Sunteți pe pagina 1din 11

RASPUNDEREA JURIDICA - TEORIA GENERALA A DREPTULUI STINGACI CATALIN UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU FACULTATEA DE DREPT SIMION BARNUTIU

IU FORMA DE INVATAMANT : ID ANUL I 2010- 2011 TEMA : RASPUNDEREA JURIDICA RASPUNDEREA JURIDICA ( INCALCAREA DREPTULUI ) NOTIUNEA RASPUNDERII JURIDICE Viata sociala nu s-ar putea desfasura in conditii corespunzatoare fara existenta unor reguli de conduita sau norme bine stabilite. Aceste norme sau reguli stabilesc conduita pe care trebuie sa o adopte subiectele purtatoare ale relatiilor sociale intre relatiile dintre ele.Nerespectarea regulilor prestabilite printr-o conduita neconforma cu ele, atrage dupa sine raspunderea sociala, cel vinovat fiind obligat sa suporte consecintele faptelor sale. In functie de natura politica, morala, juridica, religioasa, etc. a normelor incalcate si raspunderea antrenata va avea un caracter corelativ, respectiv un caracter politic, moral, juridic, religios, etc. Din punct de vedere lingvistic raspunderea este constientizarea de catre personalitate a datoriei sale in fata societatii, unei colectivitati de oameni, intelegerea sensului si insemnatatii comportamentului sau. In sistemul dreptului acest termen a capatat o alta semnificatie, deosebita de cea din limbajul obisnuit, si anume: evidentiaza consecintele negative, survenite in cazul comiterii unor fapte ilegale de catre o persoana fizica sau o persoana juridica. Raspunderea juridica include in sine doar acele consecinte ale incalcarii de drept, care se exprima in aparitia unor noi obligatiuni sau alte modalitati a obligatiunilor aparute din raportul de drept deja existent. Raspunderea juridica se defineste ca fiind acea forma a raspunderii sociale stabilita de stat in urma incalcarii normelor de drept printr-un fapt ilicit si care determina suportarea consecintelor corespunzatoare de catre cel vinovat, inclusiv prin utilizarea fortei coercitive a statului in scopul restabilirii ordinii de drept astfel lezate. Elementele determinante ale raspunderii juridice sunt savarsirea unor fapte ilicite , incalcarea unor norme juridice prin comiterea respectivei abateri si interventia organelor de stat dupa o procedura strict determinata.

CONDITIILE RASPUNDERII JURIDICE Aceste conditii reprezinta cumulul de factori esentiali ce se cer a fi reuniti atat sub aspectul faptei ilicite cat si a autorului ei in vederea creerii cadrului necesar obligarii vinovatului la suportarea consecintelor conduitei sale. CONDITII ALE RASPUNDERII JURIDICE Conduita sau fapta ilicita , rezultatul sau efectul social-juridic produs de acesta , legatura cauzala dintre fapta si rezultat, existenta autorului si vinovatia acestuia, existenta unor imprejurari care sa excluda caracterul ilicit al faptei sau sa inlature raspunderea juridica.Ultima conditie este negativa, iar celelalte cinci sunt pozitive trebuind sa existe in mod cumulativ. FAPTA SAU CONDUITA ILICITA Fapta ilicita reprezinta conduita aflata in contradictie cu legea si care este sanctionata ca atare, incalcarea trebuint sa fie reala si nu aparenta sau formala, adica sa reprezinte un fapt material-juridic ilicit al omului prin care s-a lezat efectiv o valoare sociala protejata de lege. Conduita neconforma cu litera legii a subiectului de drept reprezinta temeiul raspunderii juridice.Un fapt devine ilicit numai in momentul in care conduita incalca normele de drept, perturband astfel, desfasurarea normala a relatiilor sociale. Modalitati de materializare si de manifestare a conduitei ilicite pot fi actiunile si inactiunile. Actiunea reprezinta atitudinea activa a autorului faptei ilicite sanctionata pentru ca s-a materializat intr-o conduita interzisa de normele prohibitive. Normele juridice nu pot enumera exhaustiv sau limitativ toate actiunile interzise deoarece este o imposibilitate teoretica si practica, insa stabilesc expres doar ceea ce este interzis si implicit sanctionand orice fapta sau actiunea care le incalca (de exemplu, se interzice omorul si implicit orice actiune contrara vietii umane indiferent de natura ei si mijloacele de realizare). Inactiunea consta dintr-un fapt negativ, o conduita de abtinere sau de omisiune de la actiunea prescrisa subiectului obligat sa o savarseasca. Conduita ilicita consta - in acest caz - din insasi atitudinea de abtinere, autorul faptei fiind sanctionat nu pentru starea de pasivitate ci pentru lipsa actiunii la care era obligat prin norma onerativa, adica nerealizarea sau neindeplinirea indatoririi rezultate din lege si/sau din actul juridic individual

(de pilda, sustragerea de la indeplinirea serviciului militar obligatoriu, neexecutarea obligatiei legale de intretinere fata de persoana stabilita prin hotarare judecatoreasca, neachitarea impozitului la termenul scadent etc.). Uneori, incalcare legii poate intrunii atat elemente ale actiunii cat si cele ale inactiunii , de exemplu, livrarea unor produse calitativ si cantitativ necorespunzatoare fata de conditiile stipulate in contract. In functie de natura juridica a faptei comise, determinata, la randul ei, de natura normei si a raportului juridic generat, formele sau felurile conduitei ilicite se manifesta prin : infractiuni, contraventii, abateri dsciplinare, fapte ilicite sau delicte civile, etc. REZULTATUL FAPTEI ILICITE Rezultatul faptei ilicite il reprezinta efectul sau consecinta care decurge din savarsirea ei sau din conduita avuta. In functie de felul si natura faptei efectele produse pot fi materiale, reprezentand transformari in lumea materiala (decesul si vatamarea persoanei fizice, degradarea sau distrugerea unui bun) dintre care unele sunt susceptibile si de evaluare precuniara, iar altele pot fi efecte nemateriale (atingerea adusa onoarei si demnitatii unei persoane, neindeplinirea obligatiei de supraveghere si educare a minorilor de catre parinti etc.) Raportul sau legatura cauzala dintre fapta ilicita si rezultatul daunator Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane nu este suficient sa existe, pur si simplu, o fapta ilicita si un prejudiciu suferit de o alta persoana, dar este necesar ca intre fapta si prejudiciu sa fie un raport de cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.Organului de aplicare a dreptului ii revine intotdeauna si sarcina determinarii existentei sau inexistentei raportului de cauzalitate , adica a legaturii dintre faptul savarsit si rezultatul produs. CAUZALITATEA Cauzalitatea reprezinta un ansamblu de fenomene legate astfel intre ele incat existenta unui fenomen este determinata sau conditionata de producerea unui alt fenomen. Fenomenul care determina existenta unui alt fenomen se numeste cauza, iar fenomenul astfel determinat sau produs se numeste efect. In raport cu efectul, cauza este primordiala, independenta si obiectiva, in timp ce efectul este dependent secundar si derivat intrucat

izvorul sau rezida in cauza. Legatura dintre cauza si efect este denumita cauzalitate sau raport de cauzalitate. Raportul de cauzalitate are un caracter obiectiv deoarece , aceleasi cauze produc intotdeauna aceleasi efecte. Cauzalitatea si raporturile cauzale pot fi fizice, chimice, biologice, sociale, economice, politice, juridice, etc. In stiinta dreptului cauza reprezinta in cadrul raspunderii o atitudine voluntara, constienta a omului, o conduita a acestuia ce are ca efect starea de pericol sau de amenintare produsa prin atingerea, lezarea sau vatamarea unor relatii sociale reglementate si aparate juridic. Cauzalitatea poate fi simpla sau complexa. Atunci cand vorbim despre cauzalitatea simpla, intre cauza si efect relatia de determinare este directa, nemijlocita, fara alte determinari sau interpuneri. Ne referim la cauzalitate complexa atunci cand raportul se prezinta ca un lant cauzal in care in mod succesiv efectele devin cauze ale altor fenomene sau cand, in producerea lor intervin multiple cauze determinante si conditii favorizatoare. Actiunea omului este cauza unui rezultat numai atunci cand raportul dintre aceasta si efectul produs constituie expresia unei necesitati iar nu consecinta unei inlantuiri intamplatoare de evenimente, raspunderea juridica intervenind in prima ipoteza deoarece numai conduita umana - expresia atitudinii constiente - poate antrena suportarea consecintelor legale decurgand din incalcarea legii. Rezultatele produse in afara activitatii umane si independent de vointa omului se situeaza in afara cauzalitatii juridice si, in consecinta, nu antreneaza raspunderea juridica, nefiind imputabile nici obiectiv nici subiectiv. In concluzie, raspunderea juridica intervine numai daca intre fapta savarsita si rezultat exista un raport de cauzalitate stabilit cu certitudine. Astfel, practica judiciara a stabilit ca imprejurarea care a determinat in mod necesar moartea victimei au fost loviturile aplicate acesteia iar nu ingrijirea medicala necorespunzatoare. SUBIECTUL RASPUNDERII JURIDICE Subiectul raspunderii juridice este acea parte a raportului juridic aparuta prin incalcarea legii care poate fi obligata la suportarea consecintelor faptei ilicite pe care a savarsit-o. Subiectul raspunderii juridice poate fi persoana fizica si juridica avand capacitatea juridica corespunzatoare. Persoana fizica poarta raspunderea faptei sale daca are responsabilitate juridica. Capacitatea de a raspunde exprima aptitudinea de a da socoteala

pentru fapta ilicita savarsita si de a suporta toate consecintele juridice care decurg din ea. Capacitatea de a raspunde este o forma specifica a capacitatii juridice si nu se confunda cu o anumita capacitate determinata dintr-o ramura de drept. Persoana juridica raspunde pentru faptele persoanelor fizice care o compun in cazul acelor fapte savarsite de acestea din urma in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. Faptele ilicite ale conducerii persoanei juridice sunt considerate fapte ale insasi acestei organizatii colective, iar, in consecinta, raspunderea va fi pentru fapta proprie, in timp ce faptele ilicite ale celorlalti membri ai acesteia antreneaza doar raspunderea pentru fapta altuia. Unele forme ale raspunderii, cum sunt cea penala sau disciplinara, revin in exclusivitate numai persoanelor fizice nu si celor juridice. VINOVATIA Vinovatia ( culpa sau vina ) reprezinta atitudinea psihica a subiectului fata de fapta savarsita si de rezultatul acesteia. Ea este expresia unei atitudini psihice constient negative fata de valorile juridice ocrotite prin lege. Savarsirea faptei ilicite este, de regula, precedata de aparitia ideii devenita hotarare sau rezolutie si transformata in manifestare de vointa ce impulsioneaza si declanseaza energia necesara savarsirii faptei. Individul aflat in deplinatatea facultatilor mintale poate concepe si aprecia caracterul ilicit al faptei sale cat si urmarile negative aferente ei. Pentru a putea raspunde sau a da seama individul trebuie sa aiba in acel moment al savarsirii o vointa constienta fata de rezultatele faptei sale si libera, neconstransa, putand hotari nestanjenit in deplina cunostinta de cauza in vederea atingerii unui scop. Cunostinta cuprinde un factor de prevedere, adica posibilitatea intrezaririi rezultatului faptei savarsite si un factor de reprezentare, adica cunoasterea legaturilor cauzale dintre fapta si efecte, a semnificatiei lor social-juridice. Vinovatia se prezinta in dreptul penal sub forma intentiei si a culpei. Intentia este directa atunci cand autorul prevede rezultatul faptei sale urmarind producerea lui prin savarsirea ei si indirecta, cand prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui. Culpa cu previziune (numita si imprudenta) exista in situatia in care autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce, iar culpa fara previziune (numita si neglijenta) cand autorul nu prevede rezultatul faptei sale si desi trebuia si putea sa-l prevada. In dreptul civil si penal vinovatia este denumita culpa si nu desemneaza o forma determinata a acesteia. Formela culpei civile sunt dolul ( intentia ),

imprudenta si neglijenta. Raspunderea pentru fapte neintentionate este mai putin severa. Cauze care exclud caracterul ilicit al faptei si cauze care inlatura raspunderea juridica Cauze sau imprejurari care prin existenta lor , chiar singulara, exclud caracterul ilicit al faptei si, implicit, inlatura raspunderea juridica : legitima aparare, starea de necesitate, constrangerea fizica si morala, cazul fortuit, iresponsabilitatea, betia (involuntara), minoritatea faptuitorului, eroarea de fapt, situatii in care , desi exista o fapta ilicita, rezultat periculos, raport de cauzalitate si subiect, lipseste vinovatia autorului. Legitima aparare reprezinta situatia in care fapta este savarsita pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust indreptat impotriva celui aflat in aceasta stare, a altuia sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ale altora ori interesul public. Starea de necesitate reprezinta situatia in care fapta este savarsita pentru a salva de la un pericol iminent, care nu poate fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea autorului aflat in aceasta situatie, ale altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public. Constrangerea fizica este imprejurarea in care fapta a fost savarsita din cauza unei violente careia faptuitorul nu i-a putut rezista. De asemenea, nu reprezinta o fapta ilicita nici cea savarsita din cauza unei constrangeri morale exercitata prin amenintarea cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturat in alt mod. Cazul fortuit este situatia al carui rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta. Iresponsabilitatea reprezinta situatia in care autorul in momentul savarsirii faptei nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze. Betia (involuntara) reprezinta acea stare in care fapta este savarsita de autor care in acel moment se gasea in stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante, datorita unei imprejurari independente de vointa lui. Minoritatea faptuitorului este situatia in care fapta este comisa de un minor care la data savarsirii ei nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal. In dreptul civil insa, sustinatorii legali, parintii, raspund pentru pagubele produse de copiii lor minori aflati sub supravegherea lor. Eroarea de fapt reprezinta situatia in care autorul faptei in momentul savarsirii ei nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul ilicit al faptei. Necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii nu inlatura caracterul ilicit al faptei.

Exercitatea unui drept potrivit destinatiei sale economico-sociale recunoscute de lege daca prin aceasta se aduce atingere dreptului subiectiv al altuia se considera a fi o alta imprejurare de excludere a caracterului ilicit al faptei si de inlaturare a raspunderii. O a doua categorie de cauze cuprinde imprejurari care fara a exclude caracterul ilicit al faptei inlatura fie raspunderea juridica, deci acele consecinte care ar trebui suportate de autorul faptei ilicite, fie inlatura executarea masurilor (de constrangere) derivand din raspunderea juridica deja determinata. Amnistia este actul de clementa care inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita, iar daca intervine dupa condamnare inlatura si executarea pedepsei pronuntate. Prescriptia inlatura raspunderea juridica iar in materie penala poate inlatura, dupa caz, si executarea pedepsei sau numai a acesteia, dupa cum in materie civila poate conduce si la pierderea caracterului executoriu al hotararii judecatoresti ce stabileste raspunderea. Gratierea este actul de clementa care inlatura, in total sau in parte, numai executarea pedepsei ori comutarea , schimbarea acesteia cu alta mai usoara. In dreptul penal se mai cunosc si alte cauze care inlatura raspunderea juridica cum ar fi, de exemplu, lipsa plangerii prealabile a partii vatamate in materia infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unui astfel de act de sesizare a organului competent, precum si impacarea partilor sau retragerea plangerii prealabile. FORMELE SAU FELURILE RASPUNDERII JURIDICE Prin forme sau feluri ale raspunderii juridice se inteleg moduri de manifestare ale acesteia determinate de diverse criterii cum sunt scopul urmarit, natura faptei ilicite si a normei incalcate, gradul de pericol social al faptei, caracterul sanctiunilor, etc. Clasificarea formelor raspunderii juridice se face dupa mai multe criterii : 1. Dupa scopul urmarit prin declansarea ei in care sens distingem raspunderea cu caracter reparator si raspunderea cu caracter sanctionator sau in terminologia in care raspunderea este echivalenta cu sanctionarea avem sanctiuni reparatorii si sanctiuni represive (corective). In cadrul raspunderii reparatorii se urmareste inlaturarea consecintelor prejudiciante, evaluabile pecuniar, cauzate patrimoniului persoanei fizice sau juridice vatamate prin

obligarea autorului faptei la actiunea de a da sau de a face in beneficiul celui pagubit. Raspunderea reparatorie poate fi patrimoniala (in dreptul civil, comercial, financiar, etc.) si materiala (in dreptul muncii, cooperatist, etc.). Raspunderea cu caracter sanctionator sau represiv urmareste obligarea autorului incalcarii la suportarea unor consecinte punitive in persoana sa determinate direct de pericolul social al faptei sale ilicite. Sanctiunile pot fi patrimoniale (amenda, confiscare, retragerea unei trepte sau gradatii de salarizare, penalitati de intarziere pentru nelivrarea in termen a unor produse, neplata la scadenta a sumei datorate, etc.) si nepatrimoniale (administrative -avertismentul-, privative de libertate, disciplinare -mustrare, avertisment-, diferite interdictii sau decaderi, ca, de pilda, interdictia de a se afla intr-o localitate, decaderea din drepturile parintesti, etc.). 2. Dupa felul raportului juridic generat prin fapta ilicita ce a incalcat o anumita norma de drept, in care sens, in mod teoretic, fiecare ramura a dreptului determina un gen propriu de raspundere. Astfel, in dreptul penal, infractiunile sunt incalcarile specifice acestei ramuri de drept. Sunt fapte de pericol social savarsite cu vinovatie si sanctionate de legea panala ( art.17 Cod Penal ).Reprezentand faptele cu cel mai ridicat grad de pericol social si sanctiunile/pedepsele sunt sunt deosebit de aspre ( comparativ cu alte sanctiuni juridice ) , fiind constituite din privatiuni de libertate sau chiar pedeapsa capitala. Contraventia -; care reprezinta principala forma de incalcare a normelor dreptului administrativ -; este fapta savarsita cu vinovatie avand un pericol social mai redus fata de infractiune. Abaterea disciplinara constituie o incalcare a unei indatoriri profesionale (de munca, de serviciu, de ordine interioara etc.) de catre o persoana avand anumite atributii si obligatii in cadrul unei colectivitati organizate, reunite in cadrul disciplinei muncii, a celei didactice, militare etc. Raspunderea patrimoniala (civila) intervine in cazul prejudicierii persoanelor fizice sau juridice fie prin neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor contractuale (raspunderea civila contractuala), fie prin savarsirea unei fapte ilicite cu caracter prejudiciant (delictul civil) fata de altul si in afara oricarui raport contractual (raspunderea civila delictuala sau extracontractuala) cum ar fi, de pilda, distrugerea, degradarea sau insusirea bunului altuia. Raspunderea materiala intervine pentru pagubele cauzate unei organizatii ,

societati sau institutii de catre personalul propriu sau membrii acestora din vina si in legatura cu munca sau activitatea lor profesionala. PRINCIPIILE RASPUNDERII JURIDICE Desi raspunderea juridica cunoaste o multitudine de forme ea are totusi un fond comun de reguli aplicabile acestei diversitati numite principii ale raspunderii si care se afla in stransa legatura cu unele principii fundamentale ale dreptului cat si cu principii ale unor ramuri de drept. 1. Principiul legalitatii raspunderii consta in aceea ca raspunderea juridica nu poate opera decat in conditiile sau in cazurile prevazute de lege, in forma si limitele stabilite de aceasta, conform unei anumite proceduri desfasurate de organe special investite in acest sens. 2. Principiul raspunderii pentru fapta savarsita cu vinovatie are la baza conceptia juridica a raspunderii subiective conform careia autorul faptei raspunde numai atunci cand si-a dat seama sau trebuie sa-si dea seama de rezultatele faptei sale si de semnificatiile ei social-juridice periculoase, fiind sanctionat pentru comportamentul sau anti-social. Nu exista raspundere juridica fara vinovatie chiar daca sunt indeplinite celelalte conditii de baza. 3. Principiul raspunderii personale conform caruia raspunderea revine numai celui efectiv vinovat de comiterea faptei ilicite, regula cu caracter absolut in cazul formelor sanctionatorii sau represive datorita pericolului social al conduitei ce incumba atitudinea represiva a societatii. In cazul raspunderii reparatorii exista, uneori, in conditiile legii si raspunderea pentru fapta altuia, cu caracter limitat dar posibil de inlaturat (raspunderea parintilor pentru copiii lor minori, a persoanei juridice pentru faptele membrilor) sau raspunderea solidara sau alaturata, ori impreuna cu altii. 4. Principiul unicitatii raspunderii conform caruia pentru o fapta ilicita exista o singura raspundere sau nu se poate aplica decat o singura sanctiune si nu mai multe ("non bis in idem") avand aceeasi natura juridica ca si norma incalcata. 5. Principiul justetei sau proportionalitatii raspunderii in conformitate cu care se impune corelarea raspunderii sau a sanctiunii cu gravitatea faptei savarsite, sub aspectul pericolului ei social sau a intinderii pagubei, a formei de vinovatie cu care a fost savarsita, printr-o corecta si concreta individualizare sau proportionalizare, ca, de pilda, a sanctiunii sau pedepsei

penale unde se tine seama de toate imprejurarile legate de comiterea faptei, de circumstantele atenuante sau agravante ca si de persoana faptuitorului etc. 6. Principiul umanismului raspunderii in conformitate cu care sanctiunea aplicata si constrangerea exercitata au un rol de educativ si de reintegrare sociala netrebuind sa provoace suferinte inutile celui sanctionat si sa nu-i injoseasca demnitatea si personalitatea. 7. Principiul preventiei prin raspundere conform caruia sanctiunea are rolul de a preveni atat pe cel vinovat cat si pe altii de a mai savarsi in viitor alte fapte sau fapte de acelasi gen, in care sens exista o preventie speciala si una generala prin raspunderea declansata. 8. Principiul celeritatii sau operativitatii tragerii la raspundere in baza caruia momentul aplicarii sanctiunii, reprezentand reactia sociala, trebuie sa fie cat mai apropiat de cel al comiterii faptei, fara amanari sau tergiversari deosebite si ne necesare solutionarii cauzei, pentru ca rezonanta sociala a sanctiunii sa fie maxima eliminand starea de insecuritate din raporturile sociale si neincrederea in drept, sporind, astfel, efectul preventiv al aplicarii acestuia.