Sunteți pe pagina 1din 5

DISTILAREA

Distilarea reprezintă cel mai important şi utilizat proces de separare şi purificare pentru substanţele lichide, atât în practica de laborator cât şi industrială a chimiei organice. Distilarea constă în transformarea substantei lichide în vapori şi condensarea acestor vapori cu ajutorul unor dispozitive de răcire (refrigerenţi) adecvate. Fenomenul constând în miscarea unei singure faze (de vapori), se numeşte distilare în echicurent . Dacă o parte din condensat se întoarce în balon, deci se mişcă în sens contrar cu vaporii, se vorbeşte de distilare în contracurent. Acest tip de distilare se realizează în coloane de distilare şi poartă numele de rectificare. Separarea şi purificarea lichidelor pe această cale se bazazea pe diferenţa de volatilitate a diferitelor lichide şi pe faptul cunoscut , ca în timpul distilării unei substanţe pure, temperatura de distilare rămâne constantă, dacă presiunea nu variază. Eficacitatea unei distilări depinde de mai mulţi factori, dintre care, cei mai importanţi sunt :

diferenţa presiunilor de vapori a componentelor lichide, posibilitatea de formare eventuală a unor amestecuri azeotrope, volumul probei de distilare, tipul şi mărimea instalaţiei folosite, acurateţea cu care este condusă distilarea.

DISTILAREA SIMPLĂ

Distilarea simplă (nefracţionară) este utilizată în practica de laborator a chimiei organice, în cazul în care lichidul de distilat conţine practic doar o singură componentă volatilă, care trebuie purificată sau pentru a separa un solvent dintr-o soluţie pe care aceasta o formează cu o substanţă nevolatilă.

Principiile fizice ale separării prin distilare :

La distilarea unui amestec binar, presiunipe parţiale ale componentelio p A şi p B , respectă legea lui Raoult (caz ideal) :

p A = p A x A p B = p B x B

unde p A , p B = presiunile de vapori ale componenţilor puri A şi B iar x A , x B = fracţia molară a compuşilor A şi B în lichid

Dat fiind că, în cazul unui amestec binar „x B = 1-x A ”, pentru raportul presiunilor parţiale se poate scrie :

p

A

p

A

x

A

p

B

p

B

A

=

1 x

Presiunile parţiale p A şi p B sunt legate de presiunea totală „p” prin intermediul fracţiilor molareale ale celor doi componenţi în faza de vapori y A şi y B .

p A = py A

;

p B = py B = p(1-y A )

introducând în relaţia de mai sus obţinem :

y

A

p

A

x

A

=

1

y

A

p

B

1 x

A

Considerând notaţiile x şi y fără indice a fi fracţiile componentului volatil şi notând raportul presiunilor de vapori a componenţilor (presiunea de vapori relativă) ecuaţia de mai sus va deveni :

y

x

=

α

1

y

1 x

,

p

A

p

B

= α

Ecuaţia arată relaţia dintre concentraţiile relative ale componentului volatil în faza gazoasă, respectiv în cea lichidă. Se poate observa că, deosebiri în componenţa fazei gazoase şi celei lichide apar numai dacă α 1. Numai în acest caz este posibilă o separare prin distilare. Conţinutul în componenta volatilă a fazei gazoase creşte cu atât mai mult cu cât este mai mare „α”, adică cu cât se deosebesc presiunile de vapori ale componenţilor puri. Ecuaţia de mai sus redă înbogăţirea fazei gazoase în componenta volatilă la o singură evaporare. acă substanţele nu au volatilitate suficient de diferenţiată, separarea lor nu se poate realiza printr-o singură evaporare şi condensare, fiind necesară repetarea de mai multe ori a acestei operaţii. Acest lucru se poate realiza în coloanele de distilare (distilare fracţionară, rectificare). Faptul dacă este suficientă sau nu o singură distilare pentru separarea componenţilor, este dificil de apreciat de un începător. Adesea se supraapreciază posibilitatea distilării simple. Ca o regulă generală (empirică), se poate spune că distilarea simplă nu este eficientă dacă temperaturile de fierbere ale componenţilor nu diferă cel puţin cu 80 0 C.

Efectuarea distilării simple:

Distilarea simplă se face în limita temperaturilor cuprinse între 40 0 C şi 150 0 C. Substanţele care au temperatură de fierbere peste 150 0 C se pot descompune , iar cele cu temperaturi de fierbere până la 40 0 C se distilă cu pierderi mari într-un distilor obişnuit. În timpul distilării unei substanţe lichide ce conţin şi mici cantităţi de impurităţi, temperatura de distilare creşte la început mai încet sau mai rapid, până când atinge un punct la care se menţine constantă şi unde trece marea majoritate a substanţei cce trebuie distilată (purificată). Creşterea ulterioară a temperaturii ar indica faptul că distilarea componentei principale s-a terminat, urmând distilarea eventualelor impurităţi, cu puncte de fierbere ceva mai ridicate. De obicei această creştere este precedată de o scădere relativ bruscă, de scurtă durată, a temperaturii, care marchează sfârşitul contactului vaporilor componentei principale cu rezervorul termometrului. Reprezentând grafic o astfel de distilare, la care se urmăreşte creşterea temperaturii T în funcţie de volumul de distilat V, se obţine curba cu trei yone distincte:

de distilat V, se ob ţ ine curba cu trei yone distincte: Por ţ iunea „ab”

Porţiunea

„ab”

reprezintă

capul

distilării,

alcătuit

din

impurităţile

volatile

;

porţiunea„bc”

mijloc

de

distilare,

reprezintă substanţa pură cu punct de fierbere constant ; iar porţiunea „cd” reprezintă coada de distilăre alcătuită din impurităţi mai puţin volatile. În mod practic, în cazul distilării simple, în care se urmăreşte doar recuperarea solventului, pentru a putea separa substanţa solidă pe care acesta a solvit-o, distilarea se întrerupe în momentul în care s-a ajuns la punctul „c” din grafic,astfel că nu se mai pune problema unei cozi de distilare. Aceaşi situaţie este valabilă şi în cazul în care s-a urmărit doar purificarea unei substanţelichide care conţine numai urme de impurităţi mai volatile, alături de impurităţi mai puţin volatile.

Aparatura folosită:

a.) sursă de încălzire: care poate fi o baie de apă (în cazul lichidelor care fierb până la 80 0 C), o baie de aer (pâlnia Babo), băi de nisip, de ulei de aliaj Wood (50% Bi, 25% Pb, 12,5% Sn, 12,5% Cd) sau o manta electrică de încălzire, pentru temperaturile mai ridicate. Băile de ulei şi de aliaj au avantajul unei încălziri mai uniforme. Încălzirea se poate realiza cu ajutorul unui reşou electric sau a unui bec de gaz instalat sub o sită de azbest, lăsând un spaţiu de 2-3 mm între aceasta şi fundul balonului de sticlă.

b.) Blazul de distilare: reprezentat de un balon Wurtz, prevăzut cu un termometru, al cărui rezervor de mercur trebuie să fie situat cu aproximativ 5mm mai jos decât nivelul tubului lateral al balonului. În locul balonului Wurtz se poate folosi şi un balon cu fund rotund la care se adaugă unul din dispozitivele de distilare. Cea mai simplă şi practică soluţie o reprezintă folosirea unui balon cu fund rotund cu şlif , căruia i se ataşează un dispozitiv Wurtz de distilare. Se evită în acest mod operaţia de găurire a dopurilor şi inconvienentele ce apar în cazul unor solvenţi care deteliorează dopurile de cauciuc sau plută. c.) Sistemul de răcire pentru condensarea vaporior: care poate fi în funcţie de temperatura vaporilor, un refrigerent Liebig descendent , pentru lichidele cu punct de fierbere până la 120-130 0 C sau un refrigerent de aer descendent pentru lichidele cu punct de fierbere mai ridicat de 130-140 0 C. Utilizarea refrigerentului Liebig răcit cu apă de la robinet la 10-20 0 C pentru lichide cu puncte de fierbere ridicate ridicate (peste 130 0 C) se pot solda cu spargerea acestora datorită şoculu termic prea puternic. În cazul utilizării unui balon simplu cu şlif şi cu dispozitiv Wurtz de distilare, se utilizează un refrigerent Liebig cu şlif, iar dacă balonul nu are dispozitiv Wurtz, se utilizează un refrigerent Liebig prevăzut cu cap Wurtz de distilare. d.) Vasul de colectare: a distilatului poate fi un pahar în cazul lichidelor nevolatile şi neinflamabile. În cazul lichidelor volatile şi inflamabile sau toxice se foloseşte un balon cu şlif fixat la capătul refrigerentului cu o alonjă prevăzută la ambele capete cu şlifuri şi cu o deschidere tubulară laterală care permite ataşarea unui tub de cauciuc prin intermediul căruia, urmele de vapori volatili sau toxici sunt conduse sub nişă sau spre canalul de scurgere al apei, care le va antrena. În locul balonului cu şlif se poate utiliza şi un flacon conic de vid legat cu o alonje simplă de refrigerent sau un balob Wurtz legat cu un dop direct la refrigerent.

Efectuarea distilării : se poate realiza cu ajutorul unei instalaţii ca în figura alăturată :

În lipsa unei aparaturi cu şlif, se utilizează clasicul balon Wurtz legat de un refrigerent Liebig descendent, care la rândul său este legat de un vas de colectare ( conexiunea se realizează cu dopuri de cauciuc sau plută). Balonul de distilare se umple cel mult 2/3 din volumul său iar pentru asigurarea unei fierberi uniforme, cu evitarea supraâncălzirii , se introduc, obligatoriu, câteva bucăţele de porţelan poros. Uniformizarea fierberi se poate realiza şi prin utilizarea unui agitător magnetic, sau barbotând prin intermediul unei capilare un curent de aer sau azot. Fierberea omogenă are o deosebită importanţă în

Fierberea omogen ă are o deosebit ă importan ţă în Instala ţ ie pentru distilarea simpla

Instalaţie pentru distilarea simpla

realizarea unei distilăricorecte, răbufnirile lichidului (datorate supraâncălzirii locale) pot cauza impurificarea fracţiunii pure sau pot provoca chier accidente (proiectarea în aer a termometrului ,

debordarea lichidului şi

s-a neglijat introducerea de la început a bucăţelelor de porţelan poros, acestea nu se vor adăuga niciodată în

soluţia deja încălzită, deoarece în momentul adăugării se poate declanşa fierberea bruscă a lichidului, debordarea sa şi un eventual incendiu.

care

aprinderea

sa).

În

cazul

în

În funcţie de natura lichidului de distilat, încălzirea balonului pe baie de apă, aer, ulei, electrică , se face de asemenea manieră încât distilarea să decurgă lent , numai astfel putăndu-se aprecia, cu ajutorul termometrului temperatura reală de fierbere. Este recomandată, în acest sens, încălzirea balonului pe o baie cu temperatură constantă (baie prevăzută cu un termometru de contact legat la un releu) menţinută cu aproximativ 10 0 C peste punctul de fierbere a lichidului. În cazul unei supraâncălzirii , care provoacă o distilare rapidă, în balon se produce suprapresiune şi temperatura de distilare critică la termometru nu mai corespunde cu punctul de fierbere al fracţiunii respective la presiunea admosferică. Urmând indicaţiile termometrului, când temperatura de distilare rămâne constantă, se colectează distilatul pur (cu o viteză de distilare de 1-2 picături distilat pe sec.). În cazul distilării unor substanţe care se solidifică la temperatura camerei (de ex. fenolul cu punct de topire de 43 0 C) apare pericolul înfundării tubului lateral al balonului Wurtz şi în consecinţă acesta trebuie încălzit puţin pentru a asigura topirea produsului solid şi curgerea sa în balonul de colectare. Problema se poate rezolva şi prin introducerea in tubul lateral a unei sârme de cupru (cu capătul în interiorul balonului, unde vaporii au temperatură ridicată), care datorită conductibilităţii sale termice asigura topirea substanţei. Pentru distilarea unor cantităţi mici de substanţe solide, ce se solidifică deja la temperatura camerei, se pot utiliza baloanelr sabie prevăzute cu tub lateral, de formă specială, de diametru mare, în care se poate colecta substanţă solidă. În cazul distilării lichidelor volatile, se va asigura o bună răcirea refrigerentului, folosindu-se un refrigerent cu suprafaţă mare de răcire (cu bilă sau serpentină)şi o viteză mărită a circulaţiei de apă. Ca agenţi frigorifici eficienţi pot fi utilizaţi: saramura răcită la -10 0 C până la -20 0 C , un amestec de etilenglicol şi metanol răcit de un agregat frigorific (se poate distila astfel metilamina care are p.f. -8 0 C). Unele lichide spumează în timpul distilării. În soluţiile apoase efectul dispare, dacă se adaugă câteva picături de octanol sau ulei siliconic, sau la spumare puternică, renunţându-se la termometru şi introducându-se prin capul de distilare o capilară, curentul de aer distilănd bulele de spumă.

ESTERIFICAREA

SINTEZA ACETATULUI DE ETIL

Acetatul de etil se obţine din acid acetic şi alcool etilic conform următoarei ecuaţii de reacţie:

Reactivi:

CH 3 COOH + C 2 H 5 OH

13mL alcool etilic

13mL acid sulfuric concentrat

25mL alcool etilic

25mL acid acetic glacial

carbonat acid de sodiu solid

soluţie 50% clorură de calciu

clorură de calciu anhidră. Aparatură:

balon Wurtz

pâlnie picurătoare

termometru

refrigerent descendent

pâlnie de separare

cilindrii gradaţi

baie de apa

CH 3 COOC 2 H 5 + H 2 O

balon de colectare. Instalaţia:

− balon de colectare. Instala ţ ia: Mod de lucru: − Într-un balon Wurtz prev ă

Mod de lucru:

Într-un balon Wurtz prevăzut cu pâlnie picurătoare, termometru şi refrigerent descendent, se introduc 13mL etanol şi 13mL acid sulfuric concentrat.

Se încălzeşte până la 100 o C pe baie de apă sau pe plită cu încălzire şi agitare magnetică.

După ce s-a atins temperatura, se adaugă încetul cu încetul, prin pâlnia picurătoare, un amestec format din 25mL etanol şi 25mL acid acetic glacial.

Se picură amestecul cu aceeaşi viteză cu care se distilă esterul.

Distilatul colectat este prelucrat la sfârşitul reacţiei :

o

Pentru îndepărtarea urmelor de acid acetic glacial, distilatul se agită cu o soluţie de bicarbonat de sodiu, până când pătura superioară rămâne alcalină.

o

Se separă patura superioară, după care se spală cu o soluţie 50% clorură de calciu, pentru îndepărtarea etanolului în exces.

o

Se usucă pe CaCl 2 anhidră.

Se culege porţiunea care distilă între 70 – 80 o C

Esterul pur are punctul de fierbere 78 o C.