Sunteți pe pagina 1din 3

Functiile Sistemului Politic

Societatea, viata sociala in general, se prezinta ca un sistem social global care este structurat in subsisteme, care la randul lor constituie sisteme de sine statatoare cu structuri, mecanisme si functii proprii. Din cadrul oricarui sistem social global, cele mai importante sisteme partiale sunt: sistemul politic, sistemul economic, sistemul informational, sistemul spiritual, sistemul militar, etc. Desi conceperea si studierea sistemica a politicului s-a impus relativ de curand ca metodologie, aceasta nu este absolut noua. Inca din antichitate au existat asemenea tentative si ele au apartinut lui Aristotel. Conceptul de sistem politic s-a impus atat asupra notiunii de organizare politica, cat si a celui de sistem de organizare politica. Primul aspect, de organizare politica este notiunea folosita de politologii tributari formatiunii juridice si nu este in masura sa acopere intregul domeniu al politicului, mai ales ca ea integreaza, pe langa elemente politice si pe cele de natura juridica. Notiunea de sistem de organizare politica a fost introdusa in circuitul literaturii politologice de gandirea marxista si voia sa evidentieze distinctia dintre sistemul politic specific capitalismului si cel al socialismului. Este adevarat, cu timpul aceasta notiune a fost treptat abandonata, impunandu-se cea de sistem politic. Primul cercetator care a incercat si, in mare masura a reusit sa abordeze politicul in spiritul teoriei sistemice, a fost David Easton. In lucrarile sale Sistemul politic, aparuta in 1953 si O analiza sistemica a vietii politice, elaborata in 1956, Easton desi avanseaza elemente valoroase privind definirea sistemului politic, indeosebi a caracterului sau deschis, nu reuseste sa impuna o definitie a acestuia. In lucrarea din 1953, D.Easton defineste sistemul politic ca alocarea autoritara a valorilor Desi criticata si de multi contestata, teoria lui D. Easton, ramane un punct de plecare si chiar de referinta in conceperea si studierea politicului ca sistem, avand si astazi numerosi adepti. In 1968 in Analiza sistemelor politice, J.W. Lapierre incearca si el sa defineasca sistemul politic ca ansamblul proceselor de decizie care privesc totalitatea unei societati globale4, definitie care nu acopera nici pe departe politicul, vizand numai un aspect al sistemelui politic, cel decizional,iar structura, relatiile, institutiile, comportamentul, normele conduitei politice, ramanand in afara unei asemenea abordari. Pe aceeasi linie functionala se inscrie si definitia lui T. Parsons: Conceptul nostru cheie de orientare este politica definita ca un subsistem primar functional al societatii, strict paralel cu statusul teoretic, cu economia. Prin sistem politic intelegem acel sistem partial al societatii ce cuprinde ansamblul relatiilor, institutiilor, conceptiilor, comunicatiilor de natura politica, prin care se asigura organizarea, functionarea si conducerea societatii. Teoreticienii au putut identifica unele functii universale ale sistemelor politice , functii ce pot fi indeplinite de diferite structure politice si aranjamente institutionale , mai mult sau mai putin specializate , in raport cu anumite contexte isorice si sociale.Una

dintre aceste functii , ce pare indiferenta fata de contextele istorice , este cea normativa , de elaborare a regulilor si a legilor ,dar care presupune subiacent referinta la anumite orientari de valoare . Caracterul universal al functiilor indeplinite de sistemul politic se conjuga insa cu existenta unor structuri de putere differentiate si variabile in plan istoric si social . Desi functiile sistemului politic sunt universal , satisfacerea lor cade astfel in sarcina unor structuri politice diferentiate , structure ce depind de configuratiile variabile ale societatii concrete . Elementele care difera si variaza privesc modul de indeplinire a functiilor si configuratia institutiilor constitutionale , executive si administrative prin care se manifesta .Activitati de natura legislativa , executiva si judiciara intalnim in orice societate organizata politic , dar aceste activitati au continuturi diferite si forme variate prin care sistemele politice isi realizeaza functiile lor legitime . Almond considera ca o analiza comparativa a regimurilor politice si a formelor de guvernamant in diversitatea lor istorica si geografica ne permite sa stabilim un ansamblu de criterii si de categorii ce definesc functiile universale ale sistemelor politice . Astfel , el separa in doua mari categorii , pe varsantul intrarilor si al iesirilor : A.Input : 1.Socializare si recrutare politica 2.Exprimarea intereselor 3.Agregarea intereselor 4.Comunicarea politica B.Output 1.Elaborarea de reguli 2.Aplicarea regulilor 3.Functia judiciara Aceasta clasificare a functiilor sitemului politic reprezinta un ghid teoretic util si pentru operatia de determinare a componentelor sale (structure,institutii,actiuni,politici publice).Proiectand aceste functii universal asupre realitatilor politice din societatiile aflate in tranzitie postcomunista,si in special asupra realitatilor din Romania ,constatam ca aceste functii au fost adesea indeplinite intr-un mod deficitar si inconsencvent.

Principalele functii ale sistemului politic vizeaza transformarea solicitarilor sociale in decizii si acte politice , articularea intereselor si a revendicarilor , elaboarea de reguli obligatorii , punerea in aplicare a acestora si functia judiciara .La acestea se adauga si functia de comunicare politica , adica circulatia informatiei intre intrarile si iesirile sistemului , ceea ce favorizeaza functia de adaptare si de anticipare a sistemului politic .

Bibliografie : Politologie(2004)Gheorghe Fulga,Brasov,ed Transilvania Mica enciclopedie de politologie(1977),Bucuresti,ed Stiintifica si Enciclopedica introducere in stiinta politica,ed Polirom

ROSCA BIANCA ELENA , grupa 4 , anul 1