Introducere

Jacques Delors, o mare personalitate in lumea politica la nivel european, a fost singurul politician care a fost presedinte al Comisiei Europene timp de doua mandate, iar aceasta perioada a fost marcata de schimbari foarte importante in privint mecanismului de functionare a Comunitatii Europene. Fiind ales prima data la 1 ian 1985, impreuna cu comisarul britanic Lord Cockfield a adus un aport foarte important in semnarea si adoptarea Actului Unic European, care prevedea crearea pietei unice. În cei 10 ani în care a fost în fruntea Comisiei, Delors a influenţat multe dintre schimbările care au avut loc în cadrul construcţiei comunitare, mai ales că în perioada aceasta au existat câteva decizii extrem de importante, cum a fost de exemplu trecerea de la Comunitate la Uniune sau primii paşi pe calea trecerii la moneda unică. El a mai avut şi un al doilea mandat în fruntea executivului comunitar care a durat până în decembrie 1994. Jacques Delors în calitate de preşedinte al Comisiei în acelaşi an a elaborat „Cartea Albă a pietii interne” în care a identificat problemele şi deficienţele care împiedicau realizarea pieţei comune şi a făcut 300 de propuneri concrete de directive, în mod simultan au fost date publicităţii Raportul-Dooge despre reforma instituţională şi Raportul-Adonino care a elaborat concepţia Europei Cetăţenilor. Pe baza acestor documente în 1985 au început lucrările conferinţei interguvemamentale de revizuire a tratatelor comunitare. Tot in aceeasi perioada a fost adoptat si tratatul de la Maastricht, chiar daca initial el a fost respins de catre Danemarca printr-un prim referendum. Tratatul de la Maastricht incorpora cele trei etape de realizare a uniunii monetare, asa cum le desemnase Jacques Delors in activitatea sa monetara, si anume : pilonul I: Comunitatile Europene, ingloband cele trei comunitati existente: Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) si Comunitatea Economica Europeana (CEE), a carei denumire este schimbata in Comunitatea Europeana, pilonul II: Politica externa si de securitate comuna si pilonul III: Cooperarea in domeniul Justitiei si al afacerilor interne. Anii 1986 şi 1987 pot fi numiţi anii primei reforme a dreptului comunitar originar, deoarece în 17 februarie 1986 a fost semnat „Actul Unic European” (AUE) care a intrat în vigoare din 01 iulie 1987. Prin AUE prevederile tratatelor comunitare au fost extinse asupra unor noi domenii de activitate cum ar fi cercetarea sau protecţia mediului înconjurător şi se preconizează crearea unei „pieţe interne” până la sfârşitul anului 1992.

Generalitati

Jacques Lucien Jean Delors, după cum sună întregul său nume, s-a născut la Paris la 20 iulie 1925. Economist si politician francez, Jacques Delors si-a inceput cariera la Banca Frantei in 1945, activand totodata si ca membru in Comitetul Economic si Social. Apoi a fost membru al Partidului Socialist francez, începând cu 1974. Anterior, adică în 1969, el fusese consilier al prim-ministrului gaullist Jacques Chaban-Delmas. În structurile comunitare, prima poziţie de importanţă pe care a avut-o a fost aceea de parlamentar european, în intervalul 1979-1981. În Parlamentul European a fost în fruntea Comisiei responsabile pentru afaceri economice şi financiare. Delors a ajuns în poziţia de ministru sub preşedintele socialist François Mitterrand. Astfel, a fost ministru al economiei şi de finanţe în perioada 19811983 şi ministru al economiei, de finanţe şi bugetului în 1983-1984.

Jacques Delors – implicare politica

După cum a remarcat aproape unanim atât doctrina de specialitate cât şi mass-media care s-a ocupat de fenomenul comunitar, Jaques Delors a conferit prin prestaţia sa un nou rol funcţiei de preşedinte al Comisiei, care a crescut în prestanţă, în putere şi în incisivitate, modificând astfel statutul relativ modest deţinut de majoritatea antecesorilor săi, într-unul de frunte al Uniunii Europene. Acordul bugetar atins în februarie 1988 a fost un pachet clasic de tratative CE; el a transformat politica bugetară prin cuprinderea ciclului bugetar anual în cadrul unei perspective financiare pe termen mediu. A combinat măsuri pentru reîntărirea disciplinei bugetare, resurse proprii adiţionale, extinderea fondurilor structurale şi menţinerea rabatului bugetar acordat Marii Britanii. Principalele elemente au fost:

2

Ansamblul de măsuri structurale adoptate în 1989 a antrenat o creştere a ponderii fondurilor sociostructurale la 30% în bugetul comunitar faţă de 10% la mijlocul deceniului nouă. cu alocări financiare specifice pentru fiecare an şi fiecare categorie (spre deosebire de 1988. Consiliul de Miniştri şi PE. Mai mult. acordul a stipulat ca valorile cheltuielilor obligatorii să nu fie revizuite în asemenea mod încât să conducă la o reducere a sumei disponibile cheltuielilor facultative. Scopul acestuia era acela de a asigura faptul ca deciziile de la Bruxelles să nu fie anulate de un conflict continuu între cele două braţe ale autorităţii bugetare.O dublare a resurselor financiare puse la dispoziţia regiunilor mai puţin dezvoltate ale Comunităţii în perioada 1988-1993. dar şi controlul mai strict al cheltuielilor destinate agriculturii. În schimb. care a intrat în vigoare în iulie 1988. şi el aprobat. .2 procente din PNB pînă în 1992.O creştere a resurselor financiare puse la dispoziţia Comunităţii prin creşterea plafonului la 1. rezultată în urma măsurării PNB. Propunerile au fost adoptate după mai multe discuţii contradictorii între Marea Britanie şi partenerii europeni. care prevedea dublarea fondurilor structurale destinate zonelor dezavantajate din punct de vedere economic. 3 . PE a văzut o creştere substanţială a cheltuielilor facultative. dar crescând la 1. . .Întărirea şi impunerea disciplinei bugetare prin limitarea cheltuielilor cu agricultura la nu mai mult de 74 procente din creşterea PNB al Comunităţii. şi care conţinea următoarele elemente majore: nivelul maxim la veniturilor şi cheltuielilor era stabilit până în 1999. în cele din urmă. subliniate de un angajament major cu privire la fondurile structurale. s-a semnat Acordul de la Bruxelles.27 până în 1999. . Cele trei instituţii au acceptat să respecte valorile conţinute în fiecare categorie a perspectivei financiare pentru toţi anii de până în 1992.. Acest Pachet Delors 1 a fost urmat din 1992 de Pachetul Delors-2. cheltuielile erau împărţite pe şase categorii.O continuare a complexului sistem de rabat stabilit la Fontainebleau prin care Marea Britanie primeşte o reducere a contribuţiei sale la veniturile Comunităţii echivalentă cu 66 procente din diferenţa dintre partea sa de venituri furnizate şi totalul fondurilor alocate.O extindere a sistemului „resurselor proprii” prin includerea unei a patra resurse noi bazată pe averea relativă a statelor membre.2 procente din PNB pentru 1993 şi 1994. El era bazat pe acordul asupra unei perspective financiare pe cinci ani. care implica şase categorii de cheltuieli. Pachetul Delors-1 a fost acompaniat de un Acord Interinstituţional între Comisie. cu un plafon al veniturilor menţinut la 1.

