UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAOV FACULTATEA DE DREPT MASTER DREPT PRIVAT APROFUNDAT

ANALIZA CONTRACTULUI COMERCIAL INTERNAIONAL DIN PERSPECTIVA CODULUI CIVIL, NOULUI COD CIVIL, CODULUI COMERCIAL I CODULUI EUROPEAN AL CONTRACTELOR

MASTERAND : DUMITRACHE ELENA-CLAUDIA

-2011-

CUPRINS

I. Aspecte generale privind dinamica ce influeneaza cadrul juridic al dreptului contractelor ntreptrunderea dreptului comun cu legile speciale. Norme noi i reguli spontane i deliberate II. Reguli specifice comerului interanional ncheierea contractelor Legea aplicabil n absena alegerii reglementrii Condiiile de form i de publicitate ale contractului din perspectiva legii 105/ 1992 Mijloacele de prob Coninutul contractului A) Jurispruden B) Determinarea coninutului contractului Efectele si executarea contractelor Termenele Tendina practicii judiciare Rezoluiunea i rezilierea contractului Solidaritatea ntre codebitori Cesiunea contractului III. Soluii diferite fa de dreptul intern Clauzele contractului internaional Motivarea hotrrilor arbitrale Doctrin

I. Aspecte generale privind dinamica ce influeneaz cadrul juridic al dreptului contractelor Aspectul dinamicii social-economice a societatii si, implicit, a cadrului juridic al acestuia a evoluat si va continua sa evolueze odata cu societatea, aceasta dinamica antrenand si modificari fundamentale in dreptul contractelor. 1.1. ntreptrunderea dreptului comun cu legile speciale Procesul de integrare european a avut un impact profund asupra legislaiilor naionale. n ceea ce privete acest aspect, n doctrina de specialitate 1 s-a afirmat c n dreptul european se ntlnesc dou situaii distincte: prima situaie se refer la armonizarea prin directive a unor domenii contractuale; a doua situaie se refer la posibilitatea adoptrii unui cod european, un cod care ar realiza o unificare fr precedent n materia dreptului privat, al contractelor n special. Msurile ntreprinse n acest domeniu au avut ca punct de plecare Rezoluia Parlamentului european privind efortul de armonizare al dreptului privat al statelor membre din 1989 care a fost urmat de o Rezoluie referitoare la armonizarea anumitor sectoare de drept privat ale statelor membre din 1994. Rspunsul a fost Comunicarea Comisiei ctre Consiliu i Parlamentul european privind dreptul european al contractelor (2001). n anul 2002, Comitetul Economic i Social a adoptat un Aviz, iar n 2003, Consiliul a adoptat o rezoluie, prin care aviza favorabil proiectul Comisiei. Instituiile europene au subliniat c proiectul unui cod european al obligaiilor se va constitui ntr-o reglementare punctual, care s armonizeze unele instituii de drept, n special n materie contractual, dar i a obligaiilor, n sensul larg al termenului. Dei proiectul se refer la o reglementare civil, totui, acesta presupune, n primul rnd, raporturile dintre comerciani i, respectiv, comerciani i consumatori. 2 n aplicarea directivelor au aprut unele probleme soluionate de Curtea de la Luxemburg n ceea ce privete interpretarea anumitor noiuni, cum ar fi cele de daune, 3 publicitate comparativ sau buna credin 4. Alte dezvoltari ale dreptului comunitar au influentat, n mod neasteptat, dreptul civil national din statele membre. Desi, initial, Comunitatea Europeana a construit Piata
1

D. M. andru, (2007), Evoluii recente n armonizarea dreptului european al contractelor, n Revista Romn de Drept Comunitar, nr. 3/2007, p. 34

Despre oportunitatea i implicaiile adoptrii codului n cauz a se vedea, W. Kerber, S. Grundmann (2006), An optional European contract law code: Advantages and disadvantages, n European Journal of Law and Economics, p. 215 i urm. CJCE, C. 203/99, Henning Veedfald i Arhus Amtskommune, hot. din 10 mai 2001. n aceast decizie a fost interpretat dreptul francez n materia rspunderii pentru produsele defecte, n special noiunea de daune
4 3

CJCE, C. 112/99, Toshiba Europe GmbH i Katun Germany GmbH, hot. din 25 octombrie 2001

Interna printr-o serie de strategii ale integrarii negative (abrogarea prevederilor legale ce constituie bariere n calea comertului liber), institutiile comunitare, si n special Comisia Europeana, au reusit sa alcatuiasca un acquis consistent, n special n domeniul protectiei consumatorilor, ajungndu-se n acest moment la peste 200 de instrumente juridice specifice legislatiei comunitare secundare n aceasta materie. De asemenea, n ultima vreme, Comisia s-a dovedit a fi mai atenta n fata problemelor armonizarii ntr-o uniune largita si divergenta si a cautat sa obtina acordul statelor membre n domenii limitate, cum ar actiunile si caile de atac din directivele privind achizitiile publice, comertul la distanta, comertul electronic etc. Cooperarea n domeniul dreptului civil a fost facuta posibila de catre Tratatul de la Maastricht, prin art. K3. Pna la acel moment, cooperarea era limitata de art. 220 din Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana. Conform acestui articol, statele membre vor negocia unul cu altul pentru a asigura n beneficiul cetatenilor lor simplificarea formalitatilor ce guverneaza recunoasterea reciproca si executarea hotarrilor instantelor nationale5. Dificultatea instituirii unui Cod european al obligaiilor a fost recunoscut i prin dispoziiile Tratatului instituind o Constituie pentru Europa, n care se arta c Uniunea i statele membre acioneaz innd cont de diversitatea practicilor naionale, n special n domeniile relaiilor contractuale, precum i de necesitatea de a menine competitivitatea economiei Uniunii (articolul III-209). Domeniul contractelor comerciale este deosebit de important n materia schimburilor comerciale deoarece reprezint instrumentul direct care face posibil activitatea comercial 6. Contractele sunt cunoscute n toate rile europene ca avnd, n general, aceleai trsturi. Totui, de la o legislaie naional la alta exist diferene n anumite privine (clauze obligatorii, sanciuni, condiii de validitate etc.), care in de tradiia cultural, economic sau juridic 7. Europenizarea dreptului privat este o problem, care, ca efect al integrrii trebuie analizat distinct de textele tratatelor, dar n spiritul acestora i n contextul deciziilor Curii Europene de Justiie. n ceea ce privete contractele, eforturile nu au fost simple i nici nu este garantat un succes pentru cei care lucreaz la noile modificri. Europenizarea trebuie s i derive legitimitatea din calitatea normativ a procesului de integrare 8.
n rezolutia A5-0384/2001, privind armonizarea dreptului civil si comercial, din 15 noiembrie 2001, ce constituie raspunsul la la Comunicarea Comisiei privind dreptul contractual european, nu mai foloseste termenul de Cod civil european si s-a pronuntat pentru crearea unui Institut de drept european. 6 D. M. andru, (2007), op. cit, p. 34
7 5

S. Weatherill, (2004), Why Object to the Harmonization of Private Law by the EC?, n European Review of Private Law, nr. 5/2004, p. 633-660 Ch. Joerges, (2005), Europeanization as Process: Thoughts on the Europeanization of Private Law, n European Public Law, nr. 1/2005, p. 64

1.2.Norme noi i reguli spontane i deliberate n prezent este clar c se opereaz o redistribuire a izvoarelor aa cum sunt ele percepute n mod tradiional n aciunea de ordonare juridic: nimeni nu mai ignor faptul ca o atare bulversare se realizeaz preferenial sub egida Europei. Se afirm chiar c atunci cnd ncep modificrile de la Bruxelles, forele dreptul comunitar se dezlanuie: dar acestea nu sunt ntotdeauna un fel de norme pregatitoaare, ci unele consensuale asa cum rezulta i din jurisprudena Curii de Justiie de la Luxemburg.9 Autoritile de la Bruxelles au voina de a pune n practic un cadru comunitar de referin n domeniul dreptului contarctelor, n care vor fi incluse i cvasicontractele i responsabilitatea, ceea ce va nsemna c acest cadru nu va fi un instrument constrangtor.10 Aceasta reprezinta unul din cele mai bogate obiective care se profileaza la orizontul secolului XXI.. II. Reguli specifice comerului interanional Comerul internaional n sens larg cuprinde ntreaga activitate de cooperare economic i tehno-stiintifica internaional. Aceast activitate nu s-ar putea dezvolta dect dac ar fi crmuit numai dup regulile de drept comun in materie (norme drept civil); aceasta ntruct natura, complexitatea i dinamica afacerilor comerciale internaionale, precum i finalitatea comerului internaional (finis mercatorum est lucrum) i exigenele acestuia reclam o reglementare special ( adic reguli anume edictate spre a rspunde acestor exigene care pot fi diferite de cele din dreptul comun). Ansamblul acestor reguli formeaz dreptul comertului internaional care conine reguli specifice, indiferent c acestea au fost imprumutate din dreptul comun (drept civil i procedur civil) dar adaptate i interpretate n lumina exigenelor i rigorilor comertului intenaional modern, ale pieei internaionale i inndu-se seama de dinamica afacerilor comerciale internaionale (foarte acelerat la acea epoc) i de important finalitate a cooperrii economice pe plan internaional. n condiiile unei permanente schimbri a pieei internaionale, participanii la operaiunile comerciale internaionale nu trebuie pui n situaia s atepte prea mult
P. Y. Gautier, Sous le Code civil desfrancais, in L Code civil 1804-2004...",cit. supra, p. 51; idem, L'influence de la doctrine sur la jurisprudence, Dalloz, Paris, 2003,p. 2840; M. Fontaine, La protection du consommateur el I'hartnonisation du droit europeen des contrats, in Liber Amicorum Jean Calais-Auloy", in rudes de droit de la consommation", Dalloz, 10 D. Staudenmayer, Un instrument optional in dreptul contractelor,TnRevuetrimestrielle de droit civil", 2004, p. 629 si urm
9

