Sunteți pe pagina 1din 6

Babilonia antica De-a lungul celor 2000 de ani ai istoriei sale, Orasul antic Babilon a fost de doua ori

capitala unui mare imperiu ,legendary pentru splendoarea sa .Insa babilonienii au facut si importante progrese intelectuale si stiintifice In comparatie cu primele mesopotamiene Sumer si Akkad ,babilonum a aparut mult mai tarziu ,amintit pentru prima oara in sec al 23lea i.e.n.El a devenit cu adevarat important abi dupa 1900 i.e.n. cand un grup de triburi semitice ,amoritii,au ocupat Sumerul.In cativa ani,Babilonul a devenit capitala micului regat amorit ,care s-a extins si sub domnia lui Hammurabi, s-a transformat intr-un imperiu care a ocupat sudul Mesopotamiei si o parte din nordul Asiriei . Ierarhia sociala complicata si bunastarea economica a Babilonului reies din documente de lut scrise pe tablite de lut ,descoperite in palatul din Mari al lui Hammurabi.Ele sunt redate si inscris pe pilonii ridicati in intreg imperiu .Desi imperiului lui Hammurabi s-a destramat curand dupa moartea sa ,Babilonul a ramas un oras important in asa masura incat toata partea de sud a Mesopotamiei o numim Babilonia .Bunastarea orasului se datora asezarii strategice pe raul Eufrat ,care I-a permis sa detina controlul asupra cailor de comert care treceau prin sudul Mesopotamiei.chiar din acest timp Babilonul avea si un statul special de centrul religios si de educatie .Dupa cucerirea Mesopotamiei ,babilonienii si vecinii lor asirieni din nord au preluat cultura din Sumer si Akkad adoptand limba akkadiana,pastrand miturile sumerienilor si inchinandu-se zeilor lor.Insa Hammurabi a schimbat oranduiala religioasa,ridincandu-l pe Marduk ,zeul orasului Babilon in pozitia de conducator al pamteonului Sumerian ,sustinand ca aceasta este dorinta zeitatilor implicate! Cu timpul ,credinta in suprematia lor Marduk a prins radacini si Babilonul a devenit un oras sfant centru cultural si o metropolo bogata . Acest statut a fost consolidat intr-o perioada lunga pana in sec al 12-lea i.e.n.-cand Babilonul a fost eclipsat politic sub controlul unui popor barbar ,kasitii.Sub domnia lui Nabucodonosor 1 si a succesorilor sai ,orasul a devenit din nou capitala unui regat independent ,dar in secolul al 10-lea i.e.n.asirienii au ocupat Mesopotamia .Timp de peste trei secole ,Babilonul a fost condus de regi asirieni sau oamani numiti de acestia .Insa doua triburi nomade aparute de curand ,arameonii si caldeeenii,sau opus cu perseverenat asirienilor.Datorita statutului au de oras sfant Babilonul a fost bine tratat de asirieni si I-a sprijinit in general impotriva celor 2 triburi .Totusi in 689 i.e.n. regele asirian Sennacherib si-a pierdut rabdarea fata de instabilitatea continua din zona si a distrus Babilonul .Desi acest act de sacrilegiu a fost remediat de urmatorul rege ,babilonienii tindeau sa se alieze cu dusmanii Asiriei .Condusi de regele caldeeean Nabopolasar,babilonienii s-au aliat in cele din urma cu mezii ,un popor Iranian ,si au nimicit Asiria la sfarsitul secolului al 7-lea .