cel al unei uniuni economice şi monetare. sistemul de colectare a veniturilor a fost uşor revizuit. cel de realizare a Pieţei Unice a CE. datorită adoptării noilor schimbări citate mai sus. cu sarcina de a studia şi de a furniza informaţii privind mijloacele de pregătire a uniunii monetare. în unele state membre. în alt domeniu. Comisia Delors a jucat un alt rol de prim plan. s-a ajuns la un acord unanim în aprilie 1989. Comitetul Delors a fost gândit şi ca un mod de încorporare a băncilor centrale într-un proiect ce fusese iniţiat la cel mai înalt nivel politic. În acelaşi timp. În acelaşi timp. factorii de decizie comunitari au devenit optimişti în ceea ce priveşte posibilitatea realizării unui mai vechi proiect. însă meritul planificării detaliate şi al modului entuziast în care a fost lansat programul aparţine lordului Cockfield. Astfel.când aceste detalii au fost stabilite la Consiliul European de la Bruxelles). Până la sfârşitul lui decembrie 1992. Tot în domeniul economic. plus un alt membru al Comisiei precum şi un număr mic de experţi independenţi. Acesta semăna 4 . el a dat un nou sens existenţei Comunităţii şi a contribuit la crearea unei atmosfere în care iniţiativele ulterioare de lărgire şi de îmbunătăţire a funcţionării CE aveau să apară ca fiind practice şi dezirabile. fie. În ciuda scepticismului iniţial. Delors s-a angajat să încheie procesul de constituire a pieţei unice până în 1992. Tot de numele lui jacques Delors se leagă şi elaborarea „Cartei drepturilor sociale fundamentale a lucrătorilor” (Carta Socială). a devenit curând evident faptul că programul va fi realizat în mare parte în intervalul de timp stabilit şi că va aduce considerabile beneficii economice tuturor statelor membre. Această ambiguitate a rezultat din termenul limită de 31 decembrie 1992. aproape 95% din program fusese practic legiferat. până la care trebuiau să fie aplicate toate cele 300 de măsuri. în care a arătat care ar fi costurile nerealizării pieţei interne. Mulţumită preşedinţiei lui Delors şi a modului în care a reuşit să medieze unele dintre opiniile divergente pe care membrii comitetului le avea cu privire la finalitatea acţiunii lor. comisarul britanic însărcinat cu problemele pieţei interne. Programul de realizare a pieţei interne a CE a devenit cunoscut fie ca programul 1992. pentru a lua mai mult în calcul „capacitatea de contribuţie”. De altfel. în discursul său inaugural în faţa Parlamentului European. în timpul mandatului Delors a fost elaborat Raportul-Cecchini întocmit de economistul şi bancherul italian Paolo Cecchini despre „The Cost of Non-Europe”. ca programul 1993. Comitetul îi includea pe toţi guvernatorii şi preşedinţii băncilor centrale ale EC. Ideea originală i-a aparţinut lui Jacques Delors. Dincolo de acest fapt. La întrunirea la vârf de la Hanovra din iunie 1988 a fost creat un comitet sub coordonarea sa.

este aproape imposibil ca acestea să fie aduse înapoi. Raportul Delors din 1989 a prezentat un plan special în trei etape pentru implementarea uniunii monetare. Mulţi observatori au considerat euro ca fiind cea mai bună modalitate de cimentare a celor 40 de ani de cooperare internaţională regională. forţei de muncă şi capitalului. La fel cum procedase şi Raportul Wemer. de a promova rolul ECU şi de a pregăti instalarea Băncii Centrale. 2. Odată ce monedele şi politicile monetare naţionale sunt distruse. chemând la crearea unei singure monede transeuropene. serviciilor. a cărui misiune a fost de a întări politicile monetare. 5 . 3. în trei etape: 1. deoarece introducerea unei monede unice este prin natura ei ireversibilă. Etapa întâi a Uniunii Economice şi Monetare a început în luna iulie a anului 1990 şi a avut aceleaşi obiective ca şi Actul Europei unice: şi anume să asigure că sunt eliminate definitiv toate restricţiile din calea circulaţiei bunurilor. Raportul Delors a fost primit foarte bine. care apăruse cu aproape 20 de ani în urmă. cât şi de către persoanele care apreciau beneficiile pur economice ale comerţului liber şi ale unor rate de schimb stabile. odată cu crearea Institutului Monetar European. prima etapă a început la 1 iulie 1990 şi constă în liberalizarea circulaţiei capitalurilor. şi punea un accent mai mare pe schimbările instituţionale cerute. Raportul Delors era totuşi mai clar în ceea ce priveşte transferul de puteri la nivelul Uniunii în stadiul final.în mare parte cu Raportul Werner. 1 ianuarie 1999 reprezintă cea de-a treia etapă şi constă în lansarea monedei unice şi înfiinţarea Băncii Centrale. a doua etapă a început la 1 ianuarie 1994. cu mulţi ani înainte. Raportul întocmit de Delors a propus un plan de tranziţie la UEM. Tratatul de la Maastricht Comunitatea Europeană a lansat proiectul unificării monetare aproape imediat după publicarea Raportului Delors. atât de către persoanele care considerau că integrarea este cea mai bună modalitate pentru realizarea unei păci durabile în Europa.

