Sunteți pe pagina 1din 5

Tema 1 1.

Evideniaz, n cteva fraze: a) elementele constitutive ale infraciunii de trdare; b) caracteristicile subiectului activ al infraciunii de subminare a puterii de stat; c) aspectele legate de latura obiectiv a infraciunii de complot. 2. Evideniaz coninutul constitutiv al infraciunii de omor. 3. Delimiteaz infraciunea de loviri sau vtmri cauzatoare de moarte de infraciunea de omor. 4. Evideniaz elementul material al laturii obiective al infraciunii de viol. 1. a) Infractiunea de tradare face parte din categoria infractiunilor contra sigurantei statului si este reglementata de Codul penal la art. 155. Infractiunea consta in fapta cetateanului roman sau a unei persoane fara cetatenie, domiciliata pe teritoriul statului roman, de a intra in legatura cu o putere sau cu o organizatie straina ori cu agenti ai acestora, in scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin actiuni de provocare de razboi contra tarii sau de inlesnire a