Sunteți pe pagina 1din 6

CURRICULUM DIFERENTIAT SI PERSONALIZAT

y Structura y Organizarea diferentiata sau

personalizata a continuturilor curriculare

y Diferentierea curriculara in viziunea UNESCO y Principii de elaborare a unui curriculum diferentiat pentru elevii supradotati

Daca CDS curriculumul la decizia scolii - exprima valente noi, democratice si de descentralizare ale

elaborarii si curriculare la nivelul unei institutii scolare, la nivel individual - acest lucru se realizeaza prin operatiile de adaptare, diferentiere si personalizare. Adaptarea curriculara la nivel individual exprima 2 tipuri semnificative de relevanta curriculara (Cretu, C,1998): - CEA APTITUDINALA formele si nivelele de manifestare a capacitatii unui anumit individ; - CEA PSIHOLOGICA nevoile cognitive, afective si etice ale individului.

Organizarea diferentiata sau personalizata a continuturilor curriculare

Acest tip de organizare vizeaza in esenta adaptarea procesului de instruire la posibilitatile aptitudinale, la nivelul intereselor cognitive, la ritmul si la stilul de invatare al elevului. Politica educationala de diferentiere curriculara exprima trecerea de la o scoala pentru toti la o scoala pentru fiecare. Aceasta strategie de organizare curriculara se inscrie in reforma curriculara din Romania, fiind recomandata: - din considerente psihopedagogice; - ca o directie a integrarii si compatibilizarii proceselor educationale in spatiul euroatlantic.

Adaptarea curriculara in raport cu caracteristicile si potentialul individual se poate referi la diferite si variate nivele, de la cel submediu si cu intarzieri la supramediu si la copii supradotati. Din perspectiva profesorului diferentierea experientei de invatare a unui elev poate avea in vedere: continuturile metodele de predare invatare (instruire) mediul psihosocial al clasei standardele de performanta etc.

SPECIFICUL DIFERENTIERII CURRICULARE Se poate realiza pentru unul sau mai multi elevi si presupune mai intai o evaluare a distantei elevului respectiv fata de obiectivele (de norma, ale programei) instruiriiRealizarea propriu-zisa poate presupune programe de recuperare (ratrapare) pentru cei ce ating nivelul de cunostinte cerut de programa, dar si programe speciale, de imbogatire sau aprofundare pentru elevii care depasesc nivelul general al unui grup scolar. DIFERENTIEREA CURRICULARA IN VIZIUNEA UNESCO
UNESCO a dezvoltat un suport de instruire pentru profesori, cu

scopul de a-i ajuta pe ace tia s n eleag i s utilizeze curriculumul diferen iat n clase i n alte medii de nv are (UNESCO Module on Curriculum Differentiation, document de lucru, septembrie 2002) Curriculum-ul diferen at este un mod de gndire, se afirm n acest material. Este un mod de gndire despre: - elevi, despre felul n care ei nva n mod real n coli; - profesori i elevi - modul n care se pred i se nva n coli; - realizarea unei instruiri colare care s r spund necesit ilor, abilit ilor i intereselor tuturor elevilor; - cum va putea fiecare dintre elevi s nve e cu succes abilit ile i conceptele pe care noi dorim s le nve e; - via a elevilor, ce i intereseaz , ce i motiveaz s nceap , s ini ieze ei n isi procesul de nv are. Diferen ierea curricular nseamn reflec ia asupra pred rii i nv rii n modalit i noi i diferite, n mod continuu i flexibil. Din aceast perspectiv nu poate fi vorba de un nceput i de un sfr it, de lucruri corecte sau incorecte, de re ete sau de ingrediente infailibile. Este vorba mai degrab o filosofie lucrativ despre cei care nva , despre predare i despre nv are. A aborda astfel lucrurile constituie o strategie eficient de predare-nv are, cu focalizare pe curriculum. Informa ia despre diferen ierea curricular este prezentat n ase unit i: 1. Curriculum-ul diferen iat: diferen e, evaluare i componente curriculare; 2. Particularit ile elevilor: experien a personal , interese i profil de nv are; 3. Strategii ecologice; 4. Strategii de instruire; 5. Strategii de evaluare i examinare; 6. Sinteza.

PRINCIPII DE ELABORARE A UNUI CURRICULUM DIFERENTIAT PENTRU ELEVII SUPRADOTATI (CU DISPONIBILITATI APTITIDINALE INALTE, CRETU, 1998)

Literatura in acest domeniu este in dezvoltare, dar conceptiile despre ce anume inseamna copiii supradotati sunt destul de

variate. Printre caracteristicile definitorii ale acestui grup de copii se disting: Aptitudini cognitive superioare Curiozitate intelectual Sensibilitate i creativitate Intensitatea motiva iei Capacitate afectiv evoluat (Minsterul Educatiei din Ontario, 1984).

Dupa Cretu (1998) principiile necesare in diferentierea curriculara la acesti copii sunt: 1. Continuturile curriculare pentru elevii dotati si talentati ar trebui sa fie organizate asa incat sa includa idei, probleme si teme mai elaborate, mai complexe si mai profunde. 2. Curriculum-ul pentru acesti elevi ar trebui sa permita dezvoltarea si aplicarea deprinderilor de gandire creativa si productiva. 3. Continuturile curriculare ar trebui sa faca pe elevi capabili sa exploreze constant cunostintele si informatiile noi, sa dezvolte o atititudine de valorizare a studiului. 4. Curriculum-ul ar trebui sa incurajeze deschiderea catre selectivitate si sa foloseasca resurse specializate si adapatate. 5. Prin curriculum este necesar sa se promoveze initiativa proprie, precum si invatarea si dezvoltarea auto-dirijata. 6. Curriculum-ul pentru acesti copii ar trebui sa sustina dezvoltarea capacitatii de cunoastere de sine si de intelegere a

relatiilor cu altii, cu institutiile sociale, cu natura si cultura. 7. Evaluarile curiculare pentru acesti elevi ar trebui conduse in concordanta cu principiile prioritare stabilite, cu accent pe abilitatile de gandire supramedii, pe creativitate si excelenta in performanta si produse.