Luxemburg. aducând unele schimbări în modul în care funcţiona executivul comunitar. Portugalia si Spania. realizarea Uniunii economice şi monetare va fi un mare atu pentru a stabili un nou sistem monetar internaţional mai eficace (…)“. pentru a fonda Uniunea Europeană. un instrument al puterii. rezultatul acestui plan la care a avut o contribuţie remarcabilă: „Moneda unică este. o parte din relaţiile externe a fost disociată de restul ansamblului din raţiuni personale. În 1992. o viziune normală dat fiind contextul acelor ani în care politica mondială cunoştea nişte schimbări fundamentale o dată cu prăbuşirea blocului sovietic. este normal ca un sistem monetar. Letonia. proiectul Uniunii Economice şi Monetare a devenit o parte a Uniunii Europene şi au fost întocmite planurile specifice etapelor a doua şi a treia ale procesului. Irlanda. in 2007: Bulgaria si Romania). În consecinţă. Începând cu ianuarie 1993 apare chiar o divizare a DG I — Relaţii externe: de acum înainte DG I păstrează doar relaţiile economice externe. în perioada în care Comisia era condusă de Jacques Delors. Tratatul marcheaza trecerea la o noua etapa in procesul de creare a unei "uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele Europei". Trebuie observat în citatul de mai sus că Delors vedea economia şi finanţele comunitare strict legate de situaţia de pe scena internaţională. Franta. şefi de state şi guverne semnează tratatul care constituie baza trecerii la UEM şi au fixat termenul de lansare a monedei unice în 1999. Italia. in 2004: Cipru. depasind obiectivul economic initial al Comunitatii. Finlanda si Suedia. Amintiţi-vă lupta justificată a generalului Charles de Gaulle împotriva imperialismului dolarului. să permită unei ţări să beneficieze de avantajele unei monede internaţionale care serveşte drept monedă de bază? Crearea unei monede europene va permite Europei să oblige pe americani să respecte o serie de reguli ale jocului. Estonia. iar noua DG IA preia relaţiile politice externe. Tratatul a instituit o Uniune Europeana formata din cele 12 state membre ale Comunitatilor Europene: Belgia. Polonia. Malta. la care au aderat apoi inca 15 state (in 1995: Austria. Grecia. Republica Ceha. Lituania. la Maastricht. 6 . în 1992. Danemarca. Slovacia. de asemenea. El a încercat să eficientizeze modul în care Comisia răspundea la provocările politice internaţionale. Germania.Atunci când şefii statelor europene s-au reunit apoi la Maastricht. Astfel. Olanda. Marea Britanie. de îndată ce dolarul nu mai este supus constrângerii convertibilităţii în aur. Slovenia si Ungaria. Iată ce spunea chiar Delors despre moneda unică.

ceea ce îi permitea o mai bună supraveghere precum şi putere de arbitru asupra activităţii celorlalţi comisari. conflictele dintre membrii potenţiali ai Uniunii Europene din Europa de Est ar putea să afecteze nefavorabil securitatea UE. Aceasta a încercat să prevină astfel conflictele violente care apar din aceste surse interne şi externe. Faptul că procentajul este exact sau nu este lipsit de importanţă. încă din 1985. în mod clar. toate au sprijinit reformele politice şi economice din Europa de Est şi au ajutat astfel la generarea securităţii. În acest sens. Bineînţeles că în perioada în care a deţinut preşedinţia Comisiei.Schimbarea de mai sus nu este singura schimbare majoră adusă de Delors în modul de funcţionare al Comisiei. nu numai datorită importanţei sale ca pol de stabilitate şi prosperitate. trebuie spus că executivul comunitar condus de Delors a remarcat faptul că. 7 . Revenind la domeniul acţiunii externe. 1. Ceea ce este important în acest caz este recunoaşterea faptului că acordurile încheiate în cadrul Uniunii Europene îşi pun amprenta asupra activităţilor de elaborare de strategii politice ale ţărilor din Europa Occidentală. atât ale statelor membre cât şi ale statelor vecine acestora. influenţa lui Delors nu s-a limitat numai la afacerile politice. Pentru modul în care vedea Delors funcţionarea Comunităţii şi raportul acesteia cu statele membre sunt interesante afirmaţiile sale din 1988 cum că aproximativ 80% din legislaţia socio-economică a statelor membre ale Uniunii Europene a fost elaborată prin angajamente prevăzute în cadrul tratatelor. în plus faţă de sarcinile tradiţionale ale preşedintelui. Această activitate era însă facilitată de faptul că propriul cabinet prezidenţial acoperea şi responsabilităţile celorlalţi membri ai Colegiului. prin normele politice şi prin legislaţia aprobată de instituţiile Uniunii Europene. ci şi pentru că are un arsenal de instrumente pentru a trata problemele cele mai presante din Est şi din Sud. Cele citate mai sus au fost însă cele mai „spectaculoase” şi au lăsat în urma lor cele mai multe „urme”. Puteam cita aici dublarea numărului de consilieri pentru cabinetul preşedintelui Comisiei sau faptul că. Preşedintele Comisiei afirma în acest sens: Comunitatea Europeană are o responsabilitate specială. Şi altele au fost la fel de importante. PHARE. problemele monetare şi coordonarea fondurilor structurale. acordurile Europa. folosindu-şi instrumentele civile. relaţia structurată. Niciodată nu a fost atât de evidentă legătura dintre stabilitatea economică şi securitate. externe sau strict monetare. Concepte fundamentale si institutii implicate în structurarea politicilor sociale. Jacques Delors a luat în responsabilitatea sa.

