei Unice a CE. De altfel. comisarul britanic însărcinat cu problemele pieţei interne. Această ambiguitate a rezultat din termenul limită de 31 decembrie 1992. datorită adoptării noilor schimbări citate mai sus. în discursul său inaugural în faţa Parlamentului European.

a cărui misiune a fost de a întări politicile monetare. 1 ianuarie 1999 reprezintă cea de-a treia etapă şi constă în lansarea monedei unice şi înfiinţarea Băncii Centrale. serviciilor. a doua etapă a început la 1 ianuarie 1994. Mulţi observatori au considerat euro ca fiind cea mai bună modalitate de cimentare a celor 40 de ani de cooperare internaţională regională. 3. 2. Raportul Delors din 1989 a prezentat un plan special în trei etape pentru implementarea uniunii monetare. chemând la crearea unei singure monede transeuropene. deoarece introducerea unei monede unice este prin natura ei ireversibilă. Raportul întocmit de Delors a propus un plan de tranziţie la UEM. odată cu crearea Institutului Monetar European. Raportul Delors era totuşi mai clar în ceea ce priveşte transferul de puteri la nivelul Uniunii în stadiul final. atât de către persoanele care considerau că integrarea este cea mai bună modalitate pentru realizarea unei păci durabile în Europa. este aproape imposibil ca acestea să fie aduse înapoi. cât şi de către persoanele care apreciau beneficiile pur economice ale comerţului liber şi ale unor rate de schimb stabile. prima etapă a început la 1 iulie 1990 şi constă în liberalizarea circulaţiei capitalurilor. Raportul Delors a fost primit foarte bine. care apăruse cu aproape 20 de ani în urmă. Odată ce monedele şi politicile monetare naţionale sunt distruse. şi punea un accent mai mare pe schimbările instituţionale cerute. La fel cum procedase şi Raportul Wemer. forţei de muncă şi capitalului. de a promova rolul ECU şi de a pregăti instalarea Băncii Centrale.în mare parte cu Raportul Werner. Tratatul de la Maastricht Comunitatea Europeană a lansat proiectul unificării monetare aproape imediat după publicarea Raportului Delors. cu mulţi ani înainte. în trei etape: 1. Etapa întâi a Uniunii Economice şi Monetare a început în luna iulie a anului 1990 şi a avut aceleaşi obiective ca şi Actul Europei unice: şi anume să asigure că sunt eliminate definitiv toate restricţiile din calea circulaţiei bunurilor. 5 .

este normal ca un sistem monetar. in 2007: Bulgaria si Romania). la Maastricht. Polonia. în 1992. Tratatul marcheaza trecerea la o noua etapa in procesul de creare a unei "uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele Europei". pentru a fonda Uniunea Europeană. În 1992. aducând unele schimbări în modul în care funcţiona executivul comunitar. Grecia. Danemarca. să permită unei ţări să beneficieze de avantajele unei monede internaţionale care serveşte drept monedă de bază? Crearea unei monede europene va permite Europei să oblige pe americani să respecte o serie de reguli ale jocului. de asemenea. În consecinţă. Olanda. Italia. Iată ce spunea chiar Delors despre moneda unică. 6 . Astfel. proiectul Uniunii Economice şi Monetare a devenit o parte a Uniunii Europene şi au fost întocmite planurile specifice etapelor a doua şi a treia ale procesului. Slovenia si Ungaria. Estonia. Portugalia si Spania. Lituania. Amintiţi-vă lupta justificată a generalului Charles de Gaulle împotriva imperialismului dolarului. Trebuie observat în citatul de mai sus că Delors vedea economia şi finanţele comunitare strict legate de situaţia de pe scena internaţională. Începând cu ianuarie 1993 apare chiar o divizare a DG I — Relaţii externe: de acum înainte DG I păstrează doar relaţiile economice externe. Malta. de îndată ce dolarul nu mai este supus constrângerii convertibilităţii în aur. o viziune normală dat fiind contextul acelor ani în care politica mondială cunoştea nişte schimbări fundamentale o dată cu prăbuşirea blocului sovietic. un instrument al puterii. iar noua DG IA preia relaţiile politice externe. Luxemburg. Franta. Tratatul a instituit o Uniune Europeana formata din cele 12 state membre ale Comunitatilor Europene: Belgia. şefi de state şi guverne semnează tratatul care constituie baza trecerii la UEM şi au fixat termenul de lansare a monedei unice în 1999. la care au aderat apoi inca 15 state (in 1995: Austria. Letonia. Germania. o parte din relaţiile externe a fost disociată de restul ansamblului din raţiuni personale. Republica Ceha. rezultatul acestui plan la care a avut o contribuţie remarcabilă: „Moneda unică este. Irlanda.Atunci când şefii statelor europene s-au reunit apoi la Maastricht. in 2004: Cipru. El a încercat să eficientizeze modul în care Comisia răspundea la provocările politice internaţionale. Finlanda si Suedia. Marea Britanie. în perioada în care Comisia era condusă de Jacques Delors. realizarea Uniunii economice şi monetare va fi un mare atu pentru a stabili un nou sistem monetar internaţional mai eficace (…)“. Slovacia. depasind obiectivul economic initial al Comunitatii.

