APARAREA DREPTURILOR PACIENTULUI IN ROMANIA

Din punct de vedere al exercitarii profesiei medicul va fi supus doar constrangerilor date de normele profesionale, de normele colegiale si de principiile Drepturilor Pacientilor din Europa, principii la care si Romania a aderat cu ocazia consultarilor organizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii la Amsterdam in 1994. Principiile Drepturilor Pacientilor din Europa sunt oferite ca o contributie la sprijinirea interesului crescand din multe state membre pentru problemele referitoare la aceste drepturi. In acest scop, documentul urmareste sa reflecte si sa exprime aspiratiile oamenilor, nu doar pentru imbunatatirea ingrijirilor de sanatate, ci si pentru o recunoastere deplina a drepturilor lor ca pacienti. Facand aceasta, se au in vedere atat perspectivele furnizorilor de ingrijiri de sanatate, cat si ale pacientilor. Aceasta implica natura complementara a drepturilor si responsabilitatilor; pacientii au responsabilitati atat fata de ei insisi pentru propria lor autoingrijire, cat si fata de furnizorii de ingrijiri de sanatate, iar acestia din urma se bucura de aceeasi protectie a drepturilor lor ca si celelalte persoane. Exista o presupunere de baza in text si anume ca enunturile drepturilor pacientilor ii va face pe oameni mai constienti de responsabilitatile lor atunci vor cauta si primi, sau vor acorda ingrijiri de sanatate, iar aceasta va asigura faptul ca relatia dintre pacient si furnizor va fi marcata de sprijin si respect reciproc. Pacientii trebuie sa fie constienti de contributiile practice pe care le pot aduce pentru functionarea optima a sistemului de sanatate. Participarea lor activa la procesul de diagnostic si tratament este deseori de dorit si uneori indispensabila. Este intotdeauna important ca ei sa acorde profesionistilor de sanatate toate informatiile necesare pentru diagnostic si tratament. Pacientul are un rol esential, reciproc cu cel al producatorului, in a se asigura ca dialogul dintre ei are loc in conditii de incredere. Intr-adevar, rolul pe care il joaca pacientii in acordarea de ingrijiri adecvate ar trebui subliniat, mai ales in sistemele de sanatate complexe de astazi, care sunt sprijinite de mecanisme financiare colective si in care folosirea economica si echitabila a resurselor alocate sanatatii este un obiectiv care poate fi impartasit intre profesionistii de sanatate si pacienti. La fel, in timp ce participarea pacientilor in procesul de invatamant medical clinic trebuie sa fie supusa consimtamantului, ei trebuie sa fie constienti si de faptul ca acceptul pacientilor de a fi implicati in instruire contribuie pe de o parte parte la competenta viitorilor profesionisti iar pe de alta le asigura asistenta medicala la cel mai inalt nivel. Documentul final intocmit cu ocazia consultarii de la Amsterdam (1994) s-a sperat sa aiba o valoare de indrumare pentru toate partile, inclusiv pentru pacientii si organizatiile de 1

beneficiari implicate in ingrijirile de sanatate, asociatiile profesionale ale medicilor sau ale altor furnizori de servicii de sanatate, asociatiilor spitatelor si ale altor institutii de ingrijiri de sanatate. In raport cu acest cadru, Principiile Drepturilor Pacientilor in Europa pot fi privite din punct de vedere al continutului ca un document care urmareste: - Sa reafirme drepturile umane fundamentale in ingrijirile de sanatate si mai ales sa protejeze demnitatea si integritatea persoanei si sa promoveze respectul pentru pacient, ca persoana. - Sa ofere statelor membre un set de principii comune de baza care sa sublinieze drepturile pacientilor si care sa poata fi luate in considerare si folosite atunci cand sunt revizuite politicile de ingrijiri de sanatate. - Sa-i ajute pe pacienti sa obtina un maximum de beneficiu din folosirea serviciilor de ingrijiri de sanatate si sa reduca efectele oricarei probleme pe care ar putea intalni-o in sistem. - Sa promoveze si sa sustina relatia benefica dintre pacienti si furnizorii de servicii de sanatate si mai ales sa incurajeze o forma mai activa de participare a pacientilor. - Sa intensifice noile oportunitati de dialog existente si sa furnizeze si altele intre organizatiile de pacienti, furnizorii de ingrijiri de sanatate, administratiile de sanatate si interese mai largi ale societatii. - Sa focalizeze atentia nationala, regionala si internationala asupra nevoilor in evolutie ale drepturilor pacientilor si sa sprijine o cooperare internationala stransa in acest domeniu. - Sa asigure protectia drepturilor umane fundamentale si sa promoveze umanizarea asistentei acordate tuturor pacientilor, inclusiv celor mai vulnerabili, cum sunt copiii, bolnavii psihici, batranii si cei cu boli grave. Sintetizate in cadrul declaratiei finale ale consultarii organizate de Biroul Regional pentru Europa al O.M.S. drepturile pacientilor ce urmeaza a fi dezvoltate prin consens de catre toate cele 36 de state europene participante sunt: - drepturile umane si valorile in ingrijirea sanatatii; - dreptul la informare; - consimtamantul informat ca si conditie preliminara pentru orice interventie medicala; - dreptul la confidentialitate si - dreptul la ingrijiri medicale de calitate si fara discriminari. In Romania, dupa numeroase incercari soldate cu tot atatea amanari datorate unor prioritati ce au fost considerate stringente, la 29 ianuarie 2003 a fost publicata in Monitorul Oficial Legea nr. 46, Legea drepturilor pacientului. Aceasta lege reia, la nivel de principiu, pe acelea enuntate de O.M.S. particularizandu-le la sistemul sanitar romanesc actual in general si la acela de furnizare a serviciilor de sanatate prin intermediul unor furnizori 2

contractati de catre case de asigurari sociale de sanatate in special. Aparitia acestei legi reprezinta, desigur, un progres in domeniu dar lipsa normelor de aplicare pe care Ministerul Sanatatii si Familiei trebuia sa le elaboreze in termen de 90 de zile de la publicare face ca atitudinea personalului medical, pe de o parte si a pacientilor pe de alta, sa nu poata fi sustinuta la cazuri concrete dat fiind faptul ca legea este pe alocuri doar o culegere de principii transpuse in norme legale generale. In momentul de fata, in aplicarea prevederilor legislative existente ar fi necesare reglementari distincte pentru: - furnizorii de servicii medicale, indeosebi in domeniul standardelor de calitate a serviciilor oferite si al normelor organizatorice ce urmeaza a fi aplicate; - profesionistii implicati in acordarea ingrijirilor (medici, asistenti etc) - in legatura cu atitudinea fata de pacient si respectarea dreptului la informare si confidentialitate; - finantatorii sistemului referitor la modalitatile de alocare a resurselor pentru realizarea unui acces echitabil la servicii; - autoritatea de reglementare pentru a stabili in concret sanctiuni pentru nerespectarea drepturilor pacientilor. Pentru a acoperi prin reglementari de aplicare a legii totalitatea aspectelor legate de drepturile si obligatiile pacientilor si a profesionistilor din domeniul asistentei medicale, aceste reglementari vor trebui sa se refere la totalitatea actiunilor sau inactiunilor la care participantii la actul medical curativ, recuperator sau profilactic sunt obligati fie pentru realizarea dreptului lor, fie pentru respectarea dreptului partenerului. Abordand strict drepturile pacientilor va trebui sa gasim reglementari riguroase pentru fiecare dintre drepturile explicit promovate prin lege si sa impartim obligatiile corelative acestor drepturi tuturor participantilor directi sau indirecti la actul medical propriu-zis sau la asigurarea sanatatii populatiei in general. Vom vedea astfel ca daca in domeniul referitor la drepturile umane si valorile in ingrijirea sanatatii sunt implicate toate organismele amintite mai sus, acestora revenindule sarcina de a asigura: a. dreptul fiecarei persoane de a fi respectata ca fiinta umana; b. dreptul fiecarei persoane la auto-determinare; c. dreptul fiecaruia la viata, la integritate fizica si psihica a persoanei precum si la securitatea propriei persoane; d. dreptul fiecaruia de a avea pareri proprii, de a avea valori morale si culturale proprii, dreptul de a-i fi respectate convingerile (filozofice sau religioase); e. dreptul fiecaruia la o protectie corespunzatoare a sanatatii, asigurata prin masuri preventive si de ingrijire a sanatatii, urmarind atingerea nivelului optim de sanatate personala. 3

Privitor la dreptul la informare care cuprinde componente referitoare la: a. serviciile medicale disponibile, modul de acces la acestea si identitatea si statutul profesional al furnizorului; b. starea de sanatate proprie, tratamentul medical sau chirurgical necesar (cu riscurile si posibilele beneficii legate de fiecare alternativa), cu exceptia situatiilor cand pacientul cere sa fie informata o alta persoana sau cand este in beneficiul pacientului o informare partiala, amanata sau progresiva; c. dreptul la cea de-a doua opinie medicala; d. statutul profesional si numele personalului care-i acorda asistenta precum si regulile ce trebuiesc respectate cu ocazia internarii, examinarii sau tratamentului; e. note scrise referitoare la cele constatate si tratamentele aplicate in timpul unei internari. Consimtamantul pacientului este obligatoriu la: - orice interventie medicala sau chirurgicala; - recoltarea, pastrarea sau folosirea unor produse sau parti ale organismului sau; - participarea la procesul de invatamant medical sau cercetare; - fotografierea sau filmarea la in unitatea sanitara; - transferarea spre o alta unitate sanitara recomandata. Dreptul la confidentialitate si intimitate are la randul sau mai multe componente referitoare la: - starea de sanatate a pacientului, datele din aceasta categorie pastrandu-si caracterul confidential si dupa moartea pacientului putand fi divulgate numai cu acordul explicit al acestuia; - datele privind identitatea produselor biologice si examinarilor efectuate trebuiesc stocate prin mijloace protejate; - accesul pacientului la propriile date cu posibilitatea de a corecta inregistrarile eronate si - neamestecului in viata privata a pacientului decat in cazurile expres prevazute de lege sau cu consimtamantul acestuia. Prin Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date a fost reglementat modul de colectare, prelucrare, stocare si utilizare a datelor referitoare la cetateni in general, legea avand si un capitol special referitor la datele cu caracter personal privind starea de sanatate. Prin aceasta reglementare se stabilesc, pentru domeniul medical, exceptii privind modul de prelucrare a datelor in legatura cu necesitatea acestor date pentru protectia sanatatii publice, pentru prevenirea unui pericol iminent sau in imprejurari legate de unele fapte penale. Chiar si in asemenea situatii prelucrarea poate fi efectuata numai de catre cadre medicale ce sunt legate a pastra secretul medical. 4

Prin Codul deontologic elaborat de Colegiul Medicilor din Romania in temeiul Legii 74/1995 sunt reglementate ca indotoriri generale ale medicului respectarea drepturilor persoanei, secretul profesional si necesitatea obtinerii consimtamantului pacientului pentru orice gest diagnostic sau terapeutic. Conform legii, nerespectarea prevederilor codului deontologic atrage sanctiuni disciplinare aplicate de organul jurisdictional colegial. Desi, dupa cum am aratat, exista suficiente norme legale care apara drepturile pacientului, totusi aplicarea acestora este zadarnicita din varii motive printre care as retine: - lipsa unor reglementari concrete ce trebuie elaborate in vederea aplicarii corespunzatoare a prevederilor legale deja existente in legislatia romaneasca; - lipsa de preocupare a decidentilor pentru introducerea unui sistem de supraveghere a modului de respectare a legislatiei in domeniu; - inexistenta sau lipsa de activitate a unor organisme specializate in domeniu; - credinta inradacinata in impunitatea medicilor si a personalului medical. In concluzie va trebui sa retinem ca stringent si imediat necesare o serie de masuri vizand atat activitatea furnizorilor de servicii medicale cat si pe aceea a finantatorilor sitemului de sanatate si a autoritatilor de reglementare din domeniu. Pentru furnizorii de servicii se impune includerea in regulamentele de organizare si functionare si in regulamentele de ordine interioara a unor prevederi privitoare la: - modul de informare a pacientilor referitor la identitatea si calificarea (statutul profesional) a celui ce-i acorda ingrijirile necesare; - modul de informare privitor la starea de sanatate, documentele medicale ce vor fi inmanate pacientului; - obligatia medicului de a obtine consimtamantul informat al pacientului pentru orice gest diagnostic sau terapeutic, pentru participarea la invatamantul medical sau la cercetare; - circuitul datelor medicale cu asigurarea confidentialitatii prin limitarea accesului la date strict persoanelor implicate in asistenta medicala a cazului; - reglementarea transferurilor, a externarilor si a consultului pentru obtinerea celei de a doua opinii medicale. Finantatorii sistemului de sanatate si autoritatile de reglementare vor trebui sa-si indeplineasca obligatia legala de a elabora criteriile medicale pentru selectarea pacientilor care vor beneficia de anumite tratamente care sunt disponibile in numar limitat pentru ca listele de asteptare ce se intocmesc din ratiuni economice sa nu mai apese asupra furnizorilor de servicii decat in masura finantarii asigurate.