Sunteți pe pagina 1din 25

CURS NR.

1 + 2

DINAMICA GRUPULUI MIC


I. DEFINITIA SI CLASIFICAREA MICROGRUPURILOR Studiul microgrupurilor este deosebit de productiv pentru ca omul participa la viata sociala prin intermediul microgrupurilor, iar microgrupurile variaza in ceea ce priveste caracteristicile sau climatul, productivitatea, angajarea in sarcina, numar de membrii, toate acestea punandu-si amprenta asupra membrilor sai si asupra eficientei grupurilor. Grupul discpune de proprietati independente. Definitii 1. Definitia sintetica: Grupul mic reprezinta o formatiune psihosociala bine definita, constand intr-o ierargie unitara si durabila de statute si roluri, structurate in jurul anumitor seturi de norme si valori. 2. Definitia analitica: Grupul mic reprezinta o multime de persoane, cel putin doua, care poseda urmatoarele caracteristici: a) participa direct la realizarea unei sarcini impusa din afara sau adoptata prin consens; b) natura si structura sarcinii activitatii grupului influenteaza anumite decizii, procese de grup, fenomene; c) membrii grupului interactioneaza direct pe tot parcursul sarcinii comune pe baza unor norme, valori si modele comportamentale si atitudinale impuse si/sau adoptate de grup; d) numarul relativ redus de membrii face posibila perceptia interpersonala directa; e) relatiile afective sunt foarte intime (antipatii, simpatii); f) in contextul actiunilor comune exista o diferentiere a rolurilor, dar si o puternica interdependenta. Evident, in functie de natura grupului vor mai aparea si alte caracteristici (grupul de munca, educational, militar); g) participantii au contiinta apartenentei la grup si se recunosc ca membrii ai aceluiasi grup. Clasificare a) Dupa natura activitatii: grupuri de munca grupuri educationale grupuri sportive
Pagina

grupuri militare grupuri de creatie grupuri de recreatie

b) Dupa pozitia in grup: - de apartenenta - de referinta (grupul in care individul ar vrea sa participe) c) Dupa natura relatiilor: - grupuri primare (fata in fata) - secundare d) Dupa gradul de institutionalizare: - formale (oficiale printr-un act) - informale (neoficiale) Grupul oficial poate sa corespunda cu grupul informal, dupa cum in interiorul unui grup formal pot exista mai multe grupuri informale sau un membru intr-un grup formal poate sa apartina unui grup informal. GRUPURI FORMALE GRUPURI INFORMALE 1. se constituie pe baza unor acte si 1. se constituie din initiativa norme oficiale membrilor, spontan, pe baza unor interese comune, nemultumiri fata de sefi etc. 2. au scop productiv, economic 2. au scop de promovare a ideilor proprii si a intereselor 3. apartin structurii organizatorice 3. nu apartin structurii organizatorice 4. regulamentul de functionare este 4. regulamentul este neobligatoriu, oficial si obligatoriu toleranta mai mare 5. se modifica odata cu modificarea 5. nu se modifica structurii organizatorice 6. sunt conduse de un sef investit 6. sunt conduse de un lider ales sau oficial, cu autoritate recunoscut datorita competentei, autoritatii unor factori psihologici

II. ANALIZA CARACTERISTICILOR DE MICROGRUPURI (minim 2 membrii) A. Marimea grupului parametrii definitorii: a) daca limita inferioara este cea acceptata (de 2 membrii), limita superioara poate atinge 30-40, uneori 70-80 de oameni; b) functie de numarul de membrii, se face distinctie: - grupuri mici cu numarul de membrii spre limita inferioara de la 2 la 15-20 oameni; - grupuri mici cu numarul de membrii spre limita superioara de la 20 in sus. 2

Pagina

1. Grupuri mici (limita inferioara: 2-20 oameni): a) membrii grupului pot participa mai usor, daca doresc, la realizarea sarcinii, in mod egal cu ceilalti; b) eficienta grupului este determinata in mai mare masura in mod direct de valoarea fiecarui participant (se stie ca grupul mic produce de mai multe ori fenomenul de facilitare sociala; in grup cresc performantele individuale). Prezent celorlalti faciliteaza producerea de catre indivizi a comportamentelor, prezenta celorlalti poate inhiba; c) in astfel de microgrupuri, contributia fiecarui membru la realizarea sarcinilor este mai usor de observat de catre lider, sef; d) influenta unui membru asupra celorlalti si asupra grupului in intregime este mai mare; e) satisfactia de participare la activitatile de grup este mai mare; f) fenomenele psihosociale, grupul in intregime, pot fi mai usor influentate in mod direct de catre lider; g) in astfel de microgrupuri exista o subiectivitate mai pronuntata in aprecierea faptelor savarsite de catre un membru al sau; h) in fenomenele de grup exista o probabilitate sa se implice toti membrii; i) in grupurile formale, dar si in cele informale, uneori, anumite fenomene se pot desfasura in regim de autointretinere. 2. Grupuri mici (limita superioara: peste 20-25 oameni): a) principalul fenoment de aici este aparitia subgrupurilor; b) aceste subgrupuri tind sa se competitioneze pentru acces la resurse, gratificari; c) deplasarea centrului de la subiectiv la obiectiv in aprecierea unor fapte; d) posibilitatea participarii in egala masura este mai dificila; e) capacitatile, competentele, abilitatile membrilor sunt mai numeroase, si de aici posibilitatea compensarii; f) posibilitatea observatiei obiective, directe a fiecaruia este mai mica si atunci apare fenomenul de chiul social; g) motivatiile oamenilor sunt mai numeroase si mai diversificate si atunci apare o anumita dificultate in satisfacerea obiectivelor; h) in aceste grupuri, liderul trebuie sa se sprijine pe anumiti membrii reprezentativi. B. Coeziunea de grup

Pagina

In masura in care grupul este unit, grupul dispune de unitate. Este o variabila extrem de importanta, pentru ca afecteaza productivitatea grupului, pozitia fata de alte grupuri. Coeziunea variaza in timp. Coeziunea se realizeaza in jurul anumitor valori (ii uneste ceva). Pentru grupurile formale, valorile sunt cele institutionale.

coeziunea

aderenta la valori 1 coeziune mica, aderenta mica --> comportamente necoordonate; 2 coeziune ridicata, aderenta mica; 3 coeziune redusa, aderenta ridicata; 4 coeziune ridicata, aderenta ridicata comportamente coordonate in directii functionale. Tinand cont ca orice colectivitate manifesta tendinta de autoorganizare, daca liderul nu intervine, acea colectivitate se deplaseaza de la cadranul 1 la 2. Factorii care duc la cresterea coeziunii de grup: 1. aderenta la scopurile si normele grupului 2. frecventa interactiunilor dintre membrii (nu in mod obligatoriu) 3. experientele de succes traite de grup 4. competitia cu alte grupuri, cand se desfasoara intr-un domeniu acceptat 5. evaluarea de catre lider a eficientei grupului. Factorii care duc la scaderea coeziunii de grup: 1. lipsa de aderenta la normele grupului 2. experientele repetate de esec 3. tendinta unor membrii de a-i domina pe ceilalti 4

Pagina

4. lipsa de coordonare a eforturilor Consecintele coeziunii de grup: 1. Daca grupul coeziv are si competente ridicate, este mai productiv. 2. Grupul coeziv ofera o protectie psihologica mai mare membrilor sai in situatii de stres. In grupurile militare, peste 75-80% din militarii care prezinta afectiuni psihice capatate in lupta, tulburari, provin din grupuri slab coezive, anxietatea ca factor de afiliere (functia de control social pe care o exercita Biserica). 3. Grupurile coezive isi aroga un prestigiu mai mare si, ca atare, tinde sa inhibe plecarea din grup. 4. In grupurile coezive exista o presiune psihologica mai mare asupra membrilor de a respecta normele de grup. O coeziune prea ridicata nu este indicata, deoarece poate duce la dezvoltarea unei arogante fata de alte grupuri. Un grup coeziv poate fi putin penetrabil fata de un nou membru. Coeziunea puternica poate duce si la stagnare, grupul nu-si mai propune nimic, nu exista concurenta. 5. Falsul consens sau decizia conformista de grup (Groupthink Janis). Un grup decizional care aduce decizii valide din trecut si care are o coeziune foarte ridicata, in momentul luarii unei noi decizii, pentru a nu strica aceasta coeziune, grupul adopta oarte rapid decizia, fara analize critice, pentru a nu perturba coeziunea. Astfel, grupul devine vulnerabil. C. Existenta scopurilor si a activitatilor in grup In grupurile cu scop productiv, de regula in grupurile institutionalizate formale, aceste scopuri productive pot conduce mai repede la probleme de competitie si conflict. Aceste probleme apar si in grupurile educationale, mai mult decat in cele de divertisment. Participarea la grupurile cu scop productiv este pentru multi obligatorie, de unde posibilitatea aderentei la norme, la reglementari. De asemenea, tipul de activitate are importanta. Sarcina depinde si de fiecare membru in parte. Gradul de structurare a sarcinii poate sa influenteze relatiile. Unii lucreaza mai bine in sarcini, structurate, altii in sarcini de tip creativ. Si atunci, compatibilitatea om-sarcina isi spune cuvantul. Alte elemente care dau o nota specifica in grup sunt: - dificultati de ordin psihofiziologic ale sarcinii: munca grea usoara; - probleme intr-o organizatie unde difera tipul de sarcina si unde oamenii isi pun problema recompensei; - gradul de risc: intrinsec si extrinsec al sarcinii. D. Climatul psihosocial de microgrup este fenomenul cel mai important pentru intelegerea dinamicii de microgrup.

Pagina

Climatul este forma sintetica a trairilor subiective ale membrilor grupului in contextul vietii grupului. Are un rol reglator pentru viata grupului. Se mai numeste moral atmosfera de grup. Intr-o definitie mai extinsa, prin climat se intelege rezultanta actiunii factorilor interni si externi, obietivi si subiectivi, care au semnificatie pentru grup si care genereaza o dispozitie psihica relativ generalizata si stabilizata la nivelul membrilor grupului respectiv. Climatul de microgrup prezinta o relativa stabilitate si independenta (inertie) fata de factorii care l-au produs. Actiunea unui factor sau variatia sa mai putin semnificativa nu atrage dupa sine imediat si neaparat schimbarea climatului. Nu toti factorii care actioneaza asupra climatului au aceeasi importanta. Climatul are mai multe dimensiuni. Dimensiunile climatului: 1. Dimensiunea socio-afectiva: Factorii determinativi (care dau nota de ansamblu) sunt: a) relatiile de simpatie antipatie din interiorul grupului; b) numarul si marimea subgrupurilor: cu cat sunt mai multe subgrupuri, posibilitatea competitiei este mai mare; c) relatiile afective cu liderul (mai ales daca este formal); d) coeziunea de grup. 2. Dimensiunea motivationala: a) atitudinile, motivatiile individului fata de grup, fata de activitatea comunca si fata de rezultatele obtinute; b) motivatiile interpersonale; c) gradul de compatibilitate intre motivatiile membrilor (daca relatiile sunt compatibile -> motivatie mare); d) tipul si marimea satisfactiilor, insatisfactiilor. 3. Dimensiunea cognitiva: a) particularitatile procesului de comunicare interpersonala (daca comunicarea este onesta -> climat mai bun); b) gradul de cunoastere interpersonala (daca ne cunoastem bine, nu inseamna ca vom si colabora mai bine, pentru ca procesul de cunoastere interpersonala scoate la iveala si defecte); c) gradul de convergenta si compatibilitate a opiniilor, convingerilor, intereselor; d) nivelul de elaborare, functionare, receptare a normelor de grup. 4. Dimensiunea instrumentala: a) relatii functionale (sunt clare, bine definite, ducand la un climat pozitiv; daca sunt ambigue -> climat negativ); b) gradul de coparticipare a membrilor la sarcina comuna; c) stilul de conducere si competenta profesionala a liderului formal; d) conditii obeitive ale realizarii srcinii si dificultatile acesteia (mediul tensionat duce la climat negativ. Exemlu: dupa luna a patra de voiaj, creste stresul);

Pagina

e) colaborarea grupului cu alte grupuri sau, dimpotriva, competitia si conflictul; f) numarul de membrii in raport cu cerintele sarcinii. 5. Dimensiunea structurala: a) omogenitatea, eterogenitatea din punct de vedere al pregatirii membrilor (cu cat sarcina este mai dificila, cu atat omogenitatea trebuie sa fie mai ridicata); b) omogenitatea, eterogenitatea varstelor; c) omogenitatea, eterogenitatea genului (barbati femei); d) marimea grupului. 6. Dimensiunea proiectiva (asupra climatului actioneaza si proiectia viitorului): a) perspectivele sociale si profesionale ale fiecarui membru si ale grupului ca intreg (exemplu: desfiintarea facultatii si pregatirea pentru seminar); b) anticiparea rezultatelor ce pot fi obtinute intr-un context problematic (cand spui: nu vom reusi, afecteaza climatul, moralul. Cand spui: vom reusi, nu afecteaza climatul); c) gradul de informare al grupului cu privire la unele situatii ce pot afecta starea generala; d) capacitatea de mentinere a coeziunii in situatii dificile. Rezultatele acestor factori este climatul de grup. Dimendiunile d emai sus si factorii lor trebuie avute in vedere cand analizam situatia unui grup si climatul in care se desfasoara activitatea grupului.

III. DECIZIA DE GRUP Si aceasta este o problema foarte mult discutata. Este o activitate a grupului dincolo de sarcina. S-a stabilit ca grupurile lucreaza mai bine in evaluarea ideilor si sunt mai eficiente decat fiecare individ luat in parte in rezolvarea problemelor care necesita o gama mai mare de cunostinte si experiente. Oricum, grupurile produc mai multe solutii bune. Alti cercetatori arata ca in unele situatii, cantitatea si calitatea ideilor produse de indivizi care lucreaza separat sunt superioare celor produse in grup. De ce? Pentru ca exista: a) factorii de personalitate: jena, ezitare; b) conformismul social (experimentul lui Asch din dorinta de a nu fi repudiati de grup, unii sunt conformisti si adopta pozitia grupului chiar daca nu sunt de acord cu ea; c) lipsa unor abilitati de comunicare (am idei, dar nu stiu sa comunic); d) existenta unor indivizi dominatori, egocentrici (ei pot bloca ideile bune);

Pagina

e) statuetele si ierarhia; f) asumarea riscului (polarizarea grupului Risky Shift). Uneori, grupul tinde sa ia decizii mai riscante decat ar lua fiecare individ in parte, din urmatoarele motive: membrii grupului nu simt aceeasi responsabilitate pentru decizia de grup si pentru rezultatele sale (responsabilitatea tuturor este responsabilitatea nimanui); oamenii inclinati spre risc au mai mare influenta in decizia de grup decat cei mai prudenti; asumarea riscului este vazuta in anumite conditii socioculturale ca o calitate, si atunci se manifesta asumarea acestui risc; desi decizia este a grupului, responsabilitatea sa fie a liderului.

IV. DEZVOLTAREA GRUPULUI Am aratat si la coeziune ca grupul trece prin cateva etape (faze). Sigur ca oamenii intra in grupuri formale datorita necesitatii de a actiona. Dar chiar si in grupuri informale se trece prin niste etape. Reamintim ca exista numeroase ratiuni informale pentru formarea grupului: - anumite sarcini pot fi realizate numai prin eforturi combinate - anumite grupuri ofera posibilitati de initiativa si creativitate; - grupul ofera companie, suport, intelegere; - grupul satisface nevoia de apartenenta (piramida Maslow); - grupul ofera protectie; - grupul ofera un ghid pentru comportamente acceptate. Boss si Ryterband enumera cateva stadii (etape) care sunt parcurse: Stadiul 1. dezvoltarea acceptarii mutuale si a calitatii de membru. In acest stadiu: - membrii nu au incredere unul in celalalt; - teama de inadecvare (sa nu calce in strachini); - oamenii raman defensivi (nu iau initiativa), interactioneaza conformist si prin ritual (regula care actioneaza: imi place sau nu de X). Stadiul 2. comunicarea si luarea deciziei: - membrii au invatat sa se accepte unul pe celalalt; - incep sa-si exprime sentimentele, de unde si posibilitatea unor conflicte; - incepe elaborarea normelor de grup (hai sa nu ne mai certam!); - se dezvolta simpatii sau cel putin un sentiment de precautie fata de ceilalti; - comunicarile sunt mai multe si mai deschise; - se dezvolta strategii de rezolvare a problemelor si luare a deciziei.

Pagina

Stadiul 3. motivarea si productivitatea: - sunt motivati de apartenenta; - sunt implicati in activitatea de grup; - coopereaza; Stadiul 4. control si organizare: - sarcinile sunt distribuite de comun acord si in concordanta cu abilitatile detinute; - organizarea grupului este flexibila. Atentie!: Nu orice grup ajunge in stadiul 4. Membrii se pot imprastia fie dupa stadiul 1, 2 sau 3. Evolutia nu este liniara, ci marcheaza ascendente, descendente, momente de criza, intervin experiente de succes, esec. Daca sunt prea multe experiente de esec, in etapa 3, grupul poate sa dispara. Un alt cercetator, Tuckman, spune ca exista 4+1 etape: 1. Etapa 1 FORMING se formeaza grupul; 2. Etapa 2 STORMING furtuni, conflicte; 3. Etapa 3 NORMING apar normele de grup; 4. Etapa 4 PERFORMING grupul performeaza; 5. Etapa 5 ADJOURMING adaptare. V. COOPERARE, COMPETITIE SI CONFLICT IN GRUPUL MIC Fenomenele care vor fi analizate in continuare, respectiv cooperarea, competitia si conflictul, pot fi intalnite si la nivel interpersonal (intre 2 persoane), caz in care ele dezvolta interactiuni mutuale, adica presupun conduite simetrice (unul dezvolta fata de celalalt acelasi tip de conduita). 1. Cooperarea reprezinta coordonarea eforturilor pentru atingerea unui scop comun, spre un obiectiv care nu poate fi atins in mod individual. Cooperarea prezinta o serie de caracteristici, care reprezinta si modalitati prin care se ajunge la cooperare: a) comunicatiile sau comunicarea intergrupuri sau interpersonala deschise, oneste, cu informatii relevante pentru rezolvarea sarcinii, fiecare iind interesat sa informeze si sa fie informat cat mai mult (vezi fereastra Johary si atractia interpersonala). b) perceptia: un grup partener, un individ partener. Partenerii sunt mai receptivi, mai sensibili la interesele comune, se stimuleaza convergenta catre valorile comune, se considera ca ceea ce uneste, ceea ce aseamana, este mai important decat ceea ce separa (vezi: balanta cognitiva). c) atitudinile fata de partener: creste increderea reciproca si solicitudinea fata de ceilalti (raspund la nevoile celorlalti). d) orientarea catre sarcina: partenerii isi folosesc reciproc competentele orientate catre obeictive. Pot aparea mici conflicte, dar sunt rezolvate din faza incipienta. Creste puterea de convingere a partenerilor unul fata de altul.

Pagina

2. Competitia reprezinta rivalitatea reciproca dintre doua sau mai multe persoane, grupuri, in atingerea unui scop real, indivizibil sau doar perceput ca atare. Tinta poate fi materiala (acces la resurse), dar si psihologica. Pana la un anumit punct, competitia este eicienta, stimuleaza resurse, initiative, factori de progres. In organizatiile unde nu este competitie, este stagnare. Rezultatele competitiei sunt cu atat mai bune cu cat competitorii sunt apropiati ca valoare si sarcina e relativ cunoscuta, familiara (nu-l punem pe codasul clasei sa concureze cu cel mai bun). Nu se promoveaza competitia in faza de invatare (in invatamant, dar si in alte domenii), pentru ca rezultatul este eroarea. La un anumit punct, competitia tinde sa sporeasca rezultatele cantitative si sa le scada pe cele calitative (punctul la care se intampla acest lucru depunde de organizatie). Competitia exagerata, inegala, duce la cresterea frustratiei si anxietatii si se poate transforma usor in conlict. De aceea, se recomanda ca competitia sa alterneze cu cooperarea si, in anumite situatii, se recomanda o competitie cu sine insusi. 3. Conflictul este o opozitie reciproca sau o agresiune reciproca raportata, de asemenea la o tinta, indivizibila (materiala sau psihologica), in mod real sau perceput ca atare. a) comunicatiile conflictul apare fie in lipsa lor, fie in cazul dezinformarii reciproce; b) perceptia creste sensibilitatea la diferentele interindividuale sau grupale. Mai mult, exista tendinta catre opozitia completa (noi suntem buni, voi sunteti aia rai, iar ceilalti spun la fel) si fenomenul se amplifica. Mai mult, in cazul competitiei extreme, conflictul tinde sa distorsioneze perceptia actiunilor neutre sau conciliatorii ale celuilalt, ele fiind ca rau-vazute sau manipulative (adica afectul ne intuneca ratiunea); c) atitudinile fata de partener (parteneri) suspiciune, ostilitate, creste tendinta de a exploata nevoile celorlalti (lasa ca vii tu la mana mea!) d) orientarea catre sarcina in competitia extrema, in conflict se formeaza treptat convingerea ca solutia poate fi numai una (cea proprie) si trebuie impusa celorlalti. Mai mult, in grup, in organizatie, fiecare cauta sa-si supradimensioneze puterea, eventual sa formeze coalitii, fiecare cauta sa-si legitimeze punctul de vedere si sa minimalizeze puterea si legitimitatea celuilalt (grup sau persoana). Cresterea conflictului duce la cresterea semnificatiei sale motivationale si la intensificarea implicarii emotionale. Scopul devine nimicirea adversarului, iar acceptarea solutiei adversarului este vazuta ca o umilinta. In aceasta situatie, oamenii se decentreaza de pe sarcina si se orienteaza numai pe conlfict. In procesele de influenta sociala se recurge aproape intotdeauna la forta, constrangere. Nu trebuie, insa, inteles ca orice conflict este neaparat daunator ca conflict extrem. O competitie moderata, un conflict de idei in luarea unei decizii au rol pozitiv, pentru ca se diversifica punctele de vedere, se inlatura consecintele deciziei conformiste.

Pagina

10

Surse de conflict: a) particularitati ale relatiei functionale: - necoordonarea activitatii intre grupuri sau intre indivizi; - competitia pentru resurse (buget alocat, resurse materiale, gratificare psihologica etc) insuficiente; - subiectivismul in aprecieri, promovari din partea liderului, a educatorului; b) particularitati ale relatiilor interpersonale (vezi disfunctii ale RI); c) trasaturi de personalitate: - persoanele dominatoare, agresive, egoiste, cu stima d sine ridicata, superdilatata, sunt implicate mai mult in conflicte, le genereaza mai mult; - lipsa unor abilitati de interactiune; - in general, relatii interpersonale defectuoase. NOTE 1. Numarul optim pentru grup este 7+/- 2 - sub 5 monotonie; - peste 9 dificultati. De regula, numarul optim se face in functie de sarcina ce trebuei realizata. 2. Social Loafing Chiulul social 3. competenta orientare reciproca 4. fenomenul de Group Think

Pagina

11

CURS NR. 3 + 4

INFLUENTA SOCIALA
I. CONCEPT. PROCESE IMPLICATE Influenta sociala reprezinta procesele prin care convingerile, opiniile, atitudinile, valorile si, in final, comportamentele unei persoane sunt schimbate sau controlate prin intermediul comunicarii sociale si al interactiunii, functie de relatiile sociale existente intre receptor (cel care sufera actiunea) si sursa de influenta. Influenta sociala exista si are un rol pozitiv, in sensul ca influenteaza comportamentul si opiniile unui individ, facandu-le conforme cu modelele dominante intr-o cultura sau subcultura (pentru ca trebuie sa fim supusi normei sociale). Avem de-a face cu un fel de egalizare, pana la un punct, a unor comportamente, opinii, atitudini. In evaluarea efectelo influentei sociale exista mai multe concepte: 1. Conformitatea este acel tip de egalitate care se realizeaza cand individul cedeaza presiunilor sociale care il obliga sa fie similar cu ceilalti. Chelcea propune un alt termen: 2. Conformarea, care este proces de adaptare la o situatie colectiva prin care individul se pune de acord cu ceilalti, acorda credit (crede) gandirii colective, mai ales cand nu are repere de a judeca o situatie. Tot Chelcea spune: 3.Conformismul este acceptarea necritica si de suprafata. Sabini propune termenii de: 4. Complianta comportamentala ca fiind un conformism numai la nivelul comportamentului (fac ca ei, dar cred ca mine) 5. Internalizarea (ne schimbam implicit convingerile si opiniile, credem ce spun ceilalti). Un alt fenomen asociat este obedienta = supunerea la autoritate. Evident, in cadrul larg al problematicii influentei sociale se studiaza diverse fenomene si procese: a) formarea normelor sociale; b) conformitatea sociala; c) schimbarea atitudinilor, persuasiunea; d) puterea si complianta; e) obedienta; f) influenta minoritatii sociale; g) polarizarea grupului (decizia riscanta).
Pagina

12

II. DE CE SE CONFORMEAZA OAMENII? 1. SATISFACEREA UNOR TREBUINTE PSIHOLOGICE Pentru a demonstra ca oamenii se conformeaza pentru a-si satisface anumite trebuinte psihologice s-au facut numeroase experimente. Unul este experimentul lui Asch (1946): un grup de 8 membrii (7 complici si unul naiv) trebuia sa compara linii de diferite lungimi cu o linie de referinta. Raspunsurile se dadeau cu voce tare, iar subiectul naiv raspundea ultimul. Primele 2 probe se desfasoara normal, iar la a treia, complicii dau un raspuns eronat. Subiectul naiv manifesta o anxietate, nedumerire, dar Asch descopera ca destul de repede si destul de multi adera la opinia incorecta a majoritatii (el a obtinut peste 33%). Motivele care au stat la baza sunt: - frica de dezaprobare, derivata din dezacordul cu grupul: s nu sufere anumite sanctiuni din partea grupului; - unii dintre subiecti au declarat ca au pus sub semnul intrebarii propriile capacitati perceptive (pote nu vad bine). Atunci oamenii adera la o anumita opinie pentru a-si satisface anumite trebuiente psihologice: de protectie din partea grupului, de acceptare etc. 2. CONFORMITATE SI AMBIGUITATE Exista anumite situatii cand nu avem repere de a evalua crectitudinea judecatilor proprii si atunci avem tendinta de a ne adresa celorlalti (vezi: comportamentul prosocial si relatiile interumane). Deci, extragem informatia corecta din ambianta care ne inconjoara. Sheriff a facut un experiment in 1935. El s-a bazat pe asa-numitul efect autocinetic. Intr-o camera intunecata se aprinde o lumina si pare ca se misca. Sherif a facut experimentul si i-a intrebat pe subiecti cat de mult se misca lumina stanga-dreapta fata de poziti initiala. A constatat ca atunci cand subiectii evaluau singuri, evaluarile erau diferite. In faza a doua, subiectii au fost plasati in grupuri mici. Fiecare estima, dar in scurt timp raspunsurile erau convergente (foarte asemanatoare). In faza a treia, subiectii au fost din nou plasati singuri in camera. Ei siau pastrat aprecierile obtinute in grup. Mai mult, dupa un an, subiectii erau convinsi ca estimarea din grup era corecta. Concluzia: s-a internalizat influenta sociala (realmente ei au crezut ca decizia grupului era cea mai buna).

Pagina

13

SHERIFF Stimuli maximali ambigui Subiectii erau linistiti, calmi in prezenta celorlalti Stimuli maximali ambigui

ASCH Situatie clara Subiectii erau tensionati, anxiosi, contrariati Conformitatea fara de internalizare

O problema care se pune in cotidian este: cui ne adresam pentru a ne clarifica ambiguitatea? In astfel de situatii, ii alegem pe cei pe care ii preferam. Afinitatea fata de altul tinde sa creasca increderea individului in informatia primita, dupa cum acceptarea informatiilor duce la cresterea afinitatii fata de persoanele care neo ofera. In prima situatie (cand ne adresam celor pe care ii preferam) mai apare un efect derivat: creste increderea pe care o avem in capacitatile noastre de evaluare, dar creste si stima fata de propria persoana (Am stiut eu pe cine sa aleg! -> se lauda pe el, nu pe celalalt). Asadar, asa cum am mentionat anterior, aici apare problema sursei de informare (la acest subpunct). Cui ne adresam? Aici apar probleme legate de credibilitatea sursei, similaritatea interpersonala, stima de sine, fiind un fenomen circular. Ne adresam persoanelor cu care avem o anumita relatie, acestea ne confirma un anumit comportament, ceea ce face sa creasca atractivitatea pentru o anumita persoana etc. 3. Obedienta sau supunerea la autoritate este tot o forma de influenta sociala. Oamenii sunt invatati sa-si interiorizeze norme culturale (invatarea explicita de exemplu: sa-ti asculti bunicii; invatarea prin imitatie). O problema a psihologilor este urmatoarea: pana unde merge supunerea la autoritate? Milgram (american, evreu de origine) a studiat comportamentul liderilor germani, nazisti si fenomenele implicate. A ramas stupefiat de crimele comise impotriva umanitatii, nu de oamenii din varful ierarhiei, ci de cei de jos, de la nivel executiv, care au spus ca au pimit ordine in acest sens. Pentru a vedea pana unde merge supunerea la autoritate, Milgram a imaginat urmatorul experiment, in care subiectilor naivi li s-a spus ca se studiaza efectul socurilor electrice asupra invatarii. Astfel, unui subiect complice I se dadea o sarcina de invatare. Evident, acesta gresea intentionat

Pagina

14

si subeictii naivi il sanctionau, aplicandu-I un soc electric de tensiune crescanda. Aparatele erau etalonate pana la 450 V (pentru om este suportabil pana la 110-120V). S-a constatat ca, desi subiectul complice manifesta un comportament specific (se vaita, plangea, tipa), subiectii naivi au aplicat, in peste 60% din cazuri, tensiunea maxima. In alte situatii, procentul a fost mai scazut (30-40%). Un factor care a dus la aceasta variatie de rezulate a fost prestigiul Universitatii in care se desfasura cercetarea. Cu cat prestigiul institutiei era mai mare, cu atat subiectii erau mai convinsi ca reprezentantii institutiei erau mai incarcati de responsabilitate.

Pagina

15

CURS NR. 5

ATITUDINI SI COMPORTAMENTE

I. CONCEPTUL DE ATITUDINE Definitii: 1. O atitudine este o tendinta pro sau contra fata de un element din mediu si care devine astfel o valoare pozitiva sau negativa (Bogardus primul care a initiat studiul atitudinilor). 2. O predispozitie mentala dobandita, mai mult sau mai putin durabila, de a reactiona intr-un mod caracteristic, de regula pozitiv sau negativ, favorabil sau nefavorabil, fata de persoane, obiecte, situatii, idei cu care individul vine in contact (Rosca). Si din alte definitii rezulta ca atitudinea este o predispozitii spre actiune. Atitudinea deine o valoare, avand in vedere ca ea selecteaza si ne pune intr-o relatie pozitiva sau negativa cu elementele din ambianta. Orice atitudine are 3 componente in structura sa: 1. o componenta afectiva (admiram, antipatizam etc); 2. o componenta cognitiva (ce c unoastem despre obiectele in cauza); 3. o componenta comportamentala (atitudinea este germenul latent). Atitudinea se consitutie intr-un factor de oivatie, iar cunoasterea atitudinilor constituie un element de predictie (o variabila predictoare) privind comportamentele individului. In acest context, masurarea atitudinilor este un aspect important in psihologia sociala si psihologia personalitatii.

II. TESTE DE ATITUDINI 1. Teste de distanta sociala Bogatus initiaza o serie de cercetari privind atitudinile sociale fata de alte nationalitati, grupuri sociale, prejudecati rasiale, etnice, religioase. Bogatus pune urmatoarea intrebare: Orientandu-va impulsul sentimentelor dvs, sunteti de acord ca:
Pagina

16

- rasa - etnia sa fie : a) ruda apropiata prin alianta; b) prieten; c) vecin de strada; d) coleg de munca; e) simplu cetatean; f) doar un turist in tara dvs; g) sa-I fie interzisa sederea in tara dvs. Ulterior, testele (itemii) s-au mai rafinat, dar, de regula, pastreaza aceeasi scalare care poate indica apropierea, departarea fata de cel in cauza. 2. Metoda LICKERT a) b) c) d) e) De regula, Lickert utilizeaza scale pe 5 trepte de intensitate: sunt total impotriva; nu sunt de acord; sunt indecis; sunt de acord; sunt total de acord. Calculam punctajul si apare pozitia omului fata de 3. Metoda comparatiei pe perechi Aceasta metote fi folosita si ca proba de interevaluare. Consta in evaluarea obiectelor, atitudinilor altor persoane (fiecare cu fiecare). Se alcatuieste urmatorul tabel in care avem: A X 0 B 1 X C 0 D 1

A B C D E

Se intra pe orizontala, pe linia A. Daca A este preferat lui B, trecem 1; daca nu, trecem 0. Totalul preferintelor exprimate este egal cu numarul comparatiilor favorabile, iar persoana sau obiectul care intruneste pe orizontala, numarul cel mai mare de preferinte este cea mai apreciata. O varianta este atunic cand avem o comparatie multicriteriala in care criteriile de comparatie au pondere egala. Schema este urmatoarea: 17

Pagina

sa presupunem ca vrem sa comparam mai multe persoane, obiecte intre ele pe baza a 4 criterii egale intre ele ca importanta. Se compara fiecare cu fiecare si se acorda un scor de tipul: 4 0 3 1 2 2 1 3 0 4 adica, daca o persoana este mai buna decat cealalta, la toate cele 4 criterii, atunci persoana primeste scorul 4-0. Exemplu: Criteriu: - inteligenta - stabilitate emotionala - competenta - creativitate Daca este mai bun la 3 criterii, atunci primeste scorul 3-1; daca este mai bun la 2 criterii, atunci primeste scorul 2-2; daca este mai bun la un criteriu, atunci primeste scorul 1-3. Aceasta evaluare, fie o face fiecare subiect-participant la cercetare si apoi se insumeaza rezultatele, fie subiectii, intr-o discutie de grup, stabilesc de comun acord care sunt scorurile.

A A B C D E F 1 0 0 2 4 2

B 4 1 3 1 1 3

C 4 1 1 3 1 1

D 2 3 1 1 2 2

E 0 3 3 2 1 0

F 2 1 3 2 4 1

TOTAL TOTAL RANG 1 2 13 133 2 9 101 6 11 115 5 11 123 3 13 143 1 9 122 4

Daca A este mai bun decat B la 4 criterii, atunci trecem 4 la B (pe linie). TOTAL 1 A = 13 puncte B = 9 puncte C = 11 puncte D = 11 puncte E = 13 puncte F = 9 puncte

Pagina

18

Se calculeaza punctajul de ordinul 2, adica total 2. Facem acest total ca sa vedem si pe cine am invins (cand avem doua persoane cu punctaj egal si dorim sa stim care este mai bun). Cum se calculeaza TOTAL 2? TOTAL 2 pentru A : 1 x 13 + 4 x 9 + 4 x 11 + 2 x 11 + 0 x 13 + 2 x 9 = 133 A B C D E F TOTAL 2 pentru B : 0 x 13 + 1 x 9 + 1 x 11 + 3 x 11 + 3 x 13 + 1 x 9 = 101 A B C D E F TOTAL 2 pentru C : 0 x 13 + 3 x 9 + 1 x 11 + 1 x 11 + 3 x 13 + 3 x 9 = 115 A B C D E F TOTAL 2 pentru D : 2 x 13 + 1 x 9 + 3 x 11 + 1 x 11 + 2 x 13 + 2 x 9 = 123 A B C D E F TOTAL 2 pentru E : 4 x 13 + 1 x 9 + 1 x 11 + 2 x 11 + 1 x 13 + 4 x 9 = 143 A B C D E F TOTAL 2 pentru F : 2 x 13 + 3 x 9 + 1 x 11 + 2 x 11 + 0 x 13 + 1 x 9 = 122. A B C D E F

Daca, eventual, nici dupa total 2 nu ii putem departaja, se repeta schema de calcul, inmultind punctajul de pe linie cu total 2. Daca criteriile nu sunt egale ca importanta, se poate recurge la acordarea de note si inmultim cu ponderea pe care o are fiecare criteriu. 4. Diferentiarul semantic (Osgood) Testul se compune dintr-o suita de adjective antonime, dispuse in perechi, de genul: puternic slab cald rece activ pasiv si fiecare dintre subiectii-participanti are rolul, sarcina de a evalua un anumit obiect, entitate, cu acele criterii deschise. Pe testul propriu-zis apare si o scala astfel incat sa putem cuantifica rezultatele: -2 slab -1 0 1 2 puternic

Pagina

19

Prin aceasta evaluare putem obtine felul in care este vazut fiecare subiect. Exemplu: Subiectii au sarcina sa evalueze profesia de inginer, avand urmatoarele criterii deschise: slab puternic (+1) activ pasiv (+2) rece cald (0) bun rau (+1) neplacut placut (+1) Deci, a reiesit atitudinea fiecarui subiect fata de profesia de inginer.

III. ATITUDINE SI COMPORTAMENT Atitudinile consituie un predictor al comportamentului. Masuram atitudinea si facem predictii asupra comportamentului, convergenta atitudine comportament fiind de asteptat. Ce se intampla daca apare divergenta intre atitudine si comportament? Care sunt cauzele? a) nu am masurat atitudinea adevarata, reala, ci atitudinea declarata; b) fie comportamentul, fie atitudinea nu sunt precis operationalizate; c) un comportament poate depinde de mai multe atitudini, ori daca noi masuram doar o atitudine, avem toate sansele ca comportamentul care este determinat de mai multe atitudini sa nu se produca; d) diferenta de timp intre masurarea atitudinii si observarea comportamentului produs (atitudinea e labila, se schimba); e) fiind un factor motivator, si atitudinea are o anumita intensitate; de aceea este bine sa masuram atitudinile pe scala Lickert; f) pot exista atitudini, dar nu pot exista alte caracteristici, abilitati care sa puna atitudinea in actiune (am o atitudine pozitiva fata de semeni, dar nu stiu sa interactionez); g) nivelul general de activism al persoanei (poate sa aiba atitudini chiar daca este mai lenta) h) presiunile situatiei, prezenta celorlalti, fie in declararea atitudinii, fie in producerea comportamentului.

Pagina

20

CURS NR. 6

COMUNICAREA IN GRUPUL MIC


I. CONCEPTUL DE COMUNICARE. MODELUL COMUNICARII INTERUMANE Comunicarea umana este schimbul de informatii si semnificatii ce se realizeaza intre oameni. Din punct de vedere social, comunicarea are un rol foarte important, avand in vedere cel putin urmatoarele 3 argumente : 1. pentru unele ocupatii, comunicarea poate reprezenta 60-70-80% din timp; 2. informatia constituie un obiect de competitie, o sursa de conflicte; 3. comunicarea are un efect foarte important asupra vietii de grup: climat coeziune, norme de grup, dezvoltarea microgrupului (fazele microgrupului), rezolvarea conflictelor toate presupun comunicare. Sigur ca exista numeroase forme de comunicare. Astfel, din punct de vedere al codurilor folosite, exista: a) comunicare semantica (verbala) b) comunicare ectosemantica (nonverbala), aceasta din urma incluzand paralimbajul (informatia suplimentara prin voce, contact vizual, expresie faciala, gesturi, proximitate). Cercetarile anilor 60 arata ca prin comunicarea verbala se transmit 30% din informatii, restul revenind comunicarii nonverbale. Cercetarile recente arata ca prin comunicarea verbala se transmit 30-35% din informatiile valide, veridice, restul avand rolul de autoprezentare, manipularea impresiilor despre propria persoana (mintim mai mult) etc., pe cand gradul de veridicitate in comunicarea nonverbala creste pana la 70%. Cu alte cuvinte, prin limbajul nonverbal mintim mai greu. Studiul comunicarii in grup este deosebit de important si pentru faptul ca relatiile de simpatie, indiferenta pot duce la perturbarea comunicarii. Sunt cunoscute tipurile principale de perturbari ale comunicarii: 1. blocajul intreruperea totala a comunicarii intre membrii grupului din cauza starilor de ostilitate, conflict etc.; 2. filtrajul poate fi facut voluntar sau involuntar. Se transmit si se preiau doar anumite pocente din ceea ce se comunica. Filtrajul este operat atat de emitator, cat si de receptor. Emitatorul nu doreste, nu poate sa transmita tot ceea ce doreste, dupa cum receptorul preia doar o parte din urmatoarele cauze: lipsa de interes, neintelegerea codului etc.

Pagina

21

SCHEMA SIMPLA A BRUIAJULUI E

7 6 5 4 3 2 1

R 1/3 1/3 1/3

7 ce doreste sa comunice emitatorul 6 ce comunica in mod real (este mai putin) 5 ce aude partenerul 4 ce asculta partenerul 3 ce intelege partenerul 2 ce accepta partenerul 1 ce retine partenerul Deci, cam 30% (1/3) ajunge la receptor. Acest filtraj este facut si de emitator, si de receptor. 3. bruiajul de exemplu : lasa, ma, treci mai departe!; 4. distorsiunea se transmit toate informatiile, dar distorsionate. Care sunt cauzele acestor filtre succesive si bruiaje succesive? lipsa abilitatilor de comunicare stari afective neincredere.

Este evident ca in situatii decizionale, in contextul vietii de grup, lipsa de comunicare afecteaza. In procesele de perceptie sociala, limbajul are un rol foarte important prin folosirea conceptelor. Unii autori numesc conceptele mijloace de supravietuire, in sensul ca o anumita conceptualizare simplifica lumea, o face controlabila (teoria personalitatii), faciliteaza comunicarea.

Pagina

22

Conceptele reduc anxietatea (una este sa afirmam ca cineva este turbulent, agresiv etc, alta sa afirmam ca e coleric), numai ca problemele apar atunci cand emitatorul si receptorul acorda semnificatii diferite respectivelor concepte. De asemenea, o alta explicatie a filtrajelor, bruiajelor, blocajelor si distorsiunilor rezida in convergenta dintre mesajele verbale si cele nonverbale. Cu cat gradul de ajustare personala dintre 2 persoane este mai mare, cu atat concordanta dintre mesajele transmise este mai mare. In cazul unei ajustari interpersonale mai reduse, pe un canal verbal se pot transmite informatii pozitive, iar pe alt canal informatii negative, ceea ce sporeste confuzia receptoruli, poate provoca stari de disonanta etc. Acest lucru i-a facut pe unii autori sa considere ca un lider, de exemplu, trebuie sa aiba 2 competente: lingvistica si socio-comunicationala (sa stie sa comunice). In ultimul timp s-au extins cercetarile legate de comunicarea spatiala zonele lui Hall (Valsul ONU): - intre 15-40 cm zona intima (intra doar cei foarte apropiati, intimi); - intre 45-125 cm zona personala (prieteni apropiati); - intre 125-210 cm zona sociala; - peste 350 cm zona publica (distianta la care trebuie sa stai fata de un sef, o autoritate). Incalcarea zonelor de cei neautorizati comunicarii, poate bloca comunicarea etc. creaza perturbari ale

II. COMUNICAREA IN MICROGRUP Canalele de comunicare totalitatea cailor de acces la altul. Prin canale de comunicare se inteleg tipurile de comunicare. Reteaua de comunicare ansamblul canalelor de comunicare impreuna cu mediul in care acestea se desfasoara. Retelele de comunicare sunt foarte importante pentru ca: - reactiile individuale, conduita, moralul, satisfactiile, productivitatea muncii sunt produse de moduld e functionare al retelei de comunicare; - tipul de retea afecteaza comportamentul participantilor, mai ales in ceea ce priveste precizia, activitatea globala, satisfactia. La nivelul grupului, tipul de retea determina sau faciliteaza rolul de lider, dar si organizarea grupului. Iata cateva tipuri de retele : Bavelas si Leavit au studiat si au constatat ca intr-un grup pot aparea urmatoarele tipuri de retele: 1. Cercuri toata lumea comunica cu toata lumea

Pagina

23

Acest tip de comunicare are loc in grupuri cu o structura democrata, cu un stil democrat de conducere. Este posibil ca un cerc sa fie lider. In acest caz, liderul catalizeaza, coordoneaza, faciliteaza comunicarea tuturor membrilor. 2. Lanturi fie un stil de conducere neimplicat, fie foarte autoritar:

liderul Liderul autoritar nu da voie sa se comunice decat prin intermediari. Apar probleme pentru ca intermediarii pot distorsiona infromatiile. 3. Reteaua in Y:

liderul

Pagina

24

4. Reteaua in X:

liderul

Reteaua in Y si reteaua in X sunt grupuri cu relatii ierarhice, sunt aparent democratice. In realitate, exista un lider si exista marginali, exclusi. Exista si anumite modalitati matematice pentru a calcula suma vecinilor (cine cu cine comunica) si care ne spune cine este liderul, cine este marginalizatul, cat de eficient este grupul. De asemenea, functie de pozitia liderului, o retea de comunicare poate fi mai mult sau mai putin flexibila, in sensul ca, daca situatia o cere, se poate trece de la o retea la alta, mai ales pentru grupurile decizionale este necesar acest lucru. Daca reteaua este foarte rigida, din motive multiple (autoritarismul liderului, stari de conflict etc), activitatea de grup si mai ales procesul decizional sufera. De aceea, exista numeroase procedee de ameliorare a comunicarii in grup.

Pagina

25