P. 1
C6 Simulare Spice

C6 Simulare Spice

|Views: 194|Likes:
Published by popdanyplayer

More info:

Published by: popdanyplayer on Jan 22, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/03/2015

pdf

text

original

MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 121

VI. MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI
ANALIZA SPICE

În categoria programelor pentru simularea şi analiza circuitelor electronice,
versiunea SPICE (Simulation Programme with Integrated Circuits Emphasis) a
devenit standard în domeniu. Programul original SPICE a fost dezvoltat la
Universitatea Berkeley şi a fost pus la dispoziţia publicului în anul 1975. […]
Mediul de simulare şi analiză a circuitelor electronice conceput după standardul
SPICE, permite:
- descrierea schemelor:
- în mod grafic, prin editarea schemei electrice a circuitului cu ajutorul
unui editor grafic intern sau extern;
- în mod text, prin crearea fişierului de intrare folosind un editor de text
extern (ex. Notepad) sau editorul propriu;
- simularea circuitelor analogice, digitale sau mixte;
- analiza grafică a formelor de undă;
- generarea de stimuli pentru excitarea schemelor.

VI.1. Tipuri de analize SPICE
Mediile SPICE permit simularea comportării schemelor care conţin circuite
analogice, circuite digitale şi circuite mixte (digitale şi analogice).
Toate analizele care se pot efectua în programele de tip SPICE, utilizează
algoritmi iterativi. În cadrul fiecărui algoritm se începe cu un set de tensiuni în noduri,
şi la fiecare iteraţie se calculează un nou set care să fie cât mai aproape de soluţiile
date de legile lui Kirchoff, privind tensiunile şi curenţii.
Analiza de curent continuu (.DC) permite determinarea punctului static de
funcţionare al circuitului electronic analizat, cu bobinele în scurtcircuit şi
condensatoarele în gol. Calculul punctului static de funcţionare (.OP) presupune
determinarea tensiunilor în noduri şi/sau a curenţilor şi puterilor disipate şi a
parametrilor de model pentru toate dispozitivele semiconductoare şi sursele controlate
neliniare din circuit. Analiza DC permite şi determinarea funcţiei de transfer (.TF) şi a
senzitivităţii (.SENS).
Analiza de DC se face în mod automat înaintea unei analize de curent alternativ,
în scopul liniarizării circuitului. Instrucţiunea pentru analiza DC are una din formele:
.DC [LIN] Nume_sursă V_start V_stop V_incr
.DC [OCT][DEC] Nume_sursă V_start V_stop Nr_puncte
.DC Nume_sursă List_valori
şi conduce la obţinerea curbei de transfer în curent continuu, în care valoarea sursei de
curent continuu, cu numele Nume_sursă, este modificată liniar, în octave sau decade,
între valoarea iniţială V_start şi valoarea finală V_stop, cu pasul V_incr, sau printr-un
număr de puncte, Nr_puncte.
Observaţie: În sintaxa tuturor instrucţiunilor, parametrii precizaţi între paranteze
drepte (ex. [LIN]) au caracter opţional.
Problemele de convergenţă apar la circuitele cu reacţii simple sau multiple,
circuitele cu histerezis şi circuitele care lucrează în puncte critice şi blochează
efectuarea tuturor celorlalte tipuri de analize.
122 CAPITOLUL VI
În aceste situaţii nu se recomandă efectuarea analizei DC deoarece, la un
moment dat, algoritmul se va bloca într-un punct în care sunt posibile două sau mai
multe soluţii. În asemenea cazuri se recomandă analiza de regim tranzitoriu cu stimuli
de intrare de tip rampă lentă.
În cadrul analizei de curent alternativ (.AC), variabilele de ieşire se calculează
ca funcţii de frecvenţă, într-un domeniu specificat de utilizator. Analiza AC permite şi
determinarea zgomotului la intrare şi ieşire (.NOISE).
Instrucţiunea pentru analiza AC, în domeniul frecvenţă, în decade, octave sau
liniar, între limitele F_start şi F_stop are una din formele:
.AC [LIN] [OCT] [DEC] Nr_puncte F_start F_stop
unde: Nr_puncte reprezintă numărul total de puncte la analiza AC;
F_start < F_stop < 0.
Pentru analiza AC este nevoie ca modelul circuitului să conţină cel puţin o
sursă independentă de curent alternativ de semnal mic.
Analiza de regim tranzitoriu (.TRAN) calculează variabilele de ieşire ca
funcţii de timp, într-un interval specificat de utilizator. Analiza TRAN permite şi
determinarea componentelor spectrale (.FOUR) ale semnalelor periodice (amplitudine
şi fază). Instrucţiunea pentru analiza de regim tranzitoriu determină răspunsul
circuitului în domeniul timp, cu pasul Pas_timp până la momentul Timp_final, şi are
forma:
.TRAN Pas_timp Timp_final [Timp_start [Timp_max]]
La apariţia unor probleme de convergenţă se recomandă:
- modificarea toleranţei relative (ex. de la 0,001 la 0,01);
- modificarea numărului de iteraţii (ex. 50 sau mai mic, VTOL de la 1µV
la 1 mV, ABSTOL de la 1 pA la 1 nA).

VI.2. Modelarea comportamentală
Modelarea comportamentală reprezintă un procedeu de descriere a
funcţionalităţilor unor componente sau grupuri de componente, fără specificarea
structurii acestora (procedeu de emulare). Se apreciază că modelarea comportamentală
reprezintă o tehnică de modelare.
Modelele rezultate pot emula, pe lângă caracteristicile ideale, şi un număr
suficient de detalii ale fenomenelor reale de interes. Mulţimea modelelor folosite este
structurată pe trei nivele:
- nivelul primitiv, care permite descrierea schemelor (circuitelor) cu ajutorul
unui set standard de componente predefinite;
- nivelul structural - funcţional, care permite descrierea unor detalii structurale
cu ajutorul unor elemente de tip funcţional;
- nivelul abstract, care permite descrierea schemelor, fără nici o referire la
structura fizică a acestora.

VI.2.1. Modelarea comportamentală la nivel primitiv
Pentru descrierea circuitelor (schemelor), fişierul de date de intrare se formează
pe baza topologiei circuitului şi a unui set de comenzi.
Simulatoarele analogice calculează curenţi şi tensiuni, iar simulatoarele digitale
calculează stări logice. Opţiunea de simulare digitală permite simularea unor circuite
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 123
analog – digitale fără împărţirea circuitului în parte analogică şi parte digitală, şi se
bazează pe existenţa unui procesor logic şi a unor algoritmi de calcul a tranziţiilor,
întârzierilor de propagare precum şi pentru interfaţarea între componente analogice şi
digitale.
Nodurile digitale sunt acele noduri în care se conectează numai componente
digitale. Uzual, nodurile digitale au numai două nivele logice (1 şi 0), dar în practică
este necesar şi un nivel x (necunoscut). Când într-un nod se leagă componente logice
şi digitale, nodul devine unul de interfaţă. Pentru fiecare nod de interfaţă se creează
aşa-numitele blocuri de interfaţă, prin care se translatează o stare logică în tensiune şi
invers.
În descrierea circuitului, în fişierul de date de intrare, sunt obligatorii
următoarele reguli:
- în fiecare nod trebuie să fie conectate minim două elemente, excepţie făcând
nodurile liniilor de transmisie;
- fiecare element de circuit trebuie să fie conectat la cel puţin două noduri;
- circuitul nu poate conţine o buclă formată numai din surse de tensiune şi/sau
bobine;
- circuitul nu poate conţine o secţiune de circuit sau un nod legat în exterior
numai prin surse de curent şi/sau condensatoare;
- pentru fiecare nod trebuie să existe cel puţin o cale în curent continuu la
masă.
În prima linie din fişierul de date de intrare, care conţine descrierea circuitului,
trebuie să fie scris titlul, iar la sfârşitul descrierii trebuie să se găsească comanda END
(a se vedea Anexa 1).
Nodurile trebuie să fie numere întregi, pozitive, ordinea de alegere fiind
arbitrară. Masa circuitului este implicit nodul zero.
Fiecare element de circuit este specificat printr-o instrucţiune de descriere ce
conţine următoarele câmpuri:
- numele elementului;
- două sau mai multe noduri, la care este conectat;
- un nume de model sau valorile de bază ale elementului;
- alţi parametri care caracterizează elementul.
Pe prima poziţie din numele elementului de circuit nu se acceptă altă literă în
afară de cea specificată.
Orice număr poate fi urmat de unul din factorii de scală:
T = tera; G = giga; MEG = mega; K = kilo; MIL = 2,54*micro.
M = mili; U = micro; N = nano; P = pico; F = fempto.

VI.2.1.1. Modelarea surselor independente de tensiune şi curent
Sursele independente de tensiune şi curent descriu semnalele utilizate în cele
trei moduri de analiză SPICE (AC, DC, TRAN). Tensiunea la bornele unei surse de
tensiune este independentă de curentul care circulă prin sursă. Curentul care circulă
printr-o sursă de curent este independent de tensiunea la bornele sursei de curent.
Sursele independente de tensiune şi curent se descriu prin sintaxa generală:
V_nume N+ N- [[DC] VAL] [AC [VALMAG [VALPHASE]]] [TS]
I_nume N+ N- [[DC] VAL] [AC [VALMAG [VALPHASE]]] [TS]
124 CAPITOLUL VI
unde: N+, N reprezintă nodurile de conectare a sursei;
[DC] VAL - valoarea sursei în curent continuu şi poate fi omisă dacă este zero;
VALMAG, VALPHASE - valorile amplitudinii şi fazei semnalului pentru
analiza de curent alternativ de semnal mic;
TS - specificaţia de regim tranzitoriu care poate fi:
- EXP pentru o formă de undă exponenţială;
- PULSE pentru o formă de undă pulsatorie;
- PWL pentru o formă de undă cu variaţie liniară;
- SFFM pentru o formă de undă modulată în frecvenţă;
- SIN pentru o formă de undă sinusoidală.

- EXP (V1 V2 TD1 TC1 TD2 TC2)
în care parametrii au semnificaţiile:
V1 – tensiunea iniţială (valoarea implicită 0);
V2 – amplitudinea semnalului (valoarea implicită 0);
TD1, TC1 – întârzierea, respectiv constanta timpului de creştere;
TD2, TC2 – întârzierea, respectiv constanta timpului de descreştere;
Forma de undă, obţinută în regim tranzitoriu, este prezentată în Figura 6.1.


a)

b)
Fig.6.1 Stimul de tip EXP: a) semnificaţie parametri;
b) EXP(1 5 4.000e-3 750.0e-6 10.00e-3 500.0e-6)

- PULSE (V1 V2 TD TR TF PW PER)
în care parametrii au semnificaţiile:
V1 – tensiunea iniţială (valoarea implicită 0);
V2 – tensiunea de palier (valoarea implicită 0);
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 125
TD – timpul de întârziere (valoarea implicită 0);
TR – timpul de creştere;
TF – timpul de descreştere;
PW – lungimea impulsului;
PER – perioada.
Forma de undă, obţinută în regim tranzitoriu, este prezentată în Figura 6.2.

a)

b)
Fig.6.2 Stimul de tip PULSE: a) semnificaţie parametri;
b) PULSE(2 4 2.000e-3 1.000e-9 2.000e-3 1.000e-9 4.000e-3)

- PWL (T1 V1 [T2 V2 [T3 V3…]])
în care: punctele de coordonate (Ti, Vi) sunt conectate prin segmente de dreaptă;
perechile (Ti, Vi) specifică valoarea amplitudinii Vi la momentul Ti,
i=1,2,…(Fig.6.3).


Fig.6.3 Stimul de tip PWL (0 0 0.002 0.02 0.015 0.02 0.03 0.03 0.05 0.0)
126 CAPITOLUL VI
- SFFM (VOFF VAMPL FC MOD FM)
în care sursa şi parametrii au semnificaţiile (Fig.6.4):
SFFM – funcţie sinusoidală modulată în frecvenţă cu un alt semnal sinusoidal
(Single-Frequency Frequency-Modulated);
VOFF – tensiunea de offset (valoarea implicită 0);
VAMPL – amplitudinea semnalului (valoarea implicită 0);
FC – frecvenţa purtătoare;
MOD – indicele de modulaţie;
FM – frecvenţa modulatoare.


Fig.6.4 Stimul de tip SFFM (1 3 100.0e3 100 3.000e3)

- SIN (VOFF VAMPL FREQ TD DF PHASE)
unde: VOFF – tensiunea de offset (valoarea implicită 0);
VAMPL – amplitudinea semnalului (valoarea implicită 0);
FREQ – frecvenţa;
TD – timpul de întârziere;
DF – factorul de amortizare;
PHASE – faza (Fig.6.5).


a)

b)
Fig.6.5 Stimul de tip SIN: a) semnificaţie parametri; b) SIN(2 5 3.000e3 100.0e-6 0 0)
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 127
Observaţie: Sursele independente de curent se definesc identic, numele sursei
începând cu litera I, iar parametrii sunt similari ca semnificaţie.

VI.2.1.2.Modelarea elementelor pasive de circuit
Rezistenţele se descriu printr-o linie de program de forma:
R_nume N1 N2 VAL [TC1=VAL1 [TC2=VAL2]]
unde: R_nume reprezintă numele elementului de circuit în care litera R indică faptul
că elementul este o rezistenţă, iar nume indică numărul rezistenţei din
circuit (şir de caractere, care pot fi cifre, litere sau combinaţii);
N1,N2 nodurile între care se conectează rezistenţa;
VAL – valoarea rezistenţei;
TC1, TC2 – coeficienţi de variaţie ai valorii VAL cu temperatura (când nu sunt
specificaţi ei au valoarea zero).
Observaţie: Rezistenţa poate fi pozitivă sau negativă dar nu poate fi nulă.
Inductanţele şi condensatoarele se descriu prin linii de program de forma:
L_nume N+ N- VAL [IC=INCOND]
C_nume N+ N- VAL [IC=INCOND]
unde: L_nume, C_nume reprezintă numele inductanţei, respectiv al condensatorului;
N+ N- – nodurile pozitive şi negative între care se conectează bobina sau
condensatorul;
VAL – valoarea inductanţei, respectiv a condensatorului;
INCOND – condiţiile iniţiale în element (curent iniţial, respectiv tensiune
iniţială).
Inductanţele cuplate se descriu conform sintaxei generale:
K_nume L_nume_1 L_nume_2 VAL_cuplaj
K_nume L_nume_1 L_nume_2 L_nume_3 [L_nume_4] VAL_cuplaj
unde: L_nume_i este numele bobinelor cuplate;
VAL_cuplaj – coeficientul de cuplaj între bobine, cu valori 1 0 ÷ = k ;
Cea de-a doua formă se foloseşte când sunt cuplate trei, respectiv patru bobine
cu acelaşi coeficient de cuplaj.
Pentru circuitul RLC serie din Figura 6.6, analiza de regim tranzitoriu, cu o
tensiune de intrare de tip treaptă unitară (ex. V_intrare_treapta de tip pulse 0 1)
evidenţiază răspunsurile (V_ieşire) din Figura 6.7.
Prin analiza de curent alternativ se determină comportarea circuitului în gama
de frecvenţe f
max
– f
min
(ex. 10kHz – 100Hz), utilizând V1 de tip ac 1. Ştiind că
rezonanţa tensiunilor are loc la frecvenţa:
] [
2
1
0
Hz
LC
f
t
= (6.1)
se localizează punctul de trecere al fazei prin zero şi se determină frecvenţa de
rezonanţă (Fig.6.8).


