Sunteți pe pagina 1din 4

CURENTELE LITERARE

Curentul literar este o miscare literara dintr-o anumita perioada social istorica reunind scriitori care impartasesc principii estetice commune, se raporteaza intr-un mod similar la traditia literara, promoveaza anuminte genuri si specii si utilizeaza modalitati artistice similare. De obicei, principiile estetice ale unui current sunt exprimate intr-un program literar, intr-un manifest literar. Exemple de curente literare sau/si culturale: - umanismul; - iluminismul; - clasicismul; - romantismul; - simbolismul; - realismul; - expresionismul etc.

1.

CLASICISMUL

Perioada aparitiei si dezvoltarii curentului este secolul al XVII-lea si al XVIII-lea in plan European. In literature romana, se manifesta mai tarziu, in secoul al XIX-lea, in interferenta cu romantismul. Programul clasicismului este reprezentat de arta poetica a lui Nicolas Boileau (1774). Caracteristici (principiile estetice ale clasicismului): - Clasicii preiau modelul antic de bine, adevar si frumos. Promoveaza o viziune artistica generica si moralizatoare. - Promoveaza norme precise de compozitie. De exemplu, in arta dramatica se manifesta regula celor 3 unitati: de loc, de timp si de actiune. - Clasicii considera realitatea inteligibila. - Cred in primatul ratiunii. - Manifesta interes pentru valori absolute si esenta. - Creatorul are o atitudine obiectiva. Clasicii realizeaza o separare clara intre genurile si speciile literare. Genuri si specii promovate: - Genul epic: epopeea, fabula, epistola;

- Genul liric: idila (pastorala), oda, pastelul; - Genul dramatic: tragedia, comedia. Temele sunt unice si anume: datoria, onoarea, lupta cu destinul, satirizarea defectelor umane (avaritia, snobismul) etc. Personajele nu sunt selectate din toate mediile de viata, ci mai ales din mediile inalte (daca provin din medii inferioare, sunt personaje de comedie). Personajele clasice sunt statice, sunt gata formate de la inceputul operei, ramanand consecvente datelor caracteriale initiale. Sunt caractere: avar, mizantrop (in comedii) etc. Personajele clasice sunt exemplare, rationale, imperturbabile si ilustreaza tipul apolinic ( dionisiac). Subiectul: - actiunile sunt eroice, verosimile; - conflictul este cel dintre datorie si pasiune, dintre ratiune si sentiment. Stilul: - se caracterizeaza prin puritate, concizie, sobrietate; - are un character impersonal; - nu se amesteca registrele stilistice; - se promoveaza stilul inalt, pur (grija maxima pentru forma). Reprezentanti: Boileau, Racine, Moliere, Corneille, George Cosbuc, Alecsandri (prin pasteluri), Creanga si Caragiale (partial).

2.

ROMANTISMUL

Apare ca reactie la classicism la inceputul secolului al XIX-lea. La noi, se manifesta cu precadere in perioada pasoptista. Eminescu este considerat ultimul mare poet romantic European. Apare pe fundalul revolutiilor burghezo-democratice, pe fundalul luptei pentru independenta si libertate nationala. Programul romantismului e constituit de prefata de la drama Cromwell scrisa de Victor Hugo. Aceasta drama a aparut in 1872. Programul romantismului romanesc e formulat de Mihail Kogalniceanu in Introductie, volum publicat in 1840 in Dacia Literara. Principiile estetice: - Afirma primatul sentimentului, al imaginatiei si al sensibilitatii. - Se caracterizeaza prin subiectivitate, cultul eului si al fanteziei creatoare. - Promoveaza libertatea totala de expresie. - Manifesta interes pentru istorie, folclor, natura, sentimental naturii si al pitorescului. - Romanticii sunt interesati de elemental particular, insolit, accidental. - Promoveaza evaziunea in vis, in trecut, in spatii exotice.

Genuri si specii promovate: - genul epic: meditatia, poemul filozofic, elegia; - genul epic: nuvela istorica, nuvela fantastica, poemul eroic, balada; - genul dramatic: drama. Temele cele mai frecvent intalnite sunt istoria, natura, folclorul, visul, conditia geniului, cautarea absolutului, evaziunea. Personajele reprezinta eroi exceptionali prezentati in circumstante exceptionale. Sunt personaje ce se metamorfozeaza spectaculos. Sunt selectate din toate mediile sociale si sunt personaje complexe, antitetice, construite din umbre si lumini. Personajele romantice sunt puternic individualizate, sunt atei sau mistici. Pot fi geniul, titanul sau demonul si ilustreaza tipul dionisiac (oameni pasionati). Subiectul: - actiunile sunt verosimile sau neverosimile; - timpul actiunii poate fi mitic, medieval; - spatiul actiunii poate fi mitic, exotic, cosmic etc.; - conflictele sunt politice, sociale, psihologice, filozofice. Stilul: - se remarca prin originalitate si libertate a formei; - se cultiva antiteza; - se amesteca registrele lexicale: registrul arhaic, regional, pentru obtinerea culorii locale; - se remarca prin ironie, sarcasm, retorism. Reprezentanti: Lamartine, Byron, Novalis, Poe, Puskin, Eminescu, Macedonski, Goga, Delavrancea.

3.

REALISMUL

Realismul a aparut in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Contextul aparitiei este constituit de revolutia industriala si de consolidarea unei clase sociale, burghezia. Operele cu caracter programatic: prefata la comedia umana a lui Balzac, aparuta in 1842 si Realismul, a lui Champfleury (1857). Principii estetice: - Realismul isi propune sa reflecte obiectiv realitatea. - Operele realiste reprezinta felii de viata. - Realitatea nu este idealizata, iar creatiile capata valoare documentara.

Intentia critica la adresa societatii vremii Determinismul social Intamplarile evolueaza intr-un sens previzibil, determinat social. Tendinta de a prelua metode proprii stiintelor exacte Realismul cultiva tehnica detaliului semnificativ, dar si a perspectivei ample asupra societatii (se creeaza monografii, fresce sociale). Genuri si specii promovate: - genul epic: nuvela, schita, romanul; - genul dramatic: drama, comedia. Tematica dominanta este cea sociala: banul, mostenirea, parvenitismul, relatia individsocietate etc. Personajele sunt tipice, prezentate in imprejurari tipice. Exemple de tipologii: parvenitul, avarul, fata batrana, parintele etc. Personajele sunt selectate din toate mediile sociale. Personajele reale sunt complexe, rotunde, surprinse in evolutie si traiesc conflicte puternice (majoritatea exterioare). Stilul: - este sobru, impersonal; - accentul cade pe reliefarea amanuntului characteristic; - limbajul devine un mijloc important de caracterizare. Reprezentanti: Cehov, Tolstoi, Stendhal, Balzac, Flaubert, Ipsen, Caragiale, Slavici, Rebreanu, Creanga.