1.2. UNIREA POLITICA A TARILOR ROMANE Frontul antiotoman al Tarilor Romane era serios amenintat.

Instalarea lui Ieremia Movila, atasat politicii poloneze, scosese practic Moldova din coalitie. Pe de alta parte, ezitarile lui Sigismund Bathory, care s-au concretizat in renuntarea la tron in favoarea lui Andrei Bathory (si el un interpus polonez), au agravat situatia. Intentia lui Ieremia Movila si a cancelarului Zamoisky de a-l instala pe Simion Movila pe tronul Tarii Romanesti la facut pe Mihai Viteazul sa sesizeze pericolul destramarii coalitiei antiotomane si sa adopte "planul dacic", foarte indraznet, dar nu lipsit de riscuri, de a uni cele trei tari romanesti intr-un singur stat. Prin campaniile din anii 1599-1600, Tarile Romane si Transilvania s-au reunit intr-un sistem politic coordonat de voievodul de la Bucuresti. Nici o sursa documentara nu confirma existenta unui plan prestabilit de unificare politica. De aceea, unii istorici pun sub semnul intrebarii unirea infaptuita de Mihai. Mihai Viteazul a incercat astfel sa inlature primejdiile aparute la Alba-Iulia si Iasi, datorita inscaunarii lui Andrei Bathory si Ieremia Movila, sustinatorii politicii Poloniei. Desigur, un rol important l-au jucat legaturile economice, culturale si dinastice intre Tarile Romane, care detineau cetati in Transilvania. Intr-un atare context, Mihai Viteazul poate fi considerat, pe buna dreptate, un reprezentant de seama al "planului dacic". Prin cucerirea Transilvaniei si a Moldovei, cu sprijinul marii boierimi, s-a nascut in istoria Tarilor Romane o noua optiune politica, in sensul orientarii catre Transilvania, in contradictie cu planul de uniune politica privit din perspectiva balcanica. Niciodata pana atunci un domnitor roman nu intreprinsese o actiune de cucerire a Transilvaniei, cu toate consecintele ce decurgeau din acest fapt. In iulie 1599, o solie trimisa de Mihai Viteazul la Praga ii solicita imparatului Rudolf al II-lea permisiunea unei campanii in Transilvania. Lupta de la Selimbar (18 octombrie 1599), unde l-a infrant pe Andrei Bathory, a facut din domnitor stapanul Transilvaniei (Mihai isi face intrarea triumfala in Alba-Iulia la 1 noiembrie 1599). Poarta l-a recunoscut ca atare, imparatul l-a socotit doar guvernator, iar Dieta principatului l-a acceptat ca "loctiitor" al imparatului. In Transilvania, voievodul a urmarit, in principal, imbunatatirea situatiei taranilor romani si statutul de religie recepta pentru biserica ortodoxa. Au fost reconfirmate privilegiile secuilor, iar mica nobilime romaneasca din Transilvania si-a vazut, la randul ei, privilegiile reconfirmate. In mai 1600, politica ostila a lui Ieremia Movila, instigat de Polonia, l-a determinat pe Mihai sa intreprinda o expeditie in Moldova. Dupa o campanie fulgeratoare, tara i s-a supus. Intr-un document din 27 mai 1600, el se intitula "domn al Tarii Romanesti si Ardealului si a toata tara Moldovei". Opera politica a lui Mihai Viteazul se realiza in imprejurari externe deosebit de complexe, interesele puterilor vecine fiind in totala contradictie cu schimbarile petrecute in Tarile Romane. Activitatea politica a voievodului a starnit ostilitatea Marilor Puteri. Habsburgii isi vedeau serios amenintate planurile de mentinere a Transilvaniei in sfera lor de influenta. Polonia nu accepta ideea pierderii controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu se impaca cu gandul renuntarii la Tarile Romane in favoarea rivalilor sai. La acestea se adauga ostilitatea manifestata de nobilimea maghiara, nemultumita de masurile intreprinse de Mihai Viteazul in Transilvania, mai ales cele privind fiscalitatea si cresterea rolului romanilor in viata politica si religioasa. Tentativa de a infrange revolta nobililor maghiari, sprijiniti de generalul imperial Gheorghe Basta, esueaza in confruntarea care se da la Miraslau (septembrie 1600), ceea ce echivaleaza cu pierderea Ardealului. Si Moldova este pierduta si va fi redata Movilestilor de catre polonezi (septembrie 1600). In fata pericolului extern, Mihai va incerca sa salveze Tara Romaneasca, amenintata de ostile polone. Rezistenta opusa de trupele muntene este anihilata, iar Simion Movila este instalat pe tronul Tarii Romanesti (noiembrie 1600). In aceasta situatie extrema, lui Mihai Viteazul nu i-a ramas decat drumul pribegiei, el plecand, in decembrie 1600, la Praga, in speranta obtinerii sprijinului imparatului habsburgic Rudolf al II-lea (in virtutea acordului incheiat in 1598). In conditiile revenirii in Transilvania a lui Sigismund Bathory (in februarie 1601), imparatul promite ajutorul mult asteptat de voievodul valah. Ostile reunite ale lui Mihai Viteazul si ale generalului Basta obtin victoria de la Goraslau (3/13 august 1601) asupra lui Sigismund Bathory . Prin alungarea lui Simion

Movila din Tara Romaneasca de catre boierii Buzesti si infrangerea principelui transilvan la Goraslau, se deschidea perspectiva refacerii operei politice a lui Mihai Viteazul. Imparatul habsburg, neputand fi de acord cu aceasta perspectiva, pune la cale lichidarea domnitorului roman. Generalul Basta ordona uciderea lui Mihai, crima savarsindu-se la 9 august 1601, pe Campia Turzii, de mercenarii valoni platiti de generalul Basta. Faptele lui Mihai Viteazul, transmise prin scris, dar si prin traditia orala, au capatat cu timpul valoarea mesajului de continuitate. Chiar daca, la vremea respectiva, semnificatia actului unirii Tarilor Romane nu a fost inteleasa de contemporani, Mihai a devenit un simbol pentru generatiile care au urmat si, in mod special, pentru generatia pasoptista.