Secolul XVII-XX 1.Introducere.

Filosofia lui Thomas Hobbes(1558-1679) Secolul XVII marcheaza un process in care filosofia politica incepe sa aspire intr-o reintoarcere la o existenta indepartata de asociatia ei cu teologia, asociatie care a caracterizat o lunga perioada istorica atunci cand ne referim la era crestina.Acest process de divort amiabil a fost facut posibil datorita treptatei disparitii a unei lungi controverse care se referea la intrebarea cine are autoritatea suprema: Cezar sau Biserica? Procesul se mai datoreaza faptului ca avem de-a face cu o secularizare treptata a problemelor cu care filozofia politica se ocupa in tematica sa, dar in acelasi timp el devine posibil si datorita secularizarii interesului intelectului nu numai a acelui care este limitat la filosofia politica.Toate aceastea isi vor gasi expresia intr-o revenire scolastica la valorile antichitatii, la intrebarile ei, la raspunsutile ei si in general la o admiratie a Greciei antice si a Romei, continuare intensificata datorita progresului uilitor care avusese loc in domenii precum :matematica, fizicca.Rezultatul fiind ca si in preocuparile stiintei sociale suntem martorii unui incepuut de cautari ale unor legi care sa fie aplicabile peste tot si-n baza carora sa putem explica fenomene sociaale, politice, tot asa cum stiintele exacte explica fenimenele de care apartin. La inceputul secolulul al XVII-lea, ganditorul Calvinist Johannes Althusius descrie societatea ca fiind un fenomen natural in sensul existentei enei tendinte natural a oanemilor de la se asocial unul cu celalalt, asociere care duce la formarea societatii umane in baza unui contract. Acest contract are atat aspect politice cat si aspecte sociale. a)Contractul politic-se refera la contractual incheiat intre cei condusi si conducatorul acestora b)Contractul social- se refera la contractual incheiat intre membrii societatii de a forma acea societate si de a face parte din ea Cel mai important aspect al teoriei lui Althusius este faptul ca el plaseaza suveranitatea intotdeauna in maine poporului, de aceea poporul nu poate renunta la suveranitatea chiar daca ar dori acest lucru, pentru ca suveranitatea este cacacteristica sa constitutive.De aici rezulta concluzia ca suveranitatea nu poate fi niciodata instrainata, data altcuiva, ea nu poate trece in posesia unor clase conducatoare, cu atat mai putin in posesia unei familii sau a unei singure persoane. Teoria politica a lui Althusius este foarte simpla.Ea reduce intreaga gama a relatiilor sociale si politice la principiul contractului, dar orice contract este implicit unul bazat pe consintamant.Totul este perceput ca fiind rezultatul unui consimtamant original. Althusius face statul, societatea independent de orice sanctiune de natura religioasa.Pentru el sfant este sfintenia contractului. Acest contract nu s-a nascut intamplator.Este vorba de un contract care este bazat pe legea naturala, lege potrivit careia oamenii se bucura de dreptul natural de a se asocial unul cu celalalt. Importanta folosirii de catre Althusius si de catre urmatorii ganditori a conceptului de lege naturala, consta mai putin in continutul ideii decat in forma sa; mai presus de orice avem de-a face cu un argument al carei importanta primordial este una metodologica.El va oferi acea baza rationala pe care ganditori ai secolulul XVII vor incerca sa construiasca teorii bazata pe ceea ce ei considera a fi metode stiintifice de a explica cum se nasc societatile si cum functioneaza ele.Pe o asemenea baza isi va

construe intrega ziciune politico-filosofica ganditorul britanic Thomas Hobbes (1588-1679), desi plecand de la aceeeasi premise ca Althusius, Hobbes vat rage concluzii diferite fata de priimul. Intentia lui Hobbes este una dubla: 1)El vrea sa plaseze pentru prima data in istoria omenirii, filosofia politic ape o baza stiiintifica 2)El doreste sa contribuie la realizarea pacii si armoniei civice si sociale incurajand omenirea in general sa-si indeplineasca datoriile civice. Hobbes afirma ca filosofia traditional a esuat atat in stabilirea obiectivului catre care ar trebui sa aspire, cat si in modalitatea cautarii adevarului, de aceea ea a esuat in a directiona oamenii catre scopuri fezabile.La acest capitol Hobbes este de accord cu gandirea lui Machiavelli. Machiavelii a afirmat faptul ca filosofia clasica ar fi esuat pentru ca a incercat sa obtina prea mlut; ea nu s-a ocupat de om cum este el in realitate, ci mai degraba de omul cum ar trebui sa fie. Machiavelii afirma ca scopul filosofiei si al politicii nu trebuie sa fie perfectiunea umana, ci mai degraba cum sa construesti lucrurile in asa fel incat sa functioneze pe natura umana existenta.Spre deosebire de Machiavelli, Hobbes isi va baza afirmatiile pe teoriile legilor naturale. Hobbes sau oricare dintre contractualisti sustine ca starea naturala si legea naturala care rezulta din ea ar fi existat din punct de vedere istoric vreodata si existent unei asemenea legi poate fi dedusa intr-o maniera stiinfitica observand factorul cel mai intens care actioneaza in majoritatea cazurilor si care determina comportamentul uman.Acest factor, afirma Hobbes, nu este ratiune si mai degraba pasiune. Spre deosebire de Aristotel, Hobbes nu crede ca omul ar fi un animal social sau politic prin insasi natura sa.In starea naturala omul este izolat si singuratic si manat de instinctual autoprezervarii, instinct pentru satisfacerea caruia nu poate actiona decat el insusi. Hobbes nu sustine ca o situatie de stare naturala ar fi existat istoric vreodata, dar el o deduce din urmatoarea intrebare.Care ar fi situatia omului in cazul in care ne-am trezi intr-o dimineata si am observa ca au disparut toate limitele impuse ieri asupra instinctelor noastre si a celorlalti directionati inspre noi; ca a disparut acel instrument principal care impune acele limite(statul).Statul este personificat de catre conducatorul absolute(monarhul absolut).Daca aceasta stare/statul ar disparea vreodata oamenii s-ar afla in situatia in care statul se comporta unul fata de celalalt in relatiile international neexistand nici o lege care sa fie Legea suprema si neexistand nici o autoritate capabila sa impuna acea Lege suprema, ne-am aflta intr-o situatie de anarhie. Oamenii-spune Hobbes- sunt mult mai egali intre ei decat se crede, atat de egali din punct de vedere al capacitatiilor lor fizice, cat si din punctul de vedere al capacitatiilor lor mentale.Cell mai important aspect al acestei relative egalitati intre oameni, este ca oamenii sunt egali in capacitatea lor de a se anihila unul pe calalalt.De aceea cea mai importanta preocupare a omului va di autoprezervarea. Hobbes ne spune ca exista 2 feluri de placeri: 1)trupesti 2)ale mintii (intelectuale) Intr-o stare naturala nu exista justitie.Nimic in stare naturala nu poate fi just sau injust.Pentru a spune ca ceva este just sau injust avem nevoie de lege.Cum poate exista Lege in afara societatii?De aici rezulta ca societatea a fost create de oameni tocami pentru a preveni o asemenea stare de lucruri.Societatea este bazata pe o conventie intre oameni, care este rezultatul Legii natural, lege care ne spune ca dorinta primordial a omului este cea de a se autosalvgarda.In caest sens este societatea naturala a omului, adica

in sensul ca-I da posibilitatea sa fuga de propria sa natura; societatea este prima victorie a omului asupra naturii. Hobbes se face avocatul monarhiei absolute si cu toate acestea si in acelasi timp este considerat unul dintre parintii fondatori ai liberalismului, pentru ca liberalismul este bazat pe viziunea ca toate indatoririle sociale si politice deriva din drepturile sale individuale si sunt in serviciul individului, creeaza o problema si o doctrina in care vom gasi la Hobbes contradictii. O alta contradictie pe care o gasim la Hobbes este modalitatea in care el gaseste de cuviinta sa nege dreptul la revolta.Societatea s-a nascut ca rezultat al unui contract, dar ca acest contract nu este unul intre conducator si ceilalti membrii ai societatii, ci ca rezultat a 2 clauze/2 contracte. 1.Contractul intre membrii societatii de a infiinta acea societate. 2.Contractul intre aceeasi membrii de a-si allege un conducator. Conducatorul nu este partea contractului.El nu este expresia complete a necesitatii de a crea o putere indeajuns de puternica pentru a face pretul urmaririi unor interese proprii, egoise mai mari decat beneficiile care rezulta din aceasta urmarire.