ROMANIZAREA DACILOR

ROMANIZAREA DACILOR

Romanizarea este un proces istoric complex si îndelungat, organizat şi susţinut de statul roman, prin care populaţiile neromane au preluat şi asimilat forma de organizare administrativa romana, limba latină, instituţiile, modul de viaţă, cultura şi tradiţiile romane. Condiţiile romanizării: - existenţa unui stat neroman - includerea lui în spaţiul roman - convieţuirea paşnica Cucerirea romana a Daciei a modificat dintr-o data si radical destinul istoric al acestui teritoriu si al lumii dacice, in general. De-acum încolo, lumea aceasta urma sa poarte in mod vizibil amprenta puternicei civilizaţii latine. Noua provincie romana nu a cuprins întreaga stăpânire a lui Decebal. Din ea făceau parte Transilvania, Banatul si Oltenia. Muntenia si sudul Moldovei sunt alipite la provincia sud-dunăreana Moesia. Fenomenul romanizării geto-dacilor pune din capul locului doua probleme. Prima problema e cum a fost posibila romanizarea intr-un termen relativ scurt. Cea de-a doua e cum de s-a putut realiza o pătrundere atât de adânca a limbii latine in societatea dacica. Mai intai, ca populaţia romanica din Dacia nu a plecat odată cu administraţia si cu armata, ci a rămas pe loc. (prin populaţie romanica se înţelege nu doar romani propriu-zişi, veniţi din Italia, ci si populaţia romanizata, originara din diferite regiuni ale Imperiului). Apoi modul de organizare administrativa al romanilor era superior celui dac, permiţându-le astfel sa se impună in aceasta provincie. Romanizarea Daciei a fost pregătita de o serie de masuri cu caracter militar care a făcut posibila transformarea acesteia in provincie romana. După cucerirea romană a spaţiului geto-dacilor, noile autorităţi iau măsuri urgente în vederea integrării cât mai profunde în Imperiu a acestui teritoriu bogat şi de mare importanţă strategică. Calea cea mai bună pentru stabilirea unei vieţi statornice în acest spaţiu era romanizarea geto-dacilor, adică însuşirea de către ei a limbii latine şi a modului de viaţă roman. Romanizarea a decurs mai intens în localităţi urbane şi mai lent în cele rurale. Acest proces a avut loc in trei etape: prima fiind cea preliminară, din secolul 2 i. Hr. pana in 106, in care autohtonii geto-daci au avut contacte sporadice cu romanii, adică romanii atacau N Dunării, iar populaţia geto-daca ataca la S de Dunăre. A doua faza este romanizarea propriu-zisa din 106 care s-a făcut intr-un mod intens. Romanizarea are loc nu numai in Dacia , ci si in Moesia care cuprindea si Dobrogea cucerita de romani in anul 28 î.Hr. Dacii liberi, care ocupau centrul si nordul Moldovei si nordul Transilvaniei, intra si ei procesul de romanizare mai ales prin intermediul comerţului. Iar cea de-a treia etapa este după 271, după retragerea aureliană. Pe teritoriul Daciei a rămas o populaţie puternic si ireversibil romanizata iar la sud de Dunăre s-au retras doar armata si administraţia romana.

Factorii romanizării :
1. ADMINISTRAŢIA: Dacia a fost provincie de rang imperial, subordonată direct împăratului şi administrată de un guvernator cu titlul de legatus augusti. Pentru a putea fi administrată mai uşor, Dacia, a fost împărţită în Dacia Superior, Dacia Inferior, Dacia Malvensis . 2. ARMATA: Pe teritoriul Daciei în castre au staţionat legiuni romane. Castrele erau aşezate de a lungul limes-urilor(graniţe). În zonă au staţionat: Legiunea a XIII a Gemina, cu sediul la

