Sunteți pe pagina 1din 4

Capitalismul contemporan s-a nascut odata cu aparitia societatii industriale, care a rezultat in urma "revolutiei industriale" din domeniul

tehnicilor de productie si care a permis acumularea unor capitaluri din ce in ce mai mari. Aceasta "revolutie industriala", care a inceput in perioada cuprinsa intre sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea in Anglia si s-a extins apoi cu repeziciune in alte tari, ca Franta, Germania, Rusia, Japonia, Statele Unite s.a., a prezentat caracteristici comune, dar a cunoscut si o serie de particularitati in unele tari in ceea ce priveste perioada de realizare, comportamentul diversilor agenti economici, abundenta sau lipsa resurselor si implicarea institutiilor politice sau sociale in acest proces. In studiile care trateaza aceasta problema este invocat cel mai adesea modelul britanic al "revolutiei industriale", bazat pe capitalismul liberal si pe preponderenta initiativei private, model care a stat la baza fundamentarii unor teorii economice, cum sunt "teoria decolarii" ("take-of"), fundamentata de Rostow, sau "teoria inovatiei si a dezvoltarii", formulata de Schumpeter. Startul industrializarii economiei a fost marcat in fiecare tara de existenta unor factori specifici din domeniul agriculturii, al transportului, al situatiei demografice si al capacitatii de inovatie si de adaptare la evolutiile structurale ale economiei, dar si de natura initiativei acestei revolutii. In Anglia sau Statele Unite, de exemplu, motorul acestor transformari l-a reprezentat initiativa privata, iar adaptarea la mutatiile structurale aparute in economie s-a materializat in aparitia unei categorii diverse de antreprenori. In alte tari, cum ar fi Franta sau Germania, initiativa publica a avut un rol la fel de important ca si initiativa privata, in timp ce in alte tari, cum ar fi Rusia sau Japonia, lucrurile au stat cu totul altfel: in lipsa unei clase antreprenoriale autohtone, clasele conducatoare din Rusia au apelat la capitalurile si antreprenorii straini, care au pus bazele industriei rusesti, iar in Japonia capitalurile si tehnologiile importate au constituit factori complementari de sustinere a initiativei nationale. Vom prezenta, incepand cu acest numar, particularitatile "revolutiei industriale" din cateva tari capitaliste si consecintele sociale ale acesteia. Capitalismul industrial a aparut in Anglia in perioada cuprinsa intre sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea si a reprezentat momentul inceperii unor mari transformari economice si sociale la nivel mondial. Unul din primii autori care au folosit termenul de "revolutie industriala" a fost Arnold Toynbee, care a publicat in anul 1884 lucrarea "Conferinte cu privire la revolutia industriala din Anglia". Si Karl Marx, marele ganditor al secolului al XIX-lea, a folosit termenul de "revolutie industriala" in primul volum al uneia dintre lucrarii sale cele mai importante, "Capitalul". In mod paradoxal, acesta si-a fundamentat elementele de analiza a societatii capitaliste si doctrina cu privire la sistemul colectivist pornind de la modelul englez, considerat leaganul societatii industriale capitaliste: "Studiez - scria el - modul de productie capitalist si raporturile de productie si de schimb ale acestuia. Anglia este locul clasic al acestui mod de productie. Iata de ce imprumut de la aceasta tara faptele si exemplele principale care imi folosesc la prezentarea si dezvoltarea teoriilor mele... Tara cea mai dezvoltata din punct de vedere industrial nu face decat sa arate celor care o urmeaza pe scara industriala imaginea propriului lor viitor". Modelul economiei engleze ca arhetip al economiei capitaliste a servit ca sursa de inspiratie si altor autori, cum ar fi Adam Smith si David Ricardo. "Revolutia industriala" derulata in Anglia in perioada 1760-1830 a reprezentat perioada de trecere de la economia artizanala la economia industriala si de modificare radicala a procesului de acumulare a capitalului si a modului de organizare a relatiilor de productie,

iar perioada cuprinsa intre anii 1837 si 1901 (cunoscuta sub denumirea de "era victoriana") a reprezentat perioada de ascensiune maxima a economiei engleze. In toti acesti ani s-au inregistrat transformari deosebite in domeniul agriculturii, al transportului si cel demografic, transformari care au avut la baza un sir de inventii si inovatii de o importanta deosebita. Transformari inregistrate in domeniul agriculturii "Revolutia industriala" din Anglia nu s-ar fi putut realiza daca nu ar fi avut loc si o "revolutie agricola", de care a fost precedata. Nu exista nicio exceptie de la regula potrivit careia nu poate exista dezvoltare industriala intr-o economie artizanala fara o dezvoltare prealabila sau concomitenta a agriculturii. Dezvoltarea agriculturii este, prin urmare, una din conditiile necesare dezvoltarii industriale. Cresterea veniturilor din agricultura, ca urmare a sporirii productivitatii muncii in acest sector, contribuie la cresterea pietei interne si la eliberarea unei parti din forta de munca ce este atrasa de sectorul industrial si conduce la suplimentarea cererii de produse alimentare. Perfectionarea tehnologiilor agricole poate sa raspunda astfel acestei cereri suplimentare. De asemenea, se produc efecte de antrenare reciproca intre sectorul agricol si cel industrial. De exemplu, cererea de utilaje agricole stimuleaza dezvoltarea unor sectoare industriale, cum ar fi cel al extractiei minereului de fier, cel siderurgic s.a., iar dezvoltarea industriei textile favorizeaza dezvoltarea productiei de lana si de bumbac. In Anglia secolului al XVIII-lea, revolutia agricola s-a manifestat prin transformari importante de natura institutionala si tehnica. Cele de natura institutionala s-au datorat adoptarii de catre Parlamentul englez a unor reglementari cu privire la delimitarea terenurilor agricole ("enclosures acts") care au avut drept efect comasarea acestor terenuri. Potrivit acestor reglementari, proprietarii de terenuri erau obligati sa construiasca imprejmuiri in jurul suprafetelor de teren agricol detinute, iar lipsa mijloacelor financiare i-a fortat pe micii proprietari de terenuri sa le vanda. Aceste reglementari nu au avut in vedere eliminarea micilor proprietari, ci eliminarea inconvenientelor legate de faramitarea excesiva a proprietatilor agricole, care paraliza initiativa individuala. Efectele acestor masuri au fost comasarea terenurilor, stimularea initiativei individuale, cresterea productivitatii muncii si eliberarea unei parti din forta de munca agricola, care a fost nevoita sa se indrepte spre marile orase si sa lucreze in fabrici. Un alt factor de crestere a productivitatii muncii in agricultura engleza a fost reprezentat de transformarile tehnice survenite in acest sector. Primele inovatii au aparut pe marile exploatatii agricole din Norfolk, unde au fost experimentate numeroase tehnici, cunoscute sub denumirea de "sistemul din Norfolk". Unul dintre cei mai renumiti sustinatori ai inovatiilor de pe aceasta mare exploatatie agricola a fost lordul Townshend. Pe baza cunostintelor dobandite in domeniul practicilor agricole in Olanda, acesta a realizat lucrari de drenare, de ingrasare cu marna si de fertilizare a terenurilor agricole, a facut primele lucrari de asolament, a creat pasuni artificiale in vederea asigurarii cu furaje pe timp de iarna a animalelor etc. si a reusit sa convinga nobilimea engleza sa investeasca in acest domeniu. Au aparut astfel noii fermieri ("gentlemen farmers"), unii dintre acestia devenind pionieri in domeniu. Astfel, Coke de Holkam a utilizat pentru prima oara instrumente agricole perfectionate si a creat primele contracte de arendare pe termen lung a terenurilor agricole in vederea incurajarii cultivatorilor, iar Bakewell a intreprins in aceeasi perioada (1770-1790) numeroase actiuni in domeniul ameliorarii cresterii animalelor, care au avut efecte spectaculoase (de exemplu, cresterea de aproape trei ori a greutatii medii a unei vite). "Revolutia" din agricultura engleza din aceasta perioada a

determinat o crestere importanta a cererii de terenuri agricole, a sporit productivitatea muncii in agricultura si a contribuit la reducerea numarului de persoane ocupate in acest domeniu. De exemplu, potrivit estimarilor, in perioada 1700-1800 productivitatea muncii in acest sector a crescut cu 90%, iar populatia ocupata in agricultura a scazut de la 70% la 37%. Spiritul de inovatie in agricultura engleza nu a constituit doar monopolul industriei. El a stat la baza cresterii din punct de vedere cantitativ si calitativ a productiei animale si vegetale si a contribuit in mod decisiv la infiintarea unor mari centre urbane si la aprovizionarea cu alimente a acestora. Aceste modificari structurale au fost stimulate si de realizarile obtinute in domeniul transportului (construirea de canale si drumuri), ramura care reprezinta una din conditiile esentiale ale dezvoltarii economice in general. Dezvoltarea mijloacelor de transport In secolul al XVIII-lea, Anglia se afla in urma unor tari europene in ceea ce priveste domeniul cailor de comunicatii. Primul canal de navigatie a fost construit in Anglia de catre ducele de Bridgewater intre anii 1759-1761. In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Anglia va recupera decalajul care o separa de celelalte tari europene in domeniul canalelor de navigatie si al cailor de comunicatie, domeniu care constituie un factor indispensabil al cresterii demografice si al dezvoltarii schimburilor comerciale. Parlamentul englez a votat intre anii 1760-1774 peste 450 de reglementari cu privire la intretinerea si construirea de drumuri, care prevedeau inclusiv posibilitatea exproprierii terenurilor agricole in acest scop. Cel mai utilizat sistem a fost acela al construirii de drumuri bazat pe perceperea unei taxe de trecere ("turnpike roads"), care a incurajat initiativa privata in acest domeniu. Cei mai importanti constructori de drumuri au fost John Metcalf, Telford si Macadam. Amenajarea cursurilor de apa a avut un rol economic si mai determinant decat construirea de poduri si sosele. Primele canale navigabile au fost construite in vederea asigurarii unei modalitati mai ieftine de transport al carbunelui industrial. Ducele de Bridgewater, care era si proprietar al unor mine de carbune la Worsley, a construit un canal pentru asigurarea transportului carbunelui extras din aceste mine pana la fabricile din Manchester. Avantajele economice ale unei astfel de intreprinderi (diminuarea costului transportului cu aproape 50%) au facut ca initiativa privata in acest domeniu sa fie foarte puternica, din care cauza in ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea se va inregistra o adevarata "febra a canalelor". Constructia de cai ferate a fost in Marea Britanie o consecinta a "revolutiei industriale" si nu o cauza a acesteia, cum s-a intamplat in unele tari din Europa, in Japonia sau Statele Unite. Ea a inceput dupa inventarea masinii cu aburi, iar celelalte tari vor beneficia de experienta engleza in acest domeniu. Cresterea si presiunea demografica Populatia Marii Britanii a cunoscut dupa anii 1750 un ritm de crestere foarte sustinut, datorat atat scaderii ratelor de mortalitate cat si cresterii ratelor de natalitate a populatiei. Unii autori considera ca ritmul ridicat de crestere a populatiei engleze in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea s-a datorat in primul rand "revolutiei agricole" din aceasta tara, care a determinat sporirea volumului productiei agricole si a creat premisele cresterii volumului de resurse alimentare in concordanta cu evolutia demografica. In al doilea rand, ea s-a datorat "revolutiei industriale", deoarece din momentul in care transformarile tehnice din economie au inceput sa genereze o crestere a volumului productiei industriale, aceasta crestere a impus la randul sau un necesar suplimentar de forta de

munca, asigurat de cresterea demografica. La randul sau, prin cererea suplimentara de bunuri si servicii, si cresterea demografica a inceput sa creeze o presiune asupra cresterii economice. Sustinatorii acestei explicatii se bazeaza pe teoria potrivit careia cresterea populatiei este un factor esential al cresterii economice, teorie fundamentata de Alfred Sauvy in lucrarea "Teoria generala a populatiei". Adeptii acestei teorii sustin ca in momentul lansarii procesului de industrializare si al "decolarii" economiei incepe si manifestarea interactiunii reciproce dintre cresterea demografica si dezvoltarea economica. Aceasta interactiune reciproca s-a manifestat pentru prima oara in Anglia in perioada mentionata. "Revolutia industriala" din Anglia s-a bazat si pe un sir de inventii si inovatii fara precedent, pe care le vom prezenta in numarul urmator.