timp; ei trebuie s se decid rapid, uneori imediat( cum este cazul operaiunilor n bursa de mrfuri sau valori), sa incheie in scurt timp tranzactii de mare valoare fara posibilitatea si timpul necesar constituirii de garantii de drept civil (greoaie si consumatoare de timp, cum sunt ipotecile); ei nu au timpul necesar nici spre a-si rezerva probe (sa-si procure probe preconstituite), mulumindu-se adesea cu forme mai simple si chiar cu acorduri verbale, telefonice, pe baza carora pot fi avansate sume mari partenerilor de afaceri, ori unui intermediar, dovada operatiei urmand a fi facuta. prin orice mijloc de proba. Din aceasta cerinta a rapiditaii rezulta si o alta, simplificarca operatiilor", ceea ce implica incredere, certitudine juridica, securitatea creditului si a tranzactiilor. Toate aceste exigente au impus unele reglementari specifice, diferite de cele ale dreptului civil clasic, care se caracterizeaza prin suplee, dar si prin rigurozitate. Aceste reglementari specifice dreptului comertului international au o dubla finalitate: pe de o parte, simplificarea i accelerarea operatiilor comerciale, iar, pe de alt parte, ocrotirea creditului (atat in interesul creditorilor, cat si al debitorilor). Asadar comertul, in general, si comertul international, in special, implica incredere reciproca, buna-credinta in asumarea si executarea obligaiilor, securitatea tranzactiilor in general si, in special, a operatiilor de credit adica, intr-un cuvant, certitudine juridica pe care numai o reglementare foarte riguroasa o poate conferi. Pentru a rspunde unor asemenea exigene s-a optat pentru o mare simplitate si suplee a regulilor referitoare la incheierea contractelor si, in mod corelativ, pentru o deosebita rigurozitate in privina executarii obligatiilor asumate, ceea ce, iarasi, nu exclude supleea si adaptabilitatea contractelor la noi imprejurari imprevizibile la momentul incheierii lor. In limita acestor parametrii ne vom referi, in continuare, la principalele reguli specifice dreptului comertului international, reguli care, uneori, pot ajunge in situatia admiterii unor solutii - in dreptul comertului international - care, in dreptul intern, sunt de neconceput ori sunt prohibite, fiind contrare ordinii publice sau, pur si simplu, normelor imperative.11 III. 1 .ncheierea contractelor a) In ceea ce privete incheierea contractelor", majoritatea contractelor comerciale internationale se incheie pe baza de conditii generale" (cat priveste fondul) sau a unor contracte-tip" (care, adesea, contin si conditiile generale ale contractului respectiv), pe baza unor formulare sau modele, cu clauze standard . n noul Cod civil roman privitor la incheierea contractelor, in art. 1.178. se precizeaz: Contractul se ncheie prin simplul acord de voin al prilor, capabile de a contracta, daca legea nu impune o anumit formalitate pentru ncheierea sa valabil, iar in Codul European al contractelor autonomia contractuala este reglementat de art 2.
11

Revista Dreptul, nr.4/2008, Uniunea juritilor din Romnia

Alin.(1): parile pot determina n mod liber, coninutul contractului n limitele impuse de reglile imperative, bunele moravuri si ordinii publice, asa cum sunt stabilite in prezentul cod, in dreptul comunitar sau alte legi nationale ale statelor membre ale Uniunii Europene, urnnd ca prin acestea parile s nu urmreasc numai prejudicierea unei persoane. (2) n limitele alineatului precedent, prile pot ncheia contracte care nu sunt supuse reglementarilor prezentului cod, n special prin combinarea tipurilor legale diferite i legatura ntre mai multe acte. n art. 3 Codul European, se precizeaz ca se vor aplica prin analogie contractelor nenumite regulile contractelor cu denumire proprie. Potrivit legii 105/1992 privind reglementarea raporturilor juridice de drept internaional privat prile sunt libere s aleag legea aplicabil. Potrivit articolului 3 din Regulament 12, contractul va fi guvernat de legea aleas de ctre pri. Aceast alegere trebuie s fie expres sau s rezulte, cu un grad rezonabil de certitudine, din clauzele contractuale sau din mprejurrile cauzei. Prin alegerea lor, prile pot desemna legea aplicabil ntregului contract sau numai unei pri din acesta. Prile vor putea conveni, n orice moment, s supun contractul altei legi dect cea care l guverna anterior. Orice modificare efectuat de ctre pri cu privire la legea aplicabil, care intervine ulterior ncheierii contractului, nu va aduce atingere validitii formei contractului i nu va afecta n mod negativ drepturile terilor. III .2. Legea aplicabil n absena alegerii reglementrii n lipsa unei alegeri, atunci cnd legea aplicabil nu poate fi stabilit nici prin ncadrarea contractului ntr-unul din tipurile specificate, nici ca fiind legea rii n care partea care trebuie s efectueze prestaia caracteristic din contract i are reedina obinuit, contractului ar trebui s i se aplice legea rii de care este cel mai strns legat. Pentru a determina aceast lege, ar trebui s se in cont, printre altele, de faptul dac contractul n cauz este strns legat de un alt contract sau de alte contracte. Astfel, conform articolului 4, n msura n care legea aplicabil contractului nu a fost aleas i fr a aduce atingere articolelor 5-8 (art. 5-8 stabilesc reglementari speciale pentru contractele de transport, pentru cele ncheiate cu consumatorii, contractele de asigurare i pentru contractele individuale de munc), legea aplicabil contractului se va determina dup cum urmeaz: (a) contractul de vnzare-cumprare de bunuri este reglementat de legea rii n care i are reedina obinuit vnztorul;
12

P. Mayer, V. Heuze (2007), Droit international priv, 9 edition, Editions Montchrestien, Paris, p. 21

(b) contractul de prestri servicii este reglementat de legea rii n care i are reedina obinuit prestatorul de servicii; (c) contractul privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locaiune asupra unui imobil este reglementat de legea rii n care este situat imobilul; (d) fr a aduce atingere literei (c), contractul de locaiune avnd drept obiect folosina privat i temporar a unui imobil pe o perioada de maximum ase luni consecutive este reglementat de legea rii n care i are reedina obinuit proprietarul, cu condiia ca locatarul s fie o persoan fizic i s i aib reedina obinuit n aceeai ar; (e) contractul de franciz este reglementat de legea rii n care i are reedina obinuit beneficiarul francizei; (f) contractul de distribuie este reglementat de legea rii n care i are reedina obinuit distribuitorul; (g) contractul de vnzare-cumprare de bunuri la licitaie este reglementat de legea rii n care are loc licitaia, dac se poate stabili care este acest loc; h) orice contract ncheiat n cadrul unui sistem multilateral, care reunete sau faciliteaz reunirea de interese multiple de vnzare-cumprare de instrumente financiare ale terilor, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Directiva 2004/39/CE, n conformitate cu normele nediscreionare, i care este reglementat de o lege unica, de legea respectiva.13 La formarea contractului, potrivit Codul European trebuie respectate obligatia de corectitudine, de informare, de rezerva. Prin obligatia de corectitudine negocierile privind incheierea contractului nu naste responsabilitatii sau alte obligatii in sarcina niciunei parti, daca este de buna credinta. Partea care actioneaza cu rea credinta este obligata sa repare prejudiciul cauzat in cursul negocierilor intreprinse in vederea incheierea contractului si pentru ocaziile similare pierdute. Fiecare parte este obligata reciproc privind informarea referitor la orice chestiune de fapt sau de drept, vizand valabilitatea contractului si interesul partilor de a-l incheia. Partea este responsabila pentru lipsa de informare sau a declaratiei false, daca contractul nu a fost incheiat sau daca a fost lovit de nulitate pentru faptul sau. Obligatia de rezerva presupune utilizarea de catre parti a rezervei de informatii primite in mod confidential in timpul negocierilor, in caz contrar fiind obligate sa repare prejudiciul cauzat prin plata unei indemnizatii proportionale cu imbogatirea sa , in cazul in care au avut avantaje neloiale de pe urma informatiei confidentiale .

Articolul 24 din Regulament prevede c n statele membre, Regulamentul nlocuiete Convenia de la Roma, cu excepia teritoriilor statelor membre care intr n domeniul de aplicare teritorial al respectivei convenii i crora nu li se aplic Regulamentul.

13

In noul Cod civil roman, in art 1.184 privind obligaia de confidenialitate n negocierile precontractuale se stipuleaza: cnd o informaie confidenial este comunicat de ctre o parte n cursul negocierilor, cealalt parte este inut s nu o divulge i s nu o foloseasc n interes propriu, indiferent dac se ncheie sau nu contractul. nclcarea acestei obligaii atrage rspunderea prii n culp. In noul cod civil, art. 1.363. O persoan se poate exonera de rspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului comercial dovedind c divulgarea a fost impus de mprejurri grave ce priveau sntatea sau sigurana public. Negocierile in comertul international-intercontinental, partile sunt obligate sa se conformeze uzantelor generale in vigoare pentru contractele de acelasi tip si din acelasi sector comercial, partile fiind raspunzatoare in cazul nerespectarii acestei dispozitii.14 Sub aspectul conditiilor de forma, in art. 9 in cazul tratativelor incheierii contractelor in afara unitatilor comerciale, comerciantul are oligatia de a-l informa in scris despre dreptul sau dea rezilia contractul si consecintele neinformarii se vor aplica in maniera prevazuta de art 159. Exista in Codul european al contractelor prevederi vizand forma speciala ceruta pentru dovada contractului cat si forma conventionala a contractului (art 36 si art 37). Forma conventionala vizeaza regula ca partile care au convenit incheierea actului intr-o anumita forma, aceasta se va presupune ca fiind necesara pentru ca actul sa fie valabil, cu exceptia situatiei in care dispozitiile comunitare sau dreptul national in vigoare la locul unde contractul este incheiat dispun altfel. In Codul civil roman actual intalnim de asemeni aceasta reglementare . In schimb, in noul Cod civil roman se stipuleaza in art. 1.185. faptul ca , n timpul negocierilor, daca o parte insist s se ajung la un acord asupra unui anumit element sau asupra unei anumite forme, contractul nu se ncheie pn nu se ajunge la un acord cu privire la acestea. III .3. Condiiile de form i de publicitate ale contractului din perspectiva legii 105/ 1992 Contractul cu element de extraneitate se concretizeaz ntr-un nscris care va cuprinde nelegerea prilor. Condiiile de form crora li se va supune contractul vor fi stabilite de legea care guverneaz i fondul acelui act. Normele de drept internaional privat acoper i situaiile de excepie care se pot ivi n aceast privin. Astfel, contractul este considerat valabil ca form dac: prile care se gsesc, la data ncheierii sale, n state diferite, au ndeplinit condiiile de form prevzute de legea unuia dintre statele lor sau reprezentantul prii a ndeplinit condiiile de form ale statului unde se afl la momentul ncheierii contractului.
14

Codul European al contractelor, art 10

Deoarece pentru anumite bunuri (cum sunt terenurile i cldirile) legea cere efectuarea unor formaliti de publicitate fie pentru valabilitatea propriu-zis a contractului, fie pentru a/l face opozabil fa de teri, n art. 87, Legea nr. 105/1992 stabilete i criteriul de determinare a dreptului aplicabil acestora. Asemenea forme de publicitate, care se refer la contractul prin care se constituie, modific ori transmit drepturi asupra unor bunuri corporale, sunt supuse legii locului de situare a bunurilor (lex rei sitae).15 In genere exista o deplina libertate a partilor, lipsind cerinta unei anumite forme (nu se cere forma scrisa in mod special, lipsesc formalitatile, regula fiind in favorea comertului, impusa de cerinta rapiditatii afacerilor, redactarea unui inscris constituind o cauza de intarziere a incheierii afacerilor). Dar se tinea seama de faptul ca cei care participa la relatiile comerciale au, in genere, o anumita competenta profesionala, ca, de asemenea, sunt obligati sa tina registre in care sa consemneze operatiunile lor comerciale si deci aceste registre pot fi utilizate ca instrumente de proba. In mod corelativ exista regula libertatii probei fara nicio limita de valoare, dovada putand fi facuta prin orice mijloc de proba, inclusiv martori si prezumtii, far a se tine seama de normele restrictive din dreptul civil (proba unui contract poate fi facuta fara vreun inscris sau inceput de proba scrisa, indiferent de valoarea contractului; proba impotriva unui inscris sau peste continutul unui inscris este libera, putandu-se face prin orice mijloc de proba, contrar art. 1191 fi urm. C.civ.; data unui contract comercial se dovedeste, ca si celelalte elemente ale contractului, prin orice mijloc de proba, contrar prevederilor art. 1182 C.civ., solutie impusa partial de rapiditatea cu care se incheie, de obicei, tranzactiile comerciale, iar, pe de alta parte de faptul ca, in genere, comerciantii tin registre in care mentioneaza operatiile pe care le fac; daca este vorba de un act unilateral nu se mai cere conditia de bun pentru... (atunci cand este vorba de obligatia de plata a unei sume de bani, contrar art. 1179 si art. 1180 C.civ.). III .4. Mijloacele de prob Mijloacele de proba cele mai utilizate in comert se exprima prin scrisori, facturi si alte asemenea documente, precum si cu ajutorul registrelor comerciale care fac proba impotriva celor care le detin, daca este vorba de un contencios intre un comerciant si o persoana fizica oarecare (ilia scripta nihil probat pro scribentem), dar care pot face proba si in favoarea comerciantului daca este vorba de un contencios intre comercianti, iar registrele au fost regulamentar tinute.

15

Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor juridice de drept internaional privat.

10

In Codul european al contractelor, forma speciala ceruta pentru dovada contractuui este prevazuta de art 36. contractele trebuie incheiate in forma prevazuta daca se cerea indeplinirea acestei conditii speciale, contract chiar inexistent la momentul manifestarii dorintei partilor dea imcheia un contract. Pentru contractele cu obiect de o valoare mai mare de 5 000 de euro, este ceruta forma scrisa, sa aiba data certa pentru opozabilitate iar acolo unde potrivit regulilor comunitare si dispozitiilor statelor membre ale Uniunii Europene, existenta formei scrise poate fi inlocuita cu alte mijloace de proba. Exceptie de la regula libertatii probei exista in privinta contractelor bancare si anume: conturile bancare, cambia, cecul etc., pentru care cerinta unui inscris este impusa ad validitatem. Un oarecare formalism se observe tot mai mult si in privinta unor operatii comerciale care se incheie pe baza de contracte-tip si, tot astfel, exista un formalism exprimat sub forma de facturi, recipise, tichete etc., explicabil prin exigentele securitatii creditelor si a tranzactiilor in general. III.5. Coninutul contractului In Codul European al contractelor, contractul trebuie sa respecte conditii relative privitoare a continut (util, posibil, licit, determinat sau determinabil art 25, 26, 27, 28,30, 31,) in ceea ce priveste lucrurile viitoare contractul, potrivit art. 29 Codul european al contractelor, contractul poate avea drept continut o prestatie relativa a lucrurilor viitoare, cu exceptia interdictiilor prevazute de prezentul cod sau de dispozitiile comunitare sau nationale. III .6. Jurisprude n acest sens vom prezenta urmatoarea spe privind societile comerciale, contractul de vnzare-cumprare, vnzarea bunurilor viitoare, tranzacia, obligaia asumat sub condiie suspensiv, nendeplinirea condiiei, cererea privind constatarea nulitii contractului art. 969 i art. 970, art. 1017 C. civ. Vnzarea bunurilor viitoare este permis sub condiia ca aceste bunuri s intre n viitor n patrimoniul vnztorului i, din aceast perspectiv, pn la ndeplinirea condiiei suspensive, creditorul nu poate cere executarea obligaiei de la debitor, deoarece condiia suspensiv presupune c obligaia nu exist, nu este perfectat (art. 1017 C. civ.). Ori, n cauz, litigiul cu privire la dreptul de proprietate al promitentului asupra celor 825 m.p. teren s-a finalizat prin tranzacia consfinit de sentina comercial nr. 7313 din 28 mai 2005, potrivit creia SC S.I. SA s-a obligat s vnd suprafaa de teren ctre SC F. SRL i, pe cale de consecin, condiia nu se poate considera realizat aa cum s-au neles prile, respectiv promitentul s rmn proprietarul terenului.Cum, n
11

cauz, condiia suspensiv de a crei ndeplinire depinde naterea obligaiei nu s-a realizat (n sensul confirmrii dreptului de proprietate asupra terenului n patrimoniul promitentului vnztor), s-a considerat c obligaia nu a existat, iar prile se gsesc n situaia n care nu ar fi ncheiat raportul juridic obligaional, i, n acest context juridic, nu se poate imputa promitentului-vnztor nclcarea conveniei. 1. Reclamanta SC F.I.R. P.I.E. SA a solicitat prin aciunea introductiv de instan formulat n contradictoriu cu prtele SC S.I. SRL i SC F. SRL s se constate nulitatea contractului de vnzare-cumprare autentificat sub nr. 63/2004, ncheiat ntre cele dou prte, cu privire la transmiterea dreptului de proprietate a suprafeei de teren de 825 m.p. situat n Bucureti i s se dispun obligarea prtei SC S.I. SRL la ncheierea contractului de vnzare-cumprare pentru suprafaa de 825 m.p. teren cu reclamanta.16 Potrivit susinerilor reclamantei, contractul nr. 63, a crui nulitate a invocat-o, a fost ncheiat urmare a fraudrii drepturilor i intereselor sale n condiiile n care, prin antecontractul nr. 513/2002, prta SC S.I. SRL i-a asumat obligaia de a-i vinde suprafaa de teren de 825 m.p., dup soluionarea litigiului al crui obiect l forma situaia juridic a terenului, litigiu care se purta ntre prta SC S.I. SRL i o ter persoan juridic SC A. 95 I. SRL. 2. Prin sentina comercial nr. 12923 din 26 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureti, secia a VI-a comercial, a respins ca nefondat aciunea formulat de reclamant. Tribunalul a reinut urmtoarea situaie de fapt i de drept: Prin antecontractul de vnzare-cumprare autentificat sub nr. 513/2002 prta SC S.I. SRL s-a obligat s vnd reclamantei suprafaa de 3.416 m.p. teren din totalul de 4.241 m.p. situat n Bucureti i s nu l nstrineze altei persoane. Cu privire la promisiunea de vnzare-cumprare a suprafeei de 825 m.p., reprezentnd diferena pn la limita celor 4.241 m.p., prile au stabilit un regim juridic distinct, nstrinarea urmnd a se face dup soluionarea litigiului ce se derula cu privire la aceast suprafa de teren, ceea ce impune concluzia c s-a avut n vedere situaia n care, la sfritul litigiului, terenul se afla n patrimoniul prtei, iar o eventual interdicie de finalizare a acelui litigiu printr-o tranzacie nu a fost prevzut. n acest sens, tribunalul a reinut c prin sentina comercial nr. 73/3/2004 a Tribunalului Bucureti, secia a VI-a comercial, s-a luat act de tranzacia intervenit ntre SC S.I. SRL i SC A95I SRL prin care prile au convenit stingerea litigiilor dintre ele cu privire la construcia situat pe terenul proprietatea SC S.I. SRL din Bucureti, societatea S.I. obligndu-se prin tranzacie s vnd ctre SC F. SRL terenul n suprafa de 825 m.p. S-a mai reinut c, n aceste condiii, o eventual coniven a SC
16

Jurispruden / Decizia nr. 904 din 05-mar-2010 nalta Curte de Casaie i Justiie / Secia Comercial pt spea cu contract de vnzare cumprare aciuni

12

A. 95 I. SRL cu prtele din cauz apare exclus i, pe cale de consecin, cerina conivenei frauduloase a prtelor nu este ntrunit pentru a conduce la nulitatea contractului de vnzare-cumprare nr. 63/2004. 3. Apelul declarat de reclamant mpotriva sentinei fondului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureti, secia a V-a comercial, prin decizia comercial nr. 207 din 15 aprilie 2009. Instana de control judiciar a constatat c nulitatea contractului de vnzarecumprare ncheiat ntre SC S.I. SA i SC F. SRL pentru cauz ilicit nu se justific n condiiile n care ncheierea contractului este urmare a celor stabilite prin tranzacia consfinit printr-o hotrre de expedient pronunat de o instan judectoreasc, iar n cauz nu s-a solicitat i nulitatea tranzaciei ncheiate ntre SC S.I. SA i SC A. 95 I. SRL. Totodat, instana de apel a apreciat c stipulaia consimit n favoarea lui SC F. SRL prin tranzacie nu ascunde o relaie de interpus a acesteia fa de SC S.I. SA, deoarece societatea beneficiar se afl n raporturi comerciale cu SC A. 95 I. SRL, acionariatul celor dou societi fiind n parte comun. 4. mpotriva deciziei nr. 207/2009 reclamanta a declarat recurs ntemeiat n drept pe art. 304 pct. 7,8 i 9 C. pr. civ. n argumentarea crora a susinut urmtoarele: (...) - instana de apel a nclcat dispoziiile art. 977-979 i ale art. 982 i art. 984 C. civ. interpretnd pro cauza obligaiile asumate de pri prin antecontractul de vnzarecumprare autentificat sub nr. 513/2002, respectiv art. 6 din contract, nlocuind sintagma "dup soluionarea litigiului" cu o concluzie artificial, n sensul existenei unei obligaii eventuale determinat de ctigarea proceselor; - instana de apel a nclcat efectele pe care le produce antecontractul ntre prile semnatare, antecontract cu putere de lege i care obliga pe promitenta-vnztoare ca prin aciunile sale s sprijine executarea ante-contractului, respectiv s fac toate demersurile legale pentru ctigarea procesului cu SC A. 95 I. SRL i nu s renune la dreptul asupra terenului prin tranzacie; - instana de apel a pronunat o hotrre cu nclcarea grav a dispoziiilor art. 969 C. civ., lipsind de eficien juridic antecontractul de vnzare-cumprare nr. 513/2002, dei voina real a prilor a fost de a se vinde ctre societate i diferena de teren de 825 m.p.; - contractul de vnzare-cumprare ncheiat cu SC F. SRL este lovit de nulitate absolut n condiiile n care cumprtorul cunotea la data ncheierii actului despre obligaia asumat de vnztoare prin antecontractul nr. 513/2002, nelegnd s cumpere pe riscul su, prin nesocotirea dreptului reclamantei. 5. nalta Curte a constatat urmtoarele: (...) Cu privire la motivul de nelegalitate prevzut de art. 304 pct. 8 C. pr. civ. De principiu, instanele de fond, precum i cele de apel, din perspectiva caracterului devolutiv al acestei ci de atac, sunt suverane n interpretarea conveniilor deduse judecii, cu condiia ca prin interpretarea dat s nu denatureze clauzele clare i
13

precise, denaturare care semnific o violare a voinei prilor exprimate n mod clar i nendoielnic. n spe, clauza a crei interpretare este criticat pentru denaturare este inserat n art. 6 din antecontractul nr. 513/2002 i prevede obligaia vnztoarei-promitente SC S.I. SA de a vinde reclamantei la preul de 70 USD/m.p. i diferena de 825 m.p. teren, dup soluionarea litigiului avnd ca obiect situaia juridic a terenului. Potrivit susinerilor recurentei, obligaia astfel asumat este o obligaie cu termen i nu o obligaie condiional, aa cum a fost interpretat de instan. Susinerile recurentei sunt vdit nefondate. Din coninutul clauzei, nu rezult c prile au convenit suspendarea executrii obligaiei, respectiv amnarea executrii ei pn la mplinirea unui anumit termen, ca eveniment viitor i sigur c se va produce. n alte cuvinte, obligaia asumat nu este o obligaie pur i simpl care este amnat pn la mplinirea unui anumit termen cnd devine exigibil. Obligaia asumat este condiionat de producerea unui eveniment viitor i incert, respectiv de ndeplinirea condiiei ce ine de clarificarea situaiei juridice a terenului, condiie pozitiv n sensul confirmrii dreptului de proprietate al promitentului asupra terenului. Prin urmare, interpretarea dat de instana fondului i confirmat de instana de apel asupra acestei clauze este n deplin concordan cu voina prilor, circumscris unui comportament de bun-credin, deoarece nimeni nu se poate obliga s vnd ceea ce nu deine n mod legal. Curtea a subliniat, n acest punct al analizei, c vnzarea bunurilor viitoare este permis sub condiia ca aceste bunuri s intre n viitor n patrimoniul vnztorului i, din aceast perspectiv, pn la ndeplinirea condiiei suspensive, creditorul nu poate cere executarea obligaiei de la debitor, deoarece condiia suspensiv presupune c obligaia nu exist, nu este perfectat (art. 1017 C. civ.).17 Ori, n cauz litigiul cu privire la dreptul de proprietate al promitentului asupra celor 825 m.p. teren s-a finalizat prin tranzacia consfinit de sentina comercial nr. 7313 din 28 mai 2005 potrivit creia SC S.I. SA s-a obligat s vnd suprafaa de teren ctre SC F. SRL i, pe cale de consecin, condiia nu se poate considera realizat aa cum s-au neles prile, respectiv promitentul s rmn proprietarul terenului. Nu s-a reinut, susinerea recurentei c prin ncheierea tranzaciei, debitorul obligaiei a mpiedicat ndeplinirea condiiei, deoarece tranzacia este un mod legal de stingere a unui litigiu prin concesiile reciproce pe care i le fac prile implicate, iar

Jurispruden: Decizia nr. 904 din 05-mar-2010 nalta Curte de Casaie i Justiie/Secia Comercial pt spea cu contract de vnzare cumprare aciuni

17

14

conformitatea tranzaciei cu legea i ordinea public a fost verificat de instana care a pronunat hotrrea de expedient. n acest sens, raionamentul instanei de apel potrivit cruia nulitatea contractului de vnzare-cumprare ncheiat n executarea tranzaciei este subsecvent nulitii nsei a tranzaciei, nulitate care nu s-a solicitat, este pe deplin corect. 5.2. n ceea ce privete motivul de recurs viznd nclcarea dispoziiilor art. 969 i art. 970 C. civ., potrivit crora conveniile legal fcute au putere de lege ntre prile contractante i ele trebuie executate cu bun-credin, argumentele recurentei sunt o reluare a aspectelor legate de interpretarea clauzei din art. 6, ce au fost examinate n cadrul motivului de la pct. 5.1. Cum, n cauz, condiia suspensiv de a crei ndeplinire depinde naterea obligaiei, nu s-a realizat (n sensul confirmrii dreptului de proprietate asupra terenului n patrimoniul promitentului vnztor), s-a considerat c obligaia nu a existat, iar prile se gsesc n situaia n care nu ar fi ncheiat raportul juridic obligaional, i, n acest context juridic, nu se poate imputa promitentului-vnztor nclcarea conveniei. Potrivit principiului autonomiei de voin, prile semnatare ale antecontractului autentificat sub nr. 513/2002 au condiionat obligaia de a vinde terenul n suprafa de 825 m.p. de ndeplinirea unei condiii suspensive, condiie care nu s-a realizat, efectele acestei nendepliniri urmnd a fi respectate att de creditorul obligaiei care nu poate s mai cear executarea ei, ct i de debitor care trebuie s restituie prestaiile n msura n care au avut loc. Pentru raiunile mai sus nfiate, nalta Curte, n temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., a respins recursul ca nefondat.18 III .7. Determinarea coninutului contractului Pentru a se determina continutul contractului (adica drepturile si obligatiile partilor contractante) in materia afacerilor comerciale intemationale se recurge la clauze specifice contractelor de comert exterior (clauze care fie nu sunt necesare in dreptul intern, fie ca impun alte solutii decat in dreptul intern). O prima stipulatie specific contractelor din comertul international este cea prin care partile determina sau aleg legea care va guverna raporturile lor juridice (pactum de lege utenda). Potrivit art. 73 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat Contractul este supus legii alese de parti.

18

Jurispruden /Decizia nr. 904 din 05-mar-2010 nalta Curte de Casaie i Justiie/Secia Comercial pt spea cu contract de vnzare cumprare aciuni

15

O alta stipulatie (devenita clauz de stil) este cea referitoare la modul de solutionare a litigiului pe calea arbitrajului (aceasta fiind, de fapt, un alt contract, cuprins in contractul principal, sub forma de clauza compromisorie, fiind deci o convenie de arbitraj). Prin art. 180 din Legea nr. 105/1992 se face o referire, indirecta, la incheierea de catre partite contractante a unei convenii arbitrale. Unele clauze au drept scop mentinerea valorii contractului in condiiile de fluctuaie a pietei internationale, ele exprimandu-se sub forma indexarii ori revizuirii preului ori sub forma unor clauze valutare sau de variaie a schimbului etc. Alte clauze au in vedere adaptarea sau readaptarea contractelor pe termen lung la noile circumstante imprevizibile la momentul incheierii contractelor. Justificarea admisibilitaii unor asemenea clauze consta in temeiul finalitaii contractelor si complexitatea acestora, care pot afecta interesele partilor contractante si uneori, chiar economia unor tari. Asa incat, in practica, au fost cautate solutii care sa salveze acest gen de relatii contractuale, printr-o restabilire a echilibrului contractual si a prestatiilor partilor contractante. Un exemplu de asemenea clauza il constituie clauza de hardship" (clauza de impreviziune), menita sa asigure riscurile conjuncturale, precum si alte categorii de riscuri. Ea consta in accea ca partile pot cere renegocierea, partiala sau totala, a contractului in cazul in care a intervenit un eveniment exterior imprevizibil care a dus la un dezechilibru major in raporturile obligationale dintre partile contractante, fata de situatia avuta in vedere la incheierea contractului). Alte clauze se pot referi chiar si la raportul dintre partite contractante si terti, in aceasta categorie intrand, de exemplu, clauza clientului cel mai favorizat, clauza ofertei concurente, clauza primului refuz etc. Clauza clientului cel mai favorizat consta in obligatia pe care si-o iau partile semnatare de a-si acorda reciproc toate avantajelc pe care le-au acordat sau le vor acorda pe viitor tertilor in cadrul re'atiilor comerciale Internationale. Clauza ofertei concurente este o clauza care permite unei parti contractante (de obicei cumparatorui) sa obtina de la cealalta parte contractanta (de obicei vanzatorul) conditii favorabile celor prevazute initial in contractul aflat in curs de executare, cu cele din oferta unei tere persoane. Clauza este specifica (tipica) pentru contractele de aprovizionare si permite cumparatorului si beneficieze de schimbarile de pe piata, ulterioare incheierii contractului. Clauza primului refuz se refera la o optiune in favoarea unui beneficiar, de fapt un contract unilateral, intrucat numai una dintre parti se obliga, promitand ca va incheia contractul imediat ce cealalta parte isi va manifesta vointa in acest sens, iar in caz de refuz (primul refuz) partea care a facut promisiunea va putea sa contracteze acea operatiune cu orice alt client. Un exemplu, din multe altele care pot fi date in legatura cu astfel de clauze, il poate constitui situatia in care partile contractante care voiesc sa realizeze o operatiune
16

de cooperare (joint venture), spre a construi o uzina cu o anumita productie, se obliga ca, in cazul in care o parte ar vrea sa realizeze operatiunea cu un tert, sa nu faca acest lucru decat dupa ce partenerul sau initial, avizat, va refuza (primul refuz).19 Clauza primului refuz poate imbraca formele cele mai diverse. De exemplu, dupa primul refuz al partenerului contractual, cel care este liber sa trateze cu un tert, va putea solicita oferte de la tert, dar nu le va putea accepta, chiar daca sunt mai favorabile, mai inainte de a propune partenerului initial o contractare in aceste noi conditii ale ofertei tertului si, numai daca partenerul initial refuza (deci un alt refuz, dupa primul refuz), este liber sa contracteze cu terul care a facut oferta mai favorabila. In alte cazuri, printr-o astfel de clauza a primului refuz" se poate prevedea ca in cazul unui refuz al beneficiarului clauzei, acesta nu va putea incheia un contract cu un tert decat dupa trecerea unui anumit termen de la data cand optiunea intra in actiune. Tot asa, daca societatea A cedeaza societatii B o licena pentru fabricarea unui anumit produs, poate stipula, in contractul de cedare, printr-o clauza a primului refuz, ca in cazul in care societatea B s-ar decide sa exporte o parte din productia sa si intr-o |ara ter|a, anume determinata, sa dea preferin$ (beneficiu al clauzei primului refuz) unei filiale a partenerei sale, societatea A. In Codul european al contractelor, art 32 alin (1) prevede clauzele implicite ale contractului: clauze impuse de cod sau dispozitii comunitare sau nationale, introduse de parti, care decurg din buna credinta, clauze necesare producatoare de efctele voite de parti, adecvate, pe baza raportului de afaceri, negocieri, circumstante, cutume generale sau locale. Alin (2) prevede faptul ca dispozitiile rezervate care guverneaza forma isi produc efectele intre partile contractante, in masura in care ele corespund cu textul contractual, cu declaratiile pe care partile si le fac reciproc in timpul tratativelor/negocierilor sau in momentul incheierii contractului in ceea ce priveste o situatie sau o expectativa de fapt sau de drept, relativa la subiecte si la continut. In alin. (3), se stipuleaza ca in contractele internationale-intercontinentale, cu exceptia cazului in care s-a convenit altfel, ca partile au aplicat cutuma folosita in general in contractele de acelasi tip si din acelasi sector comercial. In cazul pluralitatii de de raporturi contractuale, art. 33 Codul european al contratelor, stabileste ca acestea isi produc efectele daca nu exista o stipulatie contrara prevazuta de parti. In noul Cod civil roman, contractul trebuie sa respecte clauzele externe20, standard21 si neuzuale22. Referitor la proba clauzei, contractul este valabil chiar atunci
Revista Dreptul, nr 5/2008, Internaionalizarea raporturilor juridice contractuale, Gheorghe Stancu, p. 52 Noul Cod civil, Art. 1.201. Dac prin lege nu se prevede altfel, prile sunt inute de clauzele extrinseci la care contractul face trimitere. 21 Noul Cod civil, Art. 1.202. (1) Sub rezerva prevederilor art. 1.203, dispoziiile prezentei seciuni se aplic n mod corespunztor i atunci cnd la ncheierea contractului sunt utilizate clauze standard. (2) Sunt clauze standard stipulaiile stabilite n prealabil de una dintre pri pentru a fi utilizate n mod general i repetat i care sunt incluse n contract n urma negocierii ntre pri.
20
19

17

cnd cauza nu este expres prevzut si existena unei cauze valabile se prezum pn la proba contrar.23 III .8. Efectele si executarea contractelor In aceasta privinta exista deosebiri importante intre contractele comerciale si cele cu caracter civil si aceasta sub mai multe aspecte, si anume: -Punerea in intdrziere (in mora). In majoritatea sistemelor de drept - in materie comerciala - se prevede ca aceasta avertizare se poate realiza prin orice act, chiar printr-o simpla scrisoare sau printr-o intelegere, fie ea si tacita, a partilor potrivit careia debitorul este pus in intarziere prin simpla ajungerc a dato-riei la scadenta (dies interpellat pro hominem). Potrivit dreptului comun, aceeasi operatiune (de punere in intarziere a debitorului care nu-si executa obligatia la timp) se face printr-o notificare efectuata prin tribunalul de la domicihul debitorului, daca partile nu au prevazut, in mod expres, altfel (art. 1088 din C.civ. roman; situatia fiind identica in Franta -art. 1139 C.civ. francez). -dobnda legala In materie comerciala, pentru obligatiile care au ca obiect sume de bani, dauneleinterese pentru neexecutarea lor sunt mai mari decat cele din dreptul civil (dobanda legala), acest lucru rezultand din art. 1088 C.civ. roman, care prevede o exceptie in materie comerciala. De altfel, dobanda conventionala este, in genere, libera intrucat limita instituita prin lege este suficient de larga (acesta este cazul in legislatia franceza). Anatocismul (capitalizarea dobanzii) nu este permis in operatiunile de drept civil decat in anumite conditii si anume daca dobanzile sunt datorate pe cel putin un an (art. 1089 C.civ.), in timp ce in materie comerciala, de exemplu in contractul de cont curent, dobanzile se capitalizeaza la fiecare 3 luni. Codul european al contractelor stipuleaza faptul un contract are forta unei legi intre parti (pacta sunt servanta, art. 969 cod civil roman ) si produce efecte in favoarea tertilor astfel cum prevd regulile prezentului titlu. Din aceast perspectiva24 contractul produce efecte generate si de factorii extracontractuali25, efecte obligatorii26, efecte reale.27
Noul Cod civil, 1.203. Clauzele standard care prevd n folosul celui care le propune limitarea rspunderii, dreptul de a denuna unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaiilor sau care prevd n detrimentul celeilalte pri decderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepii, restrngerea libertii de a contracta cu alte persoane, rennoirea tacit a contractului, legea aplicabil, clauze compromisorii sau prin care se derog de la normele privitoare la competena instanelor judectoreti nu produc efecte dect dac sunt acceptate, n mod expres, n scris, de cealalt parte. 23 Noul Cod civil, Art. 1.239, alin (1) si (2) 24 Codul european al contractelor, art 44 si urmatoarele pana la art. 49 25 Codul european al contractelor, art 44, Efectele deriva nu numai din conventiile intervenite intre parti, dar si din dispoziiile prezentului od, din dispoziiile naionale i comunitare, din uzane, buna credin i din echitate.
22

18

III .9. Termenele Termenele de gratie pot fi acordate debitorului, in dreptul comun, potrivit art. 1101 C.civ., dar nu sunt admise in materie comerciala, cel putin in privinta titlurilor de credit, ca masura de securitate a creditului; prin legi speciale insa, in cazuri deosebite, se iau masuri pentru prelungirea termenelor. In Noul Cod civil Roman, art. 1.413. arata ca termenul profit debitorului, afar de cazul cnd din lege, din voina prilor sau din mprejurri rezult c a fost stipulat n favoarea creditorului sau a ambelor pri. (2) Cel ce are beneficiul exclusiv al termenului poate renuna oricnd la acesta, fr consimmntul celeilalte pri. Decderile din termen sunt mai frecvente in dreptul comercial decat in dreptul civil. Art. 1.417. (1) Debitorul decade din beneficiul termenului dac se afl n stare de insolvabilitate sau, dup caz, de insolven declarat n condiiile legii, precum i atunci cnd, cu intenie sau dintr-o culp grav, diminueaz prin fapta sa garaniile constituite n favoarea creditorului sau nu constituie garaniile promise. (2) Starea de insolvabilitate rezult din inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executrii silite, fa de valoarea total a datoriilor exigibile. Dac prin lege nu se prevede altfel, aceast stare se constat de instan care, n acest scop, poate ine seama de anumite mprejurri, precum dispariia intempestiv a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declanarea mpotriva sa a unei proceduri de executare silit i altele asemenea. (3) Decderea din beneficiul termenului poate fi cerut i atunci cnd, din culpa sa, debitorul ajunge n situaia de a nu mai satisface o condiie considerat esenial de creditor la data ncheierii contractului. n acest caz, este necesar s se fi stipulat expres caracterul esenial al condiiei i posibilitatea sanciunii decderii, precum i s fi existat un interes legitim pentru creditor s considere condiia respectiv drept esenial.28 Partea care are temeri motivate sa creada ca atitudinea celeilalte parti contractante nu este conform cu cerintele prevazute n mod explicit sau implicit in aliniatul precedent si ca este succesibil de a-i compromite drepturile, poate obtine pe cele judectoreasc, chiar i nainte de expirara termenului prevzut pentru executarea contractului, adoptarea uneia din masurile prevzute n art. 17229 Partile contractante pot conveni ca anumite clauze sa produc efecte incepand sau terminnd cu o anumita dat, iar daca asemenea stipulatii nu sunt prevzute, contractul
Obligatia de a livra lucrul determinat presupune si livrarea atat a lucrului principal cat si accesorii, fructele, conservarea, cu exceptia cazului fortuit sau fort majora, despagubirea celeilelte parti in caz promisiun epentru fapta altuia, in caz de nexecutare. 27 Codul european al contractelor, art 46 28 Noul Cod civil, art 1417 29 Codul european al contractelor, art. 45, alin (5)
26

19

va produce de la data incheierii lui. In cazul contractelor cu executare continu sau periodic, daca nu este stabilit termen final, se poate pune capat de ctre oricare dintre pri printr-o notificare cu preaviz conform cu natura contractului, cu buna credin sau cutuma. Termenele pe zile se calculeaz fr ziua iniial a perioadei stabilita de pri, la cele pe luni se ia n considerare ziua corespunztoare lunii iniiale., la ce pe ani, se ia in considerare ziua i luna corespunztoare anului iniial.30 In Noul cod civil renunarea la termen sau decderea din beneficiul termenului face ca obligaia s devin de ndat exigibil31 si Decderea din beneficiul termenului a unui debitor, chiar solidar, nu este opozabil celorlali codebitori.32 Regulile privind imputatia platilor stabilite prin art. 1110 si urm. din Codul civil nu se aplica in materie comerciala, astfel de solutii edictate in favoarea creditorului fiind mai favorabile creditorului decat debitorului. Colaborarea dintre creditor si debitor prezinta aspecte specifice in comertul international, in sensul ca orice creditor trebuie sa produca dovada ca a facut tot ce-i sta in putinta spre a evita sau diminua prejudiciile suferite, caci altfel cererea sa va fi respinsa ori pretentia sa redusa, tinandu-se seama de pagubele care ar fi putut fi evitate sau reduse prin diligenta creditorului (art. 77 din Convenia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala dc marfuri, Viena, 1980). III .10. Tendina practicii judiciare In aceasta privinta se exprima si prin posibilitatea acordata instantei sau arbitrajului ca, in cazul unei neexecutari partiale, sa procedeze la refacerea sau adaptarea contractului (refaction), de exemplu sa micsoreze pretul pentru motivul ca marfa nu are calitatea corespunzatoare. Tot aa, in virtutea unei conceptii dinamice asupra dreptului comertului international, adeseori, potrivit unor uzante comerciale, se considera ca prezinta un interes mult mai mare pentru relatiile comerciale internationale stingerea unor raporturi contractuale care nu ar avea viabilitate spre a se putea astfel sa fie incheiate, de catre partea interesata, noi relaii contractuale, cu alti parteneri, pentru aceeasi marfa, relatii mai viabile decat cele precedente, decat sa permita creditorului sa se refugieze intr-o atitudine de pasivitate, asteptand dezdaunarea din partea partenerului care nu-si executa obligatiile asumate, tocmai din motivul neviabilitatii relatiilor contractuale formate in alte circumstane decat cele prezente ivite in cadrul executarii contractului. Astfel de

30 31

Codul european al contractelor, art. 58 Noul Cod civil Art. 1.418. 32 Coul Cod civil Art. 1.419

20

solutie se impune mai ales in cazurile in care este vorba de contracte cu executare succesiva de oarecare durata.33 III .11. Rezoluiunea i rezilierea contractului Rezolutiunea contractului se face prin simpla declaratie notificata celeilalte parti. In Codul european al contractelor, art 43, contractul poate fi modificat, renegociat sau reziliat prin consimmntul mutual al prilor sa n cazurile prezute de lege, prin dispoziiile naionale sau comunitare. Rezilierea, potrivit art. 114, Codul european al contractelor, opereaz prin somaia debitorului de a executa ntr-un termen rezonabil, nu mai mic de 15 zile; dac termenul curge inutil, contractul va fi rezolvit de drept -alin (1). In contractele cu clauze privind neexecutarea contractului, partea interesat va notifica celeilalte parti c se va prevala de clauz -alin (2). Dac creditorul nu mai pretinde executarea contractului dup scurgerea timpului sau notificare, debitorul nu mai este inut s se achite -alin (3). Rezilierea poate fi si parial, cu plata unui pre proporional mai mic -alin (4). n cazul contractelor cu executare uno icto sau succesiv, efectul rezilierii nu are n vedere prestaiile executate anterior -alin (5). In neexecutarea contractului imputat dintr-un fapt personal al aceluia care dorete s invoce rezilierea, aceasta nu poate oper, dac nu este vorba de o neexecutarea neimportant -alin (6) Executarea cu bun-credin a contractelor si teoria aparenelor au capital o dezvoltare in dreptul comercial, pe care nu o puteau dobandi in dreptul civil.34 Insi notiunea de buna-credinta" are un alt continut in dreptul comercial international decat in dreptul intern pentru ca ea include, de exemplu, respectarea obisnuinelor dintre parti ,a uzantelor comerciale si a cutumelor. In Noul cod civil romn, rezilierea si rezoluiunea contractelor este redat mult mai concret prin art. 1549-1552. Exemplificm: Art. 1.549. (1) Dac nu cere executarea silit a obligaiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluiunea sau dup caz, rezilierea contractului, precum i la daune-interese, dac i se cuvin. (2) Rezoluiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci cnd executarea sa este divizibil. (3) Dac nu se prevede altfel, dispoziiile referitoare la rezoluiune se aplic i n cazul rezilierii. Art. 1.550. Rezoluiunea poate fi dispus de instan, la cerere sau, dup caz, poate fi declarat unilateral de ctre partea ndreptit.
33

G. Ripert, R. Roblot, Traite elementaire de droit commercial, vol. II, Paris, 1976, p. 421, nr. 2537; R. Thompson, Y. Dentins, Chronique des sentences arbitrates, Clunet, 1974, p. 903-904, nr. 4.. 34 J. Calais-Auloy, Essai sur la notion d'apparence en droit commercial, Paris, 1961

21

Art. 1.551. (1) Creditorul nu are dreptul la rezoluiune atunci cnd neexecutarea este de mic nsemntate. n cazul contractelor cu executare succesiv, creditorul are dreptul la reziliere, chiar dac neexecutarea este de mic nsemntate, ns are un caracter repetat. Orice stipulaie contrar este considerat nescris. (2) El are ns dreptul la reducerea proporional a prestaiei sale dac, dup mprejurri, aceasta este posibil. (3) Dac reducerea prestaiilor nu poate avea loc, creditorul nu are dreptul dect la daune-interese. Art. 1.551. (1) Creditorul nu are dreptul la rezoluiune atunci cnd neexecutarea este de mic nsemntate. n cazul contractelor cu executare succesiv, creditorul are dreptul la reziliere, chiar dac neexecutarea este de mic nsemntate, ns are un caracter repetat. Orice stipulaie contrar este considerat nescris. (2) El are ns dreptul la reducerea proporional a prestaiei sale dac, dup mprejurri, aceasta este posibil. (3) Dac reducerea prestaiilor nu poate avea loc, creditorul nu are dreptul dect la daune-interese. Tot aici sunt prevzute i efectele rezoluiunii si ale rezilierii.35 III .12. Solidaritatea ntre codebitori Solidaritatea intre codebitori este prezumata, aceasta, spre deosebire de domeniul dreptului civil unde regula este inversa, adica nu exista solidaritate daca nu este expres stipulata" (art. 1041 C.civ. ). Regula solidaritatii intre codebitori, care opereaza in dreptul comertului international, este de origine cutumiara. Dar in materie de titluri de credit, ea este chiar consacrata de dreptul pozitiv. De exemplu, toti debitorii cambiali sunt obligati solidar. n Codul european al contractelor, art 88 prevede executarea obligatiilor solidare i indivizibile. Reglementarea este asemanatoare codului civil actual, daca nu sunt cuprinse n contract stipulaii contrare, cu exceptia alin. 4 in care se stipuleaz ca somaia impotriva prescripiei se va face impotriva tuturor debitorilor sub sanciunea ineficacitii. Aceste dispozitiii sunt aplicabile sin cazul indivizibilitii legale, convenionale sau naturale a obligaiei. III .13. Cesiunea contractului
Noul Cod civil Romn, Art. 1.554. (1) Contractul desfiinat prin rezoluiune se consider c nu a fost niciodat ncheiat. Dac prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este inut, n acest caz, s restituie celeilalte pri prestaiile primite. (2) Rezoluiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la soluionarea diferendelor ori asupra celor care sunt destinate s produc efecte chiar n caz de rezoluiune. (3) Contractul reziliat nceteaz doar pentru viitor.
35

22

Cesiunea unor creante se face in dreptul comercial in forme mai simple decat cele prevazute in dreptul civil, acest lucru invederandu-se, cu deosebire, in cadrul contractului de factoring (contract prin care o persoana, vanzator de bunuri sau furnizor de servicii, numita aderent, cedeaza creantele pe care le are impotriva cumparatorilor clientii sai unei alte persoane, numita factor, care se obliga sa incaseze aceste create, fiind subrogat in acest scop, in toate drepturile pe care le are aderentul impotriva debitorilor sai. Aceasta cesiune se realizeaza in baza unui contract - contractul de factoring -, riscul insolvabilitatii debitorilor si al neplatii la termen - riscul de trezorerie - fiind al factorului. Daca operatia de factoring se realizeaza pe plan international, intervine si un al doilea factor (factorul la import, caruia factorul la export ii recedeaza creantele ce-i fusesera vandute de aderent). Inopozabilitatea exceptiilor contra cesionarului, in cazul cesiunii unei creante, este o regul in materie cambiala, deosebita de regula din dreptul civil potrivit careia noul debitor al creanei are aceleasi obligatii ca si cedentul, nemo plus juris ad alium transfere potest quam ipse habet (art. 1744 C.civ.). Procedura pentru plata si pentru recuperarea creantelor pentru cazurile cand debitorul este in intarziere (sau dupa protestul unei cambii pentru neplata acesteia) este rapida si de desfasoara, de obicei, in fata unui tribunal special (comercial). Realizarea gajului de ctre creditorul gajist se face mult mai usor in materie comerciala decat in materie civil. In noul Cod civil , se arat in art. 1582 efectele cesiunii ntre cesionar i debitorul cedat, dup cum urmeaz: (1) Debitorul poate s opun cesionarului toate mijloacele de aprare pe care le-ar fi putut invoca mpotriva cedentului. Astfel, el poate s opun plata fcut cedentului nainte ca cesiunea s i fi devenit opozabil, indiferent dac are sau nu cunotin de existena altor cesiuni, precum i orice alt cauz de stingere a obligaiilor survenit nainte de acel moment. (2) Debitorul poate, de asemenea, s opun cesionarului plata pe care el nsui ori fideiusorul su a fcut-o cu bun-credin unui creditor aparent, chiar dac au fost ndeplinite formalitile cerute pentru a face opozabil cesiunea debitorului i terilor. (3) n cazul n care cesiunea i-a devenit opozabil prin acceptare, debitorul cedat nu mai poate opune cesionarului compensaia pe care o putea invoca n raporturile cu cedentul. In Codul european al contractelor, vis-a-vis de drepturile i obligaiile subiecilor, cedentul este absolvit de obligaiile sale fa de cedent, stabilite ulterior in persoana cesionarului. Cedatul poate declara c nu l absolv pe cedent, acionndu-l n caz contrar n 15 zile ncepnd cu ziua cnd a fost constatat, sub sanciunea, n lips, a reparrii daunelor De altfel cedentul este inut s-i furnizeze cesionarului toate informaiile referitoare la valorificarea drepturilor si executarea obigaiilor derivate din contract.

23

Executarea debitorului comerciant in cazul unei incetri de plata se face printr-o executare concursuala si colectiva asupra bunurilor acestuia precum: falimentul, reglementarea judiciara, lichidarea bunurilor, administrarea controlata etc. Aceasta procedura, organizata in favoarea creditului si creditorilor, poate fi declansata de orice creditor, oricare ar fi natura crean|ei sale, si poarta asupra tuturor bunurilor debitorului, fiind menita sa profite tuturor creditorilor. Sub aspect fiscal actele de comert sunt supuse unui regim special, iar sub aspect penal exista unele infractiuni specifice acestei activitati, cum sunt: bancruta, falsul in acte de comert, concurent,a neloiala, contrafacerea brevetelor si a marcilor de fabrica. Codul european al contractelor, prin art. 111 scoate in eviden faptul c un creditor poate obine executarea sub rezerva daunelor interese, livrarea si achiziionarea lucrului cert si determinat, distrugerea prestaiei interzise pe cheltuiala debitorului de rea credin. n cazul ntrzierilor provocate de debitor, acesta poate fi obligat la plata unor peneliti ntr-ocantitate care s nu depeasc de trei ori valoarea prestaiei datorate, creditorului revenindu-i n proporie de 70% iar statului 30%, pentru sume fixe sau pentru fiecare zi de ntrziere.36 IV. Soluii diferite fa de dreptul intern IV. 1. Clauzele contractului internaional d) In dreptul comertului international sunt unele probleme care dobandesc alte solutii decat in dreptul intern, unele dintre ele fiind chiar contrare ordinii publice", asa cum este ea conceputa in diferite sisteme de drept national. Riscurile contractuale in cadrul unui contract de vanzare-cumparare trece - potrivit dreptului civil - de la vanzator la cumparator n acelai timp cu transmiterea proprietatii, adica in momentul acordului de vointa al partilor (art. 971 C.civ. roman). In cadrul relatiilor comerciale internationale riscurile trece de la vanzator la cumparator, independent de transmiterea proprietatii si, in genere, in. momentul predarii marfii catre cumparator (art. 67 din Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare international; de marfuri, Viena, 1980). Clauza compromisorie cuprinsa intr-un contract este accesorie si urmeaza soarta contractului principal. In dreptul comertului international clauza compromisorie are o oarecare autonomie asa incat ea nu mai urmeaza soarta contractului principal; asa stau lucrurile, de exemplu, in privinta dreptului aplicabil sau clauzelor de nulitate.
36

P. Mayer, V. Heuze (2007), Droit international priv, 9 edition, Editions Montchrestien, Paris, p. 21

24

In ceea ce priveste excepia de ordine publica relatiile comerciale internationale aceasta exceptie se ridica, de regula, in fata arbitrajului si in fata instantelor de exequatur si are un continut diferit de cel din dreptul comun. Acest continut diferit al notiunii de ordine publica" este construit mai ales de practica si, de obicei, este mai putin restrictiv decat in sistemele de drept natioriale. Se mentine totusi o exigenta in sensul ca ordinea publica interna", pentru a putea prevala asupra ordinii publice internationale", trebuie sa fie invocate considerente deosebit de grave. 37 Situatiile in care exceptia de ordine publica prezinta - in raport cu conceptia mai relaxata a dreptului comertului international despre aceasta notiune diferentieri fata de conceptia mai rigida din sistemele de drept nationale sunt, in principal, urmatoarele: clauza-aur; capacitatea partilor de a incheia un compromis in vederea unui arbitraj si motivarea sentintelor arbitrale. Clauza-aur. In dreptul intern al unor ari, clauza-aur este prohibita, stipulatiile de acest fel fiind nule, ca fiind contrare ordinii publice a tarilor respective. Cu toate acestea, cand este vorba de un contract international, solutii le pot fi diferite. Astfel, intr-o speta din practica judiciara franceza s-a pus problema dobanzii unui imprumut contractat in Canada, a carei plata a fost stipulata in aur, clauza prohibita, potrivit legii canadiene. Instanta franceza sesizata cu judecarea acestui caz a statuat in sensul ca pretentia partii care a sustinut ca acest contract trebuie sa fie in mod necesar atasat la legislatia unei anumite tari" nu este intemeiata deoarece in materie de tranzactii internationale conventiile din care rezulta o stipulatie de plata in aur fac legea partilor". In recurs, Curtea de Casatie franceza dupa ce a renuntat principiul ca orice contract international este, in mod necesar, atasat de legea unui stat", a decis, totusi, ca in materie de contracte internationale, partile pot conveni, chiar impotriva normelor imperative ale legii interne, o clauza de valoare-aur, aceasta nefiind prohibita, intrucat nu este contrara ordinii publice intemationale"38. Capacitatea statelor de a incheia un compromis in vederea unui arbitraj. Legile nationale din diverse tari interzic si persoanelor juridice de drept pubhc sa incheie un act de compromis prin care si se supuna controlului arbitral, astfel de dispozitii fiind de ordine publica. Cand este insa vorba de contracte comerciale intemationale, incheiate pentru nevoile comertului sau conform uzantelor maritime, asemenea prohibitii nu se mai aplica, compromisurile respective nefiind contrarii ordinii publice Internationale39. Prin Conventia de la Washington din 18 martie 1965 referitoare la litigiile unui stat cu resortisanti ai altor state, aceasta solutie a fost consacrata si pe planul dreptului

37

P. Lerebours, Pigeonniere, Y. Loussouarn, Precis de droit international prive, nr. 373 si urm.; P. Lagarde, Recherches sur I'ordre public en droit international prive, Paris, 1959. 38 Curtea de Casatie (franceza), decizia din 21 iunie 1950, Dalloz, 1950,1, p. 749 cu nota de G. Hamel. 39 Curtea de Casatie franceza, decizia din. 14 aprilie 1964, Dalloz, 1964, p. 537 cu nota de J. Robert

25

pozitiv, prin aceasta conventie prevazandu-se arbitrajul ca mod de solutionare a litigiilor dintre un stat si persoane fizice sau juridice din alte state. O dispozitie similara si chiar mai exacta o regasim si in Conventia europeana de arbitraj comercial international adoptata la 21 aprilie 1961 la Geneva, cu ocazia Conferintei Natiunilor Unite privind Arbitrajul Comercial International (din 10 iunie 1958). Potrivit art. II pet. 1 din Conventie persoanele juridice calificate, prin legea care le este aplicabila, drept persoane juridice de drept public, au facultatea de a incheia valabil conventii de arbitraj" (Conventia europeana asupra arbitrajului comercial international, adoptata la Geneva la 21 aprilie 1961, a fost ratificata de Romania prin Decretul nr. 281 din 25 iunie 1963). IV.2. Motivarea hotrrilor arbitrale e). Una dintre problemele care pun in evidenta diferentierea dintre notiunea de ordine publica" interna si cea intemationala priveste motivarea hotararilor arbitrale. n dreptul intern lipsa de motivare a unei hotarari judecatoresti este considerate ca fiind contrara ordinii publice si ca atare hotararea respectiva este nula.. Motivul pentru care s-a statuat in acest sens este faptul ca obligatia de motivare a hotararilor judecatoresti constituic o masura dc garantie impotriva arbitrajului instantelor, deci o garantie fundamental a dreptului de aparare, atat in privinta fondului, cat si in privinta procedurii. In dreptul comercial international s-a conturat oarecum o alta practica in legatura cu motivarea hotararilor arbitrale in sensul ca partile sunt prezumate a se fi inteles ca hotararea arbitrala sa fie motivata, in afara de cazul cand: partile au declarat in mod expres ca hotararea nu trebuie sa fie motivata sau daca ele s-au supus unei proceduri arbitrale in cadrul careia nu exista uzanta de a se motiva hotararile si niciuna dintre parti nu cere, in mod expres, mai inainte de audienta sau mai inainte de redactarea hotararii (pentra cazurile cand nu a existat audienta), ca hotararea sa fie motivata" (Conventia europeana asupra arbitrajului comercial international, Geneva, 1961, art. VIII). De exemplu, intr-o speta dedusa in fata instantelor franceze s-a pus problema cu privire la o hotarare arbitrala data in Anglia, unde nu se cere ca hotararile sa fie motivate, spre deosebire de Franta, unde hotararile interne trebuie sa fie motivate, chiar dac ele sunt pronuntate de un arbitru care judeca in calitate de amiable compositeur". In cauza respectiva s-a decis ca lipsa de motivare a hotararii nu este prin ea insasi contrara ordinii publice40.

Curtea de Apel din Aix, decizia din 20 noiembrie 1961, in Juriclasseur pe-riodique - Semaine juridique", 1961, II, 12412; si Curtea de Casajie franceza, decizia din 14 iunie 1960. in ..Revue de 1'Arbitrage", 1960,97.

40

26

IV.3 .Doctrin In doctrina se inclina spre opinia potrivit careia vointa partilor (mai ales) i regulile procedurale edictate de arbitrii ori consacrate prin uzante suplinesc legea statala, fie ea chiar imperativa. Aceasta autonomic a practicii nu-si gaseste limita decat intr-un riguros principiu general, cel al respectarii drepturilor apararii", cu aplicare generalizata pe plan international, in numele ocrotirii acestor drepturi; la aparare poate fi inlaturata si legea statala competenta, apreciandu-se ca o ordine publica cu adevarat internationala va fi preferata in locul unei dispozitii legale inadmisibile dupa principiile generale ale dreptului.

27

BIBLOOGRAFIE
D. M. andru, (2007), Evoluii recente n armonizarea dreptului european al contractelor, n Revista Romn de Drept Comunitar, nr. 3/2007, p. 34 W. Kerber, S. Grundmann (2006), An optional European contract law code: Advantages and disadvantages, n European Journal of Law and Economics, p. 215 i urm. CJCE, C. 203/99, Henning Veedfald i Arhus Amtskommune, hot. din 10 mai 2001. n aceast decizie a fost interpretat dreptul francez n materia rspunderii pentru produsele defecte, n special noiunea de daune CJCE, C. 112/99, Toshiba Europe GmbH i Katun Germany GmbH, hot. din 25 octombrie 2001 S. Weatherill, (2004), Why Object to the Harmonization of Private Law by the EC?, n European Review of Private Law, nr. 5/2004, p. 633-660 Ch. Joerges, (2005), Europeanization as Process: Thoughts on the Europeanization of Private Law, n European Public Law, nr. 1/2005, p. 64 P. Y. Gautier, Sous le Code civil desfrancais, in L Code civil 1804-2004...",cit. supra, p. 51; idem, L'influence de la doctrine sur la jurisprudence, Dalloz, Paris, 2003,p. 2840; M. Fontaine, La protection du consommateur el I'hartnonisation du droit europeen des contrats, in Liber Amicorum Jean Calais-Auloy", in rudes de droit de la consommation", Dalloz, D. Staudenmayer, Un instrument optional in dreptul contractelor,TnRevuetrimestrielle de droit civil", 2004, p. 629 si urm. Revista Dreptul, nr.4/2008, Uniunea juritilor din Romnia P. Mayer, V. Heuze (2007), Droit international priv, 9 edition, Editions Montchrestien, Paris, p. 21 Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor juridice de drept internaional privat. Jurispruden/Decizia nr. 904 din 05-mar-2010 nalta Curte de Casaie i Justiie/Secia Comercial pt spea cu contract de vnzare cumprare aciuni Revista Dreptul, nr 5/2008, Internaionalizarea raporturilor juridice contractuale, Gheorghe Stancu, p. 52 Noul Cod civil Ripert, R. Roblot, Traite elementaire de droit commercial, vol. II, Paris, 1976, p. 421, nr. 2537; R. Thompson, Y. Dentins, Chronique des sentences arbitrates, Clunet, 1974, p. 903-904, nr. 4.. J. Calais-Auloy, Essai sur la notion d'apparence en droit commercial, Paris,1961 P. Mayer, V. Heuze (2007), Droit international priv, 9 edition, Editions Montchrestien, Paris, p. 21 P. Lerebours, Pigeonniere, Y. Loussouarn, Precis de droit international prive, nr. 373 si urm.; P. Lagarde, Recherches sur I'ordre public en droit international prive, Paris, 1959. Curtea de Casatie (franceza), decizia din 21 iunie 1950, Dalloz, 1950,1, p. 749 cu nota de G. Hamel.

28

Curtea de Casatie franceza, decizia din. 14 aprilie 1964, Dalloz, 1964, p. 537 cu nota de J. Robert Curtea de Apel din Aix, decizia din 20 noiembrie 1961, in Juriclasseur periodique - Semaine juridique", 1961, II, 12412; si Curtea de Casajie franceza, decizia din 14 iunie 1960. in ..Revue de 1'Arbitrage", 1960,97. Codul civil Codul comercial Codul european al contractelor

29