In perioada romanizării mărfurile şi negustorii romani erau pretutindeni în Dacia. o sumă de bani şi dreptul de a se căsători cu femeile dace sau rămâneau în cadrul cetăţii pentru a-l ajuta pe ofiţerul superior. Principalele oraşe erau Sarmizegetusa. iar moneda curentă aici era dinarul roman. Potaissa.. Pe întreg spaţiul Daciei romane elementele specifice ale culturii sale materiale (ceramică lucrată de mână.a. 3. Napoca (Cluj). Pe teritoriul Daciei romanii au construit: forumuri. termele.Drobeta (Turnu Severin). totuşi. Sarmizegetusa. scriau pe tăbliţe cerate numite ludi litterati cu instrumente de scris numite stili Acţiunea acestor factori a făcut ca romanizarea provinciei să fie puternică şi ireversibilă . În legiunile romane s-au înrolat şi daci care astfel au învăţat limba latina . primeau un lot de pământ. Continuitatea geto-dacilor în spaţiul locuit de ei şi după anul 106 a servit drept bază pentru sinteza daco-romană. Oraşele erau conduse de un consiliu. deşi nu erau recunoscute oficial.) se prezintă alături de cele romane în circa 100 de aşezări şi necropole din secolele II-III d. Dierna (Orşova).COLONIŞTII: Au fost aduşi în Dacia din întreg spaţiul roman: Hispania. de asemenea. în spaţiul daco-moesian se extinde dreptul roman clasic. funcţii de centre urbane cu un anumit nivel de viaţă economică. Legiunea a Va Macedonica cu sediul la Potaissa. Romula ş. Alutus. pagus sau villa rustica(proprietate rurală romană constând din locuinţa proprietarului şi anexele acesteia). 7. numeroase localităţi care. 4. în urma adoptării aşa-numitei Constituţii antoniene. Erau organizaţi în asociaţii constituite după criteriul meseriei. se alegeau anual. Existau.VETERANII: După satisfacerea serviciului militar soldaţii se puteau lăsa la vatră. Alfabetul latin era utilizat tot mai frecvent în spaţiul geto-dac.a.Apulum. amfiteatre au introdus apeductele. ca în cazul divinităţilor Bendis şi Zalmoxis . Drobeta. caracteristice întregului Imperiu. Primele aşezări romane cunoscute au fost: canabae(aşezare civilă romană întemeiată în jurul unui castru). în Dacia îşi găseau refugiu fugari din Imperiu şi dezertori din armata romană. Crişna. în anul 212. Iunona. Pyrethos ş.URBANIZAREA: Capitala a fost stabilită la 40 kilometri sud de fosta Sarmizegetusa Regia. Au existat şi oraşe municipium: Napoca. Sargetia. alcătuit din decurioni. Drobeta. se adoptă normele juridice. cărora li s-au adăugat aşezările de tip vicus(aşezare sătească cu reţea stradală . Istoricii şi arheologii români şi străini au adus până acum suficiente argumente pentru a demonstra că şi după războaiele daco-romane populaţia autohtonă dacă a rămas elementul etnic majoritar din provincie.Chr. ceea ce a generat elemente de sincretism religios . Inscripţiile şi vestigiile ceramice din aceste oraşe mărturisesc că acolo locuia şi o populaţie autohtonă.RELIGIA: Erau adoraţi zeii romani: Jupiter. populaţiei libere din oraşele . Toţi aceştia aduceau o contribuţie substanţială la romanizarea provinciei.a. Conducerea oraşelor era ajutată de o mulţime de funcţionari mai mici. Capadoccia.CULTURA: copiii daci învăţau limba latina. localităţi. Tradiţiile religioase dace au fost supuse fenomenului de interpretaţio romana.şi hidronimelor autohtone ne demonstrează de asemenea continuitatea geto-dacilor (râuri . Au populat Dacia şi au muncit în agricultură dar şi în mine. Napoca. al ţării de origine sau al confesiunii numite: collegia . Apulum. 6. Minerva. fără zid de apărare ). Dierna.Donaris-Danubius. Maris. reţeaua de drumuri . la Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa oraş cu rang de colonie. care erau născuţi oameni liberi şi posedau o avere considerabilă. Şi în acest caz Columna a atestat o realitate incontestabilă. 5. Administratorii oraşelor-magistraţii. ritul funerar al incineraţiei (arderii) ş. Numele dacice date de romani unor colonii denotă că acolo locuiau numeroşi daci. Ei vorbeau limba latina populară. Este semnificativ faptul că dacii din ultima scenă de pe Columna lui Traian sunt prezentaţi mânându-şi vitele şi întorcându-se la vetrele lor. îndeplineau. Noricum. Illyria. Supravieţuirea toponimelor .