In acel timp Babilonul a fost aproape cel mai mare oras din lume ,si timp de mai multe secole oamenii au continuat sa il admire .Pe langa pastrarea culturii sumeriene ,babilonii au facut progrese si in matematica si astronomie care au fost transmise grecilor si,prin acestia ,lumii moderne ;sistemul lor sexazecimal (bazat pe 60 de unitati) se regaseste astazi in cele 60 de seconde al unui minut ,in cele 60 de minute ale unei ore si in cele 360 de grade in care se imparte cercul.Al doilea Imperiu Babilonian si-a gasit sfarsitul brusc in 539 i.e.n.,cand orasul a ajuns sub dominatia persilor condusi de Cirul al II-lea cel Mare ;conform legendei,Cirus a reusit sa patrunda in oras deviind cursul raului Eufrat ,care in acel timp trecea prin Babilon,si inaintand pe albia raului Caderea Babilonului a pus capat rolului Mesopotamiei de centru al unor mari imperii .Ca si capitala provinciala in Imperiu persan ,Babilonul a ramas una dintre cele 7 minuni ale lumii si Alexandru cel Mare a vrut sa il transforme in capitala imperiului sau ,dar a murit inainte de a-si putea stabiliza imperiul ..Succesorii sai din oriental mijlociu ,seleucizii ,si-au contruit capitala pe raul Tigru ,si in cele din urma Babilonul a decazut . Codul lui Hammurabi (sau Hammurapi sau Codex Hammurapi) este cea mai veche culegere de legi, din timpul regelui babilonian Hammurabi. Codul, scris probabil n jurul anului 1760 .Hr., cuprindea un Prolog, 282 de articole de lege i un Epilog. Textul a fost spat pe o stel din diorit lung de 2,25 metri. Stela a fost descoperit n 1902 de M. J. de Morgan n timpul spturilor arheologice efectuate la Susa. Se presupune c a fost prad de rzboi luat de un cuceritor dintr-un ora babilonian. Stela se afl n muzeul Louvre din Paris, iar o copie a ei se afl la muzeul Pergamon din Berlin. Codul lui Hammurabi nu a fost n epoca sa ceva ieit din comun: cu trei sute de ani mai devreme, regele sumerian Ur-Nammu scosese o culegere similar, iar cu 150 de ani naintea lui Hammurabi, regele Isinului, Lipit-Itar, dispusese inscripionarea unei stele similare. ns cele dou coduri de legi sumeriene s-au pstrat doar fragmentar. n contrast, codul lui Hammurabi a fost rspndit n exemplare numeroase. O copie, pe tblie de lut, a fost descoperit n resturile bibliotecii din Ninive a regelui asirian Asurbanipal.Codul lui Hammurabi este apreciat mai mult din punct de vedere literar dect din cel juridic.Codul difereniaz trei tipuri de oameni: omul liber, subalternul (omul care se prosterneaz) i sclavul (juridic fiind asimilat unui bun mobiliar). Drepturile femeii sunt protejate juridic. Femeia dispune de bunurile sale pe care le administreaz liber, practic numeroase meserii i uneori poate avea rspunderi importante n societate. Dup cstorie, femeia se supune autoritii soului. Ca vduv, poate administra i apra interesele motenitorilor. La moartea tatlui (capul familiei), puterea revenea fiilor i, n cazul lipsei de motenitori de parte brbteasc, fiicelor. Pentru supui, codul lui Hammurabi prevedea observana monogamiei. Suveranii puteau fi ns poligami.

Grecia antic a inaugurat n istorie formulele superioare de organizare politic practic, a inventat politica, reguli de drept referitoare explicit la proprietatea privat, conducere reprezentativ i libertate juridic. Pe fundalul unei dezvoltri a agriculturii, comerului, meteugurilor, a circulaiei monetare, s-a constituit polisul cetatea-stat, ca unitate de teritoriu, locuire, instituii, valori juridice, religioase, morale etc. ntreaga via public i privat a vechilor greci se derula n jurul ideii de cetate, garanie a drepturilor civile, a averii i persoanei fizice. n legtur cu cetatea-stat, a luat natere i s-a mplinit i calitatea grecilor de ceteni, mai exact de oameni liberi, proprietari, purttori de arme, membri ai unei comuniti de tradiii, valori materiale, morale i religioase, de aspiraii etc. Polisul este acolo unde se afl corpul civic. Politeia reprezenta ansamblul de instituii dintr-un polis. Puterea politic a evoluat de la autoritatea regilor la cea a aristocrailor agrari, pentru a atinge stadiul n care averea se va impune n locul originii sociale i a prestigiului religios i militar.n acest context de instituii i tradiii, s-au ntemeiat i polisurile de referin ale Greciei, Sparta i Atena, n secolele IX VIII .Hr., prima n Peloponez, cea de a doua n Attica. Ele au fost rivale redutabile la hegemonia Eladei, Sparta ca stat oligarhic, militarist, cu baz economic agricol, dominat de aristocraia funciar tradiional, Atena ca democraie, mare putere maritim, cu resurse materiale impresionante, agricole, industriale, financiare, condus de o aristocraie cu putere financiar.Viaa public n ambele orae-stat se desfura n cadrul cetii (activiti politice, religioase, sportive, spectacole, rzboaie). Instituiile de putere se asemnau n mod formal; cele militare erau aproape identice i porneau de la:

Mediterane, grecii fondaser ceti prospere precum: Milet, Efes, Halicarnas. n alte pri ale Mediteranei se evideniau: Cumae, Crotona, Tarent, Sibaris, Cirene, Naucratis, Masalla. Instituii politice i juridice n Sparta i Atena Sparta 2 regi din familiile aristocratice Sfatul btrnilor (Gerousia) 5 efori care controlau activitatea regilor Atena

Conducerea superioar (executiv)

9 arhoni (religie, armat, finane etc.) Sfatul btrnilor (Boul) Consiliul militar10 strategi

Adunarea poporului (legislativ)

Apella -Toi cetenii Eclessia cu drept de - Toi cetenii liberi, cetate, n nscui atenieni (circa numr limitat 40.000) de 10.000 - Vot direct. -Vot prin aclamaii. Sfatul btrnilor i Eforii Areopagul (format din foti arhoni) Heliaiatribunalul poporului, format prin alegeri.

Justiia

obligaia tuturor cetenilor de a presta serviciul militar; organizarea pentru lupt pe principiul structurilor de fratrie, trib i teritoriale; divizarea armatei n infanterie (grea hoplii), cavalerie i flot. Un rol nsemnat revenea ritualurilor religioase (n cinstea zeilor cetii), spectacolelor, ceremoniilor de iniiere, teatrului. Spaiul public al cetii era dominat la spartani de rzboi i zei, la atenieni de politic, afaceri, teatru etc. Numai brbaii liberi aveau dreptul de a alege i de a fi alei, de a deine i transmite proprieti.Viaa privat n Sparta i Atena evolua n jurul familiei, condus autoritar de brbai. Femeile aveau n grij gospodria i educaia copiilor, mai ales a fetelor, i, uneori, purtau armele. Controlul statului se exercita mai evident la Sparta, prin norme morale i comportamente fixate de Licurg (secolul IV .Hr.). Atena cultiva, ntr-o oarecare msur, libertinismul.Modelele de organizare politicoadministrativ din Sparta i Atena se regsesc, cu adaosuri originale, desigur, i n alte polisuri greceti. n Grecia propriu-zis, oraele-stat mai puternice erau: Teba, Corintul, Argosul. Pe rmul asiatic al Mrii

Pericle Pericle (495429 .Hr.) a fost un om de stat atenian. Descendent al familiei aristocratice a Alcmeonizilor, s-a afirmat de timpuriu ca lider al democrailor atenieni n lupta mpotriva conservatorilor. A condus cetatea n funcia de strateg. A ncercat s impun hegemonia Atenei n Mediterana de Est i s creeze un adevrat imperiu maritim; totodat, a sprijinit artele, ca unul dintre cei mai strlucii protectori ai culturii din istorie. Sub conducerea sa, Atena atinge apogeul dezvoltrii economice i al democratizrii instituiilor de stat. Reformele n Atena Dracon (sfritul secolului VII .Hr.): o introducerea legilor scrise i a justiiei de stat, cu pedepse excesive; o ocuparea funciilor publice, n exclusivitate, de ctre proprietarii de pmnt fr datorii. Solon (nceputul secolului VI .Hr.): o interzicerea privrii de libertate personal pentru neplata datoriilor; o nfiinarea tribunalului poporului (Heliaia) i a sfatului (Boul); o reformele sale puneau bazele unei puternice pturi mijlocii de proprietari agricoli, negustori, marinari, meteugari i limitau puterea aristocraiei. Clistene (secolului V .Hr.): o mprirea populaiei n 10 triburi;

o sfatul alctuit din 500 de membri, alei cte 50 de fiecare trib; o colegiul specialitilor militari 10 strategi; o introducerea ostracizrii exilul pe 10 ani. Pericle (secolul V .Hr.): o reducerea atribuiilor Areopagului (aristocratic); o salarizarea funciilor publice; o dreptul cetenilor, indiferent de origine i avere, de a ocupa magistraturi n stat; o triumful democraiei (exercitarea puterii politice de ctre popor prin dreptul su de a alege liber i de a fi ales n organele conducerii statului). Forme de guvernare n Grecia antic Grecii au fost inventatorii politicii, ca art a gestionrii afacerilor cetii. Monarhia (monos unul, arkhia autoritate) a caracterizat epocile preclasice (dinaintea secolului V .Hr.), regalitatea ntrunind atributele puterii religioase, militare i politice. Descendena de snge, obligatoriu mitic, i prestigiul personal contribuiau la meninerea autoritii monarhului. Aristocraia (aristos cel mai bun) a urmat, ndeobte, monarhiei i a reprezentat guvernarea unei categorii sociale privilegiate (mari posesori de pmnturi). Oligarhia (oligoi numr restrns de oameni). Puterea aparinea unui grup sau unei familii - n general, aristocratice -, agricole sau agrar-comerciale. Democraia (demos popor). Este specific multor orae-stat n Epoca Clasic a secolului V. Aristocraia de avere mparte puterea cu poporul. Tirania (putere cucerit prin for de un uzurpator). Instituia provenea din Asia Mic i desemna o dictatur detestat, n ciuda unor reforme remarcabile, i de popor i de aristocrai, cum a fost cea a atenianului Pisistrate n secolul VI .Hr. Pentru o cetate, nu este nimic mai ru dect un tiran. Sub acest regim legile nu sunt aceleai pentru toi. Un singur om guverneaz: proprietarul legii. (Euripide) Monarhia elenistic. Regele era asimilat, n tradiia oriental, cu un zeu. Formula va fi preluat de Imperiul Roman, nc din secolele I .Hr.I d.Hr..

Roma Antic a fost un ora-stat a crui istorie se ntinde n perioada de timp cuprins ntre 753 .Hr. i 476 d.Hr. Pe parcursul existenei sale de dousprezece secole, civilizaia roman a trecut de la monarhie la republic oligarhic i, apoi, la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest i ntreaga arie n jurul Mrii Mediterane, prin cuceriri i asimilare, ns, n final, a cedat n faa invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcnd, astfel, declinul Imperiului Roman i nceputul Evului Mediu. Civilizaia roman e, deseori, clasificat ca o parte din Antichitatea Clasic, mpreun cu Grecia antic, o civilizaie care a inspirat mult cultura Romei antice. Roma antic a adus contribuii importante n organizarea politic i administrativ, juridic, art militar, art, literatur, arhitectur, limbile Europei (limbile romanice), iar istoria sa continu s aib o influen puternic asupra lumii moderne. Perioada monarhiei Regatul Roman a fost guvernul monarhal al oraului Roma i al teritoriilor sale de la Fondarea Romei, fondarea sa n 753 .Hr. de ctre Romulus i Remus, pn la expulzarea lui Lucius Tarquinius Superbus n 510 .Hr. i formarea Republicii Romane. Dup legend, oraul Roma a fost ntemeiat n anul 753 .Hr. de ctre Romulus i Remus, care au fost crescui de ctre o lupoaic. n legenda roman, cnd grecii au dus Rzboiul troian mpotriva oraului Troia, prinul troian Aeneas a navigat peste Marea Mediteran ctre Italia i a fondat Lavinium. Fiul su, Iulus, a mers mai departe, fondnd oraul Alba Longa. Din familia regal a Albei Longa au venit cei doi gemeni, Romulus i Remus, care au purces la fondarea Romei n 753 .Hr . Legenda intemeierii Romei i face pe troieni de origine latin, de vreme ce Aeneas a venit din Troia, a fondat Lavinium, un inut de limb latin i un ora cu nume latinesc Alba, cuvnt care a i disprut la alii, n afar de romnii-daco-geti, care vorbeau limba latina inainte de intemeierea Romei. Perioada republicii Republica Roman a fost guvernarea republican a oraului Romei i a teritoriilor sale din 510 .Hr. pn la instaurarea Imperiului Roman, care este plasat, uneori, n anul 44 .Hr., anul numirii lui Caesar ca dictator perpetuu sau, mai comun, 27 .Hr., anul n care Senatul roman i-a acordat lui Octavianus titlul de August. Oraul Roma st pe malurile fluviului Tibru, foarte aproape de coasta de vest a Italiei. El marca frontiera de nord a zonei (n care era vorbit limba latin} i grania de sud a Etruriei,unde traiau etruscii si care erau din neamul tracilor, teritoriu n care se vorbea limba etrusc, adica limba latina vulgar. [modificare] Perioada imperiului Imperiul Roman este termenul utilizat, n mod convenional, pentru a descrie statul roman n secolele dup reorganizarea sa din ultimele trei decade .Hr., sub Gaius Iulius Caesar Octavianus. Dei Roma deinea un imperiu cu mult nainte de autocraia lui Augustus, statul pre-augustian este descris, n mod convenional, ca Republica Roman. Imperiul Roman controla toate statele elenizate de la Marea

Mediteran, precum i regiunile celtice din nordul Europei. Ultimul mprat de la Roma a fost detronat n 476, dar, pe atunci, regiunile din estul imperiului erau administrate de un al doilea mprat, ce se afla la Constantinopol. Imperiul Bizantin a continuat s existe, dei i micora ncet-ncet teritoriul, pn n 1453, cnd Constantinopolul a fost cucerit de Imperiul Otoman. Statele succesoare din vest (Regatul Franc i de Naiune German) i din est (aratele ruse) foloseau titluri preluate din practicile romane chiar i n perioada modern. Imperiul Roman a constituit un model peren, preluat, cu mici diferene, de toate statele europene post-romane n activitatea de guvernare, drept i organizarea justiiei, tipul de arhitectur i n multe alte aspecte ale vieii. Dreptul roman se refer la un set de reguli, care au constituit sistemul roman juridic timp de 13 secole, ncepnd cu fondarea Romei (753 .Hr.), pn la sfritul domniei mpratului Justinian (565 d.Hr.). La trei ani dup moartea lui Iustinian, Italia a fost invadat de lombarzi, Imperiul Roman de Apus pierznd, n cele din urm, multe dintre valorile civilizaiei Romei antice i patrimoniul acesteia (inclusiv cele juridice). Cele mai multe civilizaii din antichitate au fost conduse prin cutume sau prin hotrri arbitrare date dup bunul plac al regilor i preoilor. La Roma acestea reglementau existena cotidian din ora ncepnd de la organizarea timpului (ex. = calendarul). Iniial dreptul roman se aplica patricienilor, folosinduse de tradiie (mos maiorum). n prima jumtate a secolului al V-lea .Hr. are loc o revolt a plebeilor care considerau c i ei aveau dreptul s cunoasc i s interpreteze un cod de legi. Drept urmare, i face apariia Legea celor 12 table (Lex duodecim tabularum), creaia unei comisii formate din 10 membrii (decemvirii) ce a abordat toate domeniile de drept, subliniind care erau procedurile ce trebuiau s fie urmate pentru toate crimele. Ei au fcut o lege transparent, care n teorie se aplica tuturor cetenilor, proclamnd egalitatea dintre patricieni i plebei. Dar, n general, cei bogai au gsit modaliti s scape de pedepse. Textul legii a fost afiat n Forum, dar din pcate textul original a fost distrus n incendiul provocat n timpul invaziei galilor (390 .Hr.). Legile celor 12 table nu au fost niciodat abrogate, dar unele au czut n desuetudine de-a lungul timpului. Datele despre aceste legi ce ne-au fost transmise sunt limitate, n special, n ceea ce privete aplicarea lor n cazul femeilor, a pturii srace sau a populaiei format din strinii aezai n Roma. Ne este cunoscut modul n care a fost aplicate legile pentru membrii claselor privilegiate ale societii romane, dar cunotinele noastre cu privire la msura n care mita i corupia au modificat mersul justiiei, sunt limitate. Aceast stare de lucruri se datoreaz faptului c cele mai multe dintre sursele istorice provin din scrierile unor reprezentani ai acestora. Legile celor 12 table, cunoscut de toi romanii pe de rost, sunt completate n timpul Republicii de legi emise de comiii, senat i magistrai. n timpul

Imperiului dreptul este inspirat de edictele mprailor, de instruciunile date funcionarilor (mandata), din decrete punctuale i din rspunsurile date de mprat la ntrebrile particularilor i ale magistrailor (rescripta). ncepnd cu secolul al IV-lea .Hr., sub influena filozofilor greci (n special a stoicilor) se produce o laicizare a dreptului roman care permite trecerea de la aplicarea cutumei la cutarea dreptii. Juristiconsuli celebrii se afirm acum, precum Cato cel Btrn i P. Mucius Scaevola. Fiul celui din urm Quintus Mucius Scaevola a ntemeiat prima coal de drept (a crui elev a fost i Cicero) i a publicat prima culegere de ius civile (drept civil) din 18 cri. La sfritul secolului I d.Hr., n perioada Imperiului, la Roma i disputau ntietatea dou coli de drept, cea a Proculienilor (creat de Proculus i Labeo) i cea a Sabinienilor (creat de Capito i Sabinus). Secolele urmtoare cunosc opere importante ale unor importani juriti precum Papinianus, Gaius, Paulus i Ulpinianus. n secolul al VI-lea d.Hr. mpratul Justinian (527565) a angajat juriti pentru a face o compilaie cuprinztoare a legilor romane, din care a rezultat codul iustinian (Codex Iustiniani). Imperiul Roman de Rsrit, Imperiul Bizantin sau Bizanul sunt termeni folosii, n mod convenional, pentru a numi Imperiul Roman din Evul Mediu avnd capitala la Constantinopol. Denumirea oficial este Romana sau P Basilea Romaon. Nu exist un consens n ceea ce privete data de nceput a perioadei bizantine. Unii o plaseaz n timpul domniei lui Diocleian (284305), datorit reformelor administrative pe care acesta le-a introdus, mprind imperiul n pars Orientis i pars Occidentis. Alii plaseaz evenimentul n timpul domniei lui Teodosiu I (379-395) i a victoriei cretinismului mpotriva pgnismului, sau, dup moartea sa din 395, n momentul divizrii Imperiului n jumtile de apus i de rsrit. Alii plaseaz aceast dat mai trziu, n 476, cnd ultimul mprat apusean, Romulus Augustus, a fost forat s abdice, astfel lsndu-l pe mpratul din rsritul elenizat ca singur mprat roman. n orice caz, schimbarea a fost gradual i, pn n 330, cnd mpratul Constantin I i-a inaugurat noua capital, procesul de elenizare i cretinare erau deja n curs. Cei mai muli istorici au considerat schimbarea din timpul domniei lui Heraclius I (Heraclius a elenizat imperiul aproximativ pe la 640, prin adoptarea limbii greceti ca limb oficial) ca punctul de ruptur cu trecutul roman al Bizanului i obinuiesc s numeasc imperiul ca Bizantin, n loc de Roman de Rsrit, dup aceast dat. Este doar o convenie ntruct majoritatea populaiei din zona european a imperiului, cu excepia grecilor, au continuat s vorbeasc latina popular pn la apariia limbilor populaiilor migratoare (slavi i bulgari). Capital Constantinopol (3301204 i 12611453) Capital n exil Niceea (1204-1261) Limb/limbi Limba greac mpreun cu limba latin n primele secole Religie Ortodox Form de guvernare Monarhie mprat - 306-337

Constantin I - 1449-1453 Constantin XI Paleolog Epoca istoric Medieval - Constantinopolul este fondat 11 mai 330 - Marea Schism 1054 - Imperiul Latin 1204-1261 - Constantinopolul este cucerit de ctre turci 29 mai 1453 A fost imparat bizantin intre anii 527 si 565. Ajuns la tron datorita unchiului sau, imparatul Iustin I (518527), care l-a asociat la putere, a dorit sa refaca imperiul universal si, de aceea, a initiat o serie de campanii militare. Acestea s-au limitat la teritoriul din jurul Marii Mediterane, in timpul lor remarcandu-se generalii Belizarie si Narses. Astfel, imperiul a ocupat regatul vandal din nordul Africii (533-534), Italia (535-555) si sud-estul Peninsulei Iberice (554). Dar, aceste campanii militare au secatuit resursele financiare ale imperiului. In politica interna s-au manifestat crize puternice, iar I. nu a reusit sa reformeze administratia de stat. Criza profunda in care intrase statul roman este demonstrata si de faptul ca, in conditiile secatuirii finantelor si a ruinarii contribuabililor, granitele imperiului au ramas fara aparare in fata primejdiilor care veneau din exterior. Un alt esec al lui I. a fost inregistrat cand a dorit sa refaca unitatea religioasa, in ciuda faptului ca, in anul 553, a organizat la Constantinopol un conciliu ecumenic. Acesta a sporit insa opozitia papei si a populatiei catolice din Italia fata de Constantinopol si fata de politica lui. Totusi, domnia lui a inregistrat si unele succese. Constantinopolul a devenit, in acel timp, un important centru intelectual si artistic. Pe timpul lui au fost construite monumente arhitectonice importante, precum biserica Sfanta Sofia din Constantinopol, cel mai important monument al arhitecturii bizantine, sau cea din Ravenna. Dar, cea mai importanta opera a lui I. a fost cea legislativa. In timpul sau a fost alcatuit Corpus juris civilis, format din patru sectiuni (Codul lui Iustinian, Digestele, Institutele, Novellele). La moartea lui I., imperiul era saracit din cauza impozitelor si amenintat de atacurile barbarilor. Teritoriile cucerite de I.I au fost pierdute de imperiu dupa moartea acestuia. Franci Este lipsit de orice ndoiala ca cel mai nsemnat mostenitor al Imperiului Roman de Apus a fost regatul ntemeiat de poporul francilor. Dupa cum am avut deja ocazia sa constatam, majoritatea statelor germanice ntemeiate pe ruinele imperiului au avut o existenta efemera, de cele mai multe ori limitata la durata vietii unei personalitati marcante din istoria acestor popoare. Francii au facut exceptie de la aceasta regula, ei edificnd un stat ce a durat mai mult n timp si care a reusit sa supravietuiasca personalitatilor ce i-au asigurat ascensiunea, si a culminat cu restaurarea Imperiului occidental. Asezati n Toxandria ca federati ai imperiului n zona Rinului Inferior, deja din anul 358, francii salieni se extind treptat, ocupnd la cumpana veacurilor IV-V, ntregul teritoriu cuprins ntre Rin si Somme, cu centrele la Tournai si Cambrai. Alte doua ramuri ale francilor, ripuarii si hessienii se aseaza primii n jurul Coloniei (Kln), ceilalti pe valea Moselei. Primii care intra n istoria politica a Europei sunt salienii, iar n

ceea ce priveste traditia stramosului ntemeietor de dinastie Merowech, dupa care regii franci salieni s-au numit merovingieni, personalitatea sa se confunda cu legenda si memoria istorica nu i-a pastrat dect numele. Urmasul lui Merowech, regele Chlojo, a fost contemporan cu Aetius, care l nfrnge obligndu-l sa ramna n zona Cambrai, unde si stabileste centrul de putere. Mostenitorul lui Chlojo a fost regele Childeric, care se pune n slujba militara a comandantului roman al Galiei, Egidius. Dupa cum s-a mai aratat, dupa caderea Imperiului Roman de Apus, fiul lui Egidius, pe nume Syagrius ia n stapnire o mare parte a Galiei n calitate de rex romanorum, ajutat fiind de francii salieni ai lui Childeric. Acest rege moare n anul 482 cnd stim ca si extinsese deja autoritatea si asupra orasului Tournai n care rezideaza si unde este descoperit deja n anul 1653, n vechiul cimitir al orasului, bogatul sau mormnt, una dintre primele descoperiri arheologice de senzatie cunoscute. Fiul lui Childeric a fost regele numit de izvoarele de limba latina Clovis, dar ntlnit n scrierile de limba germana si sub numele de Chlodwig sau n cele de limba franceza drept Chlodovech. Acest suveran a fost cel ce a ntemeiat pe drept cuvnt regatul francilor, facnd din acesta cel mai puternic si ntins stat barbar de pe teritoriul fostului Imperiu Roman de Apus. Clovis a fost fara ndoiala nzestrat cu mari calitati militare si politice, dar si cu o ambitie careia nu i-a prea stat n cale nici o prejudecata, metodele de punere n practica a dezideratelor sale nefiind dintre cele mai fine. n anul 486, el l ataca pe traditionalul aliat al tatalui sau si ultimul reprezentant al autoritatii romane din Galia, Syagrius. Dupa o puternica rezistenta, francii reusesc sa cucereasca orasul Soissons, capitala lui Syagrius. Acesta ncearca sa se refugieze n statul vizigotilor, de unde este nsa predat lui Clovis care l executa si anexeaza toate teritoriile acestuia. Urmatoarea actiune al lui Clovis se ndreapta mpotriva poporului germanic al alamanilor locuitori ai Alsaciei, pe care i nfrnge n anul 496, anexnd teritoriile lor. Prestigiul de care se bucura Clovis, mai ales dupa nfrngerea lui Syagrius, este dovedit de interesul matrimonial pe care l prezinta acest rege. Teodoric, regele ostrogot al Italiei, cere mna surorii lui Clovis, aceasta devenind regina la Ravena, n anul 493. Clovis se casatoreste cu mostenitoarea Burgundiei, printesa Chrodechilde, nepoata regelui Gundobard. Prin aceasta alianta nu s-a extins numai teritoriul francilor, ci si capitalul de ncredere al regelui lor, Chrodechilde fiind catolica si bucurnduse de mare credibilitate n rndul clerului galo-roman deja destul de influent. Poate ca acesta este si unul dintre pasii cei mai importanti facuti de Clovis, care cu abilitatea sa politica a sesizat ca viitorul unei puteri reale se poate realiza doar printr-o alianta ntre puterea laica si cea eclesiastica, prin atragerea de partea sa, nu numai a propriului popor, ci si a autohtonilor galo-romani, deziderat realizabil n aceasta etapa doar pe cale spirituala. Iata deci ratiunile care l-au purtat pe Clovis, n noaptea de Craciun a anului 498, n fata baptisteriului din Reims, unde primeste n rit roman

taina botezului de la episcopul Remigius. nca n aceeasi noapte mii de franci si urmeaza suveranul fiind botezati n credinta Romei. Prin acest act, Clovis este acceptat ca suveran nu numai de catre francii sai, ci de toata populatia Galiei, potentialul uman si material al statului sau crescnd simtitor fara eforturi militare sau varsari de snge. Tocmai acest aspect nu a fost sesizat de alte mari personalitati ale epocii ca Teodoric, regele ostrogotilor din Italia sau Geiserich, regele vandal al Africii de Nord, care au pastrat prapastia spirituala sau confesionala ntre supusii germanici si cei romanici, mentinnd n statele lor un puternic factor de dezbinare. n contextul mai sus aratat al crestinarii n rit roman al francilor, Clovis gaseste motivul atacarii sub masca razboiului confesional a regatului vizigotilor crestinati n rit arianist. Rivalitatea dintre cele doua popoare germanice a mocnit nca din momentul primelor contacte directe. Deja n timpul razboiului cu Syagrius, acesta din urma nfrnt fiind se refugiaza dupa cum s-a aratat deja la vizigoti, care initial i promisesera ajutor mpotriva francilor. Amenintarea evidenta de razboi din partea lui Clovis l face nsa pe destul de nestatornicul rege vizigot Alaric al II-lea sa l extradeze pe fostul sau aliat Syagrius, trimitndu-l practic la moarte sigura. Prin acest act vizigotii au sperat ca si-au rascumparat linistea, iar Alaric al II-lea neglijeaza pericolul franc si se antreneaza n razboiul din Italia sprijinindu-si rudele ostrogote. Cnd francii ajung cu posesiunile lor la Loara, curtea vizigota de la Toulouse a nceput sa-si dea seama de pericol, dar era deja prea trziu. Francii declanseaza razboiul iar n anul 507, n batalia de la Vouill zdrobesc oastea lui Alaric al II-lea si desfiinteaza statul vizigotilor alipind teritoriile acestora. Nu este cunoscuta cu exactitate perioada n care micile regate sau uniunile tribale independente ale francilor se supun regelui salian. Se pare ca primii care recunosc suzeranitatea lui Clovis sunt triburile france ale chamavilor, chatteilor si chatuarilor de la nordest si est de Rin. Francii ripuari n schimb participa nca la campania mpotriva vizigotilor sub conducerea unui rege propriu, ucis din ordinul lui Clovis la scurt timp dupa ncheierea ostilitatilor. Prin urmare francii ripuari l aleg rege la Kln pe Clovis prin ridicarea scutului. Ceilalti franci nca independenti sunt adusi sub ascultarea regelui merovingian de cele mai multe ori prin intrigi si chiar prin uciderea conducatorilor recalcitranti, unii chiar nruditi cu Clovis. Legea Salic (Pactus Legis Salicae) a fost o colecie de legi folosite de franci, forma lor oficial fiind stabilit n secolul al VI-lea, sub domnia lui Clovis I. Printre prevederi se numrau: erau stabilite pedepse pentru omor, respectiv amenzi pentru furt i pagube aduse proprietii personale (care includea sclavii), o treime din amenzi era rezervat pentru cheltuielile tribunalului; interpretarea legilor era fcut de ctre un juriu de ceteni; Un aspect interesant i cu o mare importan n istoria Europei este legea motenirii; legea salic

interzicea femeilor s moteneasc pmnturi i, prin urmare, ascensiunea lor la tron. Datorit acestei legi, sau declanat un numr de rzboaie pentru succesiune, cel mai celebru fiind rzboiul de 100 de ani i cel mai recent, rzboaiele carliste din Spania (1833-1876). n ciuda acestei restricii, Ana de Bretania a devenit duces la moartea tatlui ei Francisc al II-lea, duce de Bretania (n 1488) i a domnit pn la moarte, n 1514.