Sunteți pe pagina 1din 6

Nuvela este o creatie epica in proza de dimensiuni medii cu un singur fir narativ si cu un conflict concentrat la care iau parte

putine personaje carora li se realizeaza un portret complex.


Nuvela ... de ... are trasaturi specifice prin care se deosebeste de alte specii literare ale geniului epic. 57532lvv32nff5z 1.

Actiunea nuvelei are un singur fir narativ.

Pentru ca este o creatie epica are un subiect structurat pe momentele subiectului. Nuvela are un conflict puternic interiorsi exterior, principal si secudar. Actiunea are un ritm alert, nu se insista asupra detaliilor. vf532l7532nfff 2.

Personajul de nuvela are trasaturi specifice prin care se deosebeste de alte tipuri de personaje; in nuvela apare, de obicei, un singur personaj principal.

In nuvela se pune mai mult accentul pe caracterizarea personajelor decat pe actiune. Personajului de nuvela i se realizeaza un portret complex. In realizarea portretului se utilizeaza mijloacele caracterizarii direct, sunt prezentate de narator, si indirecte, care reies din: vorbele rostite, din faptele sale, din gandurile lui, din atitudinea celorlalte personaje fata de el, din descrierea lumii in care traieste si din prezentarea aspectului exterior.

In nuvela modul de expunere dominant este naratiunea. Apar, de


3.

asemenea, descrieri,dialogul si monologul. 4. Fiind o creatie literara si in nuvela sunt utilizate figuri de stil si procedee artistice. 5.Dintre tehnicile narative aici se foloseste inlantuirea. 6.Stilul acestei nuvele se caracterizeaza prin oralitate, realizata prin mai multe mijloace artistice: cuvinte si expresii populare, regionalisme, propozitii interogative si exclamative si dialoguri(intre ... si ...). 7. Ca in orice creatie epica exista si in nuvela un narator aparent obiectiv.
Specific acestei nuvele este faptul ca naratorul face judecati de valoare(ex:...) Este evidenta in acelasi timp, atitudinea usor ironica, dar admirativa fata de personaje. Scrierea ... de ... este o nuvela pentru ca are toate trasaturile caracteristice acestei specii literara care apartine genului epic in proza.

Costache Negruzzi a abordat in scrierile sale si tema

istorica, dovada fiind cunoscutele opere literare Sobieski si romanii sl Alexandru Lapusneanul. Prin ultima dintre ele, datorita valorii ei, autorul a creat modelul nuvelei in literatura romana. Daca nuvela este o opera epica cu o actiune mai intinsa, cu un singur fir narativ, cu un conflict concentrat si cu o actiune mai complicata la care participa mai multe personaje prezentate in mediul lor de viata si caracterizate complex, toate aceste trasaturi le vom intalni si in opera literara Alexandru Lapusneanul. t1p8615tf78dzt Fiind o nuvela si, implicit, o opera epica, modul de expunere predominant este naratiunea, prin intermediul careia autorul relateaza un st de intamplari, incepand cu sosirea lui Lapusneanu in tara inaintea celei de-a doua domnii si terminand cu moartea sa tragica. Ca in orice opera epica, spatiul si timpul actiunii sunt bine precizate, intamplarile petrecandu-se fie in apropiere de Tecuci, fie la curtea domneasca, in biserica sau in Cetatea Hotinului, de-a lungul intregii sale domnii. Relatarea faptelor se face la persoana a IlI-a si in mod obiectiv si de aceea autorul isi permite rareori sa exprime un punct de vedere personal (si atunci o face cu o mare retinere), putine fiind chiar abaterile de la consemnarile cronicii care i-a servit ca izvor. Atitudinea si sentimentele sale sunt exprimate insa indirect, prin intermediul intamplarilor narate si al personajelor care se caracterizeaza prin diversitate tipologica, incepand cu domnitorul Lapusneanu, doamna Ruxanda, vornicul Motoc si terminand cu Spancioc, Stroici si mitropolitul Teofan.

Intamplarile narate si personajele care participa la actiune constituie subiectul nuvelei riguros structurat in patru partiprecedate de cate un moto. Actiunea este mai complicata decat a schitei, dar este lineara, pentru ca autorul infatiseaza mai intai sosirea lui Lapusneanu si discutia cu delegatia de boieri (expozitiunea), ca apoi, in urma refuzului, sa se urce pe tronul tarii (intriga) si sa porneasca lupta impotriva boierilor tradatori (desfasurarea actiunii) care culmineaza cu uciderea celor 47 de boieri, la asa-zisul ospat de impacare. Voievodul il pedepseste si pe Motoc, dar apoi se imbolnaveste si isi primeste pedeapsa pentru faptele sale de la Spancioc si Stroici, doi dintre boierii fugari peste Nistru si care o indeamna pe doamna Ruxanda sa-1 otraveasca pe Lapusneanu (deznodamantul). Actiunea este mai intinsa, pentru ca se si petrece in locuri diferite si infatiseaza mai multe intamplari petrecute intr-o perioada mai mare de timp. De aceea, ca in orice nuvela, exista aici si conflicte puternice cum este cel dintre domnitor si boieri care antreneaza un alt conflict, intre voievod si doamna Ruxanda, precum si un numar mai mare de personaje principale (Alexandru Lapusneanu), secundare (doamna Ruxanda, Motoc, Spancioc, Stroici), episodice (mitropolitul, Bogdan), acestor personaje individuale adaugandu-li-se un personaj colectiv - multimea care cere capul lui Motoc. Fiind o nuvela, si in aceasta opera accentul cade pe evidentierea complexitatii personajului principal care il intruchipeaza pe tiranul crud si sangeros, razbunator si viclean. El nu este insa o simpla bruta insetata de sange, caci este lucid, prevazator, dar si

orgolios, darz si neabatut in hotararile sale. Este fin psiholog, dovedeste abilitate politica, insa este totodata crud, violent, brutal, ucigand fara mila. Astfel, prin aceste insusiri, uneori opuse, autorul creioneaza un personaj complex, memorabil tocmai prin complexitatea lui. Ca in orice nuvela, nararea faptelor se face in mod obiectiv, respectand, in general, izvorul de la care s-a pornit, insa scriitorul isi ia cateva libertati in privinta unora dintre personaje (Tomsa, Spancioc, Stroici) si a actiunilor intreprinse de acestia, cu scopul de a asigura coerenta structurii narative si de a mentine intensitatea conflictului dintre domnitori si boieri. Pe langa naratiune, care este modul de expunere predominant, autorul mai utilizeaza descrierea si dialogul, prima folosita si in inegalabilul portret pe care il realizeaza doamnei Ruxanda sau in reliefarea psihologiei maselor de tarani ridicati impotriva lui Motoc. Atat in naratiune, cat si in descriere, sunt folosite numeroase arhaisme prin care scriitorul oglindeste vestimentatia personajelor, obiceiurile, limbajul si atmosfera epocii evocate: zobon", benisel", felendres", slic", jungher", spahiu", vornic", aprod" etc. Dialogul ocupa, de asemenea, un loc privilegiat in structura nuvelei, fiind una dintre modalitatile de seama prin care sunt reliefate trasaturile personajelor. De aceea, in functie de atitudinea si insusirile personajelor, el se poarta cand tensionat sau cinic, cand insinuant si ironic, cand sincer si disperat. Datorita imbinarii modurilor de expunere, a complexitatii personajului principal, a actiunii mai

ample si tensionate, prin conflictul principal, opera literara Alexandru Lapusneanul ilustreaza in mod convingator specia literara a nuvelei, in general, si a celei istorice, in special.