în mod clar. folosindu-şi instrumentele civile. toate au sprijinit reformele politice şi economice din Europa de Est şi au ajutat astfel la generarea securităţii. Bineînţeles că în perioada în care a deţinut preşedinţia Comisiei. Cele citate mai sus au fost însă cele mai „spectaculoase” şi au lăsat în urma lor cele mai multe „urme”. În acest sens. externe sau strict monetare. atât ale statelor membre cât şi ale statelor vecine acestora. Şi altele au fost la fel de importante. 1. în plus faţă de sarcinile tradiţionale ale preşedintelui. Această activitate era însă facilitată de faptul că propriul cabinet prezidenţial acoperea şi responsabilităţile celorlalţi membri ai Colegiului. Preşedintele Comisiei afirma în acest sens: Comunitatea Europeană are o responsabilitate specială. Jacques Delors a luat în responsabilitatea sa. relaţia structurată. încă din 1985. ceea ce îi permitea o mai bună supraveghere precum şi putere de arbitru asupra activităţii celorlalţi comisari. trebuie spus că executivul comunitar condus de Delors a remarcat faptul că. Aceasta a încercat să prevină astfel conflictele violente care apar din aceste surse interne şi externe. Puteam cita aici dublarea numărului de consilieri pentru cabinetul preşedintelui Comisiei sau faptul că.Schimbarea de mai sus nu este singura schimbare majoră adusă de Delors în modul de funcţionare al Comisiei. ci şi pentru că are un arsenal de instrumente pentru a trata problemele cele mai presante din Est şi din Sud. Pentru modul în care vedea Delors funcţionarea Comunităţii şi raportul acesteia cu statele membre sunt interesante afirmaţiile sale din 1988 cum că aproximativ 80% din legislaţia socio-economică a statelor membre ale Uniunii Europene a fost elaborată prin angajamente prevăzute în cadrul tratatelor. 7 . Ceea ce este important în acest caz este recunoaşterea faptului că acordurile încheiate în cadrul Uniunii Europene îşi pun amprenta asupra activităţilor de elaborare de strategii politice ale ţărilor din Europa Occidentală. conflictele dintre membrii potenţiali ai Uniunii Europene din Europa de Est ar putea să afecteze nefavorabil securitatea UE. prin normele politice şi prin legislaţia aprobată de instituţiile Uniunii Europene. problemele monetare şi coordonarea fondurilor structurale. Revenind la domeniul acţiunii externe. Faptul că procentajul este exact sau nu este lipsit de importanţă. Niciodată nu a fost atât de evidentă legătura dintre stabilitatea economică şi securitate. PHARE. influenţa lui Delors nu s-a limitat numai la afacerile politice. nu numai datorită importanţei sale ca pol de stabilitate şi prosperitate. acordurile Europa. Concepte fundamentale si institutii implicate în structurarea politicilor sociale.

între care tot mai greu se pot trasa granite precise. sau consecintele sociale care decurg uneori din politica externa si de aparare a unei tari (de exemplu. politica de aparare.politica sociala". dupa excluderea politicilor publice fara impact social direct (vezi enumerarea anterioara). justitia si politicile economice.. O asemenea definitie nu raspunde însa.. decât în mica masura cerintelor studiului politicii sociale. un consens relativ. pentru început oprindune doar asupra definitiilor si dinamicii acestor concepte în secolul XX. internele. provine pe de o parte din traditiile culturale si politice diferite la nivelul continentului si pe de alta parte din dinamica pe care . nu se poate spune ca s-a ajuns la un consens absolut privind ariile de acoperire sociala (deci continutul concret al politicilor sociale) în cadrul mai larg al politicilor publice.prin excludere": este de domeniul politicilor sociale tot ceea ce ramâne din politica unui guvern sau a unor autoritati locale.politicilor sociale sectoriale".Welfare State" (statul bunastarii) si prezentarea detaliata a faimosului sau produs politico-economico-administrativ (securitatea sociala) vor face obiectul unui capitol distinct. de-a lungul ultimelor decenii. Conceptul general de politica sociala si politicile sociale sectoriale Un raspuns la întrebarea . Dimensiunea sociala a procesului de integrare europeana este inclusa în politica sociala comunitara si în proiectul de constructie a Europei sociale. care sa atinga nucleul comun al tuturor tipurilor posibile de politica sociala. Chiar si acesta este. spuneam. dupa aproape un secol de studii de politica sociala. Fundamentarea modelului . legata indisolubil de domeniile pe care le acopera în practica si care sunt concentrate în cadrul . Dificultatea de a încadra cu precizie obiectul politicii sociale. de-a lungul timpului. Nici astazi. o prima definitie a politicii sociale ar putea fi încercata . Exista în schimb un consens relativ în ceea ce priveste politicile guvernamentale (publice) care nu pot fi considerate politici sociale: politica externa. Prima notiune care necesita explicatii este cea de . în mod evident..Acest studiu începe cu o serie de clarificari conceptuale. având în vedere în primul rând interdependentele accentuate între politicile economice si cele sociale.. Mai utila pentru întelegerea acestor preocupari ar fi o definitie pozitiva.Ce este politica sociala ?" au încercat sa ofere. 8 . dupa evenimentele din 1989). ca parte a politicilor publice. Astfel.. afirmativa.. chiar la nivelul aceleiasi societati. mai multi autori apartinând unor scoli si curente de gândire diferite.socialul" a cunoscut-o ca semnificatie si ca impact. influenta sociala a restructurarii complexului militar-industrial al fostei Uniuni Sovietice.

