Procrea]ia, cale c\tre m@ntuire

Tot ceea ce facem de-a lungul vie]ii va pleda pentru noi la momentul judec\]ii ultime. S\ veghem pentru a nu pierde Raiul pentru o fric\ iluzorie sau pentru o pl\cere efemer\. Felul `n care privim sexualitatea [i consecin]ele fire[ti ale actului sexual ne poate prilejui dec\derea sau apropierea de Dumnezeu. Noi alegem! Cauza vie]ii Existen]a vie]ii e voin]a Lui Dumnezeu, fiindc\ El, pornind de la vidul originar, a cl\dit lumea, cu tot ce este `n ea. Mai `nt@i a existat materia inert\, lipsit\ de via]\. Mai apoi, Dumnezeu a insuflat via]\ materiei, d\ruidu-i duh. Abia atunci a luat na[tere adev\rata lume, capabil\ de autotransformare, fiindc\ mai `nainte, materia de[i izvor@t\ din g@ndul [i cuv@ntul Dumnezeirii, se afla `ntr-un echilibru [i `ntr-o nemi[care absolute. Sufletul poart\ `n sine ceva din lumina necreat\. De aceea el e h\r\zit s\ fie nemuritor. Din adunarea sufletului cu materia a luat na[tere prima fiin]\. Tot ce e viu este simultan `nzestrat cu suflet, `ns\ doar omul are posibilitatea de a alege, `ntruc@t doar el posed\ discern\m@nt. De aceea, doar omul poate gre[i. Scopul vie]ii Ne vom referi, `n continuare, la scopul vie]ii umane. Despre via]a celorlalte regnuri `nsufle]ite vom spune doar c\ ea are drept finalitate [i drept ]el doar perpetuarea speciei. Pentru om, `ns\, procrea]ia este doar un mijloc, fiindc\, a[a cum ne `nva]\ dreapta credin]\, ]elul vie]ii noastre este m@ntuirea [i `nvierea. Promisiunea `nvierii, d\ruit\ nou\ de Hristos, este adresat\, dintre toate fiin]ele Terrei, doar omului. Este un mare privilegiu dar [i o responsabilitate pe care nu o putem sus]ine dec@t cer@nd putere de la Dumnezeu. M@ntuirea este singurul lucru peren pe care-l putem `nf\ptui `n via]a lumeasc\ [i de aceea pieritoarele [i limitatele puteri omene[ti nu-l pot sus]ine ele singure. Suflet [i trup La toate fiin]ele sufletul se exprim\ prin corp. ~ns\, dintre toate fiin]ele cunoscute de noi, doar omul poate aspira la ve[nicie, prin promisiunea adresat\ nou\ de M@ntuitor. La `ncetarea vie]ii `n trup, sufletul omului trece `n adormire, a[tept@nd vremea judec\]ii, c@nd va r\spunde pentru fiece g@nd, sim]\m@nt, gest [i cuv@nt. De aceea, doar `n timpul vie]ii noi putem ac]iona pentru

m@ntuirea sufletului. {i m@ntuirea o putem atinge doar prin iubirea de Dumnezeu [i iubirea semenilor. Fiecare clipa va trebui tr\it\ `n acord cu aceast\ suprem\ lege, fiindc\ nu [tim dac\ nu cumva moartea ne poate r\pi chiar `n ceasul urm\tor. S\ nu ucizi! Omul, de[i este singura f\ptur\ `nzestrat\ cu voin]\ [i con[tiin]\, nu are dreptul s\ decid\ separarea sufletului de trup, adic\ anihilarea vie]ii altuia, `ntruc@t nu are calitate de creator [i nici cea de proprietar m\car asupra lui `nsu[i, cu at@t mai pu]in asupra altei fiin]e. Dumnezeu a creat via]a [i pentru men]inerea [i ap\rarea ei, a `nzestrat f\pturile cu puterea de a iubi. Omul, `n calitatea sa de fiin]\ care poate dezvolta cea mai intens\ iubire, trebuie, `n schimb, s\ fie [i cel mai mare ocrotitor al vie]ii. Fiind gardian al vie]ii pe p\m@nt, omul se face r\spunz\tor pentru orice via]\ suprimat\ inutil. Din acest motiv, la sf@r[itul vremurilor [i judecata final\, el va trebui s\ dea socoteal\ nu numai pentru uciderile pe care le-a s\v@r[it dar [i pentru cele pe care le-a `ncurajat sau de pe urma c\rora a profitat. Dumnezeu a poruncit simplu [i clar: S\ nu ucizi!. Iar noi nu putem dec@t s\ admir\m simplitatea adev\rului dumnezeiesc. Legile omene[ti sunt complicate [i interpretabile, prin contrast legea suprem\ este exprimat\ limpede [i imperativ. Rezult\ c\, `ntru m@ntuirea sa, omului nu-i r\m@ne dec@t s-o accepte ca atare [i so respecte `n cele mai mici detalii ale trec\toarei sale vie]i. Rosturile sexualit\]ii Ca orice alt\ func]ie biologic\ pentru care exist\ posibilitatea dirij\rii con[tiente, comportamentul sexual [i manifest\rile sale con[tiente ne pot orienta fie c\tre via]a ve[nic\, fie c\tre os@nda iadului. La animale manifest\rile sexuale sunt neutre, nici bune, nici rele. Nu pot fi excesive [i nici nu pot avea alt\ ra]iune dec@t `nmul]irea. Nu acela[i lucru se `nt@mpl\ [i `n cazul omului, deoarece el av@nd posibilitatea de a alege, `[i poate folosi ra]iunea pentru a culege doar partea voluptoas\ a sexualit\]ii, `ncerc@nd s\ evite celelalte consecin]e. Chiar dintr-o perspectiv\ fiziologic\, atunci c@nd examin\m func]ia sexual\ nu putem privi pl\cerea dec@t ca pe un mijloc, nu ca scop. Scopul vie]ii, la nivelul regnului vegetal [i al celui animal, este doar reproducerea. La om reproducerea este doar un mijloc prin care-[i poate `ndeplini menirea pentru care a fost conceput, [i anume dob@ndirea vie]ii ve[nice. Primejdii duhovnice[ti

A privi sexualitatea dintr-o prespectiv\ pur voluptorie [i hedonist\, adic\ a te implica `ntr-o rela]ie sexual\ doar de dragul pl\cerii, evit@nd simultan procrea]ia, `nseamn\ a pierde din vedere menirea vie]ii [i plasarea `ntr-o pozi]ie incompatibil\ cu o via]\ sufleteasc\ s\n\toas\. Omul `n cauz\ devine rob al pl\cerii [i nu str\jer al sufletului- implicat `n lupta cu ispita aduc\toare de c\dere duhovniceasc\. Totu[i, hedonismul este felul `n care privesc sexualitatea oamenii care nu se adap\ din izvorul de ap\ vie al ortodoxiei, precum [i acei care se numesc formal ortodoc[i, dar nu v\desc o ortodoxie tr\itoare. Contracep]ia [i avortul Sufletul este primejduit [i mai grav atunci c@nd, `n c\utarea pl\cerii, individul `ncearc\ simultan s\ se sustrag\ de la consecin]ele fire[ti ale actului sexual. Adic\ s\ `mpiedice cu orice pre] concep]ia ori na[terea de prunci. La p\catul uit\rii de Dumnezeu se adaug\ [i cel al uciderii ori al `mpotrivirii fa]\ de voin]a dumnezeiasc\. ~n momentul `n care se formeaz\ zigotul, prin fuziunea spermatozoidului cu ovulul, ia na[tere un nou suflet. Are loc, atunci, un tainic proces care reediteaz\, la oscar\ mai mic\, grandioasa oper\ a genezei lumii noastre. Cine suntem noi s\ intervenim brutal `n aceast\ oper\ des\v@r[it\ prin care, la r@ndu-ne am primit suflet [i numele de om? Avortul echivaleaz\ cu p\catul uciderii. Aplicarea metodelor contraceptive neag\ dreptul sufletului de a se exprima prin materie [i a-[i `mplini menirea. Ambele tind s\ `nchid\ drumul c\tre m@ntuirea promis\ de Hristos, at@t pentru sufletul nevinovat al pruncului care n-a mai ajuns s\ vad\ lumina soarelui c@t [i pentru femeia care i-a refuzat acest drept. Dar aceasta nu e tot. Din momentul `n care embrionul cap\t\ primele rudimente de sistem nervos, el dob@nde[te [i capacit\]i senzitive, astfel c\ resimte groaznicele dureri prin care fiin]a sa, caracterizat\ printr-o individualitate dependent\, este smuls brutal din p@ntecele menit s\-l ocroteasc\. Via]a p\m@nteasc\, poarta `nvierii Prin deosebire fa]\ de monah, via]a mireanului este marcat\ de dou\ datorii. Datoria de a se m@ntui pe sine- de a tr\i pentru Dumnezeu [i datoria de a `nlesni m@ntuirea semenilor. Ori, pentru a se m@ntui, adic\ pentru a putea s\ aspire la des\v@[ire [i la Rai, un suflet trebuie s\ aib\ [ansa de a primi un trup prin care s\ `[i poat\ manifesta voin]a. Crima avortului [i contracep]ia exclud

[ansa vie]ii [i a m@ntuirii pentru sufletul sacrificat. S-ar putea spune cu privire la contracep]ie c\ este o gre[eal\ mai pu]in grav\, dar nu se poate nega realitatea c\ ea reprezint\ o sustragere de la voia F\c\torului. De moment ce am primit `n dar capacitatea de a ne reproduce, este de datoria nostr\ de a o folosi f\r\ autolimit\ri. Mul]i dintre noi sunt `nrobi]i de minciun\. Astfel c\ acord\ o prea mare valoare unor lucruri care nu valoreaz\ mai mult dec@t praful [i cenu[a. Fiin]a este un stadiu superior materiei inerte, de aceea via]a cea mai ne`nsemnat\ valoreaz\ mai mult dec@t tot aurul din Univers. Fiecare om este unic [i irepetabil. ~nc\ din faza de embrion, el pre]uie[te nespus de mult `naintea Lui Dumnezeu. Mai mult dec@t toat\ materia ne`nsufle]it\, moart\, inert\. Cine este cel care `ndr\zne[te s\ pun\ pulberea mai presus dec@t via]a [i `nvierea ? Pe de alt\ parte, aurul [i banii, nu sunt, `n realitate, mai valoro[i dec@t cenu[a ori praful drumului. Materia are doar o valoare conven]ional\, atribuit\ de c\tre oameni `n scopul `nlesnirii schimburilor. A[adar, pretextul lipsei mijloacelor materiale sau a insuficien]ei resurselor este o minciun\, de moment ce Dumnezeu a creat lumea pentru om [i nu altminteri. S\ abandon\m luxul [i vom g\si suficiente mijloace de a ne cre[te pruncii. Bucuria vie]ii sunt copiii ! Dreptul la m@ntuire Noi, oamenii am fost adu[i la via]\ pentru a tr\i ve[nic. Prin gre[eala primilor oameni, am devenit muritori, f\r\ a pierde dreptul la ~nviere. Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, prin jertfa [i suferin]a Sa `n trup omenesc, ne-a rec@[tigat dreptul de a intra in Rai. M@ntuirea deschide por]ile Raiului. Din aceast\ pricin\, unicul sens [i singurul c@[tig al vie]ii omului este m@ntuirea. S\ l\s\m pruncilor ne`n\scu]i [ansa de a cre[te [i de a ajunge s\ se roage pentru m@ntuirea lor [i a noastr\! Iertarea [i iubirea Trecutul ne este o povar\, fiind `nc\rcat de gre[eli, de p\cate. Privind `napoi, vom fi, poate, mai pu]in `nclina]i s\-i judec\m pe semenii no[tri, fiindc\ ne d\m seama c\ gre[elile lor sunt gre[elile noastre. Gre[eli poten]iale sau p\cate `nf\ptuite. Spuneam mai devreme c\ omul nu se poate `ncrede `n sine, c\ prin sine-`nsu[i nu poate dob@ndi nimic. Astfel c\, atunci c@nd este cazul s\ iert\m, ne dovedim neputincio[i. Este semn c\ e timpul s\ cerem ajutor de Sus, fiindc\ puterea ne vine doar de acolo.

De multe ori iertarea este doar un paliativ, un remediu de moment. Iubirea, `ns\, este leacul care vindec\ sufletul. ~n consecin]\, dac\ am primit iertare pentru tot r\ul s\v@r[it cu voie sau involuntar, s\ continu\m cu iubire, cu ab]inerea de la rele [i cu facerea de bine. Rezultatul p\catului e moartea. Dar ap\r@nd via]a, la vremea potrivit\, vom `nvia pentru intrarea `n Rai! Dumnezeu s\ ne vegheze!