Daniel Florin SOFONEA

Analiza Numerica
si
Teoria Aproximarii
Sibiu
2006
Cuprins
I Rezolvarea ecuat iilor transcendente 4
1 Introducere 5
2 Metode iterative 7
2.1 Ordinul de convergent a al metodelor iterative . . . . . . 7
2.2 Criterii de convergent a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
2.3 Puncte de atract ie si puncte de repulsie . . . . . . . . . . 13
3 Metode clasice de rezolvare a ecuat iilor transcendente 17
3.1 Metoda coardei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
3.1.1 Ordin de convergent a . . . . . . . . . . . . . . . . 18
3.1.2 Interpretare geometrica . . . . . . . . . . . . . . . 22
3.2 Metoda secantei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
3.2.1 Convergent a metodei . . . . . . . . . . . . . . . . 22
3.2.2 Ordin de convergent a . . . . . . . . . . . . . . . . 23
3.2.3 Interpretare geometrica . . . . . . . . . . . . . . . 26
3.3 Metoda lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
3.3.1 Construct ia metodei . . . . . . . . . . . . . . . . 26
3.3.2 Ordin de convergent a . . . . . . . . . . . . . . . . 30
3.3.3 Interpretare geometrica . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.4 Comparat ii ntre metoda coardei si metoda Newton . . . 32
3.5 Metoda njumat at irii intervalului . . . . . . . . . . . . . 33
3.6 Metoda lui Schroder pentru determi-narea rad acinilor
multiple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
4 Metode cu ordin de convergent a superior 37
4.1 Teorema de punct x . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
4.2 Metode cu mai mult i pasi . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2
Cuprins 3
4.3 Metoda lui Cebsev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
4.3.1 Cazuri particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4.4 Metoda lui Steensen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
4.4.1 Cazuri particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
4.5 Metoda lui Traub . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
4.5.1 C ateva funct ii iterative cu un singur punct de start 51
4.6

Imbunat at irea ordinului de convergent a . . . . . . . . . . 52
4.6.1 Aplicat ie (Metoda lui Romberg) . . . . . . . . . . 54
Partea I
Rezolvarea ecuat iilor
transcendente
4
Capitolul 1
Introducere
Unul dintre obiectivele analizei numerice l constituie g asirea unor
metode aproximative pentru determinarea solut iilor unei ecuat ii de forma
f(x) = 0, x J, (1.1)
unde f : X R, J X R, poate s a e n general chiar si o funct ie
transcendent a.
Pentru explicarea acestui termen s a consider am mult imea ecuat iilor
diferent iale liniare, de ordin arbitrar M, cu coecient ii a
0
, a
1
, . . . , a
M
,
E(y; x)
M

k=0
a
k
(x)y
(Mk)
(x) = 0, x X,
funct ii rat ionale. Dac a nu exist a o astfel de ecuat ie astfel ca E(f; x) = 0
spunem ca f este transcendenta pe X. Exemple de astfel de funct ii sunt
funct ia Gamma, funct ia Zeta a lui Riemann, etc.
Scopul acestei lucr ari este de a prezenta o sintez a a asa numitelor
metode iterative pentru rezolvarea unor astfel de ecuat ii, pe scurt aceste
metode se obt in astfel:
Ecuat ia (1.1) se scrie sub o form a echivalent a
x = (x), x J, (1.2)
unde (x) = (f; x).
De exemplu putem considera (f; x) = x f(x)h(x) cu h(x) = 0,
oricare ar x J. Presupunand c a (1.1) are o singur a solut ie x

, x

J
5
6 Capitolul 1. Introducere
va rezulta c a x

este un punct x a lui . Se formeaz a sirul de iterat ie

(x
n
)
n0
x
n+1
= (x
n
), n = 0, 1, . . . . (1.3)
Adesea funct ia ind continua pe J ne intereseaza s a alegem astfel
ncat:
termenii lui (x
n
)
n0
sa se poat a construi, adica x
k
J, oricare ar
k = 0, 1, . . .;
(x
n
)
n0
sa convearg a, n care caz pe baza continuitat ii lim
n
x
n
= x

;
Rapiditatea de convergent a a lui (x
n
)
n
sa e c at mai mare.
Aceasta rapiditate de convergent a se va evalua prin intermediul
ordinului de convergent a.
Capitolul 2
Metode iterative
2.1 Ordinul de convergent a al metodelor
iterative
Fie (x
k
) un sir numeric oarecare convergent la x

. Vom considera
ntotdeauna un astfel de sir generat de o metod a iterativ a de calcul iar
pe x

drept solut ie a unei ecuat ii, f(x) = 0.

Denit ia 2.1.1 Vom spune c a sirul (x
k
) are ordinul de convergent a r
daca
lim
k
|x

x
k+1
|
|x

x
k
|
r
= , (2.1)
unde 0 < < +. Constanta real a se numeste eroarea asimptotic a a
metodei.
Numarul r constituie o masur a a vitezei de convergent a (cu c at r este
mai mare cu at at iterata urm atoare x
k+1
trebuie sa e mai aproape de
solut ie). Vom spune c a convergent a este liniar a dac a r = 1, superliniar a
daca 1 < r < 2 si patratica dac a r = 2. Dac a sirul satisface o relat ie de
forma
|x

x
k+1
| |x

x
k
|
r
0
,
7
8 Capitolul 2. Metode iterative
atunci, daca exist a un r astfel ncat (2.1) s a aib a loc, avem r r
0
. Dac a
r < r
0
, rezult a
|x

x
k+1
|
|x

x
k
|
r
0
=
|x x
k+1
|
x

x
k
|
r
1
|x

x
k
|
r
0
r
, k ,
n contrazicere cu relat ia precedent a. Vom spune c a metoda are ordin de
convergent a cel put in r
0
.
2.2 Criterii de convergent a
Consideram [a, b] un interval al axei reale si consideram ecuat ia
f(x) = 0
unde f : [a, b] R.
Fie

= (x
n
)

n=0
un sir de numere reale din intervalul [a, b] si s 2
un numar natural dat.
Cercetam condit iile n care sirul

este convergent, av and ordinul de

convergent a num arul natural s, fat a de f si daca not am cu x

= lim
n
x
n
,
atunci x

este o r ad acin a a ecuat iei f(x) = 0.

Teorema 2.2.1 (vezi [?]). Daca sirul

, funct ia f si num arul real si

pozitiv sunt astfel nc at:
(i) intervalul = (x
0
, x
0
+ ) este cont inut n intervalul [a, b];
(ii) funct ia f este derivabil a p an a la ordinul s inclusiv pe ecare punct
al intervalului si
sup
x
|f
(s)
(x)| = M < +;
(iii) exist a o constanta real a si nenegativ a , independent a de n astfel
nc at pentru orice n = 0, 1, . . ., au loc inegalit at ile:

s1

i=0
f
(i)
(x
n
)
i!
(x
n+1
x
n
)
i

|f(x
n
)|
s
,
unde
x
n

, n = 0, 1, . . . ;
2.2. Criterii de convergent a 9
(iv) exist a o constant a real a si nenegativ a independenta de n astfel
nc at pentru orice n = 0, 1, . . ., au loc inegalit at ile:
|x
n+1
x
n
| |f(x
n
)|
unde x
n

, n = 0, 1, . . .;
(v) constantele , si numerele reale M si veric a relat iile:

0
= v|f(x
0
)| < 1;

0
v(1
0
)
,
unde prin v am notat
v =
_
+
M
s1
s!
_ 1
s1
,
atunci relativ la ecuat ia f(x) = 0 si la sirul

au loc urm atoarele

propriet at i:
(j) sirul

are ordinul de convergent a s si daca x

= lim
n
x
n
,
atunci (x

) = 0;
(jj) x

[a, b];
(jjj) |x
n+1
x
n
|

s
0
n
v
;
(jv) |x

x
n
|

s
0
n
v(1
s
0
n
)
;
(v) |f(x
n
)|

s
0
n
v
.
Demonstrat ie: Ar at am c a elementele sirului

sunt cont inute n in-

tervalul .
Pentru x
1
, baz andu-ne pe ipoteza (iv) avem
|x
1
x
0
| |f(x
0
)| =
v|f(x
0
)|
v
=

0
v


0
v(1
0
)
; (2.2)
10 Capitolul 2. Metode iterative
de unde rezulta c a x
1
. Deoarece x
1
, folosim formula lui Taylor,
vom deduce urmatoarea inegalitate:
|f(x
1
)|

f(x
1
)
s1

i=0
f
(i)
(x
0
)
i!
(x
1
x
0
)
i

s1

i=0
f
(i)
(x
0
)
i!
(x
1
x
0
)
i

M
s!
|x
1
x
0
|
s
+ |f(x
0
)|
s

_
M
s
s!
+
_
|f(x
0
)|
s
de unde deducem
|f(x
1
)| = v
s1
|f(x
0
)|
s
. (2.3)
Presupunem prin induct ie ca au loc urm atoarele propriet at i:
1. x
i
, i = 1, 2, 3, . . . , n;
2. |x
i
x
i1
|

s
0
i1
v
, i = 1, 2, . . . , n;
3. |f(x
i
)| = v
s1
|f(x
i1
)|
s
, i = 1, 2, . . . , n.

In ipotezele de mai sus ar at am c a au loc urm atoarele relat ii:

x
n+1
; |x
n+1
x
n
| =

s
0
n
v
, |f(x
n+1
)| v
s1
|f(x
n
)|
s
.
Propriet at ile 1-3 sunt vericate pentri i = 1. Dac a nmult im ambii mem-
bri ai inegalit at ilor 3 cu v si daca not am
i
= v|f(x
i
)|, i = 0, 1, . . . , n,
atunci deducem urmatoarele inegalitat i

i

s
0
i
, i = 1, 2, . . . , n. (2.4)
Din inegalit at ile (2.4) si din ipoteza (iv) deducem urmatoarea inegalitate:
|x
n+1
x
n
| |f(x
n
)| =
v|f(x
n
)|
v
=

s
0
n
v
. (2.5)
Din inegalitatea de mai sus deducem inegalitat ile:
|x
n+1
x
0
|
n

i=0
|x
i+1
x
i
| =

v
n

i=0

s
0
i

0
v(1
0
)
.
de unde rezulta c a x
n+1
. Din relat ia (2.5) pentru i = n + 1 rezult a
inegalitatea 2.
Pentru inegalitatea 3. avem:
|f(x
n+1
)|

f(x
n+1
)
s1

i=0
f
(i)
(x
n
)
i!
(x
n+1
x
n
)
i

+
2.2. Criterii de convergent a 11
+

s1

i=0
f
(i)
(x
n
)
i!
(x
n+1
x
n
)
i

_
+
M
s
s!
_
|f(x
n
)|
s
= v
s1
|f(x
n
|
s
.
Rezult a c a propriet at ile 1.-3. au loc pentru orice n = 1, 2, . . ..
Ar at am c a sirul

este convergent.
Fie n si p doua numere naturale. Din faptul ca propriet at ile 1.-3. sunt
vericate pentru orice numar natural n, rezult a urm atoarele delimit ari:
|x
n+p
x
n
|
n+p1

i=n
|x
i+1
x
i
|

v
n+p1

i=n

s
0
i

s
0
n
v(1
s
0
n
)
, (2.6)
n = 1, 2, . . . .
Inegalitatea de mai sus este vericata pentru orice num ar natural p. De
aici rezulta c a pentru orice > 0 num ar real exist a un num ar natural
N() astfel ncat pentru n > N() avem

s
0
n
v(1
s
0
n
)
<
deoarece
0
< 1. Deci sirul

este un sir fundamental, adica convergent.

Dac a trecem la limita pentru p n inegalitatea (2.6) si not am
cu x

= lim
n
x
n
, deducem
|x

x
n
|

v

s
0
n
v(1
s
0
n
)
, n = 1, 2, . . . .
Pentru n = 0 obt inem din ultima inegalitate
|x

x
0
| =

0
v(1
0
)

ceea ce ne arat a c a x . Trebuie sa mai ar at am c a x

este rad acina

ecuat iei f(x) = 0. Din relat ia (2.4) pentru i avem
lim
i

i
= lim
i

s
0
i
= 0
adica
lim
n
|f(x
n
)| = |f(x

)| = 0.
Observat ia 2.2.1 Daca sirul

este generat de o metod a iterativa de

tipul
x
n+1
= g(x
n
); x
0
(a, b], n = 0, 1, . . . , (2.7)
12 Capitolul 2. Metode iterative
unde g : [a, b] R este o funct ie care are urm atoarea form a
g(x) = x + (x), (2.8)
pentru orice x [a, b], iar : [a, b] R, atunci teorema 2.2.1 are
urm atorul enunt :
Teorema 2.2.2 Fie x
0
[a, b], > 0 si = {x R : |x x
0
}.
Daca num arul real x
0
, numarul pozitiv si funct ia dat a de (2.8) se pot
alege astefel nc at s a e ndeplinite urm atoarele condit ii
(i) intervalul este cont inut n intervalul [a, b];
(ii) funct ia f este derivabil a p an a la ordinul s inclusiv unde s 2 este
un numar natural si
sup
x
|f
(s)
(x)| M < +;
(iii) au loc urm atoarele inegalit at i:

s1

i=0
f
(i)
(x)
i!

i
(x)

|f(x)|
s
,
pentru orice x , unde 0 este o constant a real a, indepen-
dent a de x si
|(x)| |f(x)|,
pentru orice x , unde > 0 este o constant a real a, indepen-
dent a de x;
(iv) numerele , , M si sunt astfel nc at au loc inegalit at ile

0
= v|f(x
0
)| < 1,
unde
v =
_
+

s
M
s!
_ 1
s1
2.3. Puncte de atract ie si puncte de repulsie 13
si

0
v(1
0
)
.
atunci au loc urm atoarele propriet at i:
(j) sirul (x
n
)

n=0
generat de metoda iterativa (2.7)este convergent;
(jj) daca x

= lim
n
x
n
, atunci f(x

) = 0 si x

;
(jjj) |x
n+1
x
n
|

s
0
n
v
, pentru orice n = 0, 1, . . .;
(jv) |x

x
n
|

s
0
n
v(1
s
0
n
)
, pentru orice n = 0, 1, . . ..
Aceasta teorem a este consecint a imediat a a teoremei precedente.
2.3 Puncte de atract ie si puncte de re-
pulsie
Fie (x) denit n J
x
si e x
1
J
x
. Form am
x
2
= (x
1
), x
3
= (x
2
), . . . , x
+1
= (x

), . . . (2.9)
si se presupune ca punctele astfel obt inute sunt din J
x
. Dac an particular
(x
1
) = x
1
ntreaga secvent a
x

( = 1, 2, . . .)
const a n repetarea lui x
1
.
Un num ar cu proprietatea ca () = este un punct x de iterat ie
sau un centru de iterat ie (2.9). Funct ia (x), denit a mai sus se numeste
funct ie de iterat ie.
Vom folosi V (
0
) pentru a nota o vecin atate simetrica a lui
0
, de exemplu

0
< x <
0
+ , > 0.
Presupunem
0
= (
0
).
14 Capitolul 2. Metode iterative
Denit ia 2.3.1
0
este numit punct de atract ie dac a oricare ar o
vecin atate V

0
a lui
0
si oricare ar un punct de start x
1
V

0
sirul
(x

) cu termenul general precizat n (2.9) satisface

lim
n
x

=
0
.
Denit ia 2.3.2
0
este numit punct de repulsie dac a oricare ar o
vecin atate V

0
a lui
0
si oricare ar un punct de start x
1
V

0
sirul
(x

) cu termenul general precizat n (2.9) satisface

lim
n
x

=
0
.
(n afar a de cazul n care unul din x

=
0
). (vezi [?]).
Teorema 2.3.1 Fie (x) o funct ie de iterat ie denit a n J
x
. Pre-
supunem c a
0
= (
0
),
0
(J
x
) si ca ()

(
0
). Atunci
0
este
un punct de atract ie sau repulsie denit dac a este ndeplinita relat ia
|

(
0
)| < 1 sau |

(
0
)| > 1.

In primul caz avem

x
+1

(
0
)
Demonstrat ie: Partea I. Presupunem
|

(
0
)| < 1.
Atunci, daca alegem un p cu |

(
0
)| < p < 1 avem pentru orice x
apart inand lui V (
0
) relat ia

(x) (
0
)
x
0

p. (2.10)
Fie x
1
V (
0
) punctul de start. Atunci

x
2

0
x
1

p < 1.
2.3. Puncte de atract ie si puncte de repulsie 15
Ca urmare, distant a de la x
2
la
0
este mai mic a dec at distant a de la x
1
la
0
, si avem x
2
V (
0
). Aplic and repetat (2.10) pentru
x
2
, . . . , x

,
obt inem
|x
3

0
| p(x
2

0
|, . . . ,
|x
+1

0
| p

|x
1

0
| 0 ( ). (2.11)
Ca urmare,
0
este un punct de atract ie. Din x

0
rezulta
x
+1

0
x

0
=
(x

) (
0
)
x

(
0
).
Partea II. Presupunem ca |

(
0
)| > 1. Atunci, dac a alegem un p cu
|

(
0
)| > p > 1 avem pentru orice x din V (
0
)

(x) (
0
)
x
0

p. (2.12)
Ca urmare, pentru un x
1
V (
0
)obt inem
|x
2

0
| p|x
1

0
|,
astfel ncat x
2
este mai ndepartat de
0
decat x
1
. Acelasi argument este
valabil pentru () x

at ata timp cat este din V (

0
) si este diferit de
0
.
Ca urmare, x

0
, cu except ia x

=
0
si
0
este un punct de repulsie.
Observat ia 2.3.1 (a) Daca se iau valori n afara vecin at at ii V (
0
),
inegalitatea (2.12) nu are loc si este posibil ca urm atorul nostru
punct s a e
0
. Este posibil s a se construiasc a o funct ie neanalitic a
(x) astfel nc at n afara unei vecin atat i a lui
0
funct ia sa e peste
tot egala cu
0
. Chiar si o funct ie analitic a neconstant a (x) poate
construit a astfel nc at s a e egal a cu
0
la un num ar de puncte
nit n afara vecin at at ii lui
0
.
(b)

In cazul |

(
0
)| < 1 convergent a va mai mare cu c at |

(
0
)|
este mai mic, dovedind ca am nceput ntr-o vecin atate sucient
de mica a lui
0
. Mai general, rapiditatea convergent ei depinde de
micsorarea expresiei

(x) (
0
)
x
0

.
16 Capitolul 2. Metode iterative
(c) De la nceput problema original a este s a gasim
0
, nc a ne con-
fruntam cu problema determin arii dac a solut ia noastr a dorit a este
un punct de atract ie sau repulsie. Dac a peste tot intervalul con-
siderat avem |

(x)| p < 1 si daca este o r ad acin a n interval

aceasta va un punct de atract ie si poate abt inut a prin metod a
iterativ a. Am avea atunci relat ia (2.10). daca p este sucient de
mic avem o convergent a rapid a.

In practic a spunem cu sigurant a c a convergent a este bun a daca

p este mai mic dec at dec at
1
10
. Daca p este mai mare dec at
1
2
convergent a este cu sigurant a slab a (vezi [?]).
Capitolul 3
Metode clasice de rezolvare a
ecuat iilor transcendente
3.1 Metoda coardei
Metoda coardei sau metoda p art ilor proport ionale sau metoda falsei
pozit ii (regula falsi) este una dintre cele mai vechi metode numerice
de rezolvare a ecuat iilor (n special algebrice), iar convergent a metodei a
fost stabilita nca de Fourier care a introdus cunoscuta condit ie:
f(x
0
) f

> 0,
(condit ia lui Fourier).
Dac a se ia n = 1, adic a se nlocuieste ecuat ia f(x) = 0 cu P
1
(x) = 0,
unde P
1
este polinomul de interpolare de gradul unu al funct iei f pe
nodurile x
0
= a si x
1
= s se obt ine metoda coardei.
Solut ia ecuat iei P
1
(x) = 0, este
x
2
=
x
0
f(x
1
) x
1
f(x
0
)
f(x
1
) f(x
0
)
(3.1)
Forma general a a metodei se obt ine punandn (3.1) x
1
= x
n
si x
2
= x
n+1
,
deci
x
k+1
=
x
0
f(x
k
) x
1
f(x
0
)
f(x
n
) f(x
0
)
, (3.2)
punctul x
0
este utilizat pe parcursul ntregului proces de calcul.
17
18 Capitolul 3. Metode clasice de rezolvare a ecuat iilor transcendente
3.1.1 Ordin de convergent a
Convergent a metodei este legat a de alegerea optim a a acestui punct.
Fie , , trei numere reale arbitrare. Not am cu (, ) intervalul
(min(, ), max(, ));
Lema 3.1.1 Fie f c
2
([a, b]), x
0
, x
1
[a, b] cu f(x
0
) = f(x
1
) si e x
2
dat de (3.1). Atunci are loc relat ia
f(x
2
) = f(x
0
)f(x
1
)
f

()
2f

(
0
)
2
;
unde ,
0
(x
0
, x
1
).
Demonstrat ie: Utilizand (3.1) si aplicand formula cresterilor nite,
obt inem
x
2
x
0
=
f(x
0
)
f

(
0
)
, x
2
x
1
=
f(x
1
)
f

(
0
)
, (3.3)
unde
0
(x
0
, x
1
). Din formula restului de interpolare
f(x) P
n
(x) =
f
(n+1)
()
(n + 1)!
n

i=0
(x x
i
),
unde
P
n
(x) =
n

k=0
l
k
(x)f(x
k
),
cu
l
k
(x) =
(x x
0
) . . . (x x
k1
)(x x
k+1
) . . . (x x
n
)
(x
k
x
0
) . . . (x
k
x
k1
)(x
k
x
k+1
) . . . (x
k
x
n
)
,
pentru n = 1 obt inem
f(x) P
1
(x) =
f

()
2
(x x
0
)(x x
1
)
cu
P
1
(x) =
x x
1
x
0
x
1
f(x
0
) +
x x
0
x
1
x
0
f(x
1
) =
=
1
x
0
x
1
((x x
1
)f(x
0
) (x x
0
)f(x
1
)).
Pentru x = x
2
, rezult a relat ia
f(x
2
) P
1
(x
2
) =
f

()
2
(x
2
x
0
)(x
2
x
1
),
3.1. Metoda coardei 19
cu
P
1
(x
2
) =
1
x
0
x
1
((x
2
x
1
)f(x
0
) (x
2
x
0
)f(x
1
)).
Dar din relat ia (3.3) obt inem
P
1
(x
2
) =
1
x
0
x
1
_

f(x
1
)f(x
0
)
f

(
0
)
+
f(x
0
)f(x
1
)
f

(
0
)
_
= 0.
Rezult a relat ia din lem a, adic a
f(x
2
) =
f

()
2
(x x
0
)(x x
1
) = f(x
1
)f(x
2
)
f

()
2f

(
0
)
2
.
Lema 3.1.2 Fie f C
2
([a, b]), x
0
, x
1
[a, b], si e x
2
dat de (3.1).
Presupunem c a f

(x) = 0 pe [a, b] si c a ecuat ia f(x) = 0 are solut ia

x

(a, b). Atunci are loc relat ia

x

x
2
=
f

()f

(
1
)f

(
2
)
2f

()
3
(x

x
0
)(x

x
1
), (3.4)
unde (x

, x
0
, x
1
),
1
(x

, x
0
),
2
(x

, x
1
).
Demonstrat ie: Deoarece f

(x) = 0 pe [a, b], rezult a c a f este strict

monotona pe [a, b] si deci inversabila, funct ia invers a este de dou a ori
derivabil a pe [a, b]:

(y) =
1
f

(x)
,

(y) =
f

(x)
f

(x)
3
(3.5)
Aplicand formula cresterilor nite n punctele x
0
, x

si x
1
, x

, se obt ine
y
0
= f(x
0
) f(x

) = (x
0
x

)f

(
1
),
1
(x
0
, x

),
y
1
= f(x
1
) f(x

) = (x
1
x

)f

(
2
),
2
(x
1
, x

).
Din formula restului de interpolare a lui Lagrange pentru funct ia invers a
pe nodurile y
0
, . . . , y
n
si cu (0) Q
n
(0), unde Q
n
polinomul de
interpolare, obt inem eroarea aproxim arii
(y) Q
n
(y) =

(n+1)
()
(n + 1)!
n

i=0
(y y
i
),
20 Capitolul 3. Metode clasice de rezolvare a ecuat iilor transcendente
unde (y
0
, y
n
). Pun and y = 0, n = 1, iar

si y
0
,y
1
sunt dat i de
relat iile de mai sus si t inand seama c a (0) = x

si ca Q
1
(0) = x
2
,
rezulta
x

x
2
=

()
2
(x
0
x

)(x
1
x

)f

(
1
)f

(
2
),
adica
x

x
2
=
f

()f

(
1
)f

(
2
)
2f

()
3
(x

x
0
)(x

x
1
).
Deoarece f C
2
([a, b]) si f

(x) = 0 pe [a, b], exist a numerele m

1
, m
2
,
M
1
, M
2
astfel ncat
0 < m
1
|f

(x)| M
1
< +,
0 m
2
|f

(x)| M
2
< +.
Rezult a relat ia
m
2
m
2
1
2M
3
1

()f

(
1
)f

(
2
)
2f

()
3

M
2
M
2
1
2m
3
1
.
Not and cu
k =
m
2
m
1
(2M
3
1
)
, K =
M
2
M
2
1
(2m
3
1
)
,
obt inem relat ia
k|x

x
0
||x

x
1
| |x

x
2
| K|x

x
0
||x

x
1
|. (3.6)
Teorema 3.1.1 Fie f C
2
([a, b]) si x
0
, x
1
[a, b]. Presupunem c a
urm atoarele condit ii sunt ndeplinite:
1. f

= 0, x [a, b],
2. f(x
0
)f

(x
0
) > 0,
3. f(x
0
)f(x
1
) < 0.
Atunci ecuat ia f(x) = 0 are o solut ie unica x

n (x
0
, x
1
), iar sirul {x
k
}
dat de metoda coardei (3.2) converge la x

.
3.1. Metoda coardei 21
Demonstrat ie:
Putem presupune ca f

(x) > 0 pe [a, b] si deci f(x

0
) > 0, f(x
1
) < 0
precum si ca x
0
< x
1
.
Din continuitatea lui f si din condit ia 3. rezult a existent a solut iei,
iar unicitatea ei rezult a din condit iile 1. si 3.
Din lema 3.1.1 avem
f(x
2
) = f(x
0
)f(x
1
)
f

()
f

(
0
)
2
adica
f(x
2
) < 0, x

< x
2
.
Pe de alt a parte, relat ia (3.1) se poate scrie sub forma
x
2
= x
1

f(x
1
)
f(x
1
) f(x
2
)
(x
1
x
0
),
de unde rezulta c a x
2
< x
1
.
Asadar x

< x
2
< x
1
.

In general x

< x
k+1
< x
k
si deci x
k
y

,
k . Trecand la limit a n (??) obt inem f(y

) = 0.
Not am cu
K|x

x
0
| = ,
unde K este constanta din inegalitatea (3.6). Din aceast a inegalitate
rezulta
|x

x
2
| K|x

x
0
||x

x
1
| = |x

x
1
|
si n general
|x

x
k+1
| |x

x
k
|,
ceea ce nseamn a c a metoda coardei are convergent a cel put in liniar a.
Observat ia 3.1.1 Metoda coardei poate s a aiba, n cazuri particulare,
ordin de convergent a superior lui unu.

Intr-adev ar, dac a gracul funct iei
f este cel din g. 1, unde AB este un segment de dreapta, iar BC este
un arc de curb a astfel nc at AB este tangent la arc n punctul B, atunci
metoda coardei are ordin de convergent a superior.
22 Capitolul 3. Metode clasice de rezolvare a ecuat iilor transcendente
A
C
B
x
0
x
1
x
3
x
2
Fig. 1
3.1.2 Interpretare geometrica
Interpretare general a: a lui x
2
, reprezint a abcisa punctului de
intersect ie a coardei denite de punctele (x
0
, f(x
0
)) si (x
1
, f(x
1
)) cu
axa Ox.
3.2 Metoda secantei
3.2.1 Convergent a metodei
Metoda secantei este tot o metod a de interpolare (liniar a) care se
obt ine nlocuind ecuat ia f(x) = 0 cu ecuat ia P
1
(x) = 0, unde P
1
este
polinomul de interpolare de gradul nt ai al lui f pe nodurile x
0
si x
1
(n
general pe x
k1
, x
k
). Deosebirea esent ial a fat a de metoda coardei consta
n aceea c a, dup a calculul lui x
2
, punctele x
0
, x
1
se locuiesc cu x
1
, x
2
si se
repet a procedeul. Si n cazul metodei secantei se presupune satisfacut a
condit ia
f(x
0
)f(x
1
) < 0.
Formula de calcul se poate obt ine din considerat ii geometrice simple
sau nlocuind formal n relat ia (3.2) pe x
0
cu x
k1
,
x
k+1
=
x
k1
f(x
k
) x
k
f(x
k1
)
f(x
k
) f(x
k1
)
(3.7)
Teorema 3.2.1 Fie f C
2
([a, b]) si x
0
, x
1
[a, b]. Presupunem c a
urm atoarele condit ii sunt ndeplinite:
3.2. Metoda secantei 23
1. ecuat ia f(x) = 0 are o solut ie x

[a, b],
2. f

(x) = 0 pe [a, b],

3. max{K|x

x
0
|, K|x

x
1
|} = d < 1, unde K este constanta din
inegalitatea (3.6),
4. sirul {x
k
} dat de (3.7) r am ane n [a, b].
Atunci x
k
x

, k .
Demonstrat ie:
Dac a x
k1
, x
k
[a, b] atunci dac a not am cu d
k
= K|x

x
k
|, obt inem
d
k+1
d
k
d
k1
, iar din condit ia 3. rezult a c a
d
k
d
p
k
, (3.8)
unde {p
k
} este un sir Fibonacci
p
k+1
= p
k
+ p
k1
(3.9)
cu tot i termenii init iali p
0
= p
1
= 1. Este clar c a d
k
0, k si
x
k
x

.
3.2.2 Ordin de convergent a
Realat ia de recurent a (3.9) constituie o ecuat ie cu diferent e liniar a si
omogen a, cu coecient i constant i. Polinomul caracteristic al ei este
(t) = t
2
t 1
si are r ad acinile
t
1
=
1 +

5
2
1, 6, t
2
=
1

5
2
0, 6.
Solut ia general a a ecuat iei (3.9) are forma
p
k
= C
1
t
k
1
+ C
2
t
k
2
,
unde C
1
si C
2
sunt constante arbitrare. Determin and aceste constante
din condit iile init iale p
0
= p
1
= 1, rezult a
p
k
=
t
k+1
1
t
k+1
2

5
.
24 Capitolul 3. Metode clasice de rezolvare a ecuat iilor transcendente
S-a obt inut de fapt expresia termenului general al sirului lui Fibonacci
{p
k
} denit de relat ia (3.9). De aici si din (3.8), rezult a
d
k
< d
1

5
(t
k+1
1
t
k+1
2
)
<
_
d
1

5
_
k
. (3.10)
Consideram c a cele patru condit ii din teorema 3.2.1 sunt satisf acute,
f C
3
([a, b]) si f

(x

)f

(x

) > 0, unde x

este solut ia ecuat iei f(x) = 0.

Presupunem ca sirul {x
k
} generat de metoda secantei (3.7), apart ine unui
interval de forma (x

, x

+ ) n care f

nu si schimba semnul.
Deoarece f

si pastreaz a semnul pe [a, b], avem f

(x)f

(x) > 0 pe
(x

, x

+ ).
Folosim urm atoarea relat ie analoag a cu (3.4)
x

x
k+2
=
f

()f

(
1
)f

(
2
)
2f

()
3
(x

x
k
)(x

x
k+1
), (3.11)
unde (x

, x
k
, x
k+1
),
1
(x

, x
k
),
2
(x

, x
k+1
). Not am d
k
=
|x

x
k
| si observam c a
max(|x

|, |x

1
|, |x

2
|) d
k
+ d
k+1
. (3.12)
Not am
y
k
= ln
1
d
k
si
b
k
= ln
2f

()
3
f

()f

(
1
)f

(
2
)
,
si din relat ia (3.11) avem
y
k+2
y
k+1
y
k
= b
k
,
adica y
k
satisface o ecuat ie cu diferent e liniar a, cu coecient i constant i.
Fie b = ln
2f

(x

)
f

(x

)
si c
k
= b
k
b, adic a
c
k
= 3 ln
f

()
f

(x

)
ln
f

(
1
)
f

(x

)
ln
f

(
2
)
f

(x

)
ln
f

()
f

(x

)
.
Not am
M
2
= max f

(x), M
3
= max f

(x),
m
1
= min f

(x), m
2
= min f

(x),
3.2. Metoda secantei 25
pentru x [a, b]. Fiecare din logaritmii care intervin n expresia lui c
k
se
pot majora n funct ie de M
2
, M
3
, m
1
, m
2
si |x

|, |x

1
|, |x

2
|,
utiliz and teorema cresterilor nite:

ln
f

()
f

(x

= | ln|f

()| ln |f

(x

)|| =

(x

)
f

(x)
f

(c)

M
2
m
1
|x

|,
unde c (x

, ). Din relat iile (3.10) si (3.12) rezult a

|c
k
|
_
5
M
2
m
1
+
M
3
m
2
_
(d
k
+d
k+1
) <
1
K
_
5
M
2
m
1
+
M
3
m
2
_
(1 +d
1

5
)(d
1

5
)
k
. (3.13)
Rezult a c a

k=0
c
k
t
k
este o serie () cu = d
1

5
< 1.
Fac and schimbarea de funct ie y
k
= v
k
b, se obt ine
v
k+2
v
k+1
v
k
= c
k
.
Noua ecuat ie cu diferent e satisface toate condit iile teoremei 3.2.1. Prima
condit ie este satisfacut a n conformitate cu (3.13), iar a doua condit ie
rezulta din faptul ca
t
1
=
1 +

5
2
1, 6, t
2
=
1

5
2
0, 6.
Conform acestei teoreme, exista o constant a real a a astfel ncat
v
k
at
k
1
= (k) 0, k .
Rezult a
y
k
+ b = at
k
1
+ (k).
Deoarece
y
k
= ln
_
1
d
k
_
, b = ln
2f

(x

)
f

(x

)
,
rezulta pentru d
k
evaluarea
d
k
=
2f

(x

)
f

(x

)
e
at
k
1
e
(k)
.
26 Capitolul 3. Metode clasice de rezolvare a ecuat iilor transcendente
Deoarece 1 t
1
= t
2
, obt inem
d
k+1
d
k
=
_
2f

(x

)
f

(x

)
_
t
2
.
Cu alte cuvinte metoda secantei are ordinul de convergent a
t
1
=
(1 +

5)
2
1, 6.
3.2.3 Interpretare geometrica
Reprezentarea geometrica a metodei secantei este dat a n g. 2.
x
0
x
1
x
2
x
3
Fig. 2
3.3 Metoda lui Newton
3.3.1 Construct ia metodei
Fie f : [a, b] R si e x
0
[a, b]. Dezvolt am funct ia f n serie
Taylor si ret inem primii doi termeni, deci
f(x) f(x
0
) + (x x
0
)f

(x
0
).

In locul ecuat iei f(x) = 0 se consider a ecuat ia liniar a

f(x
0
) + (x x
0
)f

(x
0
) = 0, (3.14)
a c arei solut ie este
x
1
= x
0

(x
0
)
f

(x
0
)
.
3.3. Metoda lui Newton 27
Pun and x
0
= x
k
si x
1
= x
k+1
, se obt ine metoda lui Newton sau metoda
lui Newton - Raphson
x
k+1
= x
k

f(x
k
)
f

(x
k
)
. (3.15)
Ecuat ia f(x
0
) + (x x
0
)f

(x
0
) = 0 aproximeaza ecuat ia f(x) = 0
n vecin atatea punctului x
0
, dar nu rezult a c a x
1
aproximeaz a solut ia
acestei ecuat ii. Este necesar a analiza existent ei sirului {x
k
} daca nu se
face ipoteza f

(x) = 0 pe [a, b].

Dac a n (3.15) se nlocuieste f

(x
k
) cu f

(x
0
), se obt ine metoda lui
Newton simplicat a,
x
k+1
= x
k

f(x
k
)
f

(x
0
)
,
n care derivata se calculeaza numai n punctul x
0
. Se poate de asemenea
considera un proces de tip Newton n care calculul derivatei se face dup a
un anumit num ar de pasi:
x
k+1
= x
k

f(x
k
)
f

(x
p(k)
)
,
unde p(k) este un numar ntreg mai mic sau egal cu k.

In particular,
daca p(k) = 0, se obt ine metoda lui Newton simplicat a.
Un proces iterativ, care genereaza metoda lui Newton simplicat a,
este metoda liniilor paralele:
x
k+1
= x
k
f(x
k
),
unde este o constant a care aproximeaza pe 1/f

(x
0
).
Metoda lui Newton discretizat a este metoda n care derivata se
nlocuieste cu diferent a divizat a de ordinul nt ai:
x
k+1
= x
k

_
f(x
k
) f(x
k1
)
x
k
x
k1
_
1
f(x
k
).
Aceasta metod a coincide cu metoda secantei.
Teorema 3.3.1 (Ostrovski). Fie f C
2
([a, b]) si x
0
[a, b]. Pre-
supunem c a urm atoarele condit ii sunt ndeplinite:
1. f

(x
0
) = 0,
28 Capitolul 3. Metode clasice de rezolvare a ecuat iilor transcendente
2. intervalul J
0
= [x
0
, x
0
+ 2h
0
], unde h
0
=
f(x
0
)
f

(x
0
)
, este inclus n
[a, b],
3. 2|h
0
|M |f

(x
0
)|, unde M = max
xJ
0
|f

(x)|.
Atunci ecuat ia f(x) = 0 are o solut ie unica x

J
0
iar sirul {x
k
}
dat de metoda lui Newton (3.15) este denit si converge la x

. Eroarea
aproximat iei este dat a de
|x

x
k
|
2M
f

(x
k1
)
|x
k
x
k1
|
2
.
(vezi [?]).
Demonstrat ie: Aplicam formula cresterilor nite funct iei f

n punctele
x
0
, x
1
si t inem seama de condit ia 3. si avem
|f

(x
1
) f

(x
0
)| |x
1
x
0
|M = |h
0
|M
|f

(x
0
)|
2
si
|f

(x
1
)| |f

(x
0
)| |f

(x
1
) f

(x
0
)| |f

(x
0
)|
|f

(x
0
)|
2
=
|f

(x
0
)|
2
.
Deci
|f

(x
1
)|
|f

(x
0
)|
2
, (3.16)
de unde rezulta t inand seama de condit ia 1., c a f

(x
1
) = 0 si deci x
2
este
denit.
Vom calcula acum n doua moduri diferite integrala
I =
_
x
1
x
0
(x
1
x)f

(x)dx.
Integrand prin p art i rezulta
I = (x
1
x)f

(x)|
x
1
x
0
+
_
x
1
x
0
f

(x)dx =
= (x
1
x
0
)f

(x
0
) + f(x)|
x
1
x
0
=
= x
1
f

(x
0
) x
0
f

(x
0
) + f(x
1
) f(x
0
).
3.3. Metoda lui Newton 29
Dar x
1
= x
1

f(x
0
)
f

(x
0
)
deci
I = x
0
f

(x
0
) + f

(x
0
)
f(x
0
)
f

(x
0
)
xf

(x
0
) + f(x
1
) f(x
0
) = f(x
1
).
Deci obt inem I = f(x
1
). Apoi, efectu and schimbarea de variabil a
x = x
0
+ h
0
t, avem
I = h
2
0
_
1
0
(1 t)f

(x
0
+ h
0
t)dt.
De aici rezulta
|f(x
1
)| h
2
0
M
_
1
0
|1 t|dt =
h
2
0
M
2
. (3.17)
Fie h
1
=
f(x
1
)
f

(x
1
)
. Din (3.16) si (3.17) se obt ine
|h
1
|
h
2
0
M
|f

(x
0
)|
(3.18)
si prin urmare,
2|h
1
|M
|f

(x
1
)|

2M
2
h
2
0
|f

(x
0
)|
2
|f

(x
0
)|
=
_
2|h
0
|M
|f

(x
0
)|
_
2
.
Din condit ia 3. rezult a 2|h
1
|M |f

(x
1
), adic a h
1
satisface o relat ie
analoag a cu 3. Observ am c a
|h
1
|
|h
0
|
2
2|h
0
|M
|f

(x
0
)|

|h
0
|
2
si intervalul J
1
= [x
1
, x
1
+ 2h
1
], analog cu J
0
, este inclus n J
0
. Prin
recurent a, se obt ine pentru orice k:
f

(x
k
) = 0, |h
k
|
1
2
|h
k1
|, 2|h
k
|M |f

(x
k
)|, J
k
J
k1
,
unde h
k
=
f(x
k
)
f

(x
k
)
si J
k
= [x
k
, x
k
+ 2h
k
]. De aici rezulta c a sirul {x
k
}
este denit.
Fie p un numar ntreg arbitrar. Avem J
k+p
J
k
, deci x
k+p
J
k
si
|x
k+p
x
k
| 2h
k
.
30 Capitolul 3. Metode clasice de rezolvare a ecuat iilor transcendente
Dar h
k
0, k si prin urmare, x
k
x

, k . Ar at am n
continuare ca x

este solut ia ecuat iei f(x) = 0. Avem |f

(x)| M
1
,
x J
0
si din
h
k
=
f(x
k
)
f

(x
k
)
,
rezulta
|f(x
k
)| h
k
M
1
.
Trecand la limit a avem f(x

) = 0
Ar at am c a x

este unic a n J
0
. Pentru orice x (x
0
, x
0
+ 2h
0
) avem
|xx
0
| < 2|h
0
|. Din teorema cresterilor nite si din condit ia 3. obt inem
|f

(x) f

(x
0
)| |x x
0
|M < 2|h
0
|M |f

(x
0
)|,
adica f

(x) = 0 pe (x
0
, x
0
+ 2h
0
).
Funct ia f este monotona, pe (x
0
, x
0
+ 2h
0
) si, prin urmare, x

este
unica n (x
0
, x
0
+ 2h
0
).
Eroarea aproximat iei se obt ine din inegalitatea
|h
k
|
Mh
2
k1
|
|f

(x
k1
)|
analoag a cu (3.18). T inand seama c a |x
k+p
x
k
| 2h
k
precum si de
faptul ca h
k1
= x
k
x
k1
, avem
|x
k+p
x
k
|
2M
|f

(x
k1
)|
|x
k
x
k1
|
2
.
Trecand la limit a pentru p , se obt ine relat ia din enunt ul teoremei,
adica
|x

x
k
|
2M
f

(x
k1
)
|x
k
x
k1
|
2
.
3.3.2 Ordin de convergent a
Presupunem ca toate condit iile teoremei 3.3.1 sunt satisfacute.
Deoarece f

(x) = 0 pe (x
0
, x
0
+2h
0
) rezult a c a funct ia f este inversabil a
pe J
0
. Fie funct ia invers a si sa not am y
k
= f(x
k
), k = 0, 1, . . ., unde
{x
k
} este sirul generat de metoda lui Newton. Avem
(y
k1
) = x
k1
, (y
k1
) =
1
f

(x
k1
)
.
3.3. Metoda lui Newton 31
Dezvolt am funct ia n serie Taylor si not am cu P
1
partea liniar a
P
1
(y) = (y
k1
) + (y y
k1
)

(y
k1
) = x
k1
+ (y y
k1
)
1
f

(x
k1
)
.
Restul formulei lui Taylor este
(y) P
1
(y) =

()
2
(y y
k1
)
2
, (3.19)
unde (y, y
k1
). Not am = () , ((y), (y
k1
)). Lu am n
relat ia (3.19) y = 0 si t inem seama ca (0) = x

, P
1
(0) = x
k
precum ca

(y) =
f

()
2f

()
3
f(x
k1
)
2
, (x

, x
k1
).
Din teorema cresterilor nite avem
f(x
k1
) = f(x
k1
) f(x

) = (x
k1
x

)f

(
0
),
0
(x

, x
k1
),
si prin urmare,
x

x
k
=
f

()f

(
0
)
2
2f

()
3
(x

x
k1
)
2
.
Dac a x
k
x

, k , atunci ,
0
x

si avem
lim
k
|x

x
k
|
|x

x
k1
|
2
=
f

(x

)
2f

(x

)
.
Rezult a din aceast a ultim a relat ie ca metoda lui Newton are convergent a
patratica.
3.3.3 Interpretare geometrica
Interpretarea geometrica a lui x
1
: reprezinta abcisa punctului de
intersect ie a tangentei duse la gracul funct iei f n punctul (x
0
, f(x
0
)).
cu axa Ox.
Reprezentarea geometrica a metodei lui Newton simplicate si a lini-
ilor paralele sunt date n g. 3. respectiv g. 4.
32 Capitolul 3. Metode clasice de rezolvare a ecuat iilor transcendente
x
0
x
1
x
3
x
2
Fig. 3
x
0
x
1
x
3
x
2
Fig. 4
3.4 Comparat ii ntre metoda coardei si
metoda Newton
Pentru ecient a indexului metodei coardei folosit a n consecint a cu
formula
x
+1
=
x
+1
f(x

) x

f(x
nu1
)
f(x

) f
1
)
, ( = 1, 2, . . .).
este, n practica, 1.618 . . ..

In aplicarea metodei Newton - Raphson este
necesar sa se calculeze f si f

pentru ecare pas, astfel ncat ecare pas

de calcul este f acut cu mult a greutate, atunci

2 = 1.414 . . . este indexul

de ecient ial metodei Newton - Raphson. Deci metoda coardei este mai
buna decat metoda Newton - Raphson. Acest aventaj este valabil numai
pentru solut iile ecuat iilor simple. Metoda coardei este folositoare numai
n acest scop si aplicat iile sale nu se extind cu usurint a si la alte teorii.
3.5. Metoda njumat at irii intervalului 33
Pe de alt a parte principiul metodei Newton - Raphson poate extins
la teoriile ecuat iilor diferent iale, integrale, funct ionale si multe alte part i
ale analizei. Succesul metodei depinde sigur de alegerea lui x
0
.

In acest
sens nu se cunosc multe metode de alegerea punctului de start.
3.5 Metoda njumatat irii intervalului
Fie funct ia continu a f : [a, b] R si ecuat ia f(x) = 0 si n plus
consideram f(a)f(b) 0.

In acest caz f are pe [a, b] un num ar impar de r ad acini (una cel put in).
Asa cum arat a si numele, aceasta metod a const a n njumat at irea succe-
siva a intervalului [a, b]. Fie eroarea admis a.
Dac a f(
a + b
2
) = 0; atunci
a + b
2
= reprezinta chiar r ad acina
cautat a. Dac a nu, folosim punctul
a + b
2
, se mparte intervalul [a, b] n
jumatate g. 5.
a
a+b
2 b
X
*
Fig. 5
Se ret ine acea jum atate pentru care efectu and produsul valorilor funct iei
evaluate n capetele subintervalului, obt inem o valoare mai mic a dec at
zero. Aceasta este o indicat ie ca r ad acina c autat a se g aseste n acel
subinterval. Se noteaz a cu [a
1
, b
1
] subintervalul astfel determinat. Con-
tinu and, se obt ine succesiunea de subintervale [a
2
, b
2
], . . . , [a
n
, b
n
], . . . cu
propriet at ile:
f(a
n
)f(b
n
) < 0, b
n
a
n
=
1
2
n
(b a); n = 1, 1, . . . .
Se obt in sirurile (a
n
) crescator si (b
n
) sir descrescator sau constant. Avem
= lim
n
a
n
= lim
n
b
n
.
34 Capitolul 3. Metode clasice de rezolvare a ecuat iilor transcendente
Dup a n njumat at iri suscesive, se poate alege ca valoare aproximativ a
pentru , valoarea:
x

=
a
n
+ b
n
2
.
Eroarea care se comite dac a nlocuim pe prin x

, va :
|x

| = | x

|
1
2
n
|b a|.
Metoda njumat at irii intervalului este cea mai simpla dar si cea mai
slab convergent a metod a pentru calculul aproximativ al r ad acinii unei
ecuat ii date.
3.6 Metoda lui Schr oder pentru determi-
narea radacinilor multiple
Fie = f(x) denit a pe J
x
. Presupunem ca obt inem:
x = () = x
0
+

=1
(
0
)
r
!

()
(
0
).
Pentru = 0 obt inem
x
0
=

=1
(1)

()
(
0
). (3.20)
(vezi [?]).
Pe de alt a parte, folosirea seriilor (3.20) poate n mod particular re-
comandabil a, dac a calculul derivatelor n x
0
este mai usor decat pentru
alte valori ale lui x. Atunci toate derivatele f

(x
0
) folosite trebuie s a e
calculate cu un num ar considerabil de zecimale.
Pentru a discuta convergent a lui (3.20) si existent a lui si de a obt ine
o estimare practic a pentru restul, folosim teoria funct iilor cu variabile
complexe, si anume demonstr am teorema:
Teorema 3.6.1 Presupunem c a = f(x) este analitica ntr-un cerc
K
x
: |x x
0
| r. Fie
0
= f(x
0
). Daca avem
M = M(r) = max
Kx
|f

| <
2|f

(x
0
)|
r
,
3.6. Metoda lui Schr oder pentru determi-narea rad acinilor multiple 35
atunci seriile inverse
x = () = x
0
+

r=1
(
0
)

!

()
(
0
)
converg n cercul K

: |
0
| < R cu
R = R(r) = |f

(x
0
)|r
Mr
2
2
(3.21)
si satisface inegalitatea
|() x
0
| < r. (3.22)
Demonstrat ie:
Far a pierderea generalitat ii putem presupune ca x
0
=
0
= f(x
0
) = 0.
Not am f

(0) = f

0
si scriem
f(x) = f

0
(x) + T(x). (3.23)
Consideram expresia
x
2
_
1
0
(1 t)f

(tx)dt. (3.24)

Introducem o variabila nou a de integrare u = tx si integr am prin p art i;

(3.24) devine
_
x
0
(x u)f

(u) = (x u)f

(u)|
x
0
+
_
x
0
f

(u)du = f(x) f

0
x,
si n plus cu (3.23) avem
T(x) = x
2
_
1
0
(1 t)f

(tx)dt.
Deci, pentru tot i x din vecinatatea lui K
x
avem
T(x) = r
2
|
_
1
0
(1 t)f

(tx)dt| r
2
M
_
1
0
(1 t)dt =
Mr
2
2
. (3.25)
Dac a, pe de alt a parte, denim L(x) prin
L(x) = f

x , (3.26)
avem din (3.23)
f(x) = L(x) + T(x)
36 Capitolul 3. Metode clasice de rezolvare a ecuat iilor transcendente
si din (3.26) si (3.21) pentru |x| = r, dac a || < R,
|L(x)| |f

0
|r || >
Mr
2
2
,
si astfel din (3.25) pentru x n vecin atatea lui K
x
si din K

avem
|L(x)| > |T(x)| (|| < R).

In continuare avem nevoie de teorema lui Rouche:

Teorema 3.6.2 Fie doua funct ii g(x) si h(x) analitice n regiunea no-
tat a simplu G. Fie traiectoria nchis a simpla C n interiorul lui G si e
|g(x) > |h(x)| de-a lungul lui C. Atunci funct iile g(x) si g(x) + h(x) au
acelasi num ar de zerouri n subregiunea lui G nchis a de C.
Aplicam aceast a teorem a lui g(x) = L(x), h(x) = T(x), n vecin atatea
lui K
x
pentru C, si L(x) + T(x) = f(x) . Din (3.26) vedem c a doar
zeroul lui L(x) este dat prin
x

0
=

f

0
.
Folosind relat ia (3.21) obt inem
|x

0
| =
||
f

0
| < r
Mr
2
2|f

0
|
< r,
x
0
este din interiorul lui K
x
.

In plus, avem n K
x
exact o r ad acin a a lui
f(x) = .
Vedem ca funct ia invers a x = () este analitic a si satisface inegalitatea
(3.22).
Capitolul 4
Metode cu ordin de
convergent a superior
4.1 Teorema de punct x
Denit ia 4.1.1 Funct ia f : R R este o contract ie daca () c (0, 1)
astfel nc at oricare ar x, y R sa aib a loc inegalitatea:
|f(x) f(y)| c|x y|.
Teorema de punct x a lui Banach, care st a la baza unor metode
iterative de rezolvare a ecuat iilor de forma f(x) = x, presupune ca f este
o contract ie pe R.
Teorema 4.1.1 Fie f : [a, b] R si x

(a, b) un punct x al funct iei

f. Presupunem c a f este contract ie pe mult imea

S(x

, r) = [x

r, x

+r].
Atunci x

este un punct x unic n

S(x

, r) si f
k
(x
0
) x

, k
pentru orice x
0
din

S(x

, r).
Demonstrat ie: Fie , 0 < < 1, constanta contract iei. Atunci daca
presupunem ca f
k
(x)

S(x

, r), rezult a
|f
k+1
(x) x

| |f
k
(x) x

| < r,
37
38 Capitolul 4. Metode cu ordin de convergent a superior
si deci f
k+1
(x)

S(x

, r). Cum x

S(x

, r), obt inem prin induct ie ca

f
k
(x)

S(x

, r), k.

In consecint a
|f
k
(x) x

| |x x

| 0, k .
Observat ia 4.1.1

In teorema lui Banach s-a considerat x
0
arbitrar din
domeniul de denit ie al funct iei si s-a format sirul
x
0
, x
1
= f(x
0
), x
2
= f(x
1
) = (f f)(x
0
), . . . , x
n
= (f f . . . f
. .
nori
)(x
0
).
Pentru demonstrat ia acestei teoreme s-a folosit
f
k
(x) = (f f . . . f
. .
kori
)(x).
adic a
|f
k+1
(x) f(x

)| = |(f f . . . f
. .
kori
)(x) x

|
f-contract ie

|f
k
(x) x

|
f
k
(x)

S(x

,r)
< r.
Corolar 4.1.1 Daca f C([a, b]) si |f

(x

)| < 1, unde x

(a, b)
este punct x al lui f, atunci exista

S(x

, r) [a, b] astfel ca f
k
(x) x

,
x

S(x

, r).

Intr-adevar, din continuitatea lui f

pe [a, b] rezulta c a exist a

S(x

, r) [a, b] si 0 < < astfel ncat

|f

(x)| , x

S(x

, r).
Rezult a c a f este o contract ie pe

S(x

, r).
Teorema 4.1.2 Fie f o funct ie real a denit a pe [a, b] si x
0
(a, b) un
punct oarecare (iterat ia init iala). Presupunem c a f este o contract ie pe

S(x

, r) cu constanta si c a
|f(x
0
) x
0
| (1 )r.
Atunci exist a un punct x unic x

S(x

, r) si f
k
(x
o
) x

, k
4.2. Metode cu mai mult i pasi 39
Demonstrat ie: Ar at am c a dac a x

S(x

, r), atunci f(x)

S(x

, r),
adica n acest caz f este o contract ie a sferei

S(x

, r) n ea nsasi.
Fie x

S(x

, r). Avem
|f(x) x
0
| |f(x) f(x
0
)| +|f(x
0
) x
0
|
|x x
0
| + (1 )r r + r r r,
rezulta c a f(x)

S(x

, r).
4.2 Metode cu mai mult i pasi
Consideram ecuat ia:
f(x) = 0 (4.1)
unde f : I R este o funct ie real a, I ind un interval al axei reale.
Presupunem ca ecuat iei (4.1) i se poate pune n corespondent a o funct ie
: I R astfel ncat orice solut ie a ecuat iei (4.1) s a e si solut ie a
ecuat iei
x = (x) (4.2)
si invers. Presupunem ca exist a o funct ie de k variabile, k 1, g : I
k
R
cu proprietatea
g(x, x, . . . , x) = (x), (4.3)
pentru orice x I.
O metod a iterativ a cu k pasi de iterat ie pentru rezolvarea numerica a
ecuat iei (4.3) are urmatoarea form a general a
i) g : I
k
R, unde I
k
= I I . . . I R
k
ii)
x
k
= g(x
0
, x
1
, . . . , x
k1
)
x
k+i
= g(x
i
, x
i+1
, . . . , x
i+k1
),
(4.4)
i = 1, 2, 3, . . ., x
0
, x
1
, . . . , x
k1
I
De exemplu metoda lui Newton este o metod a cu un pas, iar funct ia de
iterat ie g este denit a astfel:
g(x) = x
f(x)
f

(x)
, () x I.
40 Capitolul 4. Metode cu ordin de convergent a superior
Metoda secantei este o metod a cu doi pasi, iar funct ia de iterat ie g are
forma:
g(x, y) =
xf(y) yf(x)
f(y) f(x)
, () (x, y) I
2
.
Pentru metodele cu un singur pas putem da urmatoarea teorem a general a
asupra convergent ei si a ordinului de convergent a.
Teorema 4.2.1 Fie g C
(p)
([a, b]) si x

(a, b) un punct x al lui g.

Daca
g

(x

) = . . . = g
(p1)
(x

) = 0, g
(p)
(x

) = 0,
atunci oricare ai x
0
dintr-o anumit a sfer a centrat a n x

iar ordinul de
convergent a este p.
Demonstrat ie: Deoarece g

(x

) = 0 < 1, convergent a metodei rezult a

imediat din corolarul teoremei 4.1.1. Dezvolt am funct ia f n serie Taylor
g(x) = g(x

) +
p1

i=1
g
(i)
(x

)
i!
(x x

)
i
+
+
g
(p)
()
p!
(x x

)
p
, (x, x

).
Din ipotezele teoremei si punand x = x
k
, se obt ine
|x
k+1
x

|
|x
k
x

|
p
=
g
(p)
(
k
)
p!
,
k
(x
k
, x

).
Rezult a
lim
k
|x
k1
x

|
|x
k
x

|
p
=
g
(p)
(x

)
p!
si metoda are ordin de convergent a p.

In continuare vom studia convergent a acestei metode.

Teorema 4.2.2 Daca funct ia g veric a urm atoarele condit ii:
(i) funct ia g transform a mult imea I
s
n I;
(ii) funct ia g veric a condit ia (4.3);
4.2. Metode cu mai mult i pasi 41
(iii) pentru orice y
1
, y
2
, . . . , y
s
, y
s+1
I este vericat a inegalitatea:
|g(y
1
, y
2
, . . . , y
s
) g(y
2
, y
3
, y
s+1
)|
1
|y
1
y
2
|+
+
2
|y
2
y
3
| + . . . +
3
|y
s
y
s+1
|,
(4.5)
unde
1
0,
2
0, . . .,
i
0 sunt numere reale care veric a
condit ia

1
+
2
+ . . . +
s
< 1, (4.6)
atunci sirul (x
n
)

n=0
generat de (4.4) este convergent oricare ar
x
0
, x
1
, . . ., x
s1
I si daca not am cu x

= lim
n
x
n
, atunci x

este
unica solut ie a ecuat iei x = (x) din intervalul I.
Demonstrat ie: Demonstram c a sirul (x
n
)

n=0
generat de (4.4) este sir
Cauchy.
Din condit ia (4.5) rezult a c a au loc urm atoarele inegalitat i:
|x
n+1
x
n
| = |g(x
ns+1
, x
ns+2
, . . . , x
n
) g(x
ns
, x
ns+1
, . . . , x
n1
)|

1
|x
ns+1
x
ns
| +
2
|x
ns+2
x
ns+1
| + . . . +
s
|x
n
x
n1
|,
(4.7)
pentru ecare n = s, s + 1, . . ..
Se va c auta o majorare pentru |x
i
x
i1
|, i = 1, 2, 3, . . .. Pentru aceasta
vom considera ecuat ia
P(u) = u
s

s
u
s1
+
s1
u
s2
. . . +
2
u
1
= 0. (4.8)
Ecuat ia (4.8) are o singur a r ad acin a pozitiv a.

Intr-adevar, dac a facem
schimbarea de variabila u =
1
t
obt inem ecuat ia echivalent a
Q(t) =
1
t
s
+
2
t
s1
+ . . . +
s
t 1 = 0,
pentru care Q

(t) > 0 dac a t > 0 deoarece

i
0 pentru i = 1, 2, . . . , s.
Rezult a deci ca ecuat ia Q(t) = 0 nu poate avea mai mult de o singur a
r ad acin a pozitiv a si deci ecuat ia P(u) = 0 nu poate avea dec at o r ad acin a
pozitiv a. Se observ a c a P(1) > 0 deoarece este vericat a inegalitatea
(4.6) si P(0) < 0. Dac a P(0) = 0 atunci exist a un num ar natural i < s
pentru care daca not am cu R(u) =
P(u)
u
i
avem R(0) < 0 si R(1) > 0.
42 Capitolul 4. Metode cu ordin de convergent a superior
Din cele de mai sus rezulta c a ecuat ia P(u) = 0 are o singur a r ad acin a
pozitiv a si subunitara.

In rat ionamentul de mai sus ne-am bazat pe
faptul ca exist a cel put in un num ar natural i s pentru care
i
> 0 n
caz contrar funct ia g ar coincide cu funct ia constant a si problema pusa
nu ar avea sens.
Not am cu p r ad acina ecuat iei P(u) = 0, care veric a relat ia 0 < p < 1.
Se observa c a exist a un num ar real si pozitiv astfel ncat dac a not am
cu
i
= |x
i
x
i1
|, i = 1, 2, . . ., atunci au loc inegalit at ile
()
1
,
2
p, . . . ,
s
p
s1
.
Putem lua de exemplu
= max
_

2
p
, . . . ,

s
p
s1
_
.
Din sistemul de inegalit at i (4.7) deducem:

s+1
=
s

s
+
s1

s1
+ . . . +
1

1
;

s+2
=
s

s+1
+
s1

s
+ . . . +
1

2
;
.
.
.

s+t
=
s

s+t1
+
s1

s+t2
+ . . . +
1

t
;
.
.
.
Din relat iile de mai sus, din (*) si din faptul ca p este rad acina ecuat iei
P(u) = 0 rezult a urm atoarele inegalitat i:

s+1
=
s
p
s1
+
s1
p
s2
+ . . . +
1
=
= (
s
p
s1
+
s1
p
s2
+ . . . +
1
) p
s
.
Analog ar at am c a au loc inegalit at ile

s+t
p
s+t1
, t = 1, 2, . . . (4.9)
Demonstram acum c a sirul (x
n
)

n=0
generat de (4.4) veric a condit ia lui
Cauchy si anume vom avea:
|x
n+m
x
n
| =
m1

i=0
|x
n+i+1
x
n+i
| =
m1

i=0

n+i


m1

i=0
p
n+i1

p
n1
1 p
,
(4.10)
4.2. Metode cu mai mult i pasi 43
care ne arata c a pentru orice > 0 exist a un num ar N() astfel ncat
|x
n+m
x
n
| < pentru orice n > N() si pentru orice num ar natural m.
Din faptul c a sirul (x
n
)

n=0
este sir Cauchy rezult a c a el este con-
vergent. Fie x

= lim
n
x
n
, atunci trecand la limit a n inegalitatea (4.10)
pentru m obt inem:
|x

x
n
|
p
n1
1 p
, n = 1, 2, . . .
Din condit ia (4.5) care asigur a continuitatea funct iei g, rezulta faptul x

veric a ecuat ia considerat a.

Ca exemplu vom indica dou a moduri n care se pot obt ine si alte
metode de iterat ie de tip Newton.
Fie funct ia h : I
2
R care se bucura de proprietatea c a restrict ia ei
la diagonala mult imii I
2
coincide cu f, unde f este funct ia ce deneste
ecuat ia (4.1), adic a
h(x, x) = f(x) (4.11)
pentru orice x I.
Fie I = [a, b]. Presupunem pentru nceput ca funct ia h admite
derivate part iale n raport cu ecare din variabilele sale, pentru orice
(x, y) (a, b) (a, b).
Pentru rezolvarea ecuat iei (4.1) consideram urm atorul procedeu it-
erativ
x
n+1
= x
n

f(x
n
)
h

x
(x
n
, x
n
)
; n = 0, 1, . . . , (4.12)
unde prin h

x
am notat derivata part ial a a funct iei hn raport cu variabila
x. Aceasta metod a nu este altceva decat o variant a a metodei lui Newton.
Presupunem n continuare ca funct ia h veric a condit ia (4.11) si
consideram pentru rezolvarea ecuat iei (4.3) urmatorul procedeu iterativ:
x
n+1
= x
n

h(x
n
, x
n1
) + h

y
(x
n
, x
n1
)(x
n
x
n1
)
h

x
(x
n
, x
n1
)
; (4.13)
n = 1, 2, . . . .
Utilizand metoda (4.13) obt inem un sir de numere reale (x
n
)

n=0
care
daca este convergent, atunci limita sa este chiar r ad acina ecuat iei (4.3).
Dac a x

= lim
n
x
n
, atunci pentru n din (4.13) deducem:
x

= x

h(x

, x

) + h

y
(x

, x

)(x

)
h

x
(x

, x

)
de unde rezulta h(x

, x

) = 0, adic a f(x

) = 0.
44 Capitolul 4. Metode cu ordin de convergent a superior
4.3 Metoda lui Cebsev
Fie f C
(p+1)
([a, b]) si x

(a, b) o solut ie a ecuat iei f(x) = 0.

Presupunem ca f

(x) = 0 pe [a, b]; atunci exist a funct ia invers a a lui f,

denit a pe [f(a), f(b)] si n plus este de p +1 ori derivabil a. Utiliz and
formula lui Taylor, avem
(z) = (y) +
p

i=1

(i)
(y)
i!
(z y)
i
+

(p+1)
()
(p + 1)!
(z y)
(p+1)
, (y, z).
Lu am z = 0 si y = f(x); se vede atunci ca (0) = x

, deoarece
f(x) = y x = (y) si ca (f(x), f(x

)), prin urmare, exist a un

(x, x

) astfel ncat f() = . Not am a

i
(x) =
(i)
[f(x)] si obt inem
x

= x +
p

i=1
(1)
i
a
i
(x)
i!
f(x)
i
+ (1)
p+1

(p+1)
[f()]
(p + 1)!
f(x)
p+1
. (4.14)
Not am
F(x) = x +
p

i=1
(1)
i
a
i
(x)
i!
f(x)
i
,
si lua F ca funct ie de iterat ie. Obt inem atunci metoda
x
k+1
= F(x
k
), (4.15)
numit a metoda lui Cebsev.
Teorema 4.3.1 Daca
(p+1)
(0) = 0 atunci metoda lui Cebsev are or-
dinul de convergent a p + 1.
Demonstrat ie: Scriem funct ia F sub forma
F(x) = x

[f(x)]f(x) + f(x)
2
p

i=2
(1)
i
a
i
(x)
i!
f(x)
i2
si not am
g(x) =
p

i=2
(1)
i
a
i
(x)
i!
f(x)
i2
.
Obt inem
F

(x) = 1

[f(x)]f

(x)f(x)

[f(x)]f

(x)+
4.3. Metoda lui Cebsev 45
+2f(x)f

(x)g(x) + f(x)
2
g

(x).
Deoarece

[f(x)]f

(x) = 1, rezult a c a F

(x

) = 0 si metoda lui Cebsev

este convergent a. Pun and n relat ia (4.14) x = x
k
, obt inem
x

x
k+1
= (1)
p+1

(p+1)
[f(
k
)]
(p + 1)!
f(x
k
)
p+1
,

k
(x
k
, x

).
Pe de alt a parte
f(x
k
) = f(x
k
) f(x

) = (x
k
x

)f

(
0
k
),

0
k
(x
k
, x

) si prin urmare,
lim
k
|x
k+1
x

|
|x
k
x

|
p+1
=

(p+1)
(0)
(p + 1)!
f

(x

)
p+1
.
Deci metoda lui Cebsev are ordin de convergent a p + 1.
Calculul coecient iilor a
i
se poate face prin derivarea succesiva a
identitat ii [f(x)] x. Obt inem

[f(x)]f

(x) = 1,

[f(x)]f

(x)
2
+

[f(x)]f

(x) = 0,
. . . . . . . . .
de unde rezulta urm atoarele formule care ne dau pe a
i
(x) recursiv
a
1
(x)f

(x) = 1,
a
2
(x)f

(x)
2
+ a
1
(x)f

(x) = 0,
. . . . . . . . . .
Primele dou a valori sunt
a
1
(x) = f

(x)
1
, a
2
(x)) f

(x)f

(x)
3
.
4.3.1 Cazuri particulare
(i) Pentru p = 1 formula de recurent a (4.15) devine
x
k+1
= x
k

f(x
k
)
f

(x
k
)
,
adica reobt inem metoda lui Newton. Din teorema 4.3.1 rezult a c a
metoda lui Newton are convergent a p atratica.
46 Capitolul 4. Metode cu ordin de convergent a superior
(ii) Pentru p = 2 se obt ine urmatoarea metod a de tip Cebsev cu or-
dinul trei de convergent a
x
k+1
= x
k

f(x
k
)
f

(x
k
)

f

(x
k
)f(x
k
)
2
2f

(x
k
)
3
.
(iii) Pentru p = 3 obt inem urmatoarea metod a cu ordinul patru de
convergent a
x
k+1
= x
k

f(x
k
)
f

(x
k
)

(x
k
)f(x
k
)
2
2f

(x
k
)
3

f
3
(x
k
)
3!
f

(x
k
)f

(x
k
) 3f

(x
k
)
(f

(x
k
))
4
.
4.4 Metoda lui Steensen
Sa presupunem c a am reusit sa punem ecuat ia:
f(x) = 0,
sub urmatoarea form a echivalent a
g(x) x (x) = 0,
unde presupunem ca punctele xe ale funct iei coincid cu rad acinile
ecuat iei f(x) = 0.
Presupunem ca pe intervalul I funct ia g are o funct ie inversa si n
acest interval este cont inut a o singur a r ad acin a x

a acestei ecuat ii.

Not am cu x
0
o aproximat ie init ial a a r ad acinii x

si construim sirul
denit n felul urm ator:

x
0
0
= x
0
;
x
0
1
= (x
0
0
);
x
0
2
= (x
0
1
);
. . . . . . . . .
x
0
n
= (x
0
n1
).
(4.16)
Folosind acum n polinomul de interpolare inversa, drept noduri de in-
terpolare valorile y
0
i
= g(x
0
i
), i = 0, 1, . . . , n, putem obt ine aproximat ia
urmatoare a r ad acinii x

cu formula:
x
1
=
0
(0)
n

i=0
x
0
i
y
0
i

0
(y
0
i
)
,
4.4. Metoda lui Steensen 47
unde prin
0
(y) am notat polinomul

0
(x) =
n

j=0
(y y
0
j
).
Consideram x
k
o aproximat ie oarecare a r ad acinii x

a ecuat iei n cauz a,

atunci aproximat ia x
k+1
o vom obt ine n felul urm ator:

x
k
0
= x
k
;
x
k
1
= (x
k
0
);
x
k
2
= (x
k
1
);
. . . . . . . . .
x
k
n
= (x
k
n1
),
(4.17)
si not am cu y
k
i
= g(x
k
i
), i = 0, 1, . . . , n si cu
k
(y) =
n

i=0
(y y
k
i
), atunci
avem:
x
k+1
=
k
(0)
n

i=0
x
k
i
y
k
i

k
(y
k
i
)
, (4.18)
k = 0, 1, . . . ,.
Metoda iterativ a obt inut a mai sus poart a denumirea de metoda general a
a lui Aitken - Steensen.
4.4.1 Cazuri particulare
1. Cazul n = 1. n acest caz, dac a x
0
este aproximat ia init ial a a
r ad acinii x

a ecuat iei n cauz a, avem:

x
0
0
= x
0
;
x
0
1
= (x
0
0
) = (x
0
);
y
0
0
= g(x
0
0
) = x
0
(x
0
);
y
0
1
= g(x
0
1
) = (x
0
) ((x
0
)).
Folosindn acest caz polinomul de interpolare invers a sub forma lui
Newton, vom deduce pentru x
1
urmatoarea expresie:
x
1
= x
0

g(x
0
)
[x
0
, (x
0
); g]
,
48 Capitolul 4. Metode cu ordin de convergent a superior
adica
x
1
= x
0

[x
0
(x
0
)]
2
x
0
2(x
0
) + ((x
0
))
.
Deci n forma general a
x
k+1
= x
k

[x
k
(x
k
)]
2
x
k
2(x
k
) + ((x
k
))
, k = 0, 1, . . . , . (4.19)
2. Cazul n = 2. Dac a not am iar asi cu x
0
aproximat ia init ial a a
r ad acinii x

a ecuat iei n cauz a, atunci vom avea:

x
0
0
= x
0
;
x
0
1
= (x
0
0
) = (x
0
);
x
0
2
= (x
0
1
) = ((x
0
)).

Inlocuind n formula
x
4
= x
3

f(x
3
)
[x
2
, x
3
; f]

[x
1
, x
2
, x
3
; f]f(x
2
)f(x
3
)
[x
1
, x
2
; f][x
1
, x
3
; f][x
2
, x
3
; f]
,
nodurile de interpolare x
1
= x
0
, x
2
= (x
0
si x
3
= ((x
0
)),
x
4
= x
1
si f = g, vom deduce:
x
1
= ((x
0
))
((x
0
)) (((x
0
)))
[(x
0
), ((x
0
)); g]

[x
0
, (x
0
), ((x
0
)); g][(x
0
) ((x
0
))]
[x
0
, (x
0
); g][(x
0
), ((x
0
)); g]

[((x
0
)) (((x
0
)))]
[x
0
, ((x
0
)); g]
(4.20)
si n general dac a am calculat aproximat ia x
k
, atunci o nou a
aproximat ie x
k+1
se obt ine astfel:
Calculam nodurile x
k
0
, x
k
1
, x
k
2
cu ajutorul formulelor

x
k
0
= x
k
;
x
k
1
= (x
k
0
) = (x
k
);
x
k
2
= (x
k
1
) = ((x
k
)).
4.5. Metoda lui Traub 49
Procedand acum ca si n cazul formulei (4.20) vom obt ine:
x
k+1
= ((x
k
))
((x
k
)) (((x
k
)))
[(x
k
), ((x
k
)); g]

[x
k
, (x
k
), ((x
k
)); g][(x
k
) ((x
k
))]
[x
k
, (x
k
); g][(x
k
), ((x
k
)); g]

[((x
k
)) (((x
k
)))]
[x
k
, ((x
k
)); g]
,
(4.21)
unde k = 0, 1, . . . ,.
Folosind metoda iterativ a general a (4.18) se pot obt ine metode iter-
ative de tip Aitken - Steensen n cazul n = 3, n = 4, . . .
4.5 Metoda lui Traub
Presupunem ca
(p)
este continu a n vecin atatea lui x

. Fie (x) = x

(j)
(x

) = 0, j = 1, 2, . . . , p 1;
(p)
(x

) = 0. Din teorema lui Taylor

avem
x
i+1
= (x
i
) = x

+

(p)
(
i
)
p!
(x
i
x

))
p
, (4.22)
unde min(x

, x
i
) <
i
< max(x
i
, x

). Din aceasta obt inem urmatoarea

teorem a:
Teorema 4.5.1 Fie o funct ie iterativa cu un singur punct de start si
e
(p)
continu a ntr-o vecin atate a lui x

. Atunci e de ordin p daca

si numai dac a
(x

) = x

,
(j)
(x

) = 0, j = 1, 2, . . . , p 1,
(p)
(x

) = 0.

In plus
e
i+1
e
p
i

(p)
(x

)
p!
,
unde am notat e
i
= x
i
x

.
50 Capitolul 4. Metode cu ordin de convergent a superior
Aceasta este o teorema de existent a, deoarece este dicil s a construim
o funct ie iterativ a () = (f; ) astfel ca
(j)
(x

) = 0, j = 1, 2, . . . ,
pentru orice f. Se pot construi algoritmi pentru generarea de funct ii de
iterat ie de toate ordinele.
Condit iile n care x
i
x

sunt date mai jos.

Teorema 4.5.2 Fie
(p)
continu a n intervalul
J = {x; |x x

| |x
0
x

|}.
Fie x
n+1
= (x
n
), n N, C
(p)
(J). Daca
|
(p)
(x)|
p!
M, () x J (4.23)
si
M|e
0
|
p1
< 1, e
0
= x
0
x

, (4.24)
atunci
i) x
i
J, i = 1, 2, . . .,
ii) (x
n
) converge c atre x

, av and ordinul de convergent a cel put in egal

cu p. (vezi [?]).
Demonstrat ie: Evident x
0
J. Presupunem ca x
i
J. Rescriem
(4.22) ca
e
i+1
= M
i
e
p
i
, M
i
=

(p)
(
i
)
p!
(4.25)
Atunci din (4.23), (4.24), (4.24) si prin denit ia lui J, obt inem
|e
i+1
| M|e
i
| M|e
0
|
p1
|e
0
| |e
0
|
De aici rezulta c a x
i+1
J si concluzionam c a |e
i+1
| M|e
i
|
p
, i = 0, 1, . . .
ceea ce implica |e
i
| M
1+p+...+p
i1
|e
0
|
p
i
. De aici avem
|e
i
| M
[
1
p1
(M|e
0
|)
p
i
p1
, p > 1, (4.26)
|e
i
| M
i
|e
0
|, p = 1, (4.27)
4.5. Metoda lui Traub 51
Din formula (4.24) rezult a c a e
i
0.
De asemenea se observa c a relat iile (4.26) si (4.27) dau limitele de
eroare dupa pasul i. Se observ a c a dac a p = 1 (convergent a liniar a sau
de prim ordin), condit ia de convergent a este |

| < 1 n vecin atatea lui

x

. Dac a p > 1 (convergent a liniara) exist a ntotdeauna o vecin atate a

lui x

, pentru care iterat ia converge.

O metod a de ordinul doi cere evaluarea lui f si f

, o metod a de ordinul
trei cere evaluarea lui f, f

, f

, etc. Aceasta sugereaza c a funct iile itera-

tive de ordin p cer ntotdeauna evaluarea a cel put in p funct ii si de fapt cer
evaluarea a cel put in f, f

, . . . , f
(p1)
. Faptul c a aceasta este ntradev ar
cazul pentru funct iile iterative cu un singur punct de start, este esent a
teoremei fundamentale a funct iilor iterative cu un singur punct de start.
4.5.1 Cateva funct ii iterative cu un singur punct de
start
Fie f

nenul a ntr-o vecinatate a lui x

si e f
(s)
continu a n aceast a
vecin atate. Atunci f are o inversa F si F

este continu a ntr-o vecinatate

a lui 0. Fie q(t) polinomul a c arui prima derivat a s 1 se potriveste cu
F n punctul y = f(x). Atunci
F(t) = q(t) +
F
(s)
[(t)]
p!
(t y)
s
,
q(t) =
s1

j=0
F
(j)
(y)
j!
(t y)
j
unde (t) se a a limitat de y si t. Denim
E
s
(x) = q(0) =
s1

j=0
F
(j)
(y)
(y)
j
j!
, y = f(x).
Am aratat c a E
s
este de ordinul s n paragraful 4.3.

In particular (vezi
4.3.1) obt inem
E
2
(x) = x u(x) (Newton Raphson),
E
3
= E
2
A
2
u
2
,
E
4
= E
3
(2A
2
2
A
3
)u
3
,
52 Capitolul 4. Metode cu ordin de convergent a superior
unde u =
f
f

, A
i
=
f
(i)
i!f

.
Exemplu: Consideram f(x) = x
n
A, cu nntreg si A > 0. Dac a n 2
aceasta conduce la o formul a pentru r ad acin a de ordinul n; dac a n = 1
aceasta conduce la o formul a pentru reciproca lui A. Avem:
F(y) = (A + y)
1
n
,
F
(j)
(y) = x
1jn
j1

k=0
_
1
n
k
_
.
Atunci
E
s
= x + x
s1

j=1
1
j!
_
A x
n
nx
n
_
j
j1

k=0
(1 kn).

In particular,
E
2
=
x
n
_
n 1 +
A
x
n
_
.
Dac a n = 1,
E
s
= x
s1

j=0
(1 Ax)
j
, x

= x

j=0
(1 Ax)
j
.
Seria geometrica converge pentru |1 Ax| < 1, adic a 0 < x <
2
A
,
av and suma
1
A
. Exist a un num ar de metode generale pentru a deriva
funct ia iterativ a cu un singur punct de start, de orice ordin. Funct ia
iterativ a E
2
ne furnizeaza metoda lui Newton - Raphson. Funct ia E
3
,
este data de solut ia ecuat iei n t
0 = f(x) + f

(x)(t x) +
1
2
f

(x)(t x)
2
.
4.6

Imbunatat irea ordinului de convergen-
t a
O metod a de construct ie a funct iilor iterative de ordin p +1 care cer
p evalu ari ale lui f si una a lui f

este bazat a pe urm atoarea teorem a:

4.6.

Imbunat at irea ordinului de convergent a 53
Teorema 4.6.1 Fie de ordinul p. Atunci
(x) = (x)
f[(x)]
f

(x)
este de ordinul p + 1.

In plus daca denim

j+1
(x) =
j
(x)
f[
j
(x)]
f

(x)
,
1
(x) = x,
atunci
p
(x) este de ordinul p. (vezi [?]).

In particular,

3
(x) = x u(x)
[x u(x)]
f

(x)
, u(x) =
f(x)
f

(x)
,
este de ordinul trei.
Un exemplu interesant de funct ie iterativ a de ordin superior, cu mai
multe puncte de start este furnizat a de relat ia
(x) = x u(x)
f[x u(x)] f(x)
2f[x u(x)] f(x)
.
Aceasta foloseste dou a evalu ari ale lui f si una a lui f

dar este de ordinul

patru. Aceast a funct ie iterativ a are urm atoarea interpretare geometrica:
Fie z = x u(x). Fie P jumatatea liniei tangente n [x, f(x)], care se
a a ntre punctele [x, f(x)] si [z, 0]. Atunci (x) este intersect ia cu axa
x-lor a dreptei care trece prin P si [z, f(z)] (vezi gura 6).
A(x,f(x))
P
D(z,f(z))
B(z,0) x
x
*
x
1
Fig. 6
54 Capitolul 4. Metode cu ordin de convergent a superior
4.6.1 Aplicat ie (Metoda lui Romberg)
Caut am o formul a de aproximare pentru

A, astfel ncat s a aib a

ordinul trei de convergent a. Pentru aceasta plec am de la urm atoarea
ecuat ie
f(x) = x
d
(x
2
A) = 0, x > 0, A > 0.
Stim ca funct ia de iterat ie
(x) = x
f(x)
f

(x)
,
are ordinul mai mare sau egal cu doi. Ne propunem s a-l g asim pe d astfel
ncat
x
n+1
= (x
n
)
sa aib a ordinul de convergent a trei. Calcul am derivatele funct iei f pan a
la ordinul doi.
f(x) = x
(2+d)
Ax
d
,
f

(x) = (2 + d)x
1+d
dAx
d1
,
f

(x) = (2 + d)(1 + d)x

d
d(d 1)Ax
d2
,
Punem condit iile
(

A) =

A,

A) = 0,

A) = 0, . . . ,
(x) = x
(x
2
A)x
d
x
d1
[(2 + d)x
2
dA]
= x x
x
2
A
(2 + d)x
2
dA
. (4.28)
Atunci obt inem

= 1
f

2
ff

2
= f
f

2
,

A) = 0

=
f

+ f
_
f

2
_

.
Pun and condit ia

A) = 0, g asim
f

A) = 0,
deci
(2 + d)(1 + d) d(d 1) = 0,
4.6.

Imbunat at irea ordinului de convergent a 55
de unde rezulta d =
1
2
.

Inlocuind valoarea lui dn relat ia (4.28) obt inem
(x) = x x
x
2
A
3
2
x
2
+
1
2
A
,
deci gasim funct ia iterativ a
(x) = x
x
2
+ 3A
3x
2
+ A
,
cu ordinul trei de convergent a. Sirul (x
n
)
n0
, cu x
n+1
= (x
n
), x
0
=
A+1
2
constituie metoda lui Romberg, pentru determinarea rad acinii patrate.
Observat ia 4.6.1 Deci, n loc sa rezolv am cu metoda tangentei ecuat ia
x
2
A = 0, este mai avantajos sa aplic am metoda tangentei ecuat iei
echivalente
1

x
(x
2
A) = 0, x > 0.