Sunteți pe pagina 1din 2

Trebuiau sa poarte un nume de Marin Sorescu Eminescu n-a existat.

A existat numai o ar frumoas La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe, Ca o barb nepiept nat de crai i ni te ape ca ni te copaci curg tori n care luna i avea cuibar rotit. i, mai ales, au existat ni te oameni simpli Pe care-i chema: Mircea cel B trn, tefan cel Mare, Sau mai simplu: ciobani i plugari, C rora le pl cea s spun , Seara, n jurul focului poezii "Miori a" i "Luceaf rul" i "Scrisoarea III". Dar fiindc auzeau mereu L trnd la stna lor cinii, Plecau s se bat cu t tarii i cu avarii i cu hunii i cu le ii i cu turcii. n timpul care le r mnea liber ntre dou primejdii, Ace ti oameni f ceau din fluierele lor Jgheaburi Pentru lacrimile pietrelor nduio ate, De curgeau doinele la vale Pe to i mun ii Moldovei i ai Munteniei i ai rii Brsei i ai rii Vrancei i ai altor ri romne ti. Au mai existat i ni te codri adnci i un tn r care vorbea cu ei, ntrebndu-i ce se tot leag n f r vnt? Acest tn r cu ochi mari, Ct istoria noastr , Trecea b tut de gnduri Din cartea cirilic n cartea vie ii, Tot num rnd plopii luminii, ai drept ii, ai iubirii, Care i ie eau mereu f r so . Au mai existat i ni te tei, i cei doi ndr gosti i Care tiau s le troieneasc toat floarea ntr-un s rut.

i ni te p s ri ori ni te nouri Care tot colindau pe deasupra lor Ca lungi i mi c toare esuri. i pentru c toate acestea Trebuiau s poarte un nume, Un singur nume, Li s-a spus Eminescu.