Obiectivul esential al politicii sociale în secolul XX este asigurarea bunastarii cetatenilor" (Marshall. (Piven si Cloward. 1979.. dupa cum si .rezolvarea problemelor comunitatii" prin actiune sociala concreta nu poate fi rupta de o anumita directie de dezvoltare a societatii în ansamblu. mult mai recenta.Sociologul britanic T. punctuala. iar abordarea pragmatica. 1978.. Marsând evident pe prima directie. apoi ele sunt abolite sau restrânse când stabilitatea politica a fost reinstaurata".. abordarea ideologica este în conformitate cu ipoteza întemeierii statului bunastarii pe . 1999).Marshall defineste pe cât de simplu pe atât de cuprinzator semnificatia acestui concept: .unor nelinisti sociale. În mod traditional. Mai mult decât atât. ci doar pentru a raspunde . 1985). s-a mers pâna la a se considera ca politicile bunastarii nu sunt sustinute din ratiuni umaniste si pentru a întâmpina nevoile reale ale muncitorilor. pentru a mitui muncitorii si a-i determina sa nu recurga la proteste. dezvoltare ce trebuie sa se 9 . . citati de Wilensky.. sau ar trebui sa fie. Non-ideologica. Gough. stabilite prin decizie politica. principiile cu solutiile.. 1973.conjunctural . În literatura româneasca de specialitate. respectiv ale anumitor grupuri expuse în mai mare masura diferitelor riscuri" (Mihut si Lauritzen. citat de Esping-Andersen.capitalismul bunastarii" (Welfare Capitalism) are binenteles o conotatie peiorativa. pentru a-si asigura o forta de munca cu standarde acceptabile de educatie si sanatate" (O'Connor.. golind-o astfel de continut ideologic si conferindu-i solide valente tehnocratice. 1991). Între cele doua mari conceptii exista fireste si abordari intermediare. în care trebuie sa se acorde atentie legaturii complexe care apare între obiectivele actorilor care influenteaza politicile si consecintele interventiilor lor (Higgins. descarcata de continuturi doctrinare. un raspuns la problemele sociale ale unei anumite comunitati. sugerând o forma de control social.. Într-adevar.societatile capitaliste avansate au nevoie de o infrastructura a politicilor de bunastare pentru a mentine ordinea sociala.ratiuni politice" (legate de doctrina si praxis în acelasi timp).H. Pentru teoreticienii neo-marxisti. termenul . se disting doua abordari în privinta motivatiei care sta la baza unei politici sociale..social problems solving" a politicii sociale. a problemelor sociale. Joan Higgins sugereaza ca ambele variante se sprijina totusi pe modele rationale de actiune politica.Politicile sociale sunt initiate sau extinse în timpul exploziilor de nemultumire si dezordine sociala din timpul somajului masiv. neo-marxistii din democratiile occidentale afirma ca . promoveaza functia de . În general.Politica sociala este. încercari de a concilia ideologia cu pragmatismul. aceasta abordare este sintetizata de Liliana Mihut astfel: . de masuri menite sa combata dezordinea si crima la fel ca masurile adoptate de politie sau de justitie si nu în ultimul rând având rolul de a legitima si promova sistemul capitalist. 1972). 1950). abordarea pragmatica pune accentul pe rezolvarea tehnica. pare destul de justificat sa credem ca interventia sociala nu poate fi desprinsa de un set de obiective majore.

Pentru exemplificare. aceeasi semnificatie restrictiva o are politica sociala si în Statele Unite. producerea si furnizarea de bunuri si servicii sociale pentru populatie.. Cât priveste anvergura acestei politici. politica în domeniul sanatatii.. Marginean în 1994.politica sociala" ocupa o plaja mai larga (îmbogatita în special de traditia franceza). Diferentele în delimitarea politicii sociale provin. 1985). În schimb. alocatii.de dictionar" formulata de I. legitimat politic. transferuri de venit (impozite. învatamântul public. în Europa. În principiu. taxe. asistenta medicala. într-un sens considerat dezirabil la un moment dat (Zamfir. sistemul . 1992). 1995). programe sociale. politica educationala.întemeieze pe o viziune globala si sa se aiba un sens bine precizat. dupa cum exista contexte în care politica sociala se reduce considerabil.peste trei sferturi din ceea ce face un guvern" (Wilensky.welfare" (asistenta sociala în întelesul american) si asigurarea locuintelor pentru persoanele fara venituri (Pechman. politica privind protectia mediului (politica ecologica). . limitându-se la acordarea unor beneficii minimale pentru persoanele fara venituri. politica sociala se concretizeaza în prevederi legislative specifice. conform unei definitii . burse. Într-o carte de referinta pentru dezvoltarea studiilor de profil în România postcomunista (. incluzând o gama variata de initiative si programe ale statului. Altfel spus. politica privind promovarea culturii si chiar politica 10 .. incluzând doar sistemul pensiilor. cu referire stricta la . etc.apanaje" ale politicii sociale politica privind angajarea fortei de munca.. care a marcat perioada de debut a fundamentarii politicii sociale ca disciplina de studiu.. existând tari si momente ale istoriei în care politica sociala se suprapune cu .. În afara preocuparilor mentionate în dreptul sistemelor britanic si nord-american. în Marea Britanie se confera acestei politici un înteles mai restrâns si bine precizat. îndemnizatii. respectiv pensii. România în context european"). profesorul Catalin Zamfir afirma ca politica sociala poate fi înteleasa ca ansamblul reglementarilor.. apar deseori ca .Politici sociale. putem descrie pe coordonatele spatiu-timp o varietate aproape infinita de abordari. politica locuintelor sociale si serviciile de asistenta sociala.cinci servicii fundamentale": securitatea sociala (în sensul mentinerii unui minim de venit prin alocatiile de somaj si sistemul de pensii). din cadrul sistemelor de asigurari si asistenta sociala) finantarea. hotarâri si reglementari administrative. din raportarea la un context politico-economic variabil în timp dar si din asumarea unor traditii legate de cultura politica a fiecarei societati. politica transporturilor. masurilor si activitatilor întreprinse în principal de stat (dar posibil si de alti agenti interesati) în scopul modificarii parametrilor vietii sociale a unei comunitati. asa cum s-a mentionat anterior.

Esenta statului bunastarii este garantarea guvernamentala a unor standarde minime privind venitul. În privinta statului bunastarii. batrânete" (Wilensky. Statul bunastarii si securitatea sociala în traditia europeana Seria clarificarilor conceptuale din perimetrul politicii sociale nu poate ocoli. considerîndu-se ca standardele sociale minime mai sus-amintite nu pot fi periclitate decât în cazul pierderii veniturilor.Warfare State" si au prefigurat evolutia democratiilor occidentale dupa încheierea razboiului. punctul comun al tuturor acestor politici nu poate fi decât existenta unor cheltuieli publice îndreptate pe directia cresterii calitatii vietii si confortului cetatenilor.. mult mai reticenti în a atribui denumiri entuziaste (în special dupa frenezia care marcase perioada de vârf a nazismului) s-au limitat la a aprecia acest model drept . . .. Se poate usor deduce ca cele doua notiuni sunt interdependente.. În fine. boli profesionale. adesea cuprinse sub denumirea de securitate sociala au luat forma unei asigurari sociale contra riscurilor de baza ale vietii industriale: accidente la locul de munca.M. pentru început limitându-ne la conturarea unei definitii... autorii germani. utilizând mai putin termenul de stat al bunastarii (Wohlfahrtsstaat). Ulterior..10 de ani mai târziu urmatoarele precizari: . nu este nici el scutit de nuante si interpretari. practic securitatea sociala fiind produsul politicilor aplicate în cadrul unui stat al bunastarii.. în mod evident. În Statele Unite domina interpretarea republicana.Welfare State" este relativ recenta. conceptul de Workfare conditionând beneficiile sociale de munca. de Marea Britanie si de numele economistului J.leisure policy" (politica agrementului). fiind legata de perioade anilor '40. Fireste.Beveridge. denumirea . 1985). facem precizarea ca analizei pe larg a acestuia îi este consacrata un capitol separat.privind petrecerea timpului liber. autorii francezi au completat lista sinonimelor pentru noul sistem care se nastea: statul-providenta (l'etat-providence) sau asistential. deci la persoanele ramase fara loc de munca. somaj.H. asigurate fiecarui cetatean ca drepturi sociale" (Wilensky. deci cu impact asupra bunastarii colective. respectiv al lordului W. conceptul de securitate sociala. La rândul sau. Legat de aceasta definitie. sanatatea. 1975). doua concepte majore ale acestui domeniu de studiu: modelul Welfare State (statul bunastarii) si securitatea sociala..cele mai multe din aceste garantii.. Desi originile acestui sistem dateaza de la stârsitul secolului al XIX-lea (vezi cap. educatia si locuinta.stat social". desi frecvent utilizat în limbajul politic sau în mass-media. alimentatia.II). 11 . Acestia au dat o replica modelului razboinic . Harold Wilensky face .Keynes.

deci tuturor cetatenilor). pornind de la efectele adverse ale programelor sociale care acorda beneficii neconditionate. fara nici un fel de conditii restrictive privind accederea la beneficii (vezi definitia data de Wilensky statului bunastarii universalist.cetatenie sociala" în traditia natiunilor europene. în evolutia lor de-a lungul secolului XX. securitatea sociala se largeste sau se îngusteaza conform cu modelul de politica sociala aplicat. Mergând aproape în paralel cu dimensiunile statului bunastarii.27. 1993). conceptul la care ne referim cuprinde .Citând o voce autorizata. 1993). vol. în rapoartele periodice pe care le da publicitatii. fiind bine dezvoltata în Franta si Germania si aproape împinsa la paroxism în unele tari scandinave. În Europa continentala (excluzând Marea Britanie al carei model se apropie mai mult de cel american) securitatea sociala se extinde în mod considerabil. Ea nu este nici macar dezirabila. printre care Danemarca si Suedia. . În pofida acestor diferente notabile. generic vorbind. utilizarea termenului de cetatenie în sens strict (juridic) nu este posibila decât acolo unde avem de-a face cu o acoperire universala în domeniul beneficiilor (drepturilor) sociale. Înscriindu-se pe aceeasi linie. În Statele Unite.. 1989). identificarea unui nucleu comun de preocupari în domeniul securitatii sociale la nivel mondial. acoperirea universala nu este pe deplin si peste tot în Europa realizata. cu referire principala asupra sistemului federal de asigurari sociale si în mod deosebit asupra sistemului de pensii. politica sociala a Uniunii Europene face referire doar la drepturile . cu referire la acordarea drepturilor sociale constitutionale. Fireste.Charta Sociala". Totusi. (vezi . Chiar daca secolul XX a marcat o dezvoltare evidenta în domeniul drepturilor sociale.lucratorilor" (workers) si nu la drepturile sociale ale cetatenilor sai. invaliditate. descriind cinci categorii de programe pentru acordarea beneficiilor sociale în urmatoarele situatii: 1) batrânete 2) somaj 3) maternitate 4) accidente de munca. (The New Encyclopaedia Britanica. Se poate afirma. asa cum demonstreaza multi autori adversari ai social-democratiei de tip suedez. ca cele doua concepte abordate împreuna (statul bunastarii si securitatea sociala) contureaza. Controversele doctrinare aparute în jurul acestei teme fac obiectul unui capitol distinct. ideea de .toate masurile colective stabilite prin legislatie pentru a mentine venitul individual ori al familiei sau pentru a asigura un venit atunci când unele sau toate sursele de venit au fost pierdute ori epuizate sau în situatiile în care trebuie sa se faca fata unor cheltuieli sporite (de exemplu: cresterea copiilor sau plata îngrijirii medicale)". 12 . aceste programe sunt inegal dezvoltate de la o tara la alta. Administratia Securitatii Sociale a Statelor Unite încearca. (Social Security Programs Throughout the World.. în SUA de pilda lipsind multa vreme alocatiile familiale...The Social Security Act" din 1935 consacra un model restrictiv dar eficient. boli profesionale 5) alocatii familiale.. de exemplu.

Anii '90 au marcat o noua dezvoltare a politicii sociale la nivel supranational.Europa sociala" Pornind de la modelele de politici sociale ale statelor componente (carora le sunt consacrate subcapitole distincte în cadrul acestei lucrari). respectiv Maastricht (1992) si Amsterdam (1997). au avut loc într-o perioada în care liberalismul politic si economic domina agenda europeana iar eforturile principale se concentrau în directia consolidarii SEM.. Aceasta tensiune a fost cel mai acut reflectata în refuzul premierului britanic conservator Thatcher de a semna Charta Sociala. nu a putut fi totalmente înlaturata tensiunea ideologica în relatia dintre stat si piata. Este un adevar binecunoscut faptul ca. Cu toate progresele facute dupa razboi în Europa occidentala în privinta standardelor de viata. Însusi Tratatul de la Roma (1957). dar împlinirea ei constituie înca miezul unor dispute aprinse. ne vom rezuma sa spunem ca ideea cetateniei sociale este prezenta în traditia europeana a ultimului secol mai mult decât în cazul oricarui alt continent.În final. au existat patru 13 . cu profunde implicatii economice si politice. prin care s-a înfiintat Comunitatea Economica Europeana. autoritatile supranationale de la Bruxelles au încercat sa formuleze si sa puna în aplicare o politica sociala comuna la nivelul Uniunii Europene. în 1989. inclusiv pasii facuti în domeniul politicii sociale. dublata de un caracter evident dinamic. Cu siguranta acest concept ar fi avut parte de o definitie vaga. Aceasta preocupare reflecta practic dimensiunea sociala a integrarii comunitare. obiectivele economice au fost întotdeauna prioritare. . în procesul de constructie a Comunitatii Europene. vorbea de necesitatea unei piete europene unice (în continuare SEM Single European Market) în care concurenta si comertul liber sa fie principiile de baza si se dorea ca acestea sa nu fie afectate de bariere nationale. în domeniul politicii sociale (acquisul social). Trebuie remarcat ca revigorarea proiectului de integrare europeana. Dimensiunea sociala a integrarii europene. daca nu s-ar fi ajuns la ideea de a defini simplu si concis Europa sociala ca suma acumularilor Uniunii Europene la un moment dat. mai exact între dimensiunea sociala si cea economica a procesului de integrare. care a fost semnata în decembrie 1989 de unsprezece din cei doisprezece membri ai Comunitatii. odata cu relansarea integrarii la mijlocul anilor '80 (momentul a coincis cu instalarea lui Jacques Delors la presedentia Comisiei Europene. în 1985) preocuparile pentru dimensiunea sociala s-au intensificat si au culminat cu elaborarea Chartei Sociale. Aspectele sociale au fost înca de la început trecute într-un plan secundar. fiind sintetizata prin conceptul relativ recent de Europa sociala. cel mai remarcabil succes fiind includerea acestui domeniu în tratatele de baza ale Uniunii Europene. Cu toate acestea. Totusi.

în anii '60. ca riscuri majore ale inegalitatilor privind standardele de viata din tarile membre.. Este de prevazut ca largirea spre Est a Uniunii Europene. dumpingul social si turismul social. care s-au vazut nevoite sa faca fata unui val de muncitori din regiunile sudice ale Europei. Fireste. eficienta economica a constituit un argument serios în favoarea dezvoltarii politicii sociale a Uniunii 14 . în sensul ca muncitorii care se muta dintr-o tara în alta vor beneficia de drepturile sociale existente în tara gazda. Spaniei si Portugaliei în anii '80 în Comunitatea Economica Europeana a sporit teama tarilor bogate din nord-vestul Europei si a facut ca.coordonarii" sistemelor nationale de securitate sociala în sensul reducerii incompatibilitatilor. Vom încerca sa le explicam pe scurt.. Libera circulatie a muncitorilor (termenul oficial . 1999).exporte" surplusul de forta de munca interna spre tarile puternic dezvoltate. prin aceasta forma de turism social. sa produca un nou val de dumping social. 48-51. Desi poate parea paradoxal.argumente majore în favoarea unei politici sociale comune a Uniunii Europene: libera circulatie a muncitorilor.. b. Pentru ca acest principiu sa fie deplin functional era nevoie sa se asigure . înca nu se punea problema unei politici sociale supranationale. în deceniul urmator.workers" se refera la toate categoriile de lucratori. În contextul disparitiei frontierelor. astfel încât persoanele care se angajeaza într-o alta tara sa nu-si piarda securitatea sociala de care s-au bucurat în tara lor de origine.. prin reprezentantii lor în Comisia Europeana. Dumpingul social si turismul social. sub efectul Tratatului de la Roma. Aceasta mobilitate în domeniul pietei muncii -labour mobility. eficienta economica si coeziunea sociala. ci doar a .transferabilitatea drepturilor lucratorilor dincolo de granitele nationale" (Mihut si Lauritzen. acestea sa exercite presiuni pentru adoptarea unei politici sociale rezonabile la nivel comunitar. tarile cu nivele joase de protectie sociala puteau efectiv sa-si . c. au aparut in anii '60 si s-au intensificat în anii '70-'80 tocmai ca urmare a realizarii liberei circulatii a muncitorilor pe teritoriul Uniunii Europene. indiferent de domeniu si de nivelul de calificare) decurge în mod evident din principiul fundamental al liberei circulatii a persoanelor în Uniunea Europeana. Eficienta economica. daca nu se adopta din timp masurile necesare pentru reducerea inegalitatilor socio-economice existente în prezent. a. Aceste situatii au fost semnalate de tarile puternic dezvoltate din nordvestul continentului.este poate singura masura sociala importanta pe care o prevedea Tratatul de la Roma în art. Admiterea Greciei.

Ghidare" (asistenta) si Garantare Agricola (FAGGF) Fondurile structurale reprezinta peste o treime din bugetul total al Uniunii Europene. implicit a muncitorilor (oricum mobilitatea putea fi interpretata mai degraba ca o prevedere politica decât ca una sociala) se refereau vag la îmbunatatirea conditiilor de viata si a standardelor de munca ale lucratorilor. de exemplu. Comunitatea a fost putin interesata de atingerea unor obiective sociale.. în plus. în timp ce în anul 1975.. Acest urias domeniu de activitate este finantat din 3 fonduri structurale: Fondul European pentru Dezvoltare Regionala ( ERDF ) .Employment. pe lânga legitimitate politica pentru regimul industrial-capitalist. ceea ce se traduce într-o crestere a eficientei economice. cele de la Paris (1951) si Roma (1957). conform Tratatului de la Amsterdam (1997).Fondul European Social ( ESF ) .119 al Tratatului Comunitatii Economice Europene stipula ca .. Industrial Relations and Social Affairs". prioritare fiind criteriile si masurile economice. aceste cheltuieli nu depaseau 5( din buget.4 miliarde euro ! În structura Comisiei Europene. Motivatia finantarilor comunitare este reducerea decalajelor (înca importante) existente între regiunile Europei. politica sociala poate însemna. O scurta istorie a politicii sociale a Uniunii Europene indica suficient de clar faptul ca. în primele decenii ale constructiei sale. în mod evident de inspiratie neo-marxista. O încercare de revigorare a ideii de politica sociala a 15 .Fondul European pentru .cel mai recent si mai cuprinzator concept de la baza politicii sociale. Primele tratate. se prevedea ca muncitorii imigranti sa primeasca beneficiile sociale ale tarii gazda si. Coeziunea sociala . a sensibilizat totusi factorii de decizie din Europa occidentala si a condus în timp la adoptarea unui buget sporit si a unor masuri stimulative care au crescut considerabil performantele în educatie si medicina. sustine în fapt o politica mult mai larga a Uniunii Europene: politica de coeziune (cohesion policy). Art. directia generala V (DG V) poarta responsabilitati sociale explicite: . din cele 24 de directii generale existente. Acest argument.Europene. ajungându-se în 1999 la alocari de 27.barbatii si femeile vor primi salariu egal la munca egala". d. Multa vreme acestea au constituit singurele prevederi de politica sociala din tratatele comunitare iar progresele înregistrate în crearea unei dimensiuni sociale a integrarii au fost modeste. Prin serviciile specifice pe care le asigura. pe lânga libera circulatie a persoanelor. o forta de munca mai sanatoasa si mai bine educata. Asa cum am mai spus.

Devenise clar faptul ca noul acord va constitui .11) 3) Îmbunatatirea conditiilor de munca si viata (par. La început mai discret. Tratatul de la Amsterdam (1997) a fost. cu exceptia Marii Britanii.cetatenie sociala" nu corespunde înca realitatii europene. desi dezbaterile de fond erau dominate de ideologia liberala renascuta în Europa.18) 6) Pregatirea profesionala (par. cu acumularea cât mai multor competente decizionale în institutiile comunitare si o alta presiune. consultarea si participarea muncitorilor (par. 31) (.Charta Comunitara a Drepturilor Fundamentale ale Lucratorilor". 1987) apoi acest domeniu a constituit obiectul unui document european special: Charta Comunitara a Drepturilor Fundamentale ale Lucratorilor (Community Charter of the Fundamental Rights for Workers.13) 4) Protectia sociala (par. 28 .15) 5) Libertatea de asociere si negociere colectiva (par.20) 7) Învatamântul egal pentru femei si barbati (par.30) 12) Persoanele cu deficiente (par. 14 . protocol bazat pe . câteva referiri directe la necesitatea unor obiective de politica sociala fiind prezente în preambulul Actului European Unic (Single European Act. 22 .lucratorilor" si nu de drepturile sociale ale tuturor cetatenilor Uniunii. Ceea ce trebuie sesizat cu prioritate este ca documentul vorbeste exclusiv de drepturile .avut loc în 1974-1975. 9 . Protocolul Politicii Sociale anexat Tratatului de la Maastricht.Charta Sociala".. a reprezentat un mic dar important pas spre constructia . 1 . 21) 8) Informarea. 19 . o presiune pentru continuarea si adâncirea procesului de integrare. 16 . politica sociala a început sa prinda contur. 12 prevederi fundamentale din Charta Sociala faceau referire la: 1) Libertatea de miscare a muncitorilor (par. venita din 16 .. 24) 10) Protectia copiilor si adolescentilor (par. în sens contrar.8) 2) Angajrea si remunerarea (par. 12 . 1989).. rezultatul unui compromis aparut între doua politici: pe de o parte. ceea ce demonstreaza ca notiunea de . 25 -27) 11) Persoanele vârstnice (par. 1989).23) 9) Conditii de sanatate si securitate la locul de munca (par.. Oricum. odata cu lansarea Programului de Actiune Sociala (Social Action Programme = SAP) dar rezultatele concrete ale celor 3 programe anti-saracie pe care le cuprindea SAP au dezamagit atât structurile decizionale cât si opinia publica. solid ancorata pe terenul calculelor economice.Europei sociale".. Abia dupa instalarea socialistului francez Jaques Delors la sefia Comisiei. la rândul sau..piatra unghiulara" a viitoarei politici sociale comune a Uniunii. acest document a fost semnat în decembrie 1989 de reprezentantii celor 12 state membre. Cunoscuta sub denumirea scurta de Charta Sociala. în 1985.

partea celor care se temeau de concentrarea unor puteri prea mari la Bruxelles. Jacques Delors a impulsionat în a doua jumatate a anilor '80 adoptarea unor standarde sociale unitare. Totusi.doar" coordonarea acestor modele în sensul reducerii incompatibilitatilor existente. etapa care fusese anticipata de specialisti înca din anii '60. vom face câteva aprecieri cu privire la tendintele manifestate în procesul de constructie a Europei sociale. în timp ce somerii adulti vor redeveni activi în maxim 1 an de la pierderea ultimului job. demers care a presupus . Pentru a exemplifica. 17 . Un nou capitol a fost adaugat. Aceasta dubla întarire. Etapa de armonizare corespunde cu aproximatie perioadei 1957-1985 si s-a bazat pe o procedura decizionala inter-guvernamentala. În finalul acestui subcapitol.. Armonizarea legislativa nu presupunea existenta unei politici comune supranationale si. parea sa complice si mai mult adoptarea unei politici sociale comune. formarii si ocuparii locurilor de munca (în Tratat: .. aducând un progres important în domeniul unificarii pietei muncii.gap"-urile legislative între criteriile de acordare a beneficiilor sociale în tarile Uniunii. în asigurarea si controlul carora Comisiei de la Bruxelles urma sa-i revina un rol sporit. cu alte cuvinte a unei politici sociale comune (la nivelul Uniunii Europene). cât mai apropiat de cetateni. S-a trecut treptat de la procedura predominant inter-guvernamentala la o procedura decizionala predominant supranationala.developing a common European employment strategy"). cât si a principiului subsidiaritatii în domeniul executiv-administrativ. având ca efect slabirea principiului suveranitatii nationale. dând posibilitatea tarilor membre sa-si dezvolte o strategie comuna a angajarii.. în functie de natura problemei. comunitara. tocmai din acest motiv. principiu care se refera la adoptarea deciziilor specifice la un nivel cât mai jos posibil. vom arata doar ca aceasta strategie comuna prevedea ca tinerii someri sa primeasca un loc de munca sau cel putin o oportunitate educationala în termen de 6 luni de când au devenit someri. menita sa îngusteze . Prima observatie este în legatura cu eforturile de armonizare a modelelor nationale de politici sociale. se considera ca si Tratatul de la Amsterdam a reprezentat o etapa utila pe drumul sinuos al coordonarii politicilor sociale. Compromisul a constat într-o dubla întarire: atât a competentelor structurilor Uniunii Europene în domeniul elaborarii de politici generale. Acest transfer de putere spre Bruxelles a facut posibila intrarea în etapa de convergenta a politicilor sociale spre un model comun. antagonista la prima vedere.

. demersul apropierii politicilor sociale a trebuit sa parcurga un drum presarat cu numeroase capcane. statul bunastarii german va ramâne unul conservator. cu . 1990).. consecintele trecerii DE LA ARMONIZARE LA CONVERGENTA? În primul rând. Poate mai dificil de întreprins decât în alte domenii. 18 ....specific national imanent". în termeni politici.dincolo de nivelul la care se ajunsese prin metoda interguvernamentala . atât la nivelul opiniei publice si al mass-media. Fireste. economici si socio-culturali. Tocmai acest comportament asemanator (neprogramat) al societatilor vest-europene confirma si încuraja în acelasi timp aplicarea teoriei convergentei în domeniul politic.. Teoria convergentei pornise înca de la început. departe de a fi determinat de imperative economice si structurale. teoria convergentei nu a avut numai prieteni si sustinatori. culturale si religioase" (Heidenheimer.Care ar fi. desi. cât si al unor cercuri de intelectuali devotati ideii de .zone sensibile" (adevarate refugii electorale ale partidelor) si chiar cu . Criticii convergentei au încercat asadar sa argumenteze ca . asa cum am mai spus. care sa promoveze criterii si politici valabile pe tot teritoriul Uniunii Europene. în favoarea unor structuri supranationale.. . Economiile si societatile occidentale raspundeau aproape la fel la stimuli externi si la cerinte interne. cu un imens avantaj: dezvoltarea economica a întregii Europe de Vest facea ca tarile occidentale sa se apropie tot mai mult în privinta programelor si deciziilor adoptate. alaturi de cele economice incluzând influente politice... în nici unul din cazurile analizate nu s-au observat transformari ale caracteristicilor de baza . trebuie mentionat ca aceasta tensiune între interguvernamentalism si supranational.. la nivelul politicii generale înca nu se ajunsese la ideea convergentei explicite.nu se putea merge mai departe pastrându-se intacte toate prerogativele decizionale ce decurg din suveranitatea nationala. În fapt. în toate capitolele sale. Pentru a se evita un blocaj al unificarii era nevoie sa se renunte treptat la o parte din criteriile si competentele nationale traditionale. Era un proces spontan. Ea a întâmpinat o puternica rezistenta. a europenizarii si globalizarii procesului decizional.tabuuri".. a standardelor create în diverse domenii. nefiind o caracteristica a dezbaterilor din zona politicii sociale. a fost necesar ca la nivelul constiintei politice si al opiniei publice.statul bunastarii. este rezultatul unei multitudini de influente.. între curentul aparator al suveranitatii si specificului national si cel europenist unificator (sau cel putin federalist) a marcat întreaga istorie a procesului european.. În pofida reformelor neo-liberale din ultimele decenii. 1990) iar ultimele tipuri de influente vor face sa existe întotdeauna deosebiri semnificative între modelele de dezvoltare pe care le urmeaza natiunile Europei.impresia generala ramâne una de stabilitate mai degraba decât de schimbare . tarile membre sa înteleaga ca . din anii '60. în timp ce Suedia va pastra modelul institutional social-democrat si solidar " (Heidenheimer.

Odată cu semnarea tratatului s-a pus în mişcare un automatism. conform căruia ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă în urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniştri pot participa şi la uniunea monetară. si sa nu uitam de asemenea si de Tratatul de la Maastricht si la decizia de a crea o singura moneda. Cel mai important lucru este ca putem vorbi astazi de o politica sociala comuna. devenind o putere economica mondiala din ce in ce mai mare. Concluzii Pentru a incheia. si anume moneda Euro. multe planuri ale politicienilor importqanti au luat fiinta. de o Europa sociala. as vrea sa punctez faptul a Jacques Delors a avut o foarte mare importanta si contributie in unificarea si dezvoltarea Comunitatii Europene devenind astazi marea Uniune Europeana. Multumita lui. 19 . Numai Marea Britanie şi Danemarca şi-au rezervat dreptul de a decide singure dacă vor introduce moneda unică europeană.6. si au dus la dezvoltarea Uniunii Europene. de o dimensiune sociala a integrarii. Putem vorbi despre toate aceste lucruri cu sentimentul ca vorbim despre ceva care este mai putin decât un fapt împlinit dar mai mult decât o fictiune.

php/2010/11/21/delors-jacques/ http://en.wikipedia.europeana. Ileana Tache. Capitalism contra capitalism. Smith. 2007. Michel. Editura All Beck. Nicolae Marinescu. http://www. Ed. 1994.ro/index. Karen E. Editura TREI. Editura Dacia. Drept comunitar european. 2003.ro/interactiv/cursuri/ValentinNaumescu/cap1.html 20 . Bucureşti. Politica externă a Uniunii Europene. Bucuresti.ubbcluj.euro. Cluj-Napoca. Partea generală. Humanitas. Bucureşti 2004. Istoria Constructiei Europene.7.org/wiki/Jacques_Delors http://idd. Bibliografie Augustin Fuerea. ALBERT.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful