MANAGEMENTUL DESEURILOR SPITALIERE Managementul de mediu este o parte componenta a sistemului global de management intr-un spital sau altor

unitati de ingrijire medicala, necesar pentru a asigura protectia sanatatii umane si a mediului impotriva oricaror riscuri create de functionarea unitatilor respective.Sistemul de management de mediu contribuie la ameliorarea calitatii mediului. Sistemul de gestionare a deseurilor periculoase rezultate din activitatea de ingrijire medicala face parte din sistemul de management de mediu si se refera la totalitatea procedurilor de eliminare a deseurilor. Sistemul de gestiune a deseurilor trebuie sa fie precizat si adaptat fiecarei unitati de ingrijire medicala si farmaceutica si presupune parcurgerea urmatoarelor etape: a) prevenirea producerii deseurilor; b) colectarea separata pe categorii a deseurilor in ambalaje specifice; c) depozitarea intermediarea pana la preluarea lor; d) transportul spre instalatia de neutralizare finala; e) neutralizarea finala. Pentru gestionarea interna a deseurilor este necesar sa se desemneze o persoana responsabila cu problema deseurilor, care va colabora direct cu Sectia de Prevenire si Control al Infectiilor Nosocomiale si cu toti factorii componenti ai sistemului de eliminare a deseurilor. Pentru organizarea sistemului de gestionare a deseurilor intr-o unitate existenta se impune un studiu prealabil al productiei si al fluxurilor (tipuri, cantitati produse, locuri de producere etc.), adica un audit de mediu cu componenta de efect asupra sanatatii. Pentru unitatile noi, aflate in faza de proiectare si constructie, in studiul de impact pe mediu cu componenta de impact asupra sanatatii, se vor trata si problemele legate de gestionarea deseurilor. Se vor elabora proceduri scrise ca parte integranta in regulamentul de functionare a unitatilor sanitare, care sa cuprinda: - separarea si colectarea la sursa; - ambalarea si conditionarea; - depozitarea intermediara; - persoanele responsabile pe fiecare operatiune si sectie, cabinet dupa caz; - modul de inregistrare a datelor. Proceduri specifice pot fi elaborate pentru sectii cu particularitati speciale:ATI, sali de operatii etc. Se va organiza sistemul de formare profesionala - educatie si formare continua - in domeniul gestionarii deseurilor periculoase.

Scaderea cantitatilor produse: va trebui gasit un raport convenabil intre costul si beneficiile legate de utilizarea materialelor de unica folosinta.Jumatate din costul total al eliminarii deseurilor de spital revine colectarii interne si ambalarii. Se recomanda sa se evite acceptarea unei solutii tehnice de indepartare foarte scumpe care ar face sa nu mai ramana fonduri disponibile pentru gestionarea interna (saci, containere, cheltuieli de depozitare intermediara etc.). Deseurile din activitatile de ingrijire sunt cele rezultate din activitatile de diagnostic, monitorizare, tratament medical si chirurgical, prevenire si reducere a handicapului la om si animale si din activitatile de cercetare si invatamant in domeniul sanatatii umane si animale.Deseurile de spital sunt toate deseurile provenite din activitatea spitalului. Clasificarea pe categorii a deseurilor se face pe criterii practice, dupa cum urmeaza: Deseurile nepericuloase (fara risc) sunt asimilabile deseurilor menajere si se colecteza si indeparteaza ca si acestea. Ele se compun din deseurile serviciilor de ingrijire medicala, tehnico-medicale, administrative, de cazare, de la blocurile alimentare si de la oficiile de distributie a hranei. Exemple: - bonete si masti de unica folosinta; - ambalaje ale materialelor sterile; - flacoane de perfuzie care nu au venit in contact cu sangele sau cu alte lichide biologice; - ipsos necontaminat cu lichide biologice; - hartie; - resturi alimentare (cu exceptia celor provenite din sectiile de boli contagioase); - saci si alte ambalaje din material plastic; - recipienti din sticla care nu au venit in contact cu sangele sau cu alte lichide biologice. Sticla sparta nu se va colecta in saci de plastic, deoarece exista pericolul accidentarii personalului care face transportul deseurilor. b) Deseurile periculoase (cu risc) se pot clasifica, la randul lor, pe criterii practice in: - parti anatomice si deseuri anatomo-patologice; - deseuri infectioase; - deseuri intepatoare-taietoare; - deseuri chimice si farmaceutice; - deseuri radioactive. 1 Deseurile anatomo-patologice si parti anatomice includ: fetusi, placente, parti anatomicesi material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie si obstetrica, parti obtinute din laboratoarele de autopsii, cadavre de animale rezultate in urma desfasurarii activitatilor de cercetare si experimen-tare etc.

2 Deseurile infectioase sunt compuse din sangele, precum si totalitatea materialelor care au venit in contact cu sangele sau cu alte lichide biologice, deseurile din sectiile de hemodializa, instrumentarul si materialele sanitare de unica folosinta dupa utilizarea for in practica medicala. Conform Precautiunilor Universale din Anexa 5 din Ordinul Ministrului Sanatatii 984/23.06.1994, sangele, alte fluide biologice si tesuturile tuturor pacientilor sunt considerate infectate cu HIV si HVB si alti agenti microbieni cu cale de transmisie parenterala".Acelea si alte obiecte folosite in practica medicala sunt considerate contaminate dupa utilizare". 3 Deseurile chimice si farmaceutice pot fi toxice, corozive si inflamabile. Ele includ citotoxicele, reactivii folositi in laborator, medicamentele nefolosite de pacienti, medicamentele, serurile si vaccinurile cu termen de valabilitate depasit, deseurile rezultate in serviciile tehnice si de intretinere. Medicamentele utilizate necorespunzator sau cele expirate vor fi colectate si depozitate astfel incat sa nu se permita refolosirea lor. Ele trebuie colectate corespunzator si returnate centrului farmaceutic care le-a furnizat si care este autorizat sa le neutralizeze, sau trimise in filiera de tratare a deseurilor periculoase a unitatii respective. Deeuri speciale Deeurile periculoase care sunt generate n cursul activitii medicalei care sunt reprezentate de: deeuri genotoxice i citotoxice, recipiente sub presiune,termometre sparte, baterii uzate, deeuri rezultate din activitatea Laboratoarelor demedicin nuclear, etc. Deeurile cu caracter special se vor colecta separat n vedereareciclrii i reutilizrii coninutului, dac este cazul.Din cantitatea total de deeuri produse ntr-o unitate medical, 75-90% sunt deeurinepericuloase, asimilabile cu cele menajere, i numai 10-25% sunt deeuri periculoas.Cantitile de deeuri produse n unitile medicale sunt n cretere, mai ales datorit folosirii dince n ce mai extinse a materialelor de unic folosin. n plus, sterilizarea instrumentarului n pachete ambalate, utiliznd material poros special, duce la creterea nsemnat a cantitilor dedeeuri. Toate aceste ambalaje sunt nepericuloase, dac nu au ajuns s fie contaminate cu snge.De asemenea, separarea deeurilor nepericuloase de cele periculoase nc de la locul de producere determina scderea cantitii de deeuri periculoase.Att cantitile ct i tipurile de deeuri rezultate din activitatea medical variaz nfuncie de mai muli factori, cum ar fi: mrimea unitii medicale, specificul activitii i alserviciilor prestate, numrul de pacieni asistai sau internai la un moment dat, perioada anului.Cunoaterea tipurilor i cantitilor de deeuri produse i a modului de gestionare. Metodele de eliminare a deseurilor trebuie sa asigure distrugerea rapida si completa a factorilor cu potential nociv pentru mediu si pentru starea de sanatate a populatiei. Metodele folosite pentru eliminarea finala a deseurilor periculoase rezultate din activitatile medicale sunt incinerarea in incineratoare care respecta normele si standardele in vigoare privind emisiile de gaze in atmosfera, si depozitarea in depozitul de deseuri. Deseurile nepericuloase nu

necesita tratamente speciale si se includ in ciclul de eliminare a deseurilor municipale, cu exceptia resturilor alimentare provenite din spitalele de boli contagioase, care necesita autoclavare inainte de a fi preluate de serviciile de salubritate. La nivelul unitatii sanitare, deseurile periculoase pot fi supuse tratamentelor de neutralizare (autoclavare, dezinfectie chimica, dezinfectie cu microunde, incapsulare, iradiere) inainte de a fi eliminate final prin depozitare in depozitul de deseuri 1. Incinerarea Incinerarea este cea mai folosit metod de tratare a deeurilor spitaliere n lume. Avantajele incinerrii sunt: reducerea semnificativ a volumului deeurilor (cu cca 90 % din volumul iniial), a masei lor, sterilizarea garantat i posibilitatea de a tratata majoritatea tipurilor de deeuri fr prelucrarea lor preliminar. Dezavantajele acestei metode includ riscuri de poluare a mediului i costisitoarea metodelor de tratare i control al emisiilor. Caracteristicile deeurilor potrivite pentru incinerarea: - valoarea de cldur produs minim: 2000 3500 kcal/kg (8370 14640 kJ/kg); - coninutul substanelor combustibile > 60 %; - coninutul substanelor necombustibile < 5 %; - umiditate < 30 %; Tipurile de deeuri ce nu pot fi incinerate: - buteliile cu gaze sub presiune; - cantiti mari de deeuri chimice cu reactivitatea nalt; - srurile de argint, deeurile foto- i radiografice; - mase plastice halogenate ca clorur de polivinil; - deeurile cu coninutul mare de mercur, cadmiu ca termometrele, bateriile; - fiole sudate sau fiole ce conin metale grele; 2. Dezinfectarea chimic Substanele chimice sunt adugate la deeuri pentru a ucide sau inactiva microorganismele patogene. Dezinfectarea chimic este potrivit pentru tratarea deeurilor lichide (snge, urina, fecalii, apele reziduale). n acelai timp, deeurile spitaliere solide, inclusiv culturile microbiologice, cioburi de sticl de asemenea pot fi dezinfectate, ns, cu nite limite: - mrunirea preventiv a deeurilor este necesar; - sunt necesare aparate dezinfectatoare mari, care sunt periculoase nsui i trebuie s fie gestionate de operatori cu calificare nalt; - eficacitatea dezinfectrii depinde de condiii de tratare; - numai suprafaa de contact a deeurilor va fi dezinfectat. Factorii ce influeneaz asupra procesului de dezinfectare: - natura dezinfectantului folosit; - cantitatea;

timpul de contact; gradul de contact; temperatura, umiditatea, pH etc.; coninutul substanelor organice. Dezinfectante folosite: Formaldehid (CH2O) inactiveaz practic toate microorganisme, inclusive bacteriile, virusuri i spori bacterieni; poate fi aplicat la deeuri uscate, solide n combinare cu abur la t 80 C. Timpul optim de contact 45 minute. Este un cancerigen; corosiv fa de metale. Etilenoxid inactiveaz toate microorganisme inclusiv bacteriile, virusuri i spori, dezinfecteaz deeurile solide la t 37 55 C, umeditatea 60 80 %, timp de contact 4 12 ore. Este un cancerigen; corosiv fa de cauciucuri. Glutaraldehid (OHC-(CH2)3-CHO) activ contra bacteriilor i ou de parazite. Se aplic ca soluie de 2 % n soluie tampon acetic. Timpul optim de contact 5 minute pentru dezinfectarea echipamentului, 10 ore pentru uciderea sporilor. Iritant; corosiv fa de metale, se pstreaz n vase din inox. Hipoclorit de sodiu (NaOCl) activ contra majoritatea bacteriilor, virusurilor, sporilor. Nu este efectiv la tratarea lichizilor cu coninutul nalt de substane organice ca snge, fecalii; foarte des se folosete la tratarea apelor reziduale. Toxic, iritant; soluiile apoase sunt corosive fa de metale. Oxid de clor (IV) (ClO2) - activ contra majoritatea bacteriilor, virusurilor, sporilor. Se folosete vast la tratarea apelor reziduale. 3. Tratarea termic pe cale umed Tratarea termic pe cale umed sau dezinfectarea cu abur direct se bazeaz pe expunerea deeurilor infecioase mrunite vaporilor de ap la t i presiunea ridicat i este asemntoare procesului de sterilizare n autoclav. Aceast metod de tratare duce la inactivarea majoritii tipurilor de microorganisme patogene dac temperatura i timpul de contact sunt suficieni. Pentru bacteriile sporulate t minimal necesar este 121 C. Aproape 99,99% de microorganisme sunt inactivate n rezultatul tratrii, comparativ cu 99,9999% care pot fi atinse la sterilizarea n autoclav. Aceast metod nu poate fi aplicat la tratarea deeurilor anatomice i cadavrelor de animale, i nu este eficient pentru tratarea deeurilor chimice i farmaceutice. Dezavantajele acestei metode sunt: - diferite probleme i dereglri n timpul exploatrii utilajului pentru mrunirea deeurilor; - sensibilitatea nalt a eficacitii de dezinfectarea fa de condiiile tratrii. ns, investiiile iniiale i costurile se exploatare relativ reduse n cuplu cu impactul redus asupra mediului nconjurtor sunt nite avantaje ce trebuie s fie luate n cont la alegerea acestei metode cnd incinerarea este imposibil. Deeuri dezinfectate pot fi mai departe colectate i

depozitate (tratate) ca deeuri municipale. Inertizare Procesul de inertizare include amestecarea deeurilor cu ciment i alte substane nainte de depozitare n deponii pentru a minimiza riscul de migrare a substanelor toxice n apele de suprafa sau subterane. Acest procedeu este potrivit pentru preparatele farmaceutice (n afar de citotoxice) i cenua cu coninut nalt de metale grele format la incinerarea deeurilor (n acest caz procesul se mai numete Stabilizarea). Pentru inertizarea deeurilor farmaceutice ambalajul trebuie s fie scos, particulele trebuie s fie mcinate i amestecate cu ap, var i ciment n proporie de 65 : 5 :15 : 15 Masa format se omogenizeaz i se toarn n 10 formele de cub (volumul 1 m3). Cuburi produse sunt transportate mai departe n deponii. Metode de tratare a deseurilor citotoxice Deeurile citotoxice sunt forte periculoase i n nici un caz nu trebuie s fie depozitate n deponii sau vrsate n sistemele de canalizare. Incinerarea distrugerea total a substanelor citotoxice necesit temperaturile nalte pn la 1200 C (vezi tabelul 3) 4 Distrugerea chimic Metode chimice de distrugere care duc la transformarea compuilor citotoxici n compui inocivi pot fi utilizate nu numai pentru reziduule medicamentelor dar i pentru denocivizarea urinei, hainei protectoare i a.m.d. MAJORITATEA METODELOR APLICATE CURENT SUNT REALTIV SIMPLE I INOFENSIVE. Acestea includ oxidarea cu KMnO4, H2SO4,; denitrare cu HBr sau reducerea cu Al, Ni. Aceste metode nu sunt potrivite pentru tratarea lichizilor omului (snge, ser). DistrugereaDoxorubucinei iRubomicinei Doxorubicina i Rubimicina sunt substane cristaline de culoare roie, bine solubile n ap i alcool. Posed proprietile antibacteriene i antitumorale (deregleaz sinteza acizilor nucleici), cardiotoxice. Sunt folosite pentru tratarea leucozei acute.