Fig.6.6 Circuitul RLC serie (ex. R1 = 100O; C1 = 1µF; L1 = 25mH)
128 CAPITOLUL VI

a)

b)

c)
Fig.6.7 Răspunsuri ale circuitului RLC: a) amortizat; b) aperiodic critic; c) neamortizat


Fig.6.8 Analiza de curent alternativ
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 129
Circuitele RC din Figura 6.9 reprezintă configuraţii de tip filtru trece - jos
(FTJ), respectiv filtru trece - sus (FTS). Prin conectarea în cascadă a FTJ şi FTS se
obţine filtrul trece – bandă (FTB).


a) b)


c)
Fig.6.9 Filtre RC: a) FTJ; b) FTS; c) FTB

În cazul FTJ, analiza teoretică a variaţiilor tensiunilor din circuit în funcţie de
frecvenţa semnalului de intrare, se bazează pe următoarele relaţii:
- pentru amplitudinea tensiunii de ieşire:
( ) | |
( )
2
1
1
1 1 1
) 1 (
) 1 (
1 1 1
1
) 1 (
1
C R
V
V
C R j
V
X R
X
iesire V Amp
C
C
· · +
= ·
+
= ·
+
=
e
e
(6.2)
- pentru fază:
( ) | | ( ) 1 1 C R arctg iesire V Faza · · ÷ = e (6.3)
Relaţia (6.2) indică o variaţie descrescătoare, în funcţie de frecvenţă, a
amplitudinii, iar relaţia (6.3) indică o creştere (în modul) a fazei o dată cu frecvenţa.
Pentru ¬ = · · 1 1 1
0
C R e
1 1 2
1
0
C R
f
· ·
=
t
(6.4)
( ) ) 1 ( 707 , 0
2
) 1 (
] [
0
V
V
iesire V Amp · = = (6.5)
respectiv:
( ) | | ( )
0
0
45 1 1 ÷ = · · ÷ = C R arctg iesire V Faza e (6.6)
Prin definiţie, banda FTJ este cuprinsă între frecvenţele 0 şi f
0
, iar tensiunile de
pe rezistor şi condensator sunt tot timpul defazate la 90
0
.
Pentru schema FTJ, analiza de curent alternativ evidenţiază grafic (la scară
logaritmică, în dB) amplitudinea tensiunii de ieşire în funcţie de frecvenţă, respectiv
faza tensiunii de ieşire în funcţie de frecvenţă (Fig.6.10).
130 CAPITOLUL VI
Pentru valorile R1, C1 se determină
0
f (în ex. kHz f 591 , 1
0
= ; la frecvenţa de
tăiere f
0
, faza este de –45
0
). Din reprezentarea pe acelaşi grafic a tensiuni de ieşire şi
tensiunii pe rezistenţă se constată că acestea se intersectează la frecvenţa de tăiere.


Fig.6.10 Comportarea FTJ (ex. V1 ac 1, R1 = 10kO, C1 = 10nF)

În urma analizei de regim tranzitoriu, se pot studia armonicele semnalelor de
intrare şi de ieşire (Fig.6.11).


Fig.6.11 Analiza armonicelor (V1 de tip PULSE)

Observaţii: - comportarea FTS se analizează similar FTJ.
- comportarea în frecvenţă a FTB evidenţiază banda de trecere a filtrului
(B), la intersecţia cu dreapta 0,707 (Fig.6.12).
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 131

Fig.6.12 Comportarea FTB în frecvenţă (B = f
max
- f
min
= 1,48 kHz -0,18 kHz = 1,3 kHz)

Pentru studiul inductanţelor cuplate se consideră cele două moduri de
implementare ale transformatorului, conform Figurii 6.13: componentă de circuit,
respectiv două sau mai multe bobine cuplate, amplasate pe acelaşi miez magnetic.
Analiza de regim tranzitoriu evidenţiază diagramele de tensiune în cele două
situaţii (Fig.6.14).

Fig.6.13 Scheme de implementare a transformatorului


Fig.6.14 Analiza de regim tranzitoriu (V1 sin 0 10 50; transformatorul K1 10m 1m .99; bobinele
cuplate L1 = 10m, L2 = 1m şi K2: L1 L2 .99)
132 CAPITOLUL VI
Pentru studiul circuitelor cuplate (Fig.6.15) se analizează comportarea în
frecvenţă (analiza de curent alternativ). Aceasta permite determinarea benzii de
trecere pentru diferite valori ale coeficientului de cuplaj (Fig.6.16).


Fig.6.15 Circuite cuplate



Fig.6.16 Caracteristici de frecvenţă pentru diferite valori k (ex: R1=1O, R2=1O, C1=1µF,
C2=1µF, L1=25mH, L2=25mH; sursă de curent I1 de tip ac 10mA)

Pentru studiul fenomenului de histerezis în miez magnetic se realizează
schema de test din Figura 6.17. Analiza TRAN (Fig.6.18) evidenţiază variaţia inducţiei
magnetice în miez B(L1), în funcţie de intensitatea câmpului magnetic H(L1).


Fig.6.17 Schema de test pentru histerezis (ex. I1 sin 0 0.1 1 0, K1 MODEL= 3C80)


Fig.6.18 Variaţia B(L1) în funcţie de H(L1)
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 133
VI.2.1.3. Modelarea dispozitivelor semiconductoare
În SPICE sunt disponibile patru modele diferite de dispozitive
semiconductoare: diode, tranzistoare bipolare, tranzistoare cu efect de câmp cu
grilă-joncţiune, tranzistoare cu efect de câmp metal-oxid-semiconductor.
Dioda semiconductoare
Fiecare linie de program care descrie o diodă semiconductoare are forma:
D_nume Nod_anod Nod_catod Nume_model
unde: Nod_anod şi Nod_catod sunt nodurile la care se conectează dioda D_nume;
Nume_model – numele modelului ce va conţine parametrii specifici diodei.
Dioda semiconductoare şi modelul ei echivalent sunt prezentate în Figura 6.19.


Fig.6.19 Reprezentarea diodei semiconductoare

Linia cu modelul diodei are forma:
.MODEL Nume_model D [parametri]
iar parametrii de model se referă la: IS – curentul de saturaţie; N – coeficient de emisie
electronică; BV – tensiunea de străpungere inversă; IBV – curentul de străpungere
inversă; RS – rezistenţa parazită serie; TT – timpul de tranziţie; CJO – capacitatea
joncţiunii nepolarizate; VJ – potenţialul joncţiunii, etc.
Pentru vizualizarea caracteristicii I-U (curent prin diodă – tensiune pe diodă), se
consideră schema din Figura 6.20, în care se alege sursa de tensiune V1 de curent
continuu, respectând forma generală: [DC] <valoare tensiune>.
Pentru studiul diodei polarizate direct, în diverse domenii de variaţie a tensiunii
V1, se realizează analiza de curent continuu (Fig.6.21).


Fig.6.20 Schema de test pentru dioda semiconductoare


Fig.6.21 Caracteristica I-U a diodei D1N4009, în polarizare directă
134 CAPITOLUL VI
Pentru studiul redresării monoalternanţă cu diodă, se consideră schemele
fără/cu filtrare din Figura 6.22. Formele de undă se obţin în urma analizei de regim
tranzitoriu (Fig.6.23, 6.24).


Fig.6.22 Redresarea cu diodă fără/cu filtrare


Fig.6.23 Tensiunea de intrare şi tensiunea redresată (fără filtrare)
(ex. D1: 1N4001, 1N4005, etc.; V1: SIN 0 220 50)


Fig.6.24 Formele de undă la redresarea cu filtrare
(ex. D1: 1N4001, 1N4005, etc.; V1: SIN 0 10 50)

Tranzistorului bipolar
Fiecare linie de program care descrie un tranzistor bipolar are forma:
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 135
Q_nume N_C N_B N_E Nume_model
unde: N_C, N_B, N_E sunt nodurile la care sunt conectate colectorul, baza şi
emitorul;
Nume_model – numele modelului ce va conţine parametrii specifici
tranzistorului Q_nume.
Linia cu modelul tranzistorului bipolar (Fig.6.25) are una din următoarele
forme:
.MODEL Nume_model NPN [parametri]
.MODEL Nume_model PNP [parametri]
iar cei mai utilizaţi parametri de model sunt: IS – curentul de saturaţie; BF – factorul
de amplificare în curent (beta); ISE – curentul de saturaţie bază – emitor; ISC – curent
de saturaţie colector – bază; RB – rezistenţa bazei; RE – rezistenţa emitorului;
RC – rezistenţa colectorului; CJE – capacitatea joncţiunii bază – emitor;
CJC – capacitatea joncţiunii bază – colector; TF – timpul de tranziţie directă.


Fig.6.25 Reprezentarea tranzistorului bipolar NPN

Pentru studiul tranzistorului bipolar, respectiv trasarea caracteristicii
Ic = f(Vce), pentru Vbe = constant se consideră schema din Figura 6.26. Pentru
analiza de curent continuu se specifică sursele şi domeniile de variaţie, rezultând
familia de caracteristici Ic=f(Vce) (Fig.6.27).
Pentru studiul comportării tranzistorului bipolar în regim de amplificare se
consideră schema unui amplificator de semnal mic, în conexiune EC (Fig.6.28).
Sursa V1 generează un semnal sinusoidal (ex. frecvenţa 20 Hz – 20 kHz), care
va fi amplificat, iar V2 asigură tensiunea de polarizare (ex. dc 15). Analiza de regim
tranzitoriu (Fig.6.29) evidenţiază semnalul de intrare şi semnalul amplificat (la
“ieşire” există numai componenta alternativă a tensiunii, componenta continuă fiind
blocată de C3).


Fig.6.26 Schema de test pentru tranzistorul bipolar
136 CAPITOLUL VI

Fig.6.27 Caracteristicile Ic=f(Vce) la Vbe = constant (ex. BC 107)


Fig.6.28 Amplificatorul de semnal mic (ex: C1=50µF, C2=500µF, C3=50µF,
R1=50kO, R2=5kO, R3=0,5kO, R4=5kO, V1: sin 0 0.01 10k)


Fig.6.29 Analiza de regim tranzitoriu

Tranzistorul JFET
Fiecare linie de program care descrie un tranzistor JFET are forma:
J_nume N_D N_G N_S Nume_model
unde: N_D, N_G, N_S sunt nodurile la care sunt conectate drena, grila, şi sursa;
Nume_model – numele modelului ce va conţine parametrii specifici
tranzistorului J_nume.
Linia cu modelul tranzistorului bipolar are una din următoarele forme:
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 137
.MODEL Nume_model NJF [parametri] - pentru canal n,
.MODEL Nume_model PJF [parametri] - pentru canal p.

Tranzistorul TECMOS
Formatul general al unei declaraţii de tranzistor TECMOS este:
M_nume N_D N_G N_S N_B Nume_model [L=... W=…]
unde: N_D, N_G, N_S, N_B reprezintă nodurile la care sunt conectate drena, grila,
sursa şi substratul;
L – lungimea canalului;
W – lăţimea canalului.

VI.2.1.4. Modelarea liniilor de transmisie
Linia de transmisie ideală se descrie cu sintaxa:
T_nume Nin+ Nin- Nout+ Nout- Zo=val [TD=val] | [F=val[NL=val]]
unde: Nin+, Nin- sunt nodurile de intrare în linie;
Nout+, Nout- – nodurile de ieşire din linie;
Zo – impedanţa caracteristică.
Lungimea liniei se poate specifica fie prin întârzierea liniei TD, fie prin
frecvenţa F şi lungimea nominală NL ale liniei de transmisie în raport cu lungimea de
undă pe linie.
Sintaxa pentru linia de transmisie reală (cu pierderi) are forma:
T_nume Nin+ Nin- Nout+ Nout- Zo=val [LEN=val] [R=val] [L=val] [G=val]
[C=val]
unde: LEN este lungimea fizică a liniei;
R, L, G, C – rezistenţa, inductanţa, conductanţa şi capacitatea pe unitate de
lungime (sunt luate în considerare combinaţiile de forma: RLC, RC, RG şi LC).
Pentru studiul comportării liniilor de transmisie se consideră schema din
Figura 6.30. Analiza de regim tranzitoriu pune în evidenţă tensiunea de intrare
(nodul 2) şi tensiunea de ieşire (nodul 3), pentru situaţia ideală (Fig.6.31) şi pentru
situaţia cu pierderi (Fig.6.32).

Fig.6.30 Schema liniei de transmisie


Fig.6.31 Analiza de regim tranzitoriu pentru linia ideală (ex. Zo=50, TD=100n)
138 CAPITOLUL VI

Fig.6.32 Analiza de regim tranzitoriu pentru linia cu pierderi (ex. R=0.2, G=2M, LEN=10)

VI.2.1.5. Modelarea comutatoarelor comandate
Linia de program care descrie un comutator comandat în tensiune are forma:
S_nume N+ N- NC+ NC- Nume_model
unde: N+, N- sunt nodurile între care se conenctează comutatorul;
NC+, NC- – nodurile a căror diferenţă de potenţial comandă comutatorul.
Linia cu modelul comutatorului are forma:
.MODEL Nume_model VSWITCH [parametri]
cu parametrii:
ROn – rezistenţa în conducţie (On, implicit 1 ohm);
ROff – rezistenţa în blocare (Off, implicit 1Mohm);
VOn – tensiunea de comandă în conducţie (implicit 1V);
VOff – tensiunea de comandă în blocare (implicit 0V).
Comutatorul comandat în tensiune este, de fapt, o rezistenţă controlată în
tensiune. Când comutatorul este deschis are rezistenţa ROff, iar când este închis are
rezistenţa ROn. Între VOn şi VOff, rezistenţa variază continuu, în funcţie de tensiunea
dintre nodurile de control.
Linia de program care descrie un comutator comandat în curent are forma:
W_nume N+ N- Vc Nume_model
unde: Vc este sursa de tensiune prin care circulă curentul de control;
Linia cu modelul comutatorului are forma:
.MODEL Nume_model ISWITCH [parametri]
cu parametrii:
ROn, ROff – rezistenţa în conducţie, respectiv în blocare;
Ion, IOff – curentul de comandă în conducţie (implicit 1mA), respectiv în
blocare (implicit 0A).;
Fiecare linie de program care descrie un comutator comandat SH (Sample and
Hold) ideal are forma:
S_nume N+ N- expresie_intrare val_logica Te
în care: S_nume este componenta care eşantionează şi reţine valoarea numerică a
semnalului definit prin expresie_intrare, când val_logica este adevărată (true),
la fiecare moment de eşantionare Te; tensiunea de ieşire rămâne la valoare
constantă până la următoarea eşantionare.
În Figurile 6.33 şi 6.34 se prezintă o schemă de utilizare a comutatorului
comandat SH (S3) şi diagramele obţinute după analiza de regim tranzitoriu (expresia
de intrare este tensiunea sinusoidală din nodul 1).
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 139

Fig.6.33 Schema pentru studiul comutatorului SH


Fig.6.34 Analiza de regim tranzitoriu pentru comutatorul SH

VI.2.1.6. Modelarea circuitelor digitale
Numele componentelor digitale (porţi, bistabile, memorii RAM şi ROM,
convertoare A/D şi D/A multibit, dispozitive logice programabile, etc.) şi a
generatoarelor de stimuli începe cu litera U. Există un format pentru componente şi
unul pentru generatoarele de stimuli digitali (care aplică într-un nod o anumită formă
de undă, specificată, similar surselor de tensiune sau curent independente).
Forma generală a instrucţiunii de descriere a unei componente digitale este:
U_nume tip_primitivă [parametri] N_al_dig N_m_dig N
+ model_sincronizare model_intrare/ieşire
unde: tip_primitivă [parametri] reprezintă tipul intern al componentei digitale, urmat
opţional de un număr de parametri;
N_al_dig, N_m_dig - nodurile alimentare digitală şi masă digitală;
N - unul sau mai multe noduri de intrare sau ieşire, depinzând de tipul
primitivei şi de valoarea parametrilor acestuia;
model_sincronizare - numele modelului care descrie caracteristicile de
sincronizare ale componentei; fiecare parametru de sincronizare are o
valoare minimă, una tipică şi una maximă; valorile posibile pot fi:
0 – valoarea curentă (implicită), 1 – valoarea minimă, 2 – valoarea
tipică, 3 – valoarea maximă;
model_intrare/ieşire - numele modelului intrare/ieşire care descrie
caracteristicile de intrare/ieşire ale componentei; modelul de
intrare/ieşire digitală conţine patru circuite de interfaţă analog/digitală
şi digital/analogică.
O componentă digitală utilizează, pe lângă tipul de primitivă digitală, două
modele: modelul de sincronizare (timing model) care specifică întârzierile de
propagare şi restricţiile (caracteristici de timp) şi modelul de intrare/ieşire (I/O model)
care furnizează informaţii despre caracteristicile de intrare – ieşire ale componentelor.
Informaţiile referitoare la sincronizări sunt specifice unui dispozitiv, iar informaţiile
referitoare la caracteristicile de intrare/ieşire sunt specifice unei familii de dispozitive.
140 CAPITOLUL VI
Generatoarele de stimuli (Stimulus Generators) nu au un model de timp
separat, el fiind inclus în descrierea internă. Acestea au numai model IO, care este
urmat de specificatori referitori la unda generată şi se prezintă cu una, două, patru sau
opt ieşiri.
Pentru studiul generatoarelor de stimuli se consideră schema digitală din
Figura 6.35. În Figura 6.36 se prezintă formele de undă obţinute prin analiza de regim
tranzitoriu, pentru ieşirile digitale D(1), D(2), D(3). Ieşirile digitale D(4), D(5) sunt
obţinute cu secvenţele: (0ns 0 repeat 10 times +15ns 1 +15ns 0 endrepeat), respectiv
(0ns 0 repeat -1 times +15ns 1 +15ns 0 endrepeat).