sau consecintele sociale care decurg uneori din politica externa si de aparare a unei tari (de exemplu. Conceptul general de politica sociala si politicile sociale sectoriale Un raspuns la întrebarea .Ce este politica sociala ?" au încercat sa ofere.. legata indisolubil de domeniile pe care le acopera în practica si care sunt concentrate în cadrul .. nu se poate spune ca s-a ajuns la un consens absolut privind ariile de acoperire sociala (deci continutul concret al politicilor sociale) în cadrul mai larg al politicilor publice. dupa aproape un secol de studii de politica sociala. Dificultatea de a încadra cu precizie obiectul politicii sociale.Acest studiu începe cu o serie de clarificari conceptuale. Mai utila pentru întelegerea acestor preocupari ar fi o definitie pozitiva... Dimensiunea sociala a procesului de integrare europeana este inclusa în politica sociala comunitara si în proiectul de constructie a Europei sociale. chiar la nivelul aceleiasi societati.Welfare State" (statul bunastarii) si prezentarea detaliata a faimosului sau produs politico-economico-administrativ (securitatea sociala) vor face obiectul unui capitol distinct. Fundamentarea modelului . decât în mica masura cerintelor studiului politicii sociale. pentru început oprindune doar asupra definitiilor si dinamicii acestor concepte în secolul XX. de-a lungul timpului. având în vedere în primul rând interdependentele accentuate între politicile economice si cele sociale. între care tot mai greu se pot trasa granite precise. provine pe de o parte din traditiile culturale si politice diferite la nivelul continentului si pe de alta parte din dinamica pe care . Astfel.prin excludere": este de domeniul politicilor sociale tot ceea ce ramâne din politica unui guvern sau a unor autoritati locale. Nici astazi. dupa evenimentele din 1989).. ca parte a politicilor publice. O asemenea definitie nu raspunde însa. dupa excluderea politicilor publice fara impact social direct (vezi enumerarea anterioara). afirmativa. Prima notiune care necesita explicatii este cea de . Exista în schimb un consens relativ în ceea ce priveste politicile guvernamentale (publice) care nu pot fi considerate politici sociale: politica externa. justitia si politicile economice. în mod evident. un consens relativ. de-a lungul ultimelor decenii.socialul" a cunoscut-o ca semnificatie si ca impact. internele. influenta sociala a restructurarii complexului militar-industrial al fostei Uniuni Sovietice. care sa atinga nucleul comun al tuturor tipurilor posibile de politica sociala. mai multi autori apartinând unor scoli si curente de gândire diferite. politica de aparare. spuneam.politica sociala". Chiar si acesta este.. o prima definitie a politicii sociale ar putea fi încercata .politicilor sociale sectoriale". 8 .

În literatura româneasca de specialitate. pare destul de justificat sa credem ca interventia sociala nu poate fi desprinsa de un set de obiective majore. abordarea ideologica este în conformitate cu ipoteza întemeierii statului bunastarii pe . sugerând o forma de control social... stabilite prin decizie politica.conjunctural . Mai mult decât atât. citat de Esping-Andersen. descarcata de continuturi doctrinare.ratiuni politice" (legate de doctrina si praxis în acelasi timp). apoi ele sunt abolite sau restrânse când stabilitatea politica a fost reinstaurata". pentru a-si asigura o forta de munca cu standarde acceptabile de educatie si sanatate" (O'Connor. golind-o astfel de continut ideologic si conferindu-i solide valente tehnocratice.rezolvarea problemelor comunitatii" prin actiune sociala concreta nu poate fi rupta de o anumita directie de dezvoltare a societatii în ansamblu.capitalismul bunastarii" (Welfare Capitalism) are binenteles o conotatie peiorativa. Într-adevar.. punctuala.. abordarea pragmatica pune accentul pe rezolvarea tehnica.Politicile sociale sunt initiate sau extinse în timpul exploziilor de nemultumire si dezordine sociala din timpul somajului masiv. 1999). principiile cu solutiile. În mod traditional. Între cele doua mari conceptii exista fireste si abordari intermediare. 1978. (Piven si Cloward.social problems solving" a politicii sociale. iar abordarea pragmatica. promoveaza functia de . Gough. ci doar pentru a raspunde . în care trebuie sa se acorde atentie legaturii complexe care apare între obiectivele actorilor care influenteaza politicile si consecintele interventiilor lor (Higgins. a problemelor sociale. sau ar trebui sa fie.Marshall defineste pe cât de simplu pe atât de cuprinzator semnificatia acestui concept: . un raspuns la problemele sociale ale unei anumite comunitati. dezvoltare ce trebuie sa se 9 ..Obiectivul esential al politicii sociale în secolul XX este asigurarea bunastarii cetatenilor" (Marshall. s-a mers pâna la a se considera ca politicile bunastarii nu sunt sustinute din ratiuni umaniste si pentru a întâmpina nevoile reale ale muncitorilor. mult mai recenta. termenul . Joan Higgins sugereaza ca ambele variante se sprijina totusi pe modele rationale de actiune politica. neo-marxistii din democratiile occidentale afirma ca . 1991). respectiv ale anumitor grupuri expuse în mai mare masura diferitelor riscuri" (Mihut si Lauritzen.societatile capitaliste avansate au nevoie de o infrastructura a politicilor de bunastare pentru a mentine ordinea sociala. aceasta abordare este sintetizata de Liliana Mihut astfel: . Pentru teoreticienii neo-marxisti. 1973.. pentru a mitui muncitorii si a-i determina sa nu recurga la proteste. se disting doua abordari în privinta motivatiei care sta la baza unei politici sociale. .Politica sociala este. 1972).. de masuri menite sa combata dezordinea si crima la fel ca masurile adoptate de politie sau de justitie si nu în ultimul rând având rolul de a legitima si promova sistemul capitalist. încercari de a concilia ideologia cu pragmatismul. 1985). Non-ideologica.H. 1950).Sociologul britanic T. 1979.unor nelinisti sociale. dupa cum si . citati de Wilensky.. În general. Marsând evident pe prima directie.

taxe. 1995).welfare" (asistenta sociala în întelesul american) si asigurarea locuintelor pentru persoanele fara venituri (Pechman..cinci servicii fundamentale": securitatea sociala (în sensul mentinerii unui minim de venit prin alocatiile de somaj si sistemul de pensii). politica privind promovarea culturii si chiar politica 10 . Cât priveste anvergura acestei politici. într-un sens considerat dezirabil la un moment dat (Zamfir. politica locuintelor sociale si serviciile de asistenta sociala. existând tari si momente ale istoriei în care politica sociala se suprapune cu . legitimat politic. . hotarâri si reglementari administrative. profesorul Catalin Zamfir afirma ca politica sociala poate fi înteleasa ca ansamblul reglementarilor. din raportarea la un context politico-economic variabil în timp dar si din asumarea unor traditii legate de cultura politica a fiecarei societati. Marginean în 1994. apar deseori ca . putem descrie pe coordonatele spatiu-timp o varietate aproape infinita de abordari.. În afara preocuparilor mentionate în dreptul sistemelor britanic si nord-american. Pentru exemplificare. sistemul . din cadrul sistemelor de asigurari si asistenta sociala) finantarea.. în Marea Britanie se confera acestei politici un înteles mai restrâns si bine precizat. România în context european"). care a marcat perioada de debut a fundamentarii politicii sociale ca disciplina de studiu. politica sociala se concretizeaza în prevederi legislative specifice. 1985).. limitându-se la acordarea unor beneficii minimale pentru persoanele fara venituri. aceeasi semnificatie restrictiva o are politica sociala si în Statele Unite. incluzând doar sistemul pensiilor. Într-o carte de referinta pentru dezvoltarea studiilor de profil în România postcomunista (..întemeieze pe o viziune globala si sa se aiba un sens bine precizat. programe sociale.politica sociala" ocupa o plaja mai larga (îmbogatita în special de traditia franceza). învatamântul public. îndemnizatii. 1992). În principiu. cu referire stricta la .apanaje" ale politicii sociale politica privind angajarea fortei de munca. Altfel spus. asa cum s-a mentionat anterior. în Europa.de dictionar" formulata de I. incluzând o gama variata de initiative si programe ale statului. politica privind protectia mediului (politica ecologica). respectiv pensii. transferuri de venit (impozite. politica educationala.Politici sociale. conform unei definitii ... politica în domeniul sanatatii.peste trei sferturi din ceea ce face un guvern" (Wilensky. etc. asistenta medicala. dupa cum exista contexte în care politica sociala se reduce considerabil. producerea si furnizarea de bunuri si servicii sociale pentru populatie. masurilor si activitatilor întreprinse în principal de stat (dar posibil si de alti agenti interesati) în scopul modificarii parametrilor vietii sociale a unei comunitati. politica transporturilor. În schimb. alocatii. Diferentele în delimitarea politicii sociale provin. burse.

conceptul de securitate sociala. La rândul sau.leisure policy" (politica agrementului). desi frecvent utilizat în limbajul politic sau în mass-media. denumirea .Beveridge. Acestia au dat o replica modelului razboinic .II). . alimentatia. În privinta statului bunastarii. doua concepte majore ale acestui domeniu de studiu: modelul Welfare State (statul bunastarii) si securitatea sociala. În Statele Unite domina interpretarea republicana. punctul comun al tuturor acestor politici nu poate fi decât existenta unor cheltuieli publice îndreptate pe directia cresterii calitatii vietii si confortului cetatenilor. facem precizarea ca analizei pe larg a acestuia îi este consacrata un capitol separat. asigurate fiecarui cetatean ca drepturi sociale" (Wilensky. respectiv al lordului W. 1975). autorii germani. sanatatea. În fine.Esenta statului bunastarii este garantarea guvernamentala a unor standarde minime privind venitul.Keynes.cele mai multe din aceste garantii. Statul bunastarii si securitatea sociala în traditia europeana Seria clarificarilor conceptuale din perimetrul politicii sociale nu poate ocoli. somaj. Legat de aceasta definitie. pentru început limitându-ne la conturarea unei definitii. . mult mai reticenti în a atribui denumiri entuziaste (în special dupa frenezia care marcase perioada de vârf a nazismului) s-au limitat la a aprecia acest model drept .. boli profesionale.. conceptul de Workfare conditionând beneficiile sociale de munca. Se poate usor deduce ca cele doua notiuni sunt interdependente. Ulterior. adesea cuprinse sub denumirea de securitate sociala au luat forma unei asigurari sociale contra riscurilor de baza ale vietii industriale: accidente la locul de munca. Harold Wilensky face .. educatia si locuinta.M. utilizând mai putin termenul de stat al bunastarii (Wohlfahrtsstaat). deci la persoanele ramase fara loc de munca..stat social". considerîndu-se ca standardele sociale minime mai sus-amintite nu pot fi periclitate decât în cazul pierderii veniturilor.. fiind legata de perioade anilor '40..10 de ani mai târziu urmatoarele precizari: .Warfare State" si au prefigurat evolutia democratiilor occidentale dupa încheierea razboiului.Welfare State" este relativ recenta. batrânete" (Wilensky. în mod evident. deci cu impact asupra bunastarii colective. autorii francezi au completat lista sinonimelor pentru noul sistem care se nastea: statul-providenta (l'etat-providence) sau asistential..privind petrecerea timpului liber. Desi originile acestui sistem dateaza de la stârsitul secolului al XIX-lea (vezi cap.. de Marea Britanie si de numele economistului J. 1985).. Fireste.H. nu este nici el scutit de nuante si interpretari. 11 . practic securitatea sociala fiind produsul politicilor aplicate în cadrul unui stat al bunastarii.

Totusi. utilizarea termenului de cetatenie în sens strict (juridic) nu este posibila decât acolo unde avem de-a face cu o acoperire universala în domeniul beneficiilor (drepturilor) sociale.. de exemplu. boli profesionale 5) alocatii familiale. 1993). . ca cele doua concepte abordate împreuna (statul bunastarii si securitatea sociala) contureaza. cu referire principala asupra sistemului federal de asigurari sociale si în mod deosebit asupra sistemului de pensii. în rapoartele periodice pe care le da publicitatii.. Controversele doctrinare aparute în jurul acestei teme fac obiectul unui capitol distinct. deci tuturor cetatenilor). în evolutia lor de-a lungul secolului XX. În pofida acestor diferente notabile. Mergând aproape în paralel cu dimensiunile statului bunastarii. 1993). descriind cinci categorii de programe pentru acordarea beneficiilor sociale în urmatoarele situatii: 1) batrânete 2) somaj 3) maternitate 4) accidente de munca. conceptul la care ne referim cuprinde . generic vorbind.. Fireste. fiind bine dezvoltata în Franta si Germania si aproape împinsa la paroxism în unele tari scandinave. 12 . În Europa continentala (excluzând Marea Britanie al carei model se apropie mai mult de cel american) securitatea sociala se extinde în mod considerabil. invaliditate. printre care Danemarca si Suedia.. Administratia Securitatii Sociale a Statelor Unite încearca.The Social Security Act" din 1935 consacra un model restrictiv dar eficient. (Social Security Programs Throughout the World.Charta Sociala". securitatea sociala se largeste sau se îngusteaza conform cu modelul de politica sociala aplicat. Chiar daca secolul XX a marcat o dezvoltare evidenta în domeniul drepturilor sociale. cu referire la acordarea drepturilor sociale constitutionale.cetatenie sociala" în traditia natiunilor europene. politica sociala a Uniunii Europene face referire doar la drepturile .27. acoperirea universala nu este pe deplin si peste tot în Europa realizata.toate masurile colective stabilite prin legislatie pentru a mentine venitul individual ori al familiei sau pentru a asigura un venit atunci când unele sau toate sursele de venit au fost pierdute ori epuizate sau în situatiile în care trebuie sa se faca fata unor cheltuieli sporite (de exemplu: cresterea copiilor sau plata îngrijirii medicale)". (The New Encyclopaedia Britanica. vol. 1989). În Statele Unite.. Ea nu este nici macar dezirabila. pornind de la efectele adverse ale programelor sociale care acorda beneficii neconditionate. Se poate afirma. Înscriindu-se pe aceeasi linie. în SUA de pilda lipsind multa vreme alocatiile familiale. ideea de . aceste programe sunt inegal dezvoltate de la o tara la alta.Citând o voce autorizata. asa cum demonstreaza multi autori adversari ai social-democratiei de tip suedez. fara nici un fel de conditii restrictive privind accederea la beneficii (vezi definitia data de Wilensky statului bunastarii universalist. (vezi . identificarea unui nucleu comun de preocupari în domeniul securitatii sociale la nivel mondial.lucratorilor" (workers) si nu la drepturile sociale ale cetatenilor sai.

