ROMANIZAREA DACILOR

Romanizarea este un proces istoric complex si îndelungat, organizat şi susţinut de statul roman, prin care populaţiile neromane au preluat şi asimilat forma de organizare administrativa romana, limba latină, instituţiile, modul de viaţă, cultura şi tradiţiile romane. Condiţiile romanizării: - existenţa unui stat neroman - includerea lui în spaţiul roman - convieţuirea paşnica Cucerirea romana a Daciei a modificat dintr-o data si radical destinul istoric al acestui teritoriu si al lumii dacice, in general. De-acum încolo, lumea aceasta urma sa poarte in mod vizibil amprenta puternicei civilizaţii latine. Noua provincie romana nu a cuprins întreaga stăpânire a lui Decebal. Din ea făceau parte Transilvania, Banatul si Oltenia. Muntenia si sudul Moldovei sunt alipite la provincia sud-dunăreana Moesia. Fenomenul romanizării geto-dacilor pune din capul locului doua probleme. Prima problema e cum a fost posibila romanizarea intr-un termen relativ scurt. Cea de-a doua e cum de s-a putut realiza o pătrundere atât de adânca a limbii latine in societatea dacica. Mai intai, ca populaţia romanica din Dacia nu a plecat odată cu administraţia si cu armata, ci a rămas pe loc. (prin populaţie romanica se înţelege nu doar romani propriu-zişi, veniţi din Italia, ci si populaţia romanizata, originara din diferite regiuni ale Imperiului). Apoi modul de organizare administrativa al romanilor era superior celui dac, permiţându-le astfel sa se impună in aceasta provincie. Romanizarea Daciei a fost pregătita de o serie de masuri cu caracter militar care a făcut posibila transformarea acesteia in provincie romana. După cucerirea romană a spaţiului geto-dacilor, noile autorităţi iau măsuri urgente în vederea integrării cât mai profunde în Imperiu a acestui teritoriu bogat şi de mare importanţă strategică. Calea cea mai bună pentru stabilirea unei vieţi statornice în acest spaţiu era romanizarea geto-dacilor, adică însuşirea de către ei a limbii latine şi a modului de viaţă roman. Romanizarea a decurs mai intens în localităţi urbane şi mai lent în cele rurale. Acest proces a avut loc in trei etape: prima fiind cea preliminară, din secolul 2 i. Hr. pana in 106, in care autohtonii geto-daci au avut contacte sporadice cu romanii, adică romanii atacau N Dunării, iar populaţia geto-daca ataca la S de Dunăre. A doua faza este romanizarea propriu-zisa din 106 care s-a făcut intr-un mod intens. Romanizarea are loc nu numai in Dacia , ci si in Moesia care cuprindea si Dobrogea cucerita de romani in anul 28 î.Hr. Dacii liberi, care ocupau centrul si nordul Moldovei si nordul Transilvaniei, intra si ei procesul de romanizare mai ales prin intermediul comerţului. Iar cea de-a treia etapa este după 271, după retragerea aureliană. Pe teritoriul Daciei a rămas o populaţie puternic si ireversibil romanizata iar la sud de Dunăre s-au retras doar armata si administraţia romana.

Factorii romanizării :
1. ADMINISTRAŢIA: Dacia a fost provincie de rang imperial, subordonată direct împăratului şi administrată de un guvernator cu titlul de legatus augusti. Pentru a putea fi administrată mai uşor, Dacia, a fost împărţită în Dacia Superior, Dacia Inferior, Dacia Malvensis . 2. ARMATA: Pe teritoriul Daciei în castre au staţionat legiuni romane. Castrele erau aşezate de a lungul limes-urilor(graniţe). În zonă au staţionat: Legiunea a XIII a Gemina, cu sediul la

şi hidronimelor autohtone ne demonstrează de asemenea continuitatea geto-dacilor (râuri . Continuitatea geto-dacilor în spaţiul locuit de ei şi după anul 106 a servit drept bază pentru sinteza daco-romană. Istoricii şi arheologii români şi străini au adus până acum suficiente argumente pentru a demonstra că şi după războaiele daco-romane populaţia autohtonă dacă a rămas elementul etnic majoritar din provincie. se alegeau anual. Capadoccia. pagus sau villa rustica(proprietate rurală romană constând din locuinţa proprietarului şi anexele acesteia).COLONIŞTII: Au fost aduşi în Dacia din întreg spaţiul roman: Hispania. Alfabetul latin era utilizat tot mai frecvent în spaţiul geto-dac. 4. amfiteatre au introdus apeductele.a.Donaris-Danubius.RELIGIA: Erau adoraţi zeii romani: Jupiter.Apulum. Oraşele erau conduse de un consiliu. Potaissa. fără zid de apărare ). primeau un lot de pământ. alcătuit din decurioni. în urma adoptării aşa-numitei Constituţii antoniene. Supravieţuirea toponimelor . al ţării de origine sau al confesiunii numite: collegia . numeroase localităţi care. Inscripţiile şi vestigiile ceramice din aceste oraşe mărturisesc că acolo locuia şi o populaţie autohtonă. Pe teritoriul Daciei romanii au construit: forumuri. Minerva.a. care erau născuţi oameni liberi şi posedau o avere considerabilă. Numele dacice date de romani unor colonii denotă că acolo locuiau numeroşi daci.CULTURA: copiii daci învăţau limba latina. totuşi.Chr. 6. Pyrethos ş. ritul funerar al incineraţiei (arderii) ş. Napoca (Cluj). la Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa oraş cu rang de colonie.) se prezintă alături de cele romane în circa 100 de aşezări şi necropole din secolele II-III d. Este semnificativ faptul că dacii din ultima scenă de pe Columna lui Traian sunt prezentaţi mânându-şi vitele şi întorcându-se la vetrele lor. populaţiei libere din oraşele . Au existat şi oraşe municipium: Napoca. caracteristice întregului Imperiu. termele. Pe întreg spaţiul Daciei romane elementele specifice ale culturii sale materiale (ceramică lucrată de mână. În legiunile romane s-au înrolat şi daci care astfel au învăţat limba latina . Romula ş. Dierna. Maris. Sarmizegetusa. deşi nu erau recunoscute oficial. Principalele oraşe erau Sarmizegetusa. Alutus. iar moneda curentă aici era dinarul roman. Illyria. 7. Iunona. localităţi. ca în cazul divinităţilor Bendis şi Zalmoxis . Toţi aceştia aduceau o contribuţie substanţială la romanizarea provinciei.Drobeta (Turnu Severin). cărora li s-au adăugat aşezările de tip vicus(aşezare sătească cu reţea stradală . în anul 212. Administratorii oraşelor-magistraţii. 5. ceea ce a generat elemente de sincretism religios . Dierna (Orşova). îndeplineau. se adoptă normele juridice. Au populat Dacia şi au muncit în agricultură dar şi în mine. Şi în acest caz Columna a atestat o realitate incontestabilă. Drobeta. Noricum. scriau pe tăbliţe cerate numite ludi litterati cu instrumente de scris numite stili Acţiunea acestor factori a făcut ca romanizarea provinciei să fie puternică şi ireversibilă . în Dacia îşi găseau refugiu fugari din Imperiu şi dezertori din armata romană. Tradiţiile religioase dace au fost supuse fenomenului de interpretaţio romana. Existau.a. Legiunea a Va Macedonica cu sediul la Potaissa. de asemenea.URBANIZAREA: Capitala a fost stabilită la 40 kilometri sud de fosta Sarmizegetusa Regia.. Crişna. Apulum. Napoca. Sargetia. Ei vorbeau limba latina populară. In perioada romanizării mărfurile şi negustorii romani erau pretutindeni în Dacia. Primele aşezări romane cunoscute au fost: canabae(aşezare civilă romană întemeiată în jurul unui castru).VETERANII: După satisfacerea serviciului militar soldaţii se puteau lăsa la vatră. în spaţiul daco-moesian se extinde dreptul roman clasic. Erau organizaţi în asociaţii constituite după criteriul meseriei. o sumă de bani şi dreptul de a se căsători cu femeile dace sau rămâneau în cadrul cetăţii pentru a-l ajuta pe ofiţerul superior. Conducerea oraşelor era ajutată de o mulţime de funcţionari mai mici. Drobeta. 3. funcţii de centre urbane cu un anumit nivel de viaţă economică. reţeaua de drumuri .

Administratia militara a provinciei. ca peste tot in Imperiu. De aceea s-a hotărât retragerea armatei peste Dunăre şi organizarea apărării pe noul limes. în Dacia şi Moesia se impune limba latină vorbită latina populară (sau vulgară). în Dobrogea drumul principal trecea pe ţărmul mării. care au servit in diferite regiuni ale Imperiului. îşi însuşesc nume romane. Ca urmare a stăpânirii romane. lunona.Chr. Din Dobrogea un alt drum pornea spre nord.Imperiului i se acorda cetăţenie romană. Această legislaţie. În afară de căile de romanizare a geto-dacilor descrise mai sus. Totodată. fiind extinsă şi asupra oraşelor din Dacia şi Moesia. îşi ridică monumente funerare cu inscripţii latine. apărarea frontierelor acestei provincii de năvălirile necontenite ale dacilor liberi. unind astfel Moesia Inferioară cu Dacia. Dintre principalele drumuri vom menţiona cel ce străbătea Dacia de la nord la sud (Porolissum-Napoca-Potaissa-Apulum-Sarmisegetusa-Tibiscum-Loderata) şi un alt drum care mergea de-a lungul Dunării între Dacia şi Moesia. meşteşugarii si negustorii daci isi vindeau produsele in oraşe. sau continuă să practice cultul divinităţilor locale sub nume romane. un rol decisiv l-a avut o a treia etapă. înlesnind răspândirea civilizaţiei romane. iar atunci cand reveneau la vatra. diverse importuri de calitate tehnică şi artistică superioară) corespundea şi unui nivel mai înalt al vieţii spirituale. apoi ale migratorilor cereau mari eforturi. din Britania si pana la Tigru si Eufrat. această reţea de comunicaţii a favorizat circulaţia rapidă şi permanentă a oamenilor şi mărfurilor.000 inscripţii latine. Retragerea administraţiei şi a legiunilor romane din Dacia la sud de Dunăre a început în anul 271 la ordinul împăratului Aurelian (Aurelianus) şi a s-a efectuat pe etape timp de patru ani. Mai uşor era de apărat un limes nou stabilit pe obstacolul natural Dunărea. care se desfăşoară după părăsirea Daciei de către romani (anul 275 d. Creşterea nivelului privind cultura materială în epoca stăpânirii romane (intensificarea metalurgiei fierului. mergea pe cursul inferior al Siretului. specifice societăţii romane. Acesti daci au fost desigur romanizati.perioada stăpânirii romane (106-275). deveneau ei insisi un factor activ al romanizarii. sticlă. şi etapei a doua . Dacia a fost evacuată deoarece în condiţiile de criză economică a Imperiului Roman. Alte 3500 de inscripţii au fost descoperite în Moesia. Silvanus.) şi se termină la cumpăna secolelor VI-VII. faţă de numai 35 greceşti descoperite pe teritoriul Daciei. Romanii din oraşe întreţineau legături permanente cu populaţia dacica din împrejurimi. a contribuit la atragerea populaţiei locale de partea Imperiului Roman şi la romanizarea ei mai intensă. producerea obiectelor de argint. Cercetarile istorice au demonstrate ca in Dcia au fost recrutati tineri pentru 15 unitati militare. drum care lega fostele colonii greceşti. Geto-dacii adoptă credinţele şi obiceiurile romane: divinităţile romane Jupiter. Pentru a susţine prestigiul Imperiului Roman. care adaptaseră cuvinte şi expresii locale. geto-dacii pe căile enumerate mai sus preiau limba latină şi o folosesc în locul limbii lor autohtone. ceramică. Contactele cu orăşenii romani le cereau sa cunoască limba latina. ea a contribuit la romanizarea lor. Agricultorii. Oraşele erau si locurile de refugiu ale sătenilor in timpul năvălirilor barbare. caracteristice primei etape a acestui proces . Populaţia romanica a fost nevoita sa se retragă in localităţile rurale dacice dupa 275 deoarece in urma frecventelor incursiuni ale migratorilor oraşele au decăzut. Folosirea intensivă a limbii latine este atestată prin cele peste 3. practica inrolarea in armata romana a tinerilor daci. Oituz şi apoi intra în Transilvania (la Breţcu). Venus. Diana. pe Trotuş. Provinciile romane Dacia şi Moesia erau întretăiate de o vastă reţea de drumuri pavate de importanţă strategică.perioada premergătoare cuceririi romane. fapt caracteristic spaţiului lingvistic al întregii lumi romane. Aurelian formează la sud de Dunăre două provincii: Dacia Ripensis (care includea spaţiul dintre Balcani şi Dunăre) şi Dacia Mediteraneană (la sud de prima). . Integrându-se in aceste comunitati.

numite "Valurile lui Traian". Dacii liberi (dacii. procesul de romanizare a căpătat un caracter mai accelerat şi profund. geţii.Unităţile militare şi funcţionarii au fost urmaţi de o parte din păturile înstărite ale provincialilor. A fost lichidată opoziţia psihologică din calea romanizării. De aceea forţa de rezistenţă în faţa procesului de romanizare a slăbit considerabil şi. Maramureş şi Crişana. carpii. menite să preîntâmpine năvălirile popoarelor vecine etc. dacii liberi au preluat treptat limba şi cultura mai înaltă a populaţiei romanizate din fosta Dacie Traiană. După retragerea aureliană principalul focar al romanizării la nord de Dunăre rămâne populaţia romană şi cea romanizată din fosta Dacie Traiană. Astfel. Aurelian a păstrat anumite capete de pod pe malul stâng al Dunării. Dierna şi Drobeta. MITROFAN EVELIN-ROXANA TUICU LAURA CLASA a-X-a A . din perioada stăpânirii romane şi de după retragerea aureliană). a creat condiţii pentru răspândirea romanităţii pe întreg teritoriul fostei Dacii libere. prin mijlocirea căreia erau propovăduite Sfânta Scriptură şi cuvântul Mântuitorului. care în noile condiţii ar fi suferit pierderi economice. Totodată. Lichidarea hotarelor care divizau populaţia din fosta provincie romană şi pământurile dacilor liberi din spaţiul CarpatoNistrean. încrederii faţă de limba latină. care exista din momentul primelor contacte cu lumea romană. având drept rezultat formarea poporului român şi a limbii române. prin staţionarea unor unităţi militare la Sucidava. în cele din urmă. pe vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) a fost temporar restabilită stăpânirea romană în sudul Olteniei şi Munteniei. Concluzionând. contactul teritoriului de la nord de Dunăre cu Imperiul Roman a dus la romanizarea lui treptată (cu etapele de până la instaurarea stăpânirii romane. devenind ireversibil. participarea la construcţia pe teritoriul lor a unor fortificaţii.) intrau în contact cu conaţionalii lor romanizaţi pe cale paşnică. adapostirea dezertorilor din armata romană. Ca urmare. Această supraveghere a continuat şi pe parcursul secolelor III-IV. Creştinismul a contribuit la sporirea încrederii în valorile culturii romane. Cea mai mare parte a populaţiei de rând a rămas pe teritoriul fostei provincii. costobocii) aflaţi pe calea romanizării datorită multiplelor relaţii cu Imperiu Roman (relaţii economice. Politica Imperiului Roman de supraveghere a spaţiului de la nord de Dunăre a jucat un rol important în romanizarea de mai departe a geto-dacilor.

. Internet. Ion Turcanu-Istoria romanilor. 3.BIBLIOGRAFIE: 1. 2. Manual de istorie-clasa a-8a.