Contactele cu orăşenii romani le cereau sa cunoască limba latina. Dintre principalele drumuri vom menţiona cel ce străbătea Dacia de la nord la sud (Porolissum-Napoca-Potaissa-Apulum-Sarmisegetusa-Tibiscum-Loderata) şi un alt drum care mergea de-a lungul Dunării între Dacia şi Moesia. Această legislaţie. Oraşele erau si locurile de refugiu ale sătenilor in timpul năvălirilor barbare. caracteristice primei etape a acestui proces . De aceea s-a hotărât retragerea armatei peste Dunăre şi organizarea apărării pe noul limes. practica inrolarea in armata romana a tinerilor daci. care au servit in diferite regiuni ale Imperiului. geto-dacii pe căile enumerate mai sus preiau limba latină şi o folosesc în locul limbii lor autohtone. Retragerea administraţiei şi a legiunilor romane din Dacia la sud de Dunăre a început în anul 271 la ordinul împăratului Aurelian (Aurelianus) şi a s-a efectuat pe etape timp de patru ani. îşi ridică monumente funerare cu inscripţii latine. îşi însuşesc nume romane. . diverse importuri de calitate tehnică şi artistică superioară) corespundea şi unui nivel mai înalt al vieţii spirituale.) şi se termină la cumpăna secolelor VI-VII. şi etapei a doua . Venus. Administratia militara a provinciei. unind astfel Moesia Inferioară cu Dacia. Silvanus. în Dobrogea drumul principal trecea pe ţărmul mării. fapt caracteristic spaţiului lingvistic al întregii lumi romane.Imperiului i se acorda cetăţenie romană. ea a contribuit la romanizarea lor. apărarea frontierelor acestei provincii de năvălirile necontenite ale dacilor liberi. Mai uşor era de apărat un limes nou stabilit pe obstacolul natural Dunărea. Creşterea nivelului privind cultura materială în epoca stăpânirii romane (intensificarea metalurgiei fierului. Acesti daci au fost desigur romanizati. Romanii din oraşe întreţineau legături permanente cu populaţia dacica din împrejurimi. producerea obiectelor de argint. sticlă. Aurelian formează la sud de Dunăre două provincii: Dacia Ripensis (care includea spaţiul dintre Balcani şi Dunăre) şi Dacia Mediteraneană (la sud de prima). lunona. Diana. drum care lega fostele colonii greceşti. această reţea de comunicaţii a favorizat circulaţia rapidă şi permanentă a oamenilor şi mărfurilor. un rol decisiv l-a avut o a treia etapă. Agricultorii. Din Dobrogea un alt drum pornea spre nord. Folosirea intensivă a limbii latine este atestată prin cele peste 3. care adaptaseră cuvinte şi expresii locale. pe Trotuş. a contribuit la atragerea populaţiei locale de partea Imperiului Roman şi la romanizarea ei mai intensă.perioada stăpânirii romane (106-275). sau continuă să practice cultul divinităţilor locale sub nume romane.Chr. faţă de numai 35 greceşti descoperite pe teritoriul Daciei. Alte 3500 de inscripţii au fost descoperite în Moesia. Totodată. ca peste tot in Imperiu. iar atunci cand reveneau la vatra. mergea pe cursul inferior al Siretului. În afară de căile de romanizare a geto-dacilor descrise mai sus. apoi ale migratorilor cereau mari eforturi. meşteşugarii si negustorii daci isi vindeau produsele in oraşe. Oituz şi apoi intra în Transilvania (la Breţcu). Geto-dacii adoptă credinţele şi obiceiurile romane: divinităţile romane Jupiter. specifice societăţii romane. Populaţia romanica a fost nevoita sa se retragă in localităţile rurale dacice dupa 275 deoarece in urma frecventelor incursiuni ale migratorilor oraşele au decăzut. ceramică. Ca urmare a stăpânirii romane. Provinciile romane Dacia şi Moesia erau întretăiate de o vastă reţea de drumuri pavate de importanţă strategică. deveneau ei insisi un factor activ al romanizarii. Cercetarile istorice au demonstrate ca in Dcia au fost recrutati tineri pentru 15 unitati militare. înlesnind răspândirea civilizaţiei romane. care se desfăşoară după părăsirea Daciei de către romani (anul 275 d. Integrându-se in aceste comunitati.perioada premergătoare cuceririi romane. Dacia a fost evacuată deoarece în condiţiile de criză economică a Imperiului Roman. din Britania si pana la Tigru si Eufrat. Pentru a susţine prestigiul Imperiului Roman.000 inscripţii latine. în Dacia şi Moesia se impune limba latină vorbită latina populară (sau vulgară). fiind extinsă şi asupra oraşelor din Dacia şi Moesia.

Lichidarea hotarelor care divizau populaţia din fosta provincie romană şi pământurile dacilor liberi din spaţiul CarpatoNistrean. participarea la construcţia pe teritoriul lor a unor fortificaţii. Aurelian a păstrat anumite capete de pod pe malul stâng al Dunării. De aceea forţa de rezistenţă în faţa procesului de romanizare a slăbit considerabil şi. adapostirea dezertorilor din armata romană. din perioada stăpânirii romane şi de după retragerea aureliană). în cele din urmă. carpii. pe vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) a fost temporar restabilită stăpânirea romană în sudul Olteniei şi Munteniei. care exista din momentul primelor contacte cu lumea romană. devenind ireversibil. a creat condiţii pentru răspândirea romanităţii pe întreg teritoriul fostei Dacii libere. dacii liberi au preluat treptat limba şi cultura mai înaltă a populaţiei romanizate din fosta Dacie Traiană. Maramureş şi Crişana. Această supraveghere a continuat şi pe parcursul secolelor III-IV. Politica Imperiului Roman de supraveghere a spaţiului de la nord de Dunăre a jucat un rol important în romanizarea de mai departe a geto-dacilor. Dierna şi Drobeta. prin staţionarea unor unităţi militare la Sucidava. Dacii liberi (dacii. MITROFAN EVELIN-ROXANA TUICU LAURA CLASA a-X-a A . numite "Valurile lui Traian". contactul teritoriului de la nord de Dunăre cu Imperiul Roman a dus la romanizarea lui treptată (cu etapele de până la instaurarea stăpânirii romane. procesul de romanizare a căpătat un caracter mai accelerat şi profund. După retragerea aureliană principalul focar al romanizării la nord de Dunăre rămâne populaţia romană şi cea romanizată din fosta Dacie Traiană. Creştinismul a contribuit la sporirea încrederii în valorile culturii romane.Unităţile militare şi funcţionarii au fost urmaţi de o parte din păturile înstărite ale provincialilor. având drept rezultat formarea poporului român şi a limbii române. care în noile condiţii ar fi suferit pierderi economice. costobocii) aflaţi pe calea romanizării datorită multiplelor relaţii cu Imperiu Roman (relaţii economice. geţii. Astfel. A fost lichidată opoziţia psihologică din calea romanizării. Totodată.) intrau în contact cu conaţionalii lor romanizaţi pe cale paşnică. Concluzionând. Cea mai mare parte a populaţiei de rând a rămas pe teritoriul fostei provincii. prin mijlocirea căreia erau propovăduite Sfânta Scriptură şi cuvântul Mântuitorului. încrederii faţă de limba latină. menite să preîntâmpine năvălirile popoarelor vecine etc. Ca urmare.

BIBLIOGRAFIE: 1. Internet. Manual de istorie-clasa a-8a. 2. . 3. Ion Turcanu-Istoria romanilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful