Materiale metalice biocompatibile.

Zirconiul
Pentru a putea fi utilizat in interiorul corpului uman un material trebuie sa indeplineasca anumite conditii de sterilitate si adaptabilitate, conditii ce formeaza asa numita biocompatibilitate, adica in final organismul sa il asimileze ca pe ceva organic. Notiunea de biocompatibilitate este extrem de complexa si pentru a putea fi inteleasa sunt necesare citeva notiuni elementare de anatomie celulara si chimie. Impotriva eventualelor actiuni toxice dar si de acomodare cu materialul bilogic de contact. Este deja stiut faptul ca proprietatile de suprafata joaca un rol hotaritor in acest proces [cursul de suprafete, de PCFS]. Influenta suprafetei in implantologie va fi discutata din doua puncte de vedere: al aderentei si al rezistentei la coroziune. Organismul uman este un mediu ostil pentru biomaterialele metalice, fiind o solutie salina oxigenata (0,9% sare) la un pH de aproximativ 7,4 si o temperatura de 37 1 (98,4 F). Atunci cnd un implant este introdus chirurgical n organism, acesta va fi acoperit de lichid extracelular. Toate implanturile realizate din biomateriale metalice, incluznd si cele mai rezistente la coroziune, sunt supuse la dizolvari chimice si electromecanice, datorita un grad ridicat de coroziune al organismului uman. Lichidul corpului este alcatuit din apa, componente complexe, oxigen dizolvat, o cantitate mare de ioni de sodiu (Na+) si clor (Cl+), electroliti ca bicarbonatul precum si o cantitate mica de potasiu, calciu, magneziu, fosfat, proteine si plasma. Componentele ionice ndeplinesc functii ca: mentinerea constanta a pH ului si participarea la transferul de electroni. La introducerea implantului, are loc o perturbare a echilibrului din organism, manifestat prin variatia pH ului si variatia fluxului de snge catre tesutul osos. Din punct de vedere electromecanic, coroziunea si poate face prezenta datorita variatiunilor de pe suprafata implantului. Aceste variatiuni pot fi responsabile pentru formarea celulei electromecanice nsotita de dizolvarea activa a metalului. Un biomaterial este considerat biocompatibil cnd nu reacioneaz cu organismul unde este implantat i nu elibereaz produi toxici pentru organism. Biocompatibilitatea era denit ca lipsa interaciunilor ntre materialul implantat i materialul care l nconjoar. Wiliams, n 1987, denete biocompatibilitatea n felul urmtor: Proprietatea unei substane, pentru efectuarea unei funcii determinate, care genereaz un rspuns adecvat din partea orgnismului gazd. Este necesar s cunoatem stabilitatea chimic a unui material n relaie cu mediul ce l nconjoar i cu care poate reaciona, elibernd produse de degradare n mici particule, ce pot toxice. Toxicitatea puternic se poate manifesta n esuturile imediate, alturate implantului, prin dec lorare, necroz, creterea temperaturii i reacii alergice.

MATERIAL I METOD
Alegerea biomaterialelor implantate depinde de condiiile zico-chimice ale mediului n care vor inserate. n urma experienelor i a testelor fcute, putem spune c la ora actual cele mai bune biomateriale pentru implantele orale sunt reprezentate de titan i biomateriale ceramice. Zirconiul, pe vremuri considerat un element metalic rar, ocup poziia a nousprezecea pe scara elementelor chimice la nivelul suprafeei terestre, ind mai des ntlnit dect multe metale precum nichelul, cromul i cobaltul. Zirconiul se obine cel mai des din silicatul de zir-coniu, n care se a asociat cu siliciul, i care se gsete n zona plajelor n numeroase regiuni de pe glob. Zirconiul este rezistent la coroziunea exercitat att de soluiile organice acide, ct i de soluiile puternic alcaline. Totui, anumite substane pot ataca zirconiul, precum acidul hidro uoridic, cupric, i acidul sulfuric concentrat. Rezistena ridicat a zirconiului nu se datoreaz att prezenei hafniului, ci i a ytriului. Zirconiul este considerat de unii autori drept biomaterialul metalic al viitorului (Muster D-1993; Leblanc P-1992).Zirconiul utilizat are o conductibilitate termic de 2,9 Kcal pe grad centigrad. Caracteristicile zice ale zirconiului studiat arat c are: 1 ) rezisten la ndoire i la traciune superioar aluminei; densitate mai ridicat cu granulometrie mai mic; un modul Young mai redus (modul de elasticitate, relaia ntre tensiunea aplicat i defor marea provocat). 2 ) ineria chimic i ziologic 3) rezisten ridicat la acizi i baze n mediul biologic unde au fost introdui bun biocompatibilitate slab conductibilitate termic i electric rezisten mecanic sucient pentru utilizarea prevzut. Caracteristici zirconiului : Densitate 6,05g/cm3 Granulometrie 0,5 -1 m Rezisten la l exiune 1100MPa Rezisten la traciune 540 MPa Modulul lui Young 210 MPa

Zirconiul folosite corespund parametrilor denii anterior pentru materiale de uz implantologic: Implanturile utilizate:implantul Z de zirconiu are mai multe pri: partea extra-osoas, patrulater, menit s susin structura protetic; una intra-osoas, spiralat, de lungime

variabil, depinznd de lungimea implantului care se zeaz n structura osoas; intra-osoas, teit, care previne eventuale micri de rotaie. Prolul spiralelor e asimetric, cu unghiuri formate de cele dou pri ale spirei i planul axial de 5 grade; 45 grade pentru laturile orientate spre extremitatea extra-osoas a implantului. Att pro lul spirelor, ct i intervalul dintre ele (2 mm) sunt identice pentru ambele implanturi. n urma observaiei cu microscopul electronic cu baleiaj i a unei mriri de 18x s-a putut conrma c suprafaa zirconiului este neted, avnd doar o imperfeciune rugoas longitudinal, rezultat n urma procesului obinuit de turnare i fabricaie. Suprafeele neregulate i rugoase, ce aparent ar putea oferi o xare puternic, au defapt efecte negative, deoarece asemenea suprafee ofer condiii favorabile dezvoltrii plcii bacteriene (la implantele metalice). O suprafa neted, ca o oglind, ar ideal pentru xarea glicoproteinelor i hemidesmozomilor, pe care se vor lipi celulele i brele de esut conjunctiv. Totui, neregularitile suprafeei i micro porozitile situate la nivelul corpului implantului ar constitui o alternativ interesant pentru a mri interaciunea, crescnd zona de contact ntre suprafaa ma terialului implantat i os, mbuntindu-se, astfel i stabilitatea implantului.

Oxidul de zirconiu sau dintii din ceramica pe suport de zirconiu

Zirconiul devine rapid materialul de electie pentru realizarea coroanelor dentare. Oxidul de zirconiu este un material ceramic foarte rezistent (alb potrivit culorii dintilor) utilizat de exemplu in medicina generala si pentru proteze de sold. Ratiunile pentru care o clinica stomatologica sau un cabinet stomatologic prefera sa adopte materialul din oxid de zirconiu sunt multiple. Rezistenta deosebita la presiune il face capabil sa suporte solicitarile masticatorii si uzura zilnice fara a se fractura. Si la fel de important are o transluciditate similara cu cea a dintilor naturali. Datorita absentei suportului metalic, lumina este reflectata de o coroana ceramica din oxid de zirconiu la fel ca la un dinte natural. Astfel, zirconiul are cel mai bun efect din punct de vedere estetic, ceea ce este foarte important daca noile coroane ceramice din zirconiu sunt localizate la nivelul dintilor frontali si mai ales daca ele se vor invecina cu dintii naturali, inca un motiv pentru care oxidul de zirconiu este solicitat de orice clinica stomatologica din lume care se respecta. O alta calitate majora a zirconiului este absenta coroziunii. Astfel, reactiile gingivale cum ar fi lizereul(dunga)cenusie din jurul marginii coroanelor dentare metalo-ceramice nu mai apar. De asemenea lipseste gustul metalic atat de deranjant. Coroanele din ceramica pe suport de oxid de zirconiu sunt mai usoare decat cele pe suport metalic, deci acomodarea cu noile lucrari protetice se realizeaza mult mai repede. Acest lucru este foarte important in special in cazul puntilor dentare cu multe elemente. Riscul de alergie in cazul zirconiului (dintilor din zirconiu) este nul. Nu exista pacienti alergici la acest material, este biocompatibil si bioinert. Zirconiul este inert si din punct de vedere termic. El nu conduce caldura astfel incat variatile termice nu sunt transmise pulpei dentare si astfel scade riscul aparitiei iritatiei pulpare. Precizia lucrarii ceramice din zirconiu este garantata de realizarea structuri interne de catre computer prin taierea dintr-un bloc solid de oxid de zirconiu. Datorita adapatarii extrem de

precise a coroanelor ceramice de zirconiu, ele pot fi cimentate cu material biocompatibil care nu produce iritatii pulpare.

Argumente pentru alegerea Zirconiului

Ceramica de oxid de Zirconiu indeplineste la cel mai inalt nivel atat dorinta pacientului, cat si a medicului de a realiza o lucrare protetica fixa estetica, biocompatibila, rezistenta si fara suport metalic. Cimentarea conventionala cu cimenturi de ionomer de sticla permite un timp de lucru suficient fixarii lucrarii protetice. Coroanele realizate din ceramica pe Zirconiu nu pot fi deosebite de dintii naturali. Datorita rezistentei sale, oxidul de Zirconiu poate fi folosit si pentru efectuarea unor punti de pana la 4 unitati; aceasta insemnand ca puntile realizate din ceramica pe Zirconiu pot fi folosite la inlocuirea a 2 dinti adiacenti. Sistemele integral ceramice VITA folosite in laboratoarele noastre pentru coroane, punti si suprastructuri de implant sunt efectuate in totalitate din ceramica pe Zirconiu. Acest material de inalta calitate si-a dovedit durabilitatea si rezistenta chimica in mediul oral. Ceramica pe Zirconiu este un material in intregime biocompatibil garantand nealterarea starii dumneavoastra de bine prin reactii alergice sau efecte nedorite, cum ar fi gustul metalic in gura. Optand pentru restaurari realizate din ceramici pe Zirconiu veti avea parte de o estetica, forma, culoare si textura a suprafetei lucrarilor, ce nu pot fi deosebite de dintii naturali invecinati. CONCLUZII n anii 50 i 60, materialele utilizate n implantologie erau, n principal, metalice. Imersate n mediul bucal, favorizau formarea curenilor galvanici ntre implant i protez pe care acesta o susine , avnd loc un proces de coroziune. n plus, ionii metalici eliberai provocau fenomene toxice i leziuni asupra esuturilor. Fenomenele inamatorii i intoxicaia osoas provocat de ionii metalici absorbii de celule transformau esutul osos n esut de granulaie i, n loc de un contact direct al implantului cu osul, aprea, de fapt, o broz mai mult sau mai puin vascularizat. Potrivit lui Branemark, implanturile metalice existente n aceast perioad nu erau integrate n os, ci doar tolerate de esuturi, cu o interfa broas de grosime variabil, care meninea implantul n os, dar fr o xare rigid sau calciat, ind pseudo-periodental, fapt ce conducea, pe termen mediu, la pierderea implantului. Branemark a preferat titanul pur care, datorit pasivitii stratului exterior, oxidnduse foarte repede n contact cu oxigenul, acioneaz ca o suprafa asemntoare ceramicii. Alumina, biomaterial neutru i biocompatibil, are ca inconvenient fragilitatea la torsiune, putnd genera, n anumite situaii, probleme precum fractura implantului deja introdus. n cazul unor atr ii osoase serioase, soluia implantologic era, uneori, inaccesibil, mai ales n cazurile n care era i necesar, din cauza lipsei de grosime osoas care s permit

introducerea unui implant de alumin cu diametru su cient (4,75 mm) pentru a susine ecient presiunile procesului de mas ticaie.