Fig.6.35 Generatoare de stimuli digitali



Fig.6.36 Stimuli digitali

Se consideră schema unui numărător binar asincron direct (cu transport
succesiv, Fig.6.37), care înregistrează succesiunea impulsurilor aplicate la intrare în
sistemul de numeraţie binar.
Capacitatea de numărare a numărătorului binar depinde de numărul bistabililor.
Dacă n este numărul de circuite bistabile ale numărătorului acesta poate număra în
gama (0…2
n
– 1). Starea bistabililor se schimbă succesiv la fiecare tranziţie din 1 în 0
a impulsului pe intrarea de tact (Fig.6.38).
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 141

Fig.6.37 Numărător binar asincron direct, cu bistabile JK de tip 7473


Fig.6.38 Formele de undă ale numărătorului (U1: 0u 1 1u 0 2u 1 - semnalul de ştergere;
U2: 0u 0 3u 1 label=start 4u 0 5u 1 6u goto start 15 times – semnalul de tact;
U3: 0u 1 – semnalul “1” logic pentru intrările J şi K.)

Pentru studiul comportării convertoarelor se consideră schema din Figura 6.39,
care conţine un convertor A/D pe 16 biţi (AtoD Converters), ale cărui ieşiri sunt
conectate la intrările unui convertor D/A pe 16 biţi (DtoA Converters).
În Figura 6.40 sunt prezentate: semnalul analogic de la intrare, patru semnale de
la ieşirea convertorului A/D şi semnalul de la ieşirea convertorului D/A.

Observaţii:
- convertorul D/A furnizează la ieşire o mărime analogică (tensiune sau curent)
proporţională cu numărul aplicat la intrare, sub forma unei combinaţii de
variabile binare;
- legătura intrare – ieşire este o funcţie definită pe o mulţime discretă (mulţimea
numerelor aplicate la intrare) cu valori într-un anumit interval de tensiuni sau
curenţi de ieşire;
- convertorul A/D furnizează la ieşire un număr proporţional cu raportul dintre
valoarea mărimii analogice aplicate la intrare şi o mărime de referinţă.
142 CAPITOLUL VI

Fig.6.39 Schema de conversie A/D şi D/A


Fig.6.40 Formele de undă A/D şi D/A (ex. E1=V_In este o sursă definită algebric:
Function Sources)

VI.2.2. Modelarea comportamentală la nivel structural - funcţional
La nivel structural-funcţional, modelarea comportamentală se realizează
utilizând surse de tensiune sau curent, controlate în tensiune sau curent (de exemplu,
folosind surse polinomiale k – dimensionale, în urma unor procese de modelare
comportamentală, se pot implementa diverse funcţii).

MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 143
Funcţiile de transfer asociate surselor de tensiune sau curent comandate pot fi
descrise prin:
- expresii matematice;
- transformate Laplace;
- tabele cu răspunsuri în frecvenţă;
- parametrii caracteristici de filtrare.
Descrierea matematică se bazează pe realizarea unor blocuri funcţionale cu
ajutorul operatorilor fundamentali: adunare, scădere, înmulţire, împărţire (+, -, *, /) şi a
unor funcţii care permit generarea unor forme de undă complexe, respectiv: ABS(x),
SQRT(x), EXP(x), LOG(x), LOG10(x), PWR(x,y), SIN(x), COS(x), TAN(x),
ATAN(x), etc.

VI.2.2.1. Modelarea surselor comandate de tensiune şi curent
Surse de tensiune comandate în tensiune
Sursele de tensiune comandate în tensiune (Dependent Sources, VofV sau
VCVS – Voltage Controlled Voltage Source) se descriu prin sintaxa generală:
E_nume N+ N- NC1+ NC1- G
E_nume N+ N- POLY(k) N1p N1m [N2p N2m]...[Nkp Nkm] [P0 P1...Pk]
[IC=c1...[ck]]
E_nume N+ N- VALUE = {expresie}
E_nume N+ N- TABLE {expresie} = valoare_intrare, valoare_iesire
E_nume N+ N- LAPLACE {expresie} = {transformata Laplace}
E_nume N+ N- FREQ {expresie} = val_frecventa, val_amplitudine, val_faza
unde: N+, N- reprezintă nodurile de conectare a sursei E_nume;
NC1+, NC1- – nodurile între care se aplică tensiunea de comandă;
G – amplificarea sursei;
POLY(k) – sursă de tip polinomial (k indică numărul surselor de control);
N1p, N1m – primul nod pozitiv şi primul nod negativ de control;
Nkp, Nkm – nodul pozitiv k şi nod negativ k de control;
P0, P1, …Pk - coeficienţi polinomiali;
IC – condiţii iniţiale;
VALUE, TABLE, LAPLACE, FREQ – modalităţi de utilizare a funcţiei de
transfer simbolice.
Se consideră schema din Figura 6.41, în care E1 este sursa de tip VofV, iar V1
este o sursă independentă de tensiune. Valoarea tensiunii din nodul de ieşire (1) are
forma: V E 60 5 12 1 = · = (Fig.6.42).
Pentru schema practică din Figura 6.43, tensiunea generată de sursa E1 este
controlată de căderea de tensiune de pe R2 (ex. în nodul 2 tensiunea este 2 V).
Valoarea tensiunii din nodul de ieşire (1) are forma: V E 10 5 2 1 = · = (Fig.6.44).


Fig.6.41 Sursă de tip VofV
144 CAPITOLUL VI

Fig.6.42 Funcţionarea sursei de tip VofV


Fig.6.43 Sursă de tip VofV


Fig.6.44 Funcţionarea sursei de tip VofV

Surse de tensiune comandate în curent
Sursele de tensiune comandate în curent (Dependent Sources, VofI sau
CCVS - Current Controlled Voltage Source) se descriu prin sintaxa generală:
H_nume N+ N- Vc Tr
H_nume N+ N- POLY(k) Vc1 [Vc2...Vck] [P0 P1 Pk] [IC=c1...[ck]]
unde: N+, N- reprezintă nodurile de conectare a sursei H_nume;
Vc – numele sursei independente de tensiune, al cărui curent comandă sursa
H_nume;
Tr – transrezistenţa sursei;
Vc1 - numele sursei de tensiune al cărui curent este prima variabilă de control;
Vck - numele sursei de tensiune al cărui curent este variabila k de control;
P0, P1,..., Pk – coeficienţi polinomiali; IC – condiţii iniţiale;
Se consideră schema practică din Figura 6.45, în care tensiunea generată de
sursa H1 este controlată de curentul prin R1. (ex. mA R V R I 10 1200 12 1 1 ) 1 ( = = = ).
Valoarea tensiunii din nodul de ieşire (1) are forma: V m H 100 10 10 1 = · = (Fig.6.46).


Fig.6.45 Sursă de tip VofI
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 145

Fig.6.46 Funcţionarea sursei de tip VofI

Surse de curent comandate în tensiune
Sursele de curent comandate în tensiune (Dependent Sources, IofV sau
VCCS – Voltage Controlled Current Source) se descriu prin sintaxa generală:
G_nume N+ N- NC1+ NC1- Tc
G_nume N+ N- POLY(k) N1p N1m [N2p N2m]...[Nkp Nkm] [P0 P1...Pk]
[IC=c1...[ck]]
G_nume N+ N- VALUE = {expresie}
G_nume N+ N- TABLE {expresie} = valoare_intrare, valoare_iesire
G_nume N+ N- LAPLACE {expresie} = {transformata Laplace}
G_nume N+ N- FREQ {expresie} = val_frecventa, val_amplitudine, val_faza
unde: N+, N- reprezintă nodurile de conectare a sursei G_nume;
NC1+, NC1- – nodurile între care se aplică tensiunea de comandă;
POLY(k) – sursă de tip polinomial de grad k;
N1p, N1m – primul nod pozitiv şi primul nod negativ de control;
Nkp, Nkm – nodul pozitiv k şi nod negativ k de control;
P0, P1, …Pk - coeficienţi polinomiali;
Tc – transconductanţa sursei;
VALUE, TABLE, LAPLACE, FREQ – modalităţi de utilizare a funcţiei de
transfer simbolice.
Se consideră schema practică din Figura 6.47, în care curentul generat de sursa
G1 este controlat de căderea de tensiune dintre nodurile (2) şi (0)
(ex. V R R R V V 09 , 1 1100 100 12 ] ) 1 0 ( 1 [ 1 ) 2 ( = · = + · = ). Valoarea curentului se determină
cu expresia: A G I 18 , 2 09 , 1 2 ) 1 ( = · = (Fig.6.48).


Fig.6.47 Sursă de tip IofV


Fig.6.48 Funcţionarea sursei de tip IofV
146 CAPITOLUL VI
Surse de curent comandate în curent
Sursele de curent comandate în curent (Dependent Sources, IofI sau
CCCS – Current Controlled Current Source) se descriu prin sintaxa generală:
F_nume N+ N- Vc G
F_nume N+ N- POLY(k) Vc1 [Vc2...Vck] [P0 P1...Pk] [IC=c1...[ck]]
unde: N+, N- reprezintă nodurile de conectare a sursei F_nume;
Vc – numele sursei independente de tensiune al cărui curent comandă sursa
F_nume;
G – amplificarea sursei;
Vc1 - numele sursei de tensiune al cărui curent este prima variabilă de control;
Vck - numele sursei de tensiune al cărui curent este variabila k de control;
P0, P1,..., Pk – coeficienţi polinomiali;
IC – condiţii iniţiale;
Se consideră schema practică din Figura 6.49, în care curentul generat de sursa
F1 este controlat de curentul care circulă prin rezistenţa R1
(ex. mA R V R I 12 1000 12 1 1 ) 1 ( = = = ). Valoarea curentului se determină cu expresia:
mA F I 36 12 3 ) 1 ( = · = (Fig.6.50).


Fig.6.49 Sursă de tip IofI


Fig.6.50 Funcţionarea sursei de tip IofI

Surse polinomiale
Pentru cazul surselor polinomiale de tensiune, tensiunea de ieşire are forma:
k k iesire
P V P V P V P U · + + · + · + = ...
2 2 1 1 0
(6.7)
unde:
n
V V V ,..., ,
2 1
reprezintă tensiunile care controlează sursa comandată polinomial;

k
P P P ,..., ,
2 1
- coeficienţi polinomiali.
Astfel, pentru realizarea unui sumator de tensiuni se consideră schema din
Figura 6.51, în care sursa polinomială E1 este de tip Dependent Sources ÷ EVofV. În
urma analizei de regim tranzitoriu se obţin formele de undă prezentate în Figura 6.52,
în care tensiunea în nodul de ieşire (3) este suma tensiunilor aplicate între nodurile (1)
şi (0), respectiv nodurile (2) şi (0).


MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 147

Fig.6.51 Sumator de tensiuni


Fig.6.52 Formele de undă V1_SIN+V2_PWL = V_iesire

Expresii matematice
Se consideră schema circuitului de întârziere din Figura 6.53. Dacă sursa E1
se defineşte printr-o expresie matematică adecvată, tensiunea din nodul de ieşire este –
cu întârziere – replica celei din nodul de intrare (Fig.6.54).


Fig.6.53 Circuit de întârziere


Fig.6.54 Formele de undă pentru circuitul de întârziere

148 CAPITOLUL VI
Funcţii de transfer simbolice
Sursele de curent sau tensiune, controlate în tensiune, permit implementarea
unor funcţii de transfer în formă simbolică H(s) (deci nu dintr-un circuit concret),
pentru care se poate determina caracteristica de frecvenţă.
Astfel, se consideră schema din Figura 6.55, care reprezintă un filtru de tip
RC, respectiv funcţia de transfer simbolică H(s) = 1/(1+Ts). Tensiunea în nodul
ieşire_Laplace este determinată de tensiunea din nodul de intrare conform funcţiei de
transfer în frecvenţă H(s), cu s=je variabila complexă. Utilizarea unei surse (E1) de
tip Laplace Sources ÷ LFVofV permite studiul comportării în frecvenţă (Fig.6.56).


Fig.6.55 Filtru RC şi funcţia de transfer simbolică
(ex. V1 de tip ac 1 şi H(s) = 1/(1+0,00001s))


Fig.6.56 Comportarea în frecvenţă

Comportarea în frecvenţă poate fi studiată şi pentru blocuri funcţionale
conectate în cascadă (Fig.6.57), descrise prin funcţii de transfer, în care H(s) este
echivalentă cu ) ( ) (
2 1
s H s H · , conform rezultatelor din Figura 6.58.
Sursele comandate de tip Laplace Sources ÷ LTVofV permit determinarea
funcţiei de transfer, dacă se cunosc datele experimentale (frecvenţă, amplitudine,
fază). Cu datele precizate în Figura 6.59 se analizează comportarea în frecvenţă,
conform Figurii 6.60.
Sursele comandate de tip Laplace Function ÷ LFVofV permit determinarea
caracteristicii Re(V(out)) versus Im(V(out)) (Fig.6.61). Astfel, prin intermediul analizei
de tip .AC, se poate trasa diagrama Nyquist (Fig.6.62).

MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 149

Fig.6.57 Conectarea în cascadă ( ) ( ) ( ) (
2 1
s H s H s H · = )



Fig.6.58 Comportarea în frecvenţă




Fig.6.59 Schema de test cu date experimentale



Fig.6.60 Comportarea în frecvenţă

150 CAPITOLUL VI

Fig.6.61 Schema de test pentru analiza Nyquist


Fig.6.62 Diagrama Nyquist

Surse neliniare
Sursele comandate permit obţinerea unor semnale neliniare, în care ieşirea
unui circuit poate fi:
- o funcţie dependentă numai de timp, precizată printr-o expresie matematică,
utilizând operatorii algebrici (+, -, *, / ), operatorii relaţionali (>, <, <=, >=),
operatorii logici (AND, OR, etc.), precum şi funcţii trigonometrice (SIN,
COS, etc.);
- o funcţie de timp şi de alte variabile din circuit (tensiuni şi curenţi în noduri,
curenţi prin bobine, tensiuni şi curenţi ai altor surse, etc.);
- o funcţie cu evoluţie aleatorie (random).
Astfel, se consideră schemele prezentate în Figura 6.63, în care sursele E1 şi E2
sunt de tip Function Sources ÷ NFV. Tensiunile din nodurile de ieşire (1 şi A) se
obţin în urma analizei de regim tranzitoriu (Fig.6.64), conform expresiilor matematice
de definire.
În schemele din Figura 6.65, tensiunea din nodul 5 (OUT) este definită prin
expresia ) 1 ( ) 1 ( ) 1 ( z V L I x V k · · · , semnalul rezultat şi semnalele componente fiind
prezentate în Figura 6.66.
Funcţia RND returnează valori aleatorii în intervalul [0, 1]. Pe baza acesteia,
sursele comandate pot genera semnale afectate de zgomote (Fig.6.67). Semnalul
obţinut în nodul de ieşire al sursei E3 (1) are forma din Figura 6.68.


Fig.6.63 Surse neliniare

MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 151

Fig.6.64 Forma de undă a sursei E1


Fig.6.65 Sursa neliniară E1


Fig.6.66 Formele de undă ale sursei neliniare E1 şi ale componentelor
152 CAPITOLUL VI

Fig.6.67 Surse neliniare cu ieşire aleatorie


Fig.6.68 Forma de undă a sursei neliniare E3































MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 153
VI.2.3. Modelarea comportamentală la nivel abstract
La nivel abstract, funcţionalitatea componentelor (circuitelor) este formulată în
termenii ecuaţiilor diferenţiale, liniare sau neliniare, fără nici o referire la structura
fizică reală.

VI.2.3.1. Blocuri elementare SPICE
Pentru simulare, principalele operaţii sunt descrise prin blocuri standard (notaţie
SPICE: X1, X2,…, Xi), conform Figurii 6.69.



Sumator: kA, kB – factori de multiplicare ai
intrărilor A, B
Integrator: k – factor de multiplicare al
integralei; VINIT – condiţia iniţială



Sumator: kA, kB, kC – factori de multiplicare
ai intrărilor A, B, C
Derivator: k – factor de multiplicare al
derivatei



Diferenţă: kA, kB - factori de multiplicare ai
intrărilor A, B
Amplificare cu saturaţie: kMax – valoarea
maximă a ieşirii; -kMin – valoarea minimă a
ieşirii; kLin – factor de amplificare liniar


Multiplicator: k – factor de multiplicare al
rezultatului
Valoare absolută



Raport: k – factor de multiplicare al
rezultatului
Întîrziere: DELAY – timpul de întârziere



Amplificator: k – factor de amplificare Zgomot: TS – intervalul de repetiţie a
zgomotului ; VS – val. maximă a zgomotului

Fig.6.69 Blocuri elementare SPICE
154 CAPITOLUL VI

Pentru exemplificarea modelării la nivel abstract se consideră un sistem mecanic cu
mişcare de translaţie (vezi ex. xxx) pentru care se cunoaşte ecuaţia diferenţială de forma:
) ( ) (
2
2
t F t kx
dt
dx
dt
x d
m = + + ¸ (6.8)
Pentru determinarea deplasării x(t) se realizează operaţia de forma:
}} } }}
÷ ÷ = dt t x
m
k
dt t x
m
dt t F
m
t x ) ( ) ( ) (
1
) (
¸
(6.9)
şi se implementează schema de simulare din Figura 6.70 (ex. 5 ; 20 ; 4 = = = ¸ k m şi E1
sursă neliniară proporţională cu F(t)). Analiza de regim tranzitoriu conduce la
obţinerea diagramelor din Figura 6.71.


Fig.6.70 Schema de simulare


Fig.6.71 Diagramele de simulare

În Figura 6.72, sursa V1 generează un semnal sinusoidal amortizat, iar analiza
de regim tranzitoriu evidenţiază funcţionarea blocurilor standard alese (Fig.6.73).

MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 155

Fig.6.72 Schema de simulare


Fig.6.73 Diagramele de simulare

VI.2.3.2. Matematica formelor de undă
Studiul comportării unor componente (circuite) necesită utilizarea unor semnale
de test standard (treaptă, rampă, impuls, etc.), dar folosirea acestora nu conduce
totdeauna la rezultate relevante. Matematica formelor de undă permite modelarea unor
forme variate de semnale sau modelarea ieşirilor unor sisteme, utilizând operatorii
fundamentali şi diverse funcţii matematice.
Funcţia ABS(X) (modul) schimbă semnul negativ în semn pozitiv, lăsând
valoarea neschimbată, fiind posibilă utilizarea acesteia în modelarea şi simularea
funcţionării redresoarelor.
Astfel, prin analiza de regim tranzitoriu, se simulează funcţionarea unui
redresor monoalternanţă fără filtrare, respectiv bialternanţă fără/cu filtrare (Fig.6.74),
cu următoarea secvenţă de program (scrisă cu un editor de text uzual şi rulată într-un
mediu SPICE):


156 CAPITOLUL VI
R1 1 0 1k
R2 2 0 1k
.PARAM Frecv=100Hz
.PARAM A=1
.FUNC Redr(X) ABS(X)/2+X/2
E_intrare_sin 1 0 VALUE={A*SIN(2*PI*Frecv*TIME)}
E_iesire_redr_mono 2 0 VALUE={Redr(A*SIN(2*PI*Frecv*TIME))}
E_iesire_redr_bialt 3 0 VALUE={ABS(V(1))*A}
E_iesire_bialt_filtr 4 0 LAPLACE{(V(3))}={1/(1+0.0005*s)}
.TRAN 0.0001 0.012 0


Fig.6.74 Simularea funcţionării redresorului mono şi bialternanţă

Funcţia SGN(X) schimbă valoarea ieşirii ori de câte ori intrarea trece prin zero.
Astfel, o expresie de forma: SGN(SIN(X)) generează un semnal de formă
dreptunghiulară între (-1…+1) V (Fig.6.75).

R1 1 0 1k
R2 2 0 1k
.PARAM Frecv=100Hz
E_intrare_sin 1 0 VALUE={SIN(2*PI*Frecv*TIME)}
E_iesire_sgn 2 0 VALUE={SGN(V(1))}
.TRAN 0.0001 0.03 0

MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 157

Fig.6.75 Simularea funcţiei SGN

Funcţia STP(X) produce la ieşire un semnal treaptă unitară când X devine
pozitiv. Astfel, cu următoarea secvenţă de program, pentru TIME=10ms, se obţine un
semnal treaptă unitară, conform Figurii 6.76:

R1 1 0 1k
E_iesire_stp 1 0 VALUE={STP(TIME)}
.TRAN 0.0001 0.03 0


Fig.6.76 Semnal treaptă unitară (STP)

Cu secvenţele de program:

R1 1 0 1k
E_iesire_trepte 1 0 Value={STP(10ms)+STP(20ms)+STP(30ms)}
.TRAN 0.0001 0.06 0
sau
R1 1 0 1k
.FUNC Treapta(X) 0.5+0.5*SGN(X)
E_iesire_trepte 1 0 VALUE={Treapta(TIME-10ms)
+Treapta(TIME-20ms)+Treapta(TIME-30ms)}
.TRAN 0.0001 0.06 0

se poate defini un semnal în scară (succesiune de trepte întârziate), conform
Figurii 6.77.
158 CAPITOLUL VI

Fig.6.77 Semnal în scară

Analiza de regim tranzitoriu, aplicată secvenţei de program:

R1 1 0 1k
R2 2 0 1k
.PARAM Frecv=100Hz
.PARAM Prag=0.5
E_intrare_sin 1 0 VALUE={SIN(2*PI*Frecv*TIME)}
E_iesire_stp 2 0 VALUE={STP(V(1)-Prag)}
.TRAN 0.0001 0.03 0

conduce la diagramele din Figura 6.78, în care tensiunea din nodul 2, v(2) depinde de
valoarea tensiunii din nodul 1, v(1) şi de valoarea de 0,5V (Prag).


Fig.6.78 Simularea funcţiei STP

Combinaţia de funcţii din secvenţa de program:

R1 1 0 1k
.PARAM Frecv=2kHz
.PARAM Ampl=5
.FUNC Triunghi(X) ACOS(COS(X))/PI
.FUNC ARCCOS(X) PI/2-ASIN(X)
.FUNC ARCSIN(X) ATAN(X/SQRT(1-X*X))
E_iesire_triunghi 1 0 VALUE={Ampl*Triunghi(2*PI*Frecv*TIME)}
.TRAN 1.25e-006 0.003 0
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 159
conduce la obţinerea unui semnal triunghiular (Fig.6.79).


Fig.6.79 Semnal triunghiular

Utilizând o sursă comandată de tip polinomial se pot modela funcţii logice. Cu
următoarea secvenţă de program se modelează funcţia logică SI:

R1 1 0 1G
R2 2 0 1G
R3 3 0 100
V1 1 0 PULSE(0 5 0 1u 1u 0.5M 1M)
V2 2 0 PULSE(0 5 0 1n 1n 1M 2M)
E_iesire_SI_logic 3 0 POLY(2)1 0 2 0 0 0 0 0 0.2
.TRAN 1.25e-005 0.003 0

tensiunea în nodul 3 (E_iesire_SI_logic sau v(3)) fiind o combinaţie logică a
tensiunilor din nodurile 1 şi 2 (Fig.6.80).


Fig.6.80 Simularea funcţiei logice SI

160 CAPITOLUL VI
VI.3. Modelarea, simularea şi analiza schemelor realizate cu
amplificatoare operaţionale

VI.3.1. Configuraţii de bază realizate cu amplificatoare operaţionale
Amplificatorul operaţional (AO) este un amplificator de curent continuu, cu o
amplificare în buclă deschisă foarte mare, cu intrare diferenţială şi ieşire asimetrică
(Fig.6.81).


Fig.6.81 Reprezentarea amplificatorului operaţional

Linia cu modelul AO are sintaxa generală:
.MODEL Nume_model X [parametri model]
Schema circuitului cu AO, în conexiune neinversoare cu reacţie este
prezentată în Figura 6.82. Amplificarea în tensiune are expresia:
1
3
1
R
R
A
u
+ = (6.10)


Fig.6.82 AO în conexiune neinversoare

Se studiază comportarea schemei prin intermediul analizei de curent alternativ
şi analizei de regim tranzitoriu.
Pentru R1=10kO, R2=10kO, R3=90kO, amplificarea în tensiune este:
10
10
90
1
1
3
1 = + = + =
R
R
A
u
.


MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 161
Considerând AO de tip LM 741 (V1: ac 1 0 sin 0 1 1.000e3 0 0 0) frecvenţa de
tăiere f
0
, se situează aproape de 100 kHz (Fig.6.83). Pentru semnale de intrare de
frecvenţă mai mică decât f
0
, pentru amplificarea în tensiune se verifică relaţia (6.10),
iar pentru semnale de intrare de frecvenţă mai mare decât f
0
(ex. 120 kHz),
amplificarea în tensiune este mai mică (Fig.6.84).


Fig.6.83 Caracteristici de frecvenţă


a)



b)
Fig.6.84 Comportarea în regim tranzitoriu: a) pentru f < f
0
; b) pentru f > f
0


Schema circuitului cu AO, în conexiune inversoare cu reacţie este prezentată
în Figura 6.85. Amplificarea în tensiune este dată de expresia:

1
3
R
R
A
u
÷ = (6.11)

162 CAPITOLUL VI
Analiza de curent alternativ (Fig.6.86) şi analiza de regim tranzitoriu (Fig.6.87)
permit verificarea funcţionării schemei în frecvenţă şi tensiune. Astfel, pentru
R1=10kO, R2=10kO, R3=100kO rezultă:
10
10
100
1
3
÷ = ÷ = ÷ =
R
R
A
u
.

Fig.6.85 AO în conexiune inversoare


Fig.6.86 Comportarea în frecvenţă


Fig.6.87 Analiza de regim tranzitoriu

În cazul amplificatorului diferenţial, semnalul de ieşire este proporţional cu
diferenţa semnalelor aplicate pe cele două intrări (Fig.6.88). Dacă
2
4
1
3
R
R
R
R
= , relaţia
care caracterizează funcţionarea circuitului este:
( ) 1 4
1
3
V V
R
R
V
iesire
÷ · = . (6.12)
Studiul comportării în frecvenţă şi tensiune sunt facilitate de analiza de curent
alternativ (Fig.6.89), respectiv analiza de regim tranzitoriu (Fig.6.90). Semnalele de
intrare utilizate sunt de tip sinusoidal, în antifază (ex. V1: ac 1 sin 0 0.5 1.000e3 0 0 0
şi V4: ac 1 sin 0 0.25 1.000e3 0 0 180, cu R1=10kO, R2=10kO, R3=20kO şi
R4=20kO ).

MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 163

Fig.6.88 Amplificatorul diferenţial


Fig.6.89 Comportarea în frecvenţă


Fig.6.90 Analiza de regim tranzitoriu

VI.3.2. Modelarea şi simularea algoritmilor P, I, D
Modelele analogice ale structurilor de reglare realizate cu amplificatoare
operaţionale sunt identice cu regulatoarele reale, în sensul că pot fi utilizate efectiv în
sistemele de reglare automată.
Principala particularitate constructivă a structurilor de tip P, I, D o constituie
flexibilitatea (posibilitatea realizării oricărui tip de regulator prin utilizarea AO
convenţional). Astfel, fiecare din componentele P, I şi D constituie un canal separat,
iar semnalul de ieşire se obţine prin însumarea semnalelor componente (PI, PD, PID).

164 CAPITOLUL VI
Elementele de tip P, I, D sunt descrise de relaţiile:
) ( ) ( t K t u
P
c ÷ = (6.13)
}
÷ = dt
T
K
t u
i
P
) ( c (6.14)
dt
d
T K t u
d P
c
÷ = ) ( (6.15)
iar prin combinaţia acestora, se obţine regulatorul PID de forma:
)
1
) ( ( ) (
}
+ + =
dt
d
T dt
T
t K t u
d
i
P
c
c c (6.16)
în care: c(t) reprezintă semnalul de eroare (intrare);
u(t) - semnalul de comandă (ieşire).
Pentru modelarea şi simularea regulatoarelor P, I, D se consideră schema din
Figura 6.91, în care componentele P, I, D şi sumatorul sunt realizate cu amplificatoare
operaţionale (ex. LM 741). Cu ajutorul rezistenţelor corespunzătoare se pot modifica:
factorul de amplificare K
P
, constanta de timp a acţiunii integrale T
i
şi constanta de timp
a acţiunii diferenţiale T
d
.
Aplicând la intrare un semnal c(t) treaptă unitară, se obţin semnale u(t) la
ieşirea fiecărei componente şi a sumatorului. Răspunsurile indiciale ale diferitelor
regulatoare sunt prezentate în Figurile 6.92…6.97.


Fig.6.91 Implementarea regulatoarelor cu AO
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 165

Fig.6.92 Răspunsuri ale regulatorului P


Fig.6.93 Răspunsuri ale regulatorului I


Fig.6.94 Răspunsuri ale regulatorului D


Fig.6.95 Răspunsuri ale regulatorului PD


Fig.6.96 Răspunsuri ale regulatorului PI
166 CAPITOLUL VI

Fig.6.97 Răspunsul regulatorului PID

VI.3.3. Modelarea şi simularea sistemului de ordinul II
Sistemul de ordinul II este caracterizat prin modelul matematic de forma:
) ( ) (
0 0 1 2
2
2
t u b t y a
dt
dy
a
dt
y d
a = + + (6.17)
sau
( ) ) (
2
0
2
0
2
1
2
2
t u
a
b
t y
a
a
dt
dy
a
a
dt
y d
+ ÷ ÷ = (6.18)
cu: y(t) – semnalul de ieşire;
u(t) – semnalul de intrare;
a
2
, a
1
, a
0
, b
0
- coeficienţi care se determină din constantele fizice ale sistemului;
şi din punct de vedere al performanţelor, constituie un sistem etalon, cu:
- durata totală a regimului tranzitoriu, t
t
n
~
4
çe
;
- suprareglajul, )
1
exp(
2
ç
t
ç o
÷
÷ = ;
- gradul de amortizare,¢
o o
o
=
÷
·
1 2
1
100.
Observaţie: Pentru ç=0.7 se obţine un sistem etalon cu următoarele performanţe:
c
st
= 0, o = 4,3%, t
t
= 10T
E
(T
E
reprezintă suma constantelor de timp mici
ale sistemului).
Soluţia ecuaţiei diferenţiale (6.18) presupune cunoaşterea condiţiilor iniţiale:
y(t)=y(0) la t=0 şi
0 0
dt
dy
= 0
) (
=
= t
dt
t dy
şi se obţine în urma a două integrări.
Un caz particular al ecuaţiei (6.18) se obţine prin neglijarea elementului de
amortizare al sistemului (a
1
= 0). Pentru u(t)=0 se obţine sistemul de ordinul II
oscilant neamortizat (instabil):
( ) t y
a
a
dt
y d
2
0
2
2
÷ = , (6.19)
având soluţia de forma unei sinusoide de amplitudine constantă, cu pulsaţia:
2 0
a a = e .
Pentru modelarea şi simularea sistemului de ordinul II se consideră ecuaţia
diferenţială (6.18) modelată prin schema din Figura 6.98. Durata regimului tranzitoriu
t
t
, suprareglajul o
1
şi factorul de amortizare ç se modifică prin rezistenţele R5 şi R11 şi
MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 167
„punţile” A, B. Caracteristicile de regim tranzitoriu se obţin aplicând la intrare un
semnal treaptă unitară (Fig.6.99…6.102).


Fig.6.98 Schema de simulare (ex. AO de tip LM 741)



Fig.6.99 Răspunsul oscilatoriu neamortizat


Fig.6.100 Răspunsul oscilatoriu neamortizat la diferite pulsaţii

168 CAPITOLUL VI

Fig.6.101 Răspunsul oscilatoriu amortizat


Fig.6.102 Răspunsul oscilatoriu amortizat la diferite valori ale ç

VI.3.4. Simularea filtrelor realizate cu AO
Funcţionarea filtrelor de tip trece-jos şi trece-sus se poate simula apelând la
analiza de curent alternativ aplicată schemelor de principiu prezentate în Figura 6.103.


a) b)


c)
Fig.6.103 Filtre realizate cu AO (ex. LM 741): a) FTJ; b) FTS; c) Tensiunea din nodul 5 FTJ.

122

CAPITOLUL VI

În aceste situaţii nu se recomandă efectuarea analizei DC deoarece, la un moment dat, algoritmul se va bloca într-un punct în care sunt posibile două sau mai multe soluţii. În asemenea cazuri se recomandă analiza de regim tranzitoriu cu stimuli de intrare de tip rampă lentă. În cadrul analizei de curent alternativ (.AC), variabilele de ieşire se calculează ca funcţii de frecvenţă, într-un domeniu specificat de utilizator. Analiza AC permite şi determinarea zgomotului la intrare şi ieşire (.NOISE). Instrucţiunea pentru analiza AC, în domeniul frecvenţă, în decade, octave sau liniar, între limitele F_start şi F_stop are una din formele: .AC [LIN] [OCT] [DEC] Nr_puncte F_start F_stop unde: Nr_puncte reprezintă numărul total de puncte la analiza AC; F_start < F_stop < 0. Pentru analiza AC este nevoie ca modelul circuitului să conţină cel puţin o sursă independentă de curent alternativ de semnal mic. Analiza de regim tranzitoriu (.TRAN) calculează variabilele de ieşire ca funcţii de timp, într-un interval specificat de utilizator. Analiza TRAN permite şi determinarea componentelor spectrale (.FOUR) ale semnalelor periodice (amplitudine şi fază). Instrucţiunea pentru analiza de regim tranzitoriu determină răspunsul circuitului în domeniul timp, cu pasul Pas_timp până la momentul Timp_final, şi are forma: .TRAN Pas_timp Timp_final [Timp_start [Timp_max]] La apariţia unor probleme de convergenţă se recomandă: - modificarea toleranţei relative (ex. de la 0,001 la 0,01); - modificarea numărului de iteraţii (ex. 50 sau mai mic, VTOL de la 1V la 1 mV, ABSTOL de la 1 pA la 1 nA). VI.2. Modelarea comportamentală Modelarea comportamentală reprezintă un procedeu de descriere a funcţionalităţilor unor componente sau grupuri de componente, fără specificarea structurii acestora (procedeu de emulare). Se apreciază că modelarea comportamentală reprezintă o tehnică de modelare. Modelele rezultate pot emula, pe lângă caracteristicile ideale, şi un număr suficient de detalii ale fenomenelor reale de interes. Mulţimea modelelor folosite este structurată pe trei nivele: - nivelul primitiv, care permite descrierea schemelor (circuitelor) cu ajutorul unui set standard de componente predefinite; - nivelul structural - funcţional, care permite descrierea unor detalii structurale cu ajutorul unor elemente de tip funcţional; - nivelul abstract, care permite descrierea schemelor, fără nici o referire la structura fizică a acestora. VI.2.1. Modelarea comportamentală la nivel primitiv Pentru descrierea circuitelor (schemelor), fişierul de date de intrare se formează pe baza topologiei circuitului şi a unui set de comenzi. Simulatoarele analogice calculează curenţi şi tensiuni, iar simulatoarele digitale calculează stări logice. Opţiunea de simulare digitală permite simularea unor circuite

MODELAREA COMPORTAMENTALĂ, SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE

123

analog – digitale fără împărţirea circuitului în parte analogică şi parte digitală, şi se bazează pe existenţa unui procesor logic şi a unor algoritmi de calcul a tranziţiilor, întârzierilor de propagare precum şi pentru interfaţarea între componente analogice şi digitale. Nodurile digitale sunt acele noduri în care se conectează numai componente digitale. Uzual, nodurile digitale au numai două nivele logice (1 şi 0), dar în practică este necesar şi un nivel x (necunoscut). Când într-un nod se leagă componente logice şi digitale, nodul devine unul de interfaţă. Pentru fiecare nod de interfaţă se creează aşa-numitele blocuri de interfaţă, prin care se translatează o stare logică în tensiune şi invers. În descrierea circuitului, în fişierul de date de intrare, sunt obligatorii următoarele reguli: - în fiecare nod trebuie să fie conectate minim două elemente, excepţie făcând nodurile liniilor de transmisie; - fiecare element de circuit trebuie să fie conectat la cel puţin două noduri; - circuitul nu poate conţine o buclă formată numai din surse de tensiune şi/sau bobine; - circuitul nu poate conţine o secţiune de circuit sau un nod legat în exterior numai prin surse de curent şi/sau condensatoare; - pentru fiecare nod trebuie să existe cel puţin o cale în curent continuu la masă. În prima linie din fişierul de date de intrare, care conţine descrierea circuitului, trebuie să fie scris titlul, iar la sfârşitul descrierii trebuie să se găsească comanda END (a se vedea Anexa 1). Nodurile trebuie să fie numere întregi, pozitive, ordinea de alegere fiind arbitrară. Masa circuitului este implicit nodul zero. Fiecare element de circuit este specificat printr-o instrucţiune de descriere ce conţine următoarele câmpuri: - numele elementului; - două sau mai multe noduri, la care este conectat; - un nume de model sau valorile de bază ale elementului; - alţi parametri care caracterizează elementul. Pe prima poziţie din numele elementului de circuit nu se acceptă altă literă în afară de cea specificată. Orice număr poate fi urmat de unul din factorii de scală: T = tera; G = giga; MEG = mega; K = kilo; MIL = 2,54*micro. M = mili; U = micro; N = nano; P = pico; F = fempto. VI.2.1.1. Modelarea surselor independente de tensiune şi curent Sursele independente de tensiune şi curent descriu semnalele utilizate în cele trei moduri de analiză SPICE (AC, DC, TRAN). Tensiunea la bornele unei surse de tensiune este independentă de curentul care circulă prin sursă. Curentul care circulă printr-o sursă de curent este independent de tensiunea la bornele sursei de curent. Sursele independente de tensiune şi curent se descriu prin sintaxa generală: V_nume N+ N- [[DC] VAL] [AC [VALMAG [VALPHASE]]] [TS] I_nume N+ N- [[DC] VAL] [AC [VALMAG [VALPHASE]]] [TS]

124

CAPITOLUL VI

unde: N+, N reprezintă nodurile de conectare a sursei; [DC] VAL - valoarea sursei în curent continuu şi poate fi omisă dacă este zero; VALMAG, VALPHASE - valorile amplitudinii şi fazei semnalului pentru analiza de curent alternativ de semnal mic; TS - specificaţia de regim tranzitoriu care poate fi:  EXP pentru o formă de undă exponenţială;  PULSE pentru o formă de undă pulsatorie;  PWL pentru o formă de undă cu variaţie liniară;  SFFM pentru o formă de undă modulată în frecvenţă;  SIN pentru o formă de undă sinusoidală.  EXP (V1 V2 TD1 TC1 TD2 TC2) în care parametrii au semnificaţiile: V1 – tensiunea iniţială (valoarea implicită 0); V2 – amplitudinea semnalului (valoarea implicită 0); TD1, TC1 – întârzierea, respectiv constanta timpului de creştere; TD2, TC2 – întârzierea, respectiv constanta timpului de descreştere; Forma de undă, obţinută în regim tranzitoriu, este prezentată în Figura 6.1.

a)

b) Fig.6.1 Stimul de tip EXP: a) semnificaţie parametri; b) EXP(1 5 4.000e-3 750.0e-6 10.00e-3 500.0e-6)

 PULSE (V1 V2 TD TR TF PW PER) în care parametrii au semnificaţiile: V1 – tensiunea iniţială (valoarea implicită 0); V2 – tensiunea de palier (valoarea implicită 0);

015 0. Vi) specifică valoarea amplitudinii Vi la momentul Ti. PER – perioada.02 0.3). a) b) Fig.6.2. Forma de undă. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 125 TD – timpul de întârziere (valoarea implicită 0).2 Stimul de tip PULSE: a) semnificaţie parametri.3 Stimul de tip PWL (0 0 0.…(Fig. PW – lungimea impulsului.02 0. obţinută în regim tranzitoriu. perechile (Ti.000e-3)  PWL (T1 V1 [T2 V2 [T3 V3…]]) în care: punctele de coordonate (Ti. i=1. Fig.03 0.002 0. b) PULSE(2 4 2. TR – timpul de creştere.000e-3 1. este prezentată în Figura 6. TF – timpul de descreştere.000e-3 1.0) .000e-9 4.6.000e-9 2.6.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ.03 0.2. Vi) sunt conectate prin segmente de dreaptă.05 0.

126 CAPITOLUL VI  SFFM (VOFF VAMPL FC MOD FM) în care sursa şi parametrii au semnificaţiile (Fig.6. PHASE – faza (Fig. TD – timpul de întârziere.5 Stimul de tip SIN: a) semnificaţie parametri. FM – frecvenţa modulatoare.000e3)  SIN (VOFF VAMPL FREQ TD DF PHASE) unde: VOFF – tensiunea de offset (valoarea implicită 0). Fig. VOFF – tensiunea de offset (valoarea implicită 0). MOD – indicele de modulaţie.0e-6 0 0) .5). DF – factorul de amortizare. VAMPL – amplitudinea semnalului (valoarea implicită 0).4 Stimul de tip SFFM (1 3 100. VAMPL – amplitudinea semnalului (valoarea implicită 0). b) SIN(2 5 3.6.0e3 100 3.4): SFFM – funcţie sinusoidală modulată în frecvenţă cu un alt semnal sinusoidal (Single-Frequency Frequency-Modulated). a) b) Fig.6. FC – frecvenţa purtătoare. FREQ – frecvenţa.6.000e3 100.

Inductanţele şi condensatoarele se descriu prin linii de program de forma: L_nume N+ N. VAL – valoarea rezistenţei. respectiv a condensatorului. V_intrare_treapta de tip pulse 0 1) evidenţiază răspunsurile (V_ieşire) din Figura 6. C_nume reprezintă numele inductanţei. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 127 Observaţie: Sursele independente de curent se definesc identic.N2 nodurile între care se conectează rezistenţa.VAL [IC=INCOND] unde: L_nume.7. Pentru circuitul RLC serie din Figura 6. analiza de regim tranzitoriu. care pot fi cifre. C1 = 1F. Prin analiza de curent alternativ se determină comportarea circuitului în gama de frecvenţe fmax – fmin (ex. Ştiind că rezonanţa tensiunilor are loc la frecvenţa: f0  1 2 LC [ Hz ] (6.1) se localizează punctul de trecere al fazei prin zero şi se determină frecvenţa de rezonanţă (Fig. numele sursei începând cu litera I.8). TC1. respectiv patru bobine cu acelaşi coeficient de cuplaj. L1 = 25mH) . VI. Inductanţele cuplate se descriu conform sintaxei generale: K_nume L_nume_1 L_nume_2 VAL_cuplaj K_nume L_nume_1 L_nume_2 L_nume_3 [L_nume_4] VAL_cuplaj unde: L_nume_i este numele bobinelor cuplate. respectiv tensiune iniţială). iar parametrii sunt similari ca semnificaţie.– nodurile pozitive şi negative între care se conectează bobina sau condensatorul. cu valori k  0  1 . R1 = 100.6. iar nume indică numărul rezistenţei din circuit (şir de caractere. VAL_cuplaj – coeficientul de cuplaj între bobine.1. respectiv al condensatorului.VAL [IC=INCOND] C_nume N+ N.6. N1. INCOND – condiţiile iniţiale în element (curent iniţial.6. Fig. cu o tensiune de intrare de tip treaptă unitară (ex. N+ N.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ. utilizând V1 de tip ac 1.2.Modelarea elementelor pasive de circuit Rezistenţele se descriu printr-o linie de program de forma: R_nume N1 N2 VAL [TC1=VAL1 [TC2=VAL2]] unde: R_nume reprezintă numele elementului de circuit în care litera R indică faptul că elementul este o rezistenţă. VAL – valoarea inductanţei. Cea de-a doua formă se foloseşte când sunt cuplate trei. 10kHz – 100Hz). TC2 – coeficienţi de variaţie ai valorii VAL cu temperatura (când nu sunt specificaţi ei au valoarea zero).6 Circuitul RLC serie (ex.2. litere sau combinaţii). Observaţie: Rezistenţa poate fi pozitivă sau negativă dar nu poate fi nulă.

128 CAPITOLUL VI a) b) c) Fig.6.6.8 Analiza de curent alternativ . c) neamortizat Fig. b) aperiodic critic.7 Răspunsuri ale circuitului RLC: a) amortizat.

6.2) - pentru fază: (6. în dB) amplitudinea tensiunii de ieşire în funcţie de frecvenţă.2) indică o variaţie descrescătoare.5) respectiv: (6.3) Relaţia (6.9 reprezintă configuraţii de tip filtru trece . banda FTJ este cuprinsă între frecvenţele 0 şi f0. Pentru  0  R1  C1  1  f0  1 2  R1  C1 Faza V iesire   arctg   R1  C1 (6.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ. Prin conectarea în cascadă a FTJ şi FTS se obţine filtrul trece – bandă (FTB). a) b) c) Fig.10). se bazează pe următoarele relaţii: .707  V (1) Amp [V0 iesire ]  (6. b) FTS. iar tensiunile de pe rezistor şi condensator sunt tot timpul defazate la 90 0. Faza V0 iesire   arctg   R1  C1  450 .6) Prin definiţie.4) V (1) 2  0.6.jos (FTJ). respectiv filtru trece .sus (FTS). analiza de curent alternativ evidenţiază grafic (la scară logaritmică.3) indică o creştere (în modul) a fazei o dată cu frecvenţa.9 Filtre RC: a) FTJ. iar relaţia (6. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 129 Circuitele RC din Figura 6. în funcţie de frecvenţă. c) FTB În cazul FTJ. respectiv faza tensiunii de ieşire în funcţie de frecvenţă (Fig. a amplitudinii. Pentru schema FTJ. analiza teoretică a variaţiilor tensiunilor din circuit în funcţie de frecvenţa semnalului de intrare.pentru amplitudinea tensiunii de ieşire: Amp V iesire   X C1 1 V (1)  V (1)   V (1)  2 R1  X C1 1  jR1C1 1    R1  C1 (6.

R1 = 10k. Din reprezentarea pe acelaşi grafic a tensiuni de ieşire şi tensiunii pe rezistenţă se constată că acestea se intersectează la frecvenţa de tăiere.10 Comportarea FTJ (ex.591 kHz .707 (Fig.12). C1 se determină f 0 (în ex.130 CAPITOLUL VI Pentru valorile R1.11). faza este de –450). la frecvenţa de tăiere f0.comportarea în frecvenţă a FTB evidenţiază banda de trecere a filtrului (B).6. . C1 = 10nF) În urma analizei de regim tranzitoriu.11 Analiza armonicelor (V1 de tip PULSE ) Observaţii: . f 0  1. Fig. V1 ac 1.6. .6.6. se pot studia armonicele semnalelor de intrare şi de ieşire (Fig. Fig.comportarea FTS se analizează similar FTJ. la intersecţia cu dreapta 0.

6.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ. L2 = 1m şi K2: L1 L2 .13 Scheme de implementare a transformatorului Fig.18 kHz = 1. bobinele cuplate L1 = 10m.6. Analiza de regim tranzitoriu evidenţiază diagramele de tensiune în cele două situaţii (Fig.6.14). respectiv două sau mai multe bobine cuplate.13: componentă de circuit. Fig.6.12 Comportarea FTB în frecvenţă (B = fmax . transformatorul K1 10m 1m .48 kHz -0.99) . amplasate pe acelaşi miez magnetic. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 131 Fig.99.3 kHz) Pentru studiul inductanţelor cuplate se consideră cele două moduri de implementare ale transformatorului.14 Analiza de regim tranzitoriu (V1 sin 0 10 50.fmin = 1. conform Figurii 6.

L1=25mH.6.6. R2=1.16 Caracteristici de frecvenţă pentru diferite valori k (ex: R1=1. L2=25mH.6. sursă de curent I1 de tip ac 10mA) Pentru studiul fenomenului de histerezis în miez magnetic se realizează schema de test din Figura 6.15) se analizează comportarea în frecvenţă (analiza de curent alternativ). Analiza TRAN (Fig.15 Circuite cuplate Fig.18 Variaţia B(L1) în funcţie de H(L1) . C2=1F.16). I1 sin 0 0.6.17.1 1 0.6.132 CAPITOLUL VI Pentru studiul circuitelor cuplate (Fig. Fig. C1=1F. în funcţie de intensitatea câmpului magnetic H(L1). Aceasta permite determinarea benzii de trecere pentru diferite valori ale coeficientului de cuplaj (Fig.6. K1 MODEL= 3C80) Fig. Fig.6.18) evidenţiază variaţia inducţiei magnetice în miez B(L1).17 Schema de test pentru histerezis (ex.

19.6. în diverse domenii de variaţie a tensiunii V1. Dioda semiconductoare Fiecare linie de program care descrie o diodă semiconductoare are forma: D_nume Nod_anod Nod_catod Nume_model unde: Nod_anod şi Nod_catod sunt nodurile la care se conectează dioda D_nume. N – coeficient de emisie electronică. Modelarea dispozitivelor semiconductoare În SPICE sunt disponibile patru modele diferite de dispozitive semiconductoare: diode. se consideră schema din Figura 6.6. IBV – curentul de străpungere inversă. RS – rezistenţa parazită serie. tranzistoare cu efect de câmp cu grilă-joncţiune.21 Caracteristica I-U a diodei D1N4009. se realizează analiza de curent continuu (Fig. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 133 VI.6. CJO – capacitatea joncţiunii nepolarizate.20 Schema de test pentru dioda semiconductoare Fig. în polarizare directă .MODELAREA COMPORTAMENTALĂ. tranzistoare bipolare. Pentru vizualizarea caracteristicii I-U (curent prin diodă – tensiune pe diodă).21).19 Reprezentarea diodei semiconductoare Linia cu modelul diodei are forma: . tranzistoare cu efect de câmp metal-oxid-semiconductor. VJ – potenţialul joncţiunii.1. BV – tensiunea de străpungere inversă.6. TT – timpul de tranziţie.20. Fig. Pentru studiul diodei polarizate direct. Nume_model – numele modelului ce va conţine parametrii specifici diodei. în care se alege sursa de tensiune V1 de curent continuu.3. etc.2. Dioda semiconductoare şi modelul ei echivalent sunt prezentate în Figura 6.MODEL Nume_model D [parametri] iar parametrii de model se referă la: IS – curentul de saturaţie. Fig. respectând forma generală: [DC] <valoare tensiune>.

23 Tensiunea de intrare şi tensiunea redresată (fără filtrare) (ex.24 Formele de undă la redresarea cu filtrare (ex.23.6.22 Redresarea cu diodă fără/cu filtrare Fig. 1N4005. se consideră schemele fără/cu filtrare din Figura 6. 1N4005. V1: SIN 0 10 50) Tranzistorului bipolar Fiecare linie de program care descrie un tranzistor bipolar are forma: .. Fig.6.6..24). V1: SIN 0 220 50) Fig.22. Formele de undă se obţin în urma analizei de regim tranzitoriu (Fig.134 CAPITOLUL VI Pentru studiul redresării monoalternanţă cu diodă. etc. 6. D1: 1N4001. etc.6. D1: 1N4001.

Sursa V1 generează un semnal sinusoidal (ex. BF – factorul de amplificare în curent (beta). respectiv trasarea caracteristicii Ic = f(Vce). iar V2 asigură tensiunea de polarizare (ex.29) evidenţiază semnalul de intrare şi semnalul amplificat (la “ieşire” există numai componenta alternativă a tensiunii.6.6. N_E sunt nodurile la care sunt conectate colectorul. rezultând familia de caracteristici Ic=f(Vce) (Fig. componenta continuă fiind blocată de C3). RB – rezistenţa bazei. TF – timpul de tranziţie directă. Linia cu modelul tranzistorului bipolar (Fig. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 135 Q_nume N_C N_B N_E Nume_model unde: N_C. pentru Vbe = constant se consideră schema din Figura 6.27).25 Reprezentarea tranzistorului bipolar NPN Pentru studiul tranzistorului bipolar. N_B.MODEL Nume_model PNP [parametri] iar cei mai utilizaţi parametri de model sunt: IS – curentul de saturaţie. Pentru analiza de curent continuu se specifică sursele şi domeniile de variaţie.26.6. Pentru studiul comportării tranzistorului bipolar în regim de amplificare se consideră schema unui amplificator de semnal mic. frecvenţa 20 Hz – 20 kHz).MODEL Nume_model NPN [parametri] .26 Schema de test pentru tranzistorul bipolar .6. Fig.6. ISE – curentul de saturaţie bază – emitor.6.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ.25) are una din următoarele forme: . ISC – curent de saturaţie colector – bază. Fig. baza şi emitorul. CJC – capacitatea joncţiunii bază – colector. CJE – capacitatea joncţiunii bază – emitor. care va fi amplificat. RE – rezistenţa emitorului. în conexiune EC (Fig. Analiza de regim tranzitoriu (Fig. dc 15). Nume_model – numele modelului ce va conţine parametrii specifici tranzistorului Q_nume. RC – rezistenţa colectorului.28).

5k.27 Caracteristicile Ic=f(Vce) la Vbe = constant (ex. Linia cu modelul tranzistorului bipolar are una din următoarele forme: . R3=0. R4=5k. R2=5k. grila. BC 107) Fig. C2=500F.29 Analiza de regim tranzitoriu Tranzistorul JFET Fiecare linie de program care descrie un tranzistor JFET are forma: J_nume N_D N_G N_S Nume_model unde: N_D.01 10k) Fig. N_S sunt nodurile la care sunt conectate drena.28 Amplificatorul de semnal mic (ex: C1=50F.136 CAPITOLUL VI Fig.6.6. C3=50F. V1: sin 0 0. şi sursa.6. Nume_model – numele modelului ce va conţine parametrii specifici tranzistorului J_nume. N_G. R1=50k.

VI.pentru canal p.31 Analiza de regim tranzitoriu pentru linia ideală (ex.Nout+ Nout..2.30. Lungimea liniei se poate specifica fie prin întârzierea liniei TD. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 137 . sursa şi substratul.. fie prin frecvenţa F şi lungimea nominală NL ale liniei de transmisie în raport cu lungimea de undă pe linie. pentru situaţia ideală (Fig.6. W – lăţimea canalului. Nout. N_S.6.Zo=val [TD=val] | [F=val[NL=val]] unde: Nin+. Zo – impedanţa caracteristică.4. Modelarea liniilor de transmisie Linia de transmisie ideală se descrie cu sintaxa: T_nume Nin+ Nin.MODEL Nume_model PJF [parametri] .30 Schema liniei de transmisie Fig. Tranzistorul TECMOS Formatul general al unei declaraţii de tranzistor TECMOS este: M_nume N_D N_G N_S N_B Nume_model [L=. N_B reprezintă nodurile la care sunt conectate drena. G. Analiza de regim tranzitoriu pune în evidenţă tensiunea de intrare (nodul 2) şi tensiunea de ieşire (nodul 3).pentru canal n. TD=100n) . conductanţa şi capacitatea pe unitate de lungime (sunt luate în considerare combinaţiile de forma: RLC.Nout+ Nout. grila.1. W=…] unde: N_D. R. Zo=50. RC. C – rezistenţa.31) şi pentru situaţia cu pierderi (Fig. Pentru studiul comportării liniilor de transmisie se consideră schema din Figura 6. Fig.6. N_G.– nodurile de ieşire din linie. Sintaxa pentru linia de transmisie reală (cu pierderi) are forma: T_nume Nin+ Nin.sunt nodurile de intrare în linie. Nin. . L. L – lungimea canalului.6.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ. RG şi LC). Nout+. inductanţa.Zo=val [LEN=val] [R=val] [L=val] [G=val] [C=val] unde: LEN este lungimea fizică a liniei.32).MODEL Nume_model NJF [parametri] .

Fiecare linie de program care descrie un comutator comandat SH (Sample and Hold) ideal are forma: S_nume N+ N. Linia cu modelul comutatorului are forma: .sunt nodurile între care se conenctează comutatorul. LEN=10) VI. NC. respectiv în blocare.MODEL Nume_model ISWITCH [parametri] cu parametrii: ROn.NC+ NC. respectiv în blocare (implicit 0A).MODEL Nume_model VSWITCH [parametri] cu parametrii: ROn – rezistenţa în conducţie (On.2. tensiunea de ieşire rămâne la valoare constantă până la următoarea eşantionare. NC+. rezistenţa variază continuu. în funcţie de tensiunea dintre nodurile de control. Comutatorul comandat în tensiune este. Modelarea comutatoarelor comandate Linia de program care descrie un comutator comandat în tensiune are forma: S_nume N+ N. În Figurile 6.33 şi 6. R=0.32 Analiza de regim tranzitoriu pentru linia cu pierderi (ex. G=2M.5.138 CAPITOLUL VI Fig. VOff – tensiunea de comandă în blocare (implicit 0V). iar când este închis are rezistenţa ROn. implicit 1 ohm). N. Între VOn şi VOff..Vc Nume_model unde: Vc este sursa de tensiune prin care circulă curentul de control.– nodurile a căror diferenţă de potenţial comandă comutatorul.1.6. Când comutatorul este deschis are rezistenţa ROff. ROff – rezistenţa în conducţie. ROff – rezistenţa în blocare (Off. . de fapt. Linia cu modelul comutatorului are forma: .Nume_model unde: N+. IOff – curentul de comandă în conducţie (implicit 1mA).2. Linia de program care descrie un comutator comandat în curent are forma: W_nume N+ N. implicit 1Mohm). când val_logica este adevărată (true). la fiecare moment de eşantionare Te.34 se prezintă o schemă de utilizare a comutatorului comandat SH (S3) şi diagramele obţinute după analiza de regim tranzitoriu (expresia de intrare este tensiunea sinusoidală din nodul 1). VOn – tensiunea de comandă în conducţie (implicit 1V). o rezistenţă controlată în tensiune.expresie_intrare val_logica Te în care: S_nume este componenta care eşantionează şi reţine valoarea numerică a semnalului definit prin expresie_intrare. Ion.

modelul de intrare/ieşire digitală conţine patru circuite de interfaţă analog/digitală şi digital/analogică. 2 – valoarea tipică. depinzând de tipul primitivei şi de valoarea parametrilor acestuia. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 139 Fig.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ. una tipică şi una maximă. fiecare parametru de sincronizare are o valoare minimă. 1 – valoarea minimă. 3 – valoarea maximă. memorii RAM şi ROM.34 Analiza de regim tranzitoriu pentru comutatorul SH VI.6. bistabile. pe lângă tipul de primitivă digitală. Există un format pentru componente şi unul pentru generatoarele de stimuli digitali (care aplică într-un nod o anumită formă de undă. specificată. Modelarea circuitelor digitale Numele componentelor digitale (porţi. N_m_dig . similar surselor de tensiune sau curent independente). N . . model_intrare/ieşire . Informaţiile referitoare la sincronizări sunt specifice unui dispozitiv. O componentă digitală utilizează.6. două modele: modelul de sincronizare (timing model) care specifică întârzierile de propagare şi restricţiile (caracteristici de timp) şi modelul de intrare/ieşire (I/O model) care furnizează informaţii despre caracteristicile de intrare – ieşire ale componentelor.numele modelului intrare/ieşire care descrie caracteristicile de intrare/ieşire ale componentei. model_sincronizare .numele modelului care descrie caracteristicile de sincronizare ale componentei.6. Forma generală a instrucţiunii de descriere a unei componente digitale este: U_nume tip_primitivă [parametri] N_al_dig N_m_dig N + model_sincronizare model_intrare/ieşire unde: tip_primitivă [parametri] reprezintă tipul intern al componentei digitale. urmat opţional de un număr de parametri.1. valorile posibile pot fi: 0 – valoarea curentă (implicită).unul sau mai multe noduri de intrare sau ieşire.nodurile alimentare digitală şi masă digitală. N_al_dig. iar informaţiile referitoare la caracteristicile de intrare/ieşire sunt specifice unei familii de dispozitive.) şi a generatoarelor de stimuli începe cu litera U. dispozitive logice programabile.2. etc. convertoare A/D şi D/A multibit.33 Schema pentru studiul comutatorului SH Fig.

140 CAPITOLUL VI Generatoarele de stimuli (Stimulus Generators) nu au un model de timp separat. pentru ieşirile digitale D(1).6. respectiv (0ns 0 repeat -1 times +15ns 1 +15ns 0 endrepeat). Starea bistabililor se schimbă succesiv la fiecare tranziţie din 1 în 0 a impulsului pe intrarea de tact (Fig.36 Stimuli digitali Se consideră schema unui numărător binar asincron direct (cu transport succesiv.37). . Capacitatea de numărare a numărătorului binar depinde de numărul bistabililor.35. D(2).35 Generatoare de stimuli digitali Fig. Acestea au numai model IO. Fig. Dacă n este numărul de circuite bistabile ale numărătorului acesta poate număra în gama (0…2n – 1). care este urmat de specificatori referitori la unda generată şi se prezintă cu una. care înregistrează succesiunea impulsurilor aplicate la intrare în sistemul de numeraţie binar. D(5) sunt obţinute cu secvenţele: (0ns 0 repeat 10 times +15ns 1 +15ns 0 endrepeat). Fig. el fiind inclus în descrierea internă.6. patru sau opt ieşiri. D(3).36 se prezintă formele de undă obţinute prin analiza de regim tranzitoriu. Pentru studiul generatoarelor de stimuli se consideră schema digitală din Figura 6.6.6. În Figura 6. Ieşirile digitale D(4).38). două.

MODELAREA COMPORTAMENTALĂ.40 sunt prezentate: semnalul analogic de la intrare. Observaţii: . .convertorul A/D furnizează la ieşire un număr proporţional cu raportul dintre valoarea mărimii analogice aplicate la intrare şi o mărime de referinţă.38 Formele de undă ale numărătorului (U1: 0u 1 1u 0 2u 1 . patru semnale de la ieşirea convertorului A/D şi semnalul de la ieşirea convertorului D/A. sub forma unei combinaţii de variabile binare.6. cu bistabile JK de tip 7473 Fig. .37 Numărător binar asincron direct.39. U2: 0u 0 3u 1 label=start 4u 0 5u 1 6u goto start 15 times – semnalul de tact. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 141 Fig.convertorul D/A furnizează la ieşire o mărime analogică (tensiune sau curent) proporţională cu numărul aplicat la intrare.semnalul de ştergere. În Figura 6.) Pentru studiul comportării convertoarelor se consideră schema din Figura 6. ale cărui ieşiri sunt conectate la intrările unui convertor D/A pe 16 biţi (DtoA Converters). . U3: 0u 1 – semnalul “1” logic pentru intrările J şi K.6.legătura intrare – ieşire este o funcţie definită pe o mulţime discretă (mulţimea numerelor aplicate la intrare) cu valori într-un anumit interval de tensiuni sau curenţi de ieşire. care conţine un convertor A/D pe 16 biţi (AtoD Converters).

40 Formele de undă A/D şi D/A (ex.39 Schema de conversie A/D şi D/A Fig. se pot implementa diverse funcţii). folosind surse polinomiale k – dimensionale.6. .2. în urma unor procese de modelare comportamentală. Modelarea comportamentală la nivel structural . controlate în tensiune sau curent (de exemplu.142 CAPITOLUL VI Fig. modelarea comportamentală se realizează utilizând surse de tensiune sau curent. E1=V_In este o sursă definită algebric: Function Sources) VI.funcţional La nivel structural-funcţional.2.6.

P1. LOG10(x).6.2. VALUE. TABLE. Descrierea matematică se bazează pe realizarea unor blocuri funcţionale cu ajutorul operatorilor fundamentali: adunare. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 143 Funcţiile de transfer asociate surselor de tensiune sau curent comandate pot fi descrise prin: .– nodurile între care se aplică tensiunea de comandă. scădere.VALUE = {expresie} E_nume N+ N. TAN(x).. N. N1m – primul nod pozitiv şi primul nod negativ de control. .42).. SIN(x).Pk] [IC=c1. în nodul 2 tensiunea este 2 V). Se consideră schema din Figura 6.2. N1p.[Nkp Nkm] [P0 P1. NC1+. val_amplitudine.43. NC1.reprezintă nodurile de conectare a sursei E_nume.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ. Nkm – nodul pozitiv k şi nod negativ k de control.parametrii caracteristici de filtrare. -. iar V1 este o sursă independentă de tensiune. /) şi a unor funcţii care permit generarea unor forme de undă complexe. . Modelarea surselor comandate de tensiune şi curent Surse de tensiune comandate în tensiune Sursele de tensiune comandate în tensiune (Dependent Sources..44). COS(x). valoare_iesire E_nume N+ N. Pentru schema practică din Figura 6.1. *. SQRT(x). etc. VofV sau VCVS – Voltage Controlled Voltage Source) se descriu prin sintaxa generală: E_nume N+ N. G – amplificarea sursei. .[ck]] E_nume N+ N.coeficienţi polinomiali. LOG(x).POLY(k) N1p N1m [N2p N2m]. tensiunea generată de sursa E1 este controlată de căderea de tensiune de pe R2 (ex. P0.. Fig. VI.LAPLACE {expresie} = {transformata Laplace} E_nume N+ N.TABLE {expresie} = valoare_intrare. ATAN(x).transformate Laplace.6.6.41 Sursă de tip VofV . IC – condiţii iniţiale. Nkp. LAPLACE.G E_nume N+ N. POLY(k) – sursă de tip polinomial (k indică numărul surselor de control).y). FREQ – modalităţi de utilizare a funcţiei de transfer simbolice. val_faza unde: N+.NC1+ NC1. …Pk . împărţire (+.41. respectiv: ABS(x). Valoarea tensiunii din nodul de ieşire (1) are forma: E1  12  5  60 V (Fig.tabele cu răspunsuri în frecvenţă.. Valoarea tensiunii din nodul de ieşire (1) are forma: E1  2  5  10 V (Fig.. în care E1 este sursa de tip VofV. EXP(x).FREQ {expresie} = val_frecventa. PWR(x.expresii matematice. înmulţire.

6. I ( R1)  V 1 R1  12 1200  10 mA ). Valoarea tensiunii din nodul de ieşire (1) are forma: H 1  10  10  100 m V (Fig.6.45 Sursă de tip VofI .reprezintă nodurile de conectare a sursei H_nume.Vc Tr H_nume N+ N.[ck]] unde: N+.6. Fig.. P1.144 CAPITOLUL VI Fig.46). N.43 Sursă de tip VofV Fig. (ex...6.. Vc – numele sursei independente de tensiune.. Vck . P0..45. Se consideră schema practică din Figura 6. Pk – coeficienţi polinomiali.numele sursei de tensiune al cărui curent este variabila k de control. al cărui curent comandă sursa H_nume..Vck] [P0 P1 Pk] [IC=c1.POLY(k) Vc1 [Vc2. Vc1 .numele sursei de tensiune al cărui curent este prima variabilă de control. în care tensiunea generată de sursa H1 este controlată de curentul prin R1.6.Current Controlled Voltage Source) se descriu prin sintaxa generală: H_nume N+ N.42 Funcţionarea sursei de tip VofV Fig. Tr – transrezistenţa sursei. IC – condiţii iniţiale.. VofI sau CCVS .44 Funcţionarea sursei de tip VofV Surse de tensiune comandate în curent Sursele de tensiune comandate în curent (Dependent Sources.

LAPLACE {expresie} = {transformata Laplace} G_nume N+ N.. FREQ – modalităţi de utilizare a funcţiei de transfer simbolice..6. Fig. în care curentul generat de sursa G1 este controlat de căderea de tensiune dintre nodurile (2) şi (0) (ex.. P0. LAPLACE. POLY(k) – sursă de tip polinomial de grad k.VALUE = {expresie} G_nume N+ N. NC1+.Tc G_nume N+ N.[Nkp Nkm] [P0 P1. VALUE.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ.coeficienţi polinomiali.. NC1. val_amplitudine.09V ). Nkp.18 A (Fig. N1m – primul nod pozitiv şi primul nod negativ de control.POLY(k) N1p N1m [N2p N2m].TABLE {expresie} = valoare_intrare. Valoarea curentului se determină cu expresia: I (G1)  2  1.48 Funcţionarea sursei de tip IofV .48).reprezintă nodurile de conectare a sursei G_nume. N1p.Pk] [IC=c1.[ck]] G_nume N+ N. N..09  2.6. valoare_iesire G_nume N+ N. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 145 Fig.47.6. Se consideră schema practică din Figura 6. val_faza unde: N+. IofV sau VCCS – Voltage Controlled Current Source) se descriu prin sintaxa generală: G_nume N+ N. Tc – transconductanţa sursei.47 Sursă de tip IofV Fig.6.46 Funcţionarea sursei de tip VofI Surse de curent comandate în tensiune Sursele de curent comandate în tensiune (Dependent Sources. V (2)  V 1  [ R1 ( R0  R1)]  12  100 1100  1. …Pk .NC1+ NC1. TABLE. Nkm – nodul pozitiv k şi nod negativ k de control. P1.– nodurile între care se aplică tensiunea de comandă..FREQ {expresie} = val_frecventa.

POLY(k) Vc1 [Vc2. Vc – numele sursei independente de tensiune al cărui curent comandă sursa F_nume.49 Sursă de tip IofI Fig. Valoarea curentului se determină cu expresia: I ( F1)  3  12  36 mA (Fig. Fig. IofI sau CCCS – Current Controlled Current Source) se descriu prin sintaxa generală: F_nume N+ N. P2 .coeficienţi polinomiali...... tensiunea de ieşire are forma: U iesire  P0  V1  P1  V 2  P2  .V2 .Pk] [IC=c1.Vc G F_nume N+ N.146 CAPITOLUL VI Surse de curent comandate în curent Sursele de curent comandate în curent (Dependent Sources.. în care curentul generat de sursa F1 este controlat de curentul care circulă prin rezistenţa R1 (ex...52. G – amplificarea sursei..50).51. Se consideră schema practică din Figura 6. P1.7) unde: V1 .. pentru realizarea unui sumator de tensiuni se consideră schema din Figura 6. . Vck .numele sursei de tensiune al cărui curent este variabila k de control..Vck] [P0 P1.[ck]] unde: N+.6.49.Vn reprezintă tensiunile care controlează sursa comandată polinomial.6.50 Funcţionarea sursei de tip IofI Surse polinomiale Pentru cazul surselor polinomiale de tensiune.reprezintă nodurile de conectare a sursei F_nume.. P1 .. I ( R1)  V 1 R1  12 1000  12 mA ).. Pk .  V k  Pk (6. în care tensiunea în nodul de ieşire (3) este suma tensiunilor aplicate între nodurile (1) şi (0).. IC – condiţii iniţiale. P0.numele sursei de tensiune al cărui curent este prima variabilă de control.. În urma analizei de regim tranzitoriu se obţin formele de undă prezentate în Figura 6.. în care sursa polinomială E1 este de tip Dependent Sources  EVofV. Astfel.. Vc1 ...6. respectiv nodurile (2) şi (0). Pk – coeficienţi polinomiali. N.

SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 147 Fig.6.51 Sumator de tensiuni Fig.54 Formele de undă pentru circuitul de întârziere .52 Formele de undă V1_SIN+V2_PWL = V_iesire Expresii matematice Se consideră schema circuitului de întârziere din Figura 6.53 Circuit de întârziere Fig.6.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ.53.6.6. Fig. Dacă sursa E1 se defineşte printr-o expresie matematică adecvată.54). tensiunea din nodul de ieşire este – cu întârziere – replica celei din nodul de intrare (Fig.6.

conform Figurii 6. prin intermediul analizei de tip .00001s)) Fig.62).56). Astfel. controlate în tensiune. Sursele comandate de tip Laplace Sources  LTVofV permit determinarea funcţiei de transfer.55. V1 de tip ac 1 şi H(s) = 1/(1+0.56 Comportarea în frecvenţă Comportarea în frecvenţă poate fi studiată şi pentru blocuri funcţionale conectate în cascadă (Fig. descrise prin funcţii de transfer. care reprezintă un filtru de tip RC.59 se analizează comportarea în frecvenţă. fază). Fig.57). amplitudine.148 CAPITOLUL VI Funcţii de transfer simbolice Sursele de curent sau tensiune.55 Filtru RC şi funcţia de transfer simbolică (ex.58.61). în care H(s) este echivalentă cu H 1 ( s )  H 2 ( s ) . . cu s=j variabila complexă.60. se poate trasa diagrama Nyquist (Fig. pentru care se poate determina caracteristica de frecvenţă.6. Utilizarea unei surse (E1) de tip Laplace Sources  LFVofV permite studiul comportării în frecvenţă (Fig. permit implementarea unor funcţii de transfer în formă simbolică H(s) (deci nu dintr-un circuit concret). Astfel.6. Cu datele precizate în Figura 6. conform rezultatelor din Figura 6. respectiv funcţia de transfer simbolică H(s) = 1/(1+Ts).6. dacă se cunosc datele experimentale (frecvenţă.6. Tensiunea în nodul ieşire_Laplace este determinată de tensiunea din nodul de intrare conform funcţiei de transfer în frecvenţă H(s).AC. se consideră schema din Figura 6.6. Sursele comandate de tip Laplace Function  LFVofV permit determinarea caracteristicii Re(V(out)) versus Im(V(out)) (Fig.6.

58 Comportarea în frecvenţă Fig.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ.6.59 Schema de test cu date experimentale Fig.57 Conectarea în cascadă ( H ( s)  H 1 (s )  H 2 (s ) ) Fig.6.6.60 Comportarea în frecvenţă .6. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 149 Fig.

/ ). Semnalul obţinut în nodul de ieşire al sursei E3 (1) are forma din Figura 6.).68. în care sursele E1 şi E2 sunt de tip Function Sources  NFV. conform expresiilor matematice de definire.64). >=).66.150 CAPITOLUL VI Fig. tensiunea din nodul 5 (OUT) este definită prin expresia k  V ( x1)  I ( L1)  V ( z1) .6. -.6. <. Fig. Tensiunile din nodurile de ieşire (1 şi A) se obţin în urma analizei de regim tranzitoriu (Fig. operatorii logici (AND. utilizând operatorii algebrici (+.6. operatorii relaţionali (>.65. Astfel.61 Schema de test pentru analiza Nyquist Fig. În schemele din Figura 6. etc. curenţi prin bobine.o funcţie cu evoluţie aleatorie (random). OR.o funcţie de timp şi de alte variabile din circuit (tensiuni şi curenţi în noduri. .o funcţie dependentă numai de timp. etc. . precum şi funcţii trigonometrice (SIN. etc. COS. 1]. în care ieşirea unui circuit poate fi: .6. precizată printr-o expresie matematică.63.6. tensiuni şi curenţi ai altor surse. se consideră schemele prezentate în Figura 6.). *. Pe baza acesteia.62 Diagrama Nyquist Surse neliniare Sursele comandate permit obţinerea unor semnale neliniare. sursele comandate pot genera semnale afectate de zgomote (Fig. Funcţia RND returnează valori aleatorii în intervalul [0. semnalul rezultat şi semnalele componente fiind prezentate în Figura 6. <=.67).63 Surse neliniare .).

6. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 151 Fig.64 Forma de undă a sursei E1 Fig.66 Formele de undă ale sursei neliniare E1 şi ale componentelor .MODELAREA COMPORTAMENTALĂ.6.6.65 Sursa neliniară E1 Fig.

152 CAPITOLUL VI Fig.6.6.67 Surse neliniare cu ieşire aleatorie Fig.68 Forma de undă a sursei neliniare E3 .

X2.2.3.6. Blocuri elementare SPICE Pentru simulare. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 153 VI. B. VI. Sumator: kA.1. B Amplificare cu saturaţie: kMax – valoarea maximă a ieşirii. fără nici o referire la structura fizică reală.3. B Integrator: k – factor de multiplicare al integralei. maximă a zgomotului Fig. funcţionalitatea componentelor (circuitelor) este formulată în termenii ecuaţiilor diferenţiale. principalele operaţii sunt descrise prin blocuri standard (notaţie SPICE: X1. kB . C Derivator: k – factor de multiplicare al derivatei Diferenţă: kA. VS – val. conform Figurii 6. kB.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ. -kMin – valoarea minimă a ieşirii. Modelarea comportamentală la nivel abstract La nivel abstract.factori de multiplicare ai intrărilor A. kLin – factor de amplificare liniar Multiplicator: k – factor de multiplicare al rezultatului Valoare absolută Raport: k – factor de multiplicare al rezultatului Întîrziere: DELAY – timpul de întârziere Amplificator: k – factor de amplificare Zgomot: TS – intervalul de repetiţie a zgomotului . liniare sau neliniare. VINIT – condiţia iniţială Sumator: kA. Xi).….69 Blocuri elementare SPICE . kB – factori de multiplicare ai intrărilor A. kC – factori de multiplicare ai intrărilor A.2.69.

70 (ex.70 Schema de simulare Fig. sursa V1 generează un semnal sinusoidal amortizat.6.73).71. iar analiza de regim tranzitoriu evidenţiază funcţionarea blocurilor standard alese (Fig.8) dt dt x (t )  m  Pentru determinarea deplasării x(t) se realizează operaţia de forma: 1  k F (t )dt  m x(t )dt  m  x(t )dt (6. k  20. m  4.72.154 CAPITOLUL VI Pentru exemplificarea modelării la nivel abstract se consideră un sistem mecanic cu mişcare de translaţie (vezi ex.71 Diagramele de simulare În Figura 6. xxx) pentru care se cunoaşte ecuaţia diferenţială de forma: d 2x dx m 2   kx(t )  F (t ) (6.   5 şi E1 sursă neliniară proporţională cu F(t)). Analiza de regim tranzitoriu conduce la obţinerea diagramelor din Figura 6.6. .9) şi se implementează schema de simulare din Figura 6.6. Fig.

Matematica formelor de undă Studiul comportării unor componente (circuite) necesită utilizarea unor semnale de test standard (treaptă.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ.74). rampă. Matematica formelor de undă permite modelarea unor forme variate de semnale sau modelarea ieşirilor unor sisteme. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 155 Fig. respectiv bialternanţă fără/cu filtrare (Fig.2.2. se simulează funcţionarea unui redresor monoalternanţă fără filtrare. Funcţia ABS(X) (modul) schimbă semnul negativ în semn pozitiv. cu următoarea secvenţă de program (scrisă cu un editor de text uzual şi rulată într-un mediu SPICE): . dar folosirea acestora nu conduce totdeauna la rezultate relevante. Astfel.6.73 Diagramele de simulare VI.6. etc. lăsând valoarea neschimbată. impuls. utilizând operatorii fundamentali şi diverse funcţii matematice. fiind posibilă utilizarea acesteia în modelarea şi simularea funcţionării redresoarelor.72 Schema de simulare Fig.).3. prin analiza de regim tranzitoriu.6.

Astfel.6.03 0 .TRAN 0.0005*s)} . o expresie de forma: SGN(SIN(X)) generează un semnal de formă dreptunghiulară între (-1…+1) V (Fig. R1 1 0 1k R2 2 0 1k .75).PARAM A=1 .0001 0.FUNC Redr(X) ABS(X)/2+X/2 E_intrare_sin 1 0 VALUE={A*SIN(2*PI*Frecv*TIME)} E_iesire_redr_mono 2 0 VALUE={Redr(A*SIN(2*PI*Frecv*TIME))} E_iesire_redr_bialt 3 0 VALUE={ABS(V(1))*A} E_iesire_bialt_filtr 4 0 LAPLACE{(V(3))}={1/(1+0.PARAM Frecv=100Hz .74 Simularea funcţionării redresorului mono şi bialternanţă Funcţia SGN(X) schimbă valoarea ieşirii ori de câte ori intrarea trece prin zero.156 CAPITOLUL VI R1 1 0 1k R2 2 0 1k .012 0 Fig.0001 0.6.PARAM Frecv=100Hz E_intrare_sin 1 0 VALUE={SIN(2*PI*Frecv*TIME)} E_iesire_sgn 2 0 VALUE={SGN(V(1))} .TRAN 0.

MODELAREA COMPORTAMENTALĂ. cu următoarea secvenţă de program.5+0. .06 0 se poate defini un semnal în scară (succesiune de trepte întârziate). SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 157 Fig.76 Semnal treaptă unitară (STP) Cu secvenţele de program: R1 1 0 1k E_iesire_trepte 1 0 Value={STP(10ms)+STP(20ms)+STP(30ms)} .TRAN 0.0001 0.75 Simularea funcţiei SGN Funcţia STP(X) produce la ieşire un semnal treaptă unitară când X devine pozitiv.5*SGN(X) E_iesire_trepte 1 0 VALUE={Treapta(TIME-10ms) +Treapta(TIME-20ms)+Treapta(TIME-30ms)} .76: R1 1 0 1k E_iesire_stp 1 0 VALUE={STP(TIME)} . Astfel.06 0 sau R1 1 0 1k .TRAN 0. conform Figurii 6.0001 0.6.77.03 0 Fig.6. conform Figurii 6.0001 0.FUNC Treapta(X) 0.TRAN 0. se obţine un semnal treaptă unitară. pentru TIME=10ms.

78 Simularea funcţiei STP Combinaţia de funcţii din secvenţa de program: R1 1 0 1k .PARAM Frecv=100Hz .5V (Prag).PARAM Prag=0.TRAN 0. Fig.003 0 .6.78.TRAN 1.FUNC Triunghi(X) ACOS(COS(X))/PI .FUNC ARCSIN(X) ATAN(X/SQRT(1-X*X)) E_iesire_triunghi 1 0 VALUE={Ampl*Triunghi(2*PI*Frecv*TIME)} .0001 0. aplicată secvenţei de program: R1 1 0 1k R2 2 0 1k .25e-006 0.6.5 E_intrare_sin 1 0 VALUE={SIN(2*PI*Frecv*TIME)} E_iesire_stp 2 0 VALUE={STP(V(1)-Prag)} .03 0 conduce la diagramele din Figura 6.PARAM Ampl=5 .77 Semnal în scară Analiza de regim tranzitoriu.158 CAPITOLUL VI Fig. v(2) depinde de valoarea tensiunii din nodul 1.PARAM Frecv=2kHz .FUNC ARCCOS(X) PI/2-ASIN(X) . în care tensiunea din nodul 2. v(1) şi de valoarea de 0.

2 .MODELAREA COMPORTAMENTALĂ.6.80). Cu următoarea secvenţă de program se modelează funcţia logică SI: R1 1 0 1G R2 2 0 1G R3 3 0 100 V1 1 0 PULSE(0 5 0 1u 1u 0.5M 1M) V2 2 0 PULSE(0 5 0 1n 1n 1M 2M) E_iesire_SI_logic 3 0 POLY(2)1 0 2 0 0 0 0 0 0.80 Simularea funcţiei logice SI . SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 159 conduce la obţinerea unui semnal triunghiular (Fig.79). Fig.6.25e-005 0.003 0 tensiunea în nodul 3 (E_iesire_SI_logic sau v(3)) fiind o combinaţie logică a tensiunilor din nodurile 1 şi 2 (Fig.6. Fig.TRAN 1.6.79 Semnal triunghiular Utilizând o sursă comandată de tip polinomial se pot modela funcţii logice.

10) Fig. Configuraţii de bază realizate cu amplificatoare operaţionale Amplificatorul operaţional (AO) este un amplificator de curent continuu. Modelarea. simularea şi analiza schemelor realizate cu amplificatoare operaţionale VI. R3=90k.82 AO în conexiune neinversoare Se studiază comportarea schemei prin intermediul analizei de curent alternativ şi analizei de regim tranzitoriu.3.6. R1 10 .81).160 CAPITOLUL VI VI. Amplificarea în tensiune are expresia: Au  1  R3 R1 (6.6.3.6. cu intrare diferenţială şi ieşire asimetrică (Fig.MODEL Nume_model X [parametri model] Schema circuitului cu AO. R2=10k .81 Reprezentarea amplificatorului operaţional Linia cu modelul AO are sintaxa generală: . în conexiune neinversoare cu reacţie este prezentată în Figura 6. cu o amplificare în buclă deschisă foarte mare. Pentru R1=10k. amplificarea în tensiune este: Au  1  R3 90  1  10 .82. Fig.1.

84). Amplificarea în tensiune este dată de expresia: Au   R3 R1 (6. amplificarea în tensiune este mai mică (Fig.6. iar pentru semnale de intrare de frecvenţă mai mare decât f0 (ex. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 161 Considerând AO de tip LM 741 (V1: ac 1 0 sin 0 1 1. b) pentru f > f0 Schema circuitului cu AO. în conexiune inversoare cu reacţie este prezentată în Figura 6.84 Comportarea în regim tranzitoriu: a) pentru f < f0. se situează aproape de 100 kHz (Fig. Fig. 120 kHz). pentru amplificarea în tensiune se verifică relaţia (6. Pentru semnale de intrare de frecvenţă mai mică decât f0.000e3 0 0 0) frecvenţa de tăiere f0.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ.6.85.10).11) .83).6.83 Caracteristici de frecvenţă a) b) Fig.6.

85 AO în conexiune inversoare Fig.87) permit verificarea funcţionării schemei în frecvenţă şi tensiune.25 1.86) şi analiza de regim tranzitoriu (Fig.87 Analiza de regim tranzitoriu În cazul amplificatorului diferenţial.000e3 0 0 0 şi V4: ac 1 sin 0 0. R2=10k. în antifază (ex. Semnalele de intrare utilizate sunt de tip sinusoidal.90). R1 10 Fig. cu R1=10k .6. R3=100k rezultă: Au   R3 100   10 .6. R1 R3 R 4  .6.162 CAPITOLUL VI Analiza de curent alternativ (Fig. .12) Studiul comportării în frecvenţă şi tensiune sunt facilitate de analiza de curent alternativ (Fig.000e3 0 0 180. V1: ac 1 sin 0 0. respectiv analiza de regim tranzitoriu (Fig.6.86 Comportarea în frecvenţă Fig.6.6.89).6. Astfel. Dacă care caracterizează funcţionarea circuitului este: Viesire  R3  V 4  V 1 . pentru R1=10k. R2=10k .5 1. semnalul de ieşire este proporţional cu diferenţa semnalelor aplicate pe cele două intrări (Fig. R3=20k şi R4=20k ).88). relaţia R1 R 2 (6.6.

I.2.6. I.6.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ.90 Analiza de regim tranzitoriu VI. Astfel. D Modelele analogice ale structurilor de reglare realizate cu amplificatoare operaţionale sunt identice cu regulatoarele reale.89 Comportarea în frecvenţă Fig. Principala particularitate constructivă a structurilor de tip P. în sensul că pot fi utilizate efectiv în sistemele de reglare automată.3.88 Amplificatorul diferenţial Fig.6. I şi D constituie un canal separat. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 163 Fig. . Modelarea şi simularea algoritmilor P. fiecare din componentele P. iar semnalul de ieşire se obţine prin însumarea semnalelor componente (PI. D o constituie flexibilitatea (posibilitatea realizării oricărui tip de regulator prin utilizarea AO convenţional). PD. PID).

13) (6. Pentru modelarea şi simularea regulatoarelor P. Răspunsurile indiciale ale diferitelor regulatoare sunt prezentate în Figurile 6.semnalul de comandă (ieşire).97.14) (6.91 Implementarea regulatoarelor cu AO .91. constanta de timp a acţiunii integrale Ti şi constanta de timp a acţiunii diferenţiale Td.6. I. u(t) . I. se obţine regulatorul PID de forma: 1 d u(t )  K P ( (t )    dt  Td ) Ti dt (6. se obţin semnale u(t) la ieşirea fiecărei componente şi a sumatorului. I. Aplicând la intrare un semnal (t) treaptă unitară. în care componentele P.15) iar prin combinaţia acestora. LM 741). D sunt descrise de relaţiile: u (t )   K P  (t ) KP  dt Ti  d u (t )   K PTd dt u (t )   (6. D se consideră schema din Figura 6. D şi sumatorul sunt realizate cu amplificatoare operaţionale (ex. Fig.164 CAPITOLUL VI Elementele de tip P.16) în care: (t) reprezintă semnalul de eroare (intrare). Cu ajutorul rezistenţelor corespunzătoare se pot modifica: factorul de amplificare KP.92…6.

93 Răspunsuri ale regulatorului I Fig.6.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ.6.94 Răspunsuri ale regulatorului D Fig.92 Răspunsuri ale regulatorului P Fig.96 Răspunsuri ale regulatorului PI .6.6.95 Răspunsuri ale regulatorului PD Fig.6. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 165 Fig.

0 = dt t 0 dt 0 Un caz particular al ecuaţiei (6. tt = 10T (T reprezintă suma constantelor de timp mici ale sistemului). a 2.    1 2 ).98.17) sau b d2y a dy a0  1  y t   0 u (t ) 2 dt a 2 dt a 2 a2 (6.166 CAPITOLUL VI Fig.18) se obţine prin neglijarea elementului de amortizare al sistemului (a1 = 0). 1 Observaţie: Pentru =0. constituie un sistem etalon.19)   0 y t  .  = 4.3. Pentru u(t)=0 se obţine sistemul de ordinul II oscilant neamortizat (instabil): a d2y (6. 4 . suprareglajul 1 şi factorul de amortizare  se modifică prin rezistenţele R5 şi R11 şi . Modelarea şi simularea sistemului de ordinul II Sistemul de ordinul II este caracterizat prin modelul matematic de forma: a2 d2y dy  a1  a 0 y (t )  b0 u (t ) 2 dt dt (6.  n  1  2  100 .durata totală a regimului tranzitoriu. a1.3%.3.gradul de amortizare. şi din punct de vedere al performanţelor. cu: cu: . u(t) – semnalul de intrare. Pentru modelarea şi simularea sistemului de ordinul II se consideră ecuaţia diferenţială (6.18) presupune cunoaşterea condiţiilor iniţiale: dy(t ) dy y(t)=y(0) la t=0 şi şi se obţine în urma a două integrări. t t  . a0.7 se obţine un sistem etalon cu următoarele performanţe: st = 0.   exp( . Soluţia ecuaţiei diferenţiale (6.18) y(t) – semnalul de ieşire. 2 dt a2 având soluţia de forma unei sinusoide de amplitudine constantă.18) modelată prin schema din Figura 6. b0 .97 Răspunsul regulatorului PID VI.suprareglajul.6. Durata regimului tranzitoriu tt. cu pulsaţia:   a0 a2 .coeficienţi care se determină din constantele fizice ale sistemului.

Caracteristicile de regim tranzitoriu se obţin aplicând la intrare un semnal treaptă unitară (Fig.102).6.6.99…6.6.99 Răspunsul oscilatoriu neamortizat Fig.100 Răspunsul oscilatoriu neamortizat la diferite pulsaţii . AO de tip LM 741) Fig.6.MODELAREA COMPORTAMENTALĂ. Fig. B. SIMULAREA ŞI ANALIZA SPICE 167 „punţile” A.98 Schema de simulare (ex.

4.103. b) FTS. . a) b) c) Fig. Simularea filtrelor realizate cu AO Funcţionarea filtrelor de tip trece-jos şi trece-sus se poate simula apelând la analiza de curent alternativ aplicată schemelor de principiu prezentate în Figura 6.101 Răspunsul oscilatoriu amortizat Fig.103 Filtre realizate cu AO (ex. c) Tensiunea din nodul 5 FTJ.3.102 Răspunsul oscilatoriu amortizat la diferite valori ale  VI.168 CAPITOLUL VI Fig. LM 741): a) FTJ.6.6.6.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->