Sunteți pe pagina 1din 11

FIBRELE SINTETICE

Scurt istoric
Una dintre necesitatile vitale ale fiintei umane din toate timpurile a fost ca, pe lnga asigurarea hranei, sa-si procure si materialele necesare confectionarii mbracamintei. n acest scop, ca si n alte cazuri, omul sa adresat naturii. Prin ncercari, timp de mii si mii de ani, el a reusit sa identifice diferite materiale adecvate acestui tel si sa elaboreze tehnologiile necesesare prelucrarii lor. Astfel, cand cand matasea din China sa introdus in Europa, a fost generata ideea de a se ncerca imitarea ei pe cale artificiala, ceea ce a fost si realizat industrial la sfrsitul secolului al XIX-lea de catre Hilaire de Chardonet. Acesta a patentat n 1885 procedeul de producere a matasii ce-i poarta numele, prin filtrarea nitrocelulozei urmata de denitrare.

Daca pna la nceputul acestui secol necesitatile de mbracaminte erau satisfacute n totalitate de produsele naturale, la sfrsitul secolului 70% din aceste necesitati vor fi satisfacute de fibrele chimice. O ramura mai recenta a fibrelor chimice care s-a dezvoltat n ultimi 40 de ani ntr-un ritm extraordinar o reprezinta fibrele sintetice. Acest fibre sunt rodul dezvoltari uneia dintre cele mai moderne ramuri ale chimiei: chimia polimerilor. Sintetizarea lor a fost posibila doar atunci cnd cercetarea a relevat caracteristicile necesare unui polimer fiabil: sa fie filiform (adica fara ramificari sau reticuli ai catenelor); sa aiba o masa moleculara potrivita, sa poata fi orientat si cristalizat; sa fie solubil n solventi sau sa se topeasca fara descompunere. Odata cu aparitia unor noi tipuri de fibre sintetice, la procedeele de filare cunoscute s-au adaugat altele noi: filarea din topitura si, mai recent, filarea din suspensie, filarea din semitopitura etc. n general, schema de obtinere a unei fibre sintetice este: prepararea polimerului -> filare -> etirare -> ncretire -> fixare.

Dupa metoda de preparare a polimerului se cunosc: " Fibre preparate prin policondensare " Fibre preparate prin polimerizare radicala " Fibre preparate prin polimerizare ionica " Fibre preparate prin alte procedee

Cele mai cunoscute fibre preparate prin policondensare sunt fibrele poliamidice, fibrele poliesterice si fibrele poliuretanice.

FIBRELE POLIAMIDICE
Acestea sunt constituite din macromolecule filiforme (fara catene laterale) in care grupele amidice, care sunt polare si hidrofile, alterneaza cu portiuni de catene hidrocarbonate nepolare si hidrofobe, asemanatoare cu structura fibrelor proteinelor.

Nylonul
Dintre fibrele poliamidice cele mai utilizate sunt Nylonul 6,6 i Nylonul 6. Nylonul 6,6 se nume te a a deoarece materiile prime acidul adipic i hexametilen-diamina au fixa i cte 6 atomi de carbon. Reac ia care st la baza prepar rii sale este : n NH2 (CH2) 6 - NH2 + n HOOC (CH2)4 - COOH hexametilen-diamin acid adipic H[NH (CH2)6 NHCO (CH2)4 CO]n OH + (2n1)H2O Nylon6,6 Aceste fibre sunt folosite pentru obtinerea articolelor turnate, a textilelor si a suturilor medicale. Fibrele de nailon sunt mult mai rezistente decat matasea si relativ insensibile la umezeala si mucegai. Nylon-ul este o poliamida obtinuta din petrol, care se topeste si apoi arde rapid daca flacara ramne pe fibra topita. Daca se poate mentine flacara pe nylon-ul care arde se simte un miros de plastic ars.

FIBRELE POLIESTERICE
Fibrele poliesterice au la baza reactia de policondensare, dar ntre un diacid(sau diester) si un diol. Reactia decurge n doua etape: esterificarea(sau transesterificarea) si policondensarea. Fibra poliesterica produsa n cea mai mare cantitate este polietilentereftalatul. Reactia are loc prin agitare n vid, iar ambele sale etape necesita catalizatori. Polimerul este filat din topitura ca si poliamidele. Fibrele poliesterice au ca reprezentant important Terilena (Terom, Dacron) care rezulta prin poliestificarea (cu eliminare de apa) a acidului tereftalic cu 1,2 etandiol. Acest tip de fibre au caracter puternic hidrofob si sunt rezistente la lumina,caldura, sifonare. Poliesterul este un polimer obtinut dintr-un amestec de carbune, apa si produse petroliere. Poliesterul se topeste si arde n acelasi timp, topitura si cenusa pot sa adere repede la orice suprafata, se lipeste inclusiv de pielea omului, genernd arsuri. Fumul de la poliesterul ars este negru, nsotit de un miros dulceag.

FIBRELE DE ACRIL

Dintre fibrele preparate prin polimerizare radicala doua au o importanta deosebita: fibrele acrilice si fibrele polivinilalcoolice. Fibrele acrilice se ob in prin polimerizarea acrilonitrilului: nCH2 = CH CN C H2 CH CH n

De fapt, fibrele acrilice au la baza copolimeri ai acrilonitrilului cu acetat de vinil, metil metacrilat etc. Copolimerul este dizolvat ntr-un solvent potrivit (ca dimetilformamida, dimetil sulfoxid, carbonat de etilena, solutii de tiocianat) si se fileaza prin filare umeda sau uscata. Fibrele de acril sau tehnologic acrilonitrilul sunt obtinute din produse petroliere naturale. Acrilii ard usor datorita structurii lor specifice. Un chibrit sau o tigareta cazuta pe o patura de acril o poate arde; viteza de ardere este mare, daca nu se intervine pentru stingere. Cenusa este densa. Mirosul este neplacut, astringent.

AVANTAJE / DEZAVANTAJE
Fibrele sintetice au unele propriet i superioare celor naturale printre care: rezisten mecanic foarte bun , rezisten chimic excelent , rezisten la molii i la putrezire. Fibrelor sintetice li se pot conferi propriet i pe care nu le au cele naturale: neinflamabilitate, rezisten la temperaturi mari etc. Exist ns i propriet i nesatisf c toare: absorb ie de umiditate sc zut , nc rcare electrostatic mare, efecte de sc mo are(pilling), colorabilitate mai dificil .

UTILIZARI
Firele si fibrele sintetice obtinute din acetilena se folosesc la: Confectionarea imbracamintei Echipamentului de protectie Covoare si carpete Echipamente de curatat

FINAL

Realizatori : Dragulin Andreea si Dumitrascu Silviu Clasa a X-a E C.N. Gheorghe Munteanu-Murgoci