în 1985) preocuparile pentru dimensiunea sociala s-au intensificat si au culminat cu elaborarea Chartei Sociale. obiectivele economice au fost întotdeauna prioritare. Trebuie remarcat ca revigorarea proiectului de integrare europeana. Dimensiunea sociala a integrarii europene. Cu siguranta acest concept ar fi avut parte de o definitie vaga. Cu toate progresele facute dupa razboi în Europa occidentala în privinta standardelor de viata. Aceasta tensiune a fost cel mai acut reflectata în refuzul premierului britanic conservator Thatcher de a semna Charta Sociala. odata cu relansarea integrarii la mijlocul anilor '80 (momentul a coincis cu instalarea lui Jacques Delors la presedentia Comisiei Europene. dar împlinirea ei constituie înca miezul unor dispute aprinse. Este un adevar binecunoscut faptul ca. mai exact între dimensiunea sociala si cea economica a procesului de integrare. ne vom rezuma sa spunem ca ideea cetateniei sociale este prezenta în traditia europeana a ultimului secol mai mult decât în cazul oricarui alt continent. Aspectele sociale au fost înca de la început trecute într-un plan secundar. în procesul de constructie a Comunitatii Europene. respectiv Maastricht (1992) si Amsterdam (1997). autoritatile supranationale de la Bruxelles au încercat sa formuleze si sa puna în aplicare o politica sociala comuna la nivelul Uniunii Europene. Aceasta preocupare reflecta practic dimensiunea sociala a integrarii comunitare.Europa sociala" Pornind de la modelele de politici sociale ale statelor componente (carora le sunt consacrate subcapitole distincte în cadrul acestei lucrari). . care a fost semnata în decembrie 1989 de unsprezece din cei doisprezece membri ai Comunitatii. inclusiv pasii facuti în domeniul politicii sociale. au existat patru 13 . nu a putut fi totalmente înlaturata tensiunea ideologica în relatia dintre stat si piata. Totusi.. dublata de un caracter evident dinamic. daca nu s-ar fi ajuns la ideea de a defini simplu si concis Europa sociala ca suma acumularilor Uniunii Europene la un moment dat. fiind sintetizata prin conceptul relativ recent de Europa sociala. Anii '90 au marcat o noua dezvoltare a politicii sociale la nivel supranational. în domeniul politicii sociale (acquisul social).În final. au avut loc într-o perioada în care liberalismul politic si economic domina agenda europeana iar eforturile principale se concentrau în directia consolidarii SEM. Cu toate acestea. cel mai remarcabil succes fiind includerea acestui domeniu în tratatele de baza ale Uniunii Europene. în 1989. Însusi Tratatul de la Roma (1957). cu profunde implicatii economice si politice. vorbea de necesitatea unei piete europene unice (în continuare SEM Single European Market) în care concurenta si comertul liber sa fie principiile de baza si se dorea ca acestea sa nu fie afectate de bariere nationale. prin care s-a înfiintat Comunitatea Economica Europeana.

.coordonarii" sistemelor nationale de securitate sociala în sensul reducerii incompatibilitatilor. dumpingul social si turismul social. Vom încerca sa le explicam pe scurt. 48-51. au aparut in anii '60 si s-au intensificat în anii '70-'80 tocmai ca urmare a realizarii liberei circulatii a muncitorilor pe teritoriul Uniunii Europene. Spaniei si Portugaliei în anii '80 în Comunitatea Economica Europeana a sporit teama tarilor bogate din nord-vestul Europei si a facut ca. Admiterea Greciei. prin aceasta forma de turism social. c.workers" se refera la toate categoriile de lucratori. acestea sa exercite presiuni pentru adoptarea unei politici sociale rezonabile la nivel comunitar. daca nu se adopta din timp masurile necesare pentru reducerea inegalitatilor socio-economice existente în prezent.argumente majore în favoarea unei politici sociale comune a Uniunii Europene: libera circulatie a muncitorilor. Fireste. tarile cu nivele joase de protectie sociala puteau efectiv sa-si . în sensul ca muncitorii care se muta dintr-o tara în alta vor beneficia de drepturile sociale existente în tara gazda. sub efectul Tratatului de la Roma. eficienta economica a constituit un argument serios în favoarea dezvoltarii politicii sociale a Uniunii 14 . ci doar a . 1999). b. înca nu se punea problema unei politici sociale supranationale..transferabilitatea drepturilor lucratorilor dincolo de granitele nationale" (Mihut si Lauritzen. ca riscuri majore ale inegalitatilor privind standardele de viata din tarile membre. Aceste situatii au fost semnalate de tarile puternic dezvoltate din nordvestul continentului. Eficienta economica. Dumpingul social si turismul social. sa produca un nou val de dumping social. Este de prevazut ca largirea spre Est a Uniunii Europene. în anii '60. eficienta economica si coeziunea sociala.exporte" surplusul de forta de munca interna spre tarile puternic dezvoltate. Desi poate parea paradoxal. În contextul disparitiei frontierelor. indiferent de domeniu si de nivelul de calificare) decurge în mod evident din principiul fundamental al liberei circulatii a persoanelor în Uniunea Europeana. prin reprezentantii lor în Comisia Europeana. a. Aceasta mobilitate în domeniul pietei muncii -labour mobility. în deceniul urmator. Libera circulatie a muncitorilor (termenul oficial ..este poate singura masura sociala importanta pe care o prevedea Tratatul de la Roma în art.. Pentru ca acest principiu sa fie deplin functional era nevoie sa se asigure . care s-au vazut nevoite sa faca fata unui val de muncitori din regiunile sudice ale Europei. astfel încât persoanele care se angajeaza într-o alta tara sa nu-si piarda securitatea sociala de care s-au bucurat în tara lor de origine.

. pe lânga libera circulatie a persoanelor. Acest argument. cele de la Paris (1951) si Roma (1957). Motivatia finantarilor comunitare este reducerea decalajelor (înca importante) existente între regiunile Europei. O încercare de revigorare a ideii de politica sociala a 15 . conform Tratatului de la Amsterdam (1997).119 al Tratatului Comunitatii Economice Europene stipula ca . Prin serviciile specifice pe care le asigura. aceste cheltuieli nu depaseau 5( din buget. în plus.Fondul European Social ( ESF ) . Industrial Relations and Social Affairs".Europene. în primele decenii ale constructiei sale. Art. în timp ce în anul 1975.Employment. sustine în fapt o politica mult mai larga a Uniunii Europene: politica de coeziune (cohesion policy). implicit a muncitorilor (oricum mobilitatea putea fi interpretata mai degraba ca o prevedere politica decât ca una sociala) se refereau vag la îmbunatatirea conditiilor de viata si a standardelor de munca ale lucratorilor.Fondul European pentru . se prevedea ca muncitorii imigranti sa primeasca beneficiile sociale ale tarii gazda si. în mod evident de inspiratie neo-marxista.. Comunitatea a fost putin interesata de atingerea unor obiective sociale. a sensibilizat totusi factorii de decizie din Europa occidentala si a condus în timp la adoptarea unui buget sporit si a unor masuri stimulative care au crescut considerabil performantele în educatie si medicina.. de exemplu. ceea ce se traduce într-o crestere a eficientei economice. directia generala V (DG V) poarta responsabilitati sociale explicite: . din cele 24 de directii generale existente. d. o forta de munca mai sanatoasa si mai bine educata.barbatii si femeile vor primi salariu egal la munca egala". prioritare fiind criteriile si masurile economice. Coeziunea sociala . Acest urias domeniu de activitate este finantat din 3 fonduri structurale: Fondul European pentru Dezvoltare Regionala ( ERDF ) .4 miliarde euro ! În structura Comisiei Europene. ajungându-se în 1999 la alocari de 27. Multa vreme acestea au constituit singurele prevederi de politica sociala din tratatele comunitare iar progresele înregistrate în crearea unei dimensiuni sociale a integrarii au fost modeste.cel mai recent si mai cuprinzator concept de la baza politicii sociale. politica sociala poate însemna.Ghidare" (asistenta) si Garantare Agricola (FAGGF) Fondurile structurale reprezinta peste o treime din bugetul total al Uniunii Europene. pe lânga legitimitate politica pentru regimul industrial-capitalist. Primele tratate. Asa cum am mai spus. O scurta istorie a politicii sociale a Uniunii Europene indica suficient de clar faptul ca.

11) 3) Îmbunatatirea conditiilor de munca si viata (par. a reprezentat un mic dar important pas spre constructia . câteva referiri directe la necesitatea unor obiective de politica sociala fiind prezente în preambulul Actului European Unic (Single European Act. o presiune pentru continuarea si adâncirea procesului de integrare. 24) 10) Protectia copiilor si adolescentilor (par.piatra unghiulara" a viitoarei politici sociale comune a Uniunii.18) 6) Pregatirea profesionala (par. 22 . Devenise clar faptul ca noul acord va constitui . în 1985. odata cu lansarea Programului de Actiune Sociala (Social Action Programme = SAP) dar rezultatele concrete ale celor 3 programe anti-saracie pe care le cuprindea SAP au dezamagit atât structurile decizionale cât si opinia publica. La început mai discret..23) 9) Conditii de sanatate si securitate la locul de munca (par. Oricum. protocol bazat pe .Charta Sociala".. 25 -27) 11) Persoanele vârstnice (par. cu exceptia Marii Britanii.13) 4) Protectia sociala (par.cetatenie sociala" nu corespunde înca realitatii europene.. consultarea si participarea muncitorilor (par. Protocolul Politicii Sociale anexat Tratatului de la Maastricht. ceea ce demonstreaza ca notiunea de . venita din 16 . Tratatul de la Amsterdam (1997) a fost. 12 . 19 . acest document a fost semnat în decembrie 1989 de reprezentantii celor 12 state membre. în sens contrar. politica sociala a început sa prinda contur. 12 prevederi fundamentale din Charta Sociala faceau referire la: 1) Libertatea de miscare a muncitorilor (par. 1987) apoi acest domeniu a constituit obiectul unui document european special: Charta Comunitara a Drepturilor Fundamentale ale Lucratorilor (Community Charter of the Fundamental Rights for Workers. 16 .30) 12) Persoanele cu deficiente (par. Ceea ce trebuie sesizat cu prioritate este ca documentul vorbeste exclusiv de drepturile . 1989). desi dezbaterile de fond erau dominate de ideologia liberala renascuta în Europa. 21) 8) Informarea.15) 5) Libertatea de asociere si negociere colectiva (par. 9 . Cunoscuta sub denumirea scurta de Charta Sociala. Abia dupa instalarea socialistului francez Jaques Delors la sefia Comisiei. 14 . rezultatul unui compromis aparut între doua politici: pe de o parte.Charta Comunitara a Drepturilor Fundamentale ale Lucratorilor".20) 7) Învatamântul egal pentru femei si barbati (par. 1 .Europei sociale".. 1989).lucratorilor" si nu de drepturile sociale ale tuturor cetatenilor Uniunii. 28 .avut loc în 1974-1975. 31) (. solid ancorata pe terenul calculelor economice.8) 2) Angajrea si remunerarea (par. cu acumularea cât mai multor competente decizionale în institutiile comunitare si o alta presiune.. la rândul sau..

în functie de natura problemei. În finalul acestui subcapitol. Acest transfer de putere spre Bruxelles a facut posibila intrarea în etapa de convergenta a politicilor sociale spre un model comun. vom arata doar ca aceasta strategie comuna prevedea ca tinerii someri sa primeasca un loc de munca sau cel putin o oportunitate educationala în termen de 6 luni de când au devenit someri. Prima observatie este în legatura cu eforturile de armonizare a modelelor nationale de politici sociale. tocmai din acest motiv. în timp ce somerii adulti vor redeveni activi în maxim 1 an de la pierderea ultimului job. având ca efect slabirea principiului suveranitatii nationale. Compromisul a constat într-o dubla întarire: atât a competentelor structurilor Uniunii Europene în domeniul elaborarii de politici generale.partea celor care se temeau de concentrarea unor puteri prea mari la Bruxelles. 17 . se considera ca si Tratatul de la Amsterdam a reprezentat o etapa utila pe drumul sinuos al coordonarii politicilor sociale. Un nou capitol a fost adaugat. Armonizarea legislativa nu presupunea existenta unei politici comune supranationale si. vom face câteva aprecieri cu privire la tendintele manifestate în procesul de constructie a Europei sociale. menita sa îngusteze . Jacques Delors a impulsionat în a doua jumatate a anilor '80 adoptarea unor standarde sociale unitare. Pentru a exemplifica.gap"-urile legislative între criteriile de acordare a beneficiilor sociale în tarile Uniunii. principiu care se refera la adoptarea deciziilor specifice la un nivel cât mai jos posibil.. S-a trecut treptat de la procedura predominant inter-guvernamentala la o procedura decizionala predominant supranationala. cât si a principiului subsidiaritatii în domeniul executiv-administrativ. cu alte cuvinte a unei politici sociale comune (la nivelul Uniunii Europene). parea sa complice si mai mult adoptarea unei politici sociale comune. Etapa de armonizare corespunde cu aproximatie perioadei 1957-1985 si s-a bazat pe o procedura decizionala inter-guvernamentala. comunitara. cât mai apropiat de cetateni.. etapa care fusese anticipata de specialisti înca din anii '60. Totusi. dând posibilitatea tarilor membre sa-si dezvolte o strategie comuna a angajarii. în asigurarea si controlul carora Comisiei de la Bruxelles urma sa-i revina un rol sporit. aducând un progres important în domeniul unificarii pietei muncii. antagonista la prima vedere.developing a common European employment strategy"). demers care a presupus . Aceasta dubla întarire.. formarii si ocuparii locurilor de munca (în Tratat: .doar" coordonarea acestor modele în sensul reducerii incompatibilitatilor existente.

. tarile membre sa înteleaga ca .zone sensibile" (adevarate refugii electorale ale partidelor) si chiar cu . Tocmai acest comportament asemanator (neprogramat) al societatilor vest-europene confirma si încuraja în acelasi timp aplicarea teoriei convergentei în domeniul politic. în toate capitolele sale. Era un proces spontan. În pofida reformelor neo-liberale din ultimele decenii. a standardelor create în diverse domenii. statul bunastarii german va ramâne unul conservator. .Care ar fi... a europenizarii si globalizarii procesului decizional. în timp ce Suedia va pastra modelul institutional social-democrat si solidar " (Heidenheimer. 1990) iar ultimele tipuri de influente vor face sa existe întotdeauna deosebiri semnificative între modelele de dezvoltare pe care le urmeaza natiunile Europei... la nivelul politicii generale înca nu se ajunsese la ideea convergentei explicite.specific national imanent".. din anii '60.statul bunastarii. cât si al unor cercuri de intelectuali devotati ideii de . Ea a întâmpinat o puternica rezistenta. asa cum am mai spus. care sa promoveze criterii si politici valabile pe tot teritoriul Uniunii Europene. În fapt. trebuie mentionat ca aceasta tensiune între interguvernamentalism si supranational. în termeni politici. departe de a fi determinat de imperative economice si structurale..nu se putea merge mai departe pastrându-se intacte toate prerogativele decizionale ce decurg din suveranitatea nationala. Economiile si societatile occidentale raspundeau aproape la fel la stimuli externi si la cerinte interne.. teoria convergentei nu a avut numai prieteni si sustinatori. cu . cu un imens avantaj: dezvoltarea economica a întregii Europe de Vest facea ca tarile occidentale sa se apropie tot mai mult în privinta programelor si deciziilor adoptate. nefiind o caracteristica a dezbaterilor din zona politicii sociale. Pentru a se evita un blocaj al unificarii era nevoie sa se renunte treptat la o parte din criteriile si competentele nationale traditionale.. a fost necesar ca la nivelul constiintei politice si al opiniei publice. Fireste. Poate mai dificil de întreprins decât în alte domenii. consecintele trecerii DE LA ARMONIZARE LA CONVERGENTA? În primul rând. culturale si religioase" (Heidenheimer. atât la nivelul opiniei publice si al mass-media..tabuuri". în favoarea unor structuri supranationale. desi. demersul apropierii politicilor sociale a trebuit sa parcurga un drum presarat cu numeroase capcane. Criticii convergentei au încercat asadar sa argumenteze ca .impresia generala ramâne una de stabilitate mai degraba decât de schimbare . 1990).dincolo de nivelul la care se ajunsese prin metoda interguvernamentala . Teoria convergentei pornise înca de la început... în nici unul din cazurile analizate nu s-au observat transformari ale caracteristicilor de baza . economici si socio-culturali.. alaturi de cele economice incluzând influente politice. între curentul aparator al suveranitatii si specificului national si cel europenist unificator (sau cel putin federalist) a marcat întreaga istorie a procesului european. este rezultatul unei multitudini de influente. 18 .

as vrea sa punctez faptul a Jacques Delors a avut o foarte mare importanta si contributie in unificarea si dezvoltarea Comunitatii Europene devenind astazi marea Uniune Europeana. de o Europa sociala. si sa nu uitam de asemenea si de Tratatul de la Maastricht si la decizia de a crea o singura moneda. Multumita lui. Concluzii Pentru a incheia. conform căruia ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă în urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniştri pot participa şi la uniunea monetară. 19 . Odată cu semnarea tratatului s-a pus în mişcare un automatism. Cel mai important lucru este ca putem vorbi astazi de o politica sociala comuna. si au dus la dezvoltarea Uniunii Europene. Numai Marea Britanie şi Danemarca şi-au rezervat dreptul de a decide singure dacă vor introduce moneda unică europeană. Putem vorbi despre toate aceste lucruri cu sentimentul ca vorbim despre ceva care este mai putin decât un fapt împlinit dar mai mult decât o fictiune. multe planuri ale politicienilor importqanti au luat fiinta. si anume moneda Euro. de o dimensiune sociala a integrarii. devenind o putere economica mondiala din ce in ce mai mare.6.

Karen E.wikipedia. Ileana Tache. Cluj-Napoca.7. Bibliografie Augustin Fuerea. 2007.html 20 . Smith. Humanitas. Editura TREI. Nicolae Marinescu. Capitalism contra capitalism. Partea generală. Ed.europeana.ubbcluj.php/2010/11/21/delors-jacques/ http://en. Bucuresti. Michel.euro.ro/interactiv/cursuri/ValentinNaumescu/cap1. Bucureşti. http://www. Istoria Constructiei Europene. ALBERT. 2003. Editura All Beck. Drept comunitar european. Politica externă a Uniunii Europene.ro/index. Editura Dacia. Bucureşti 2004.org/wiki/Jacques_Delors http://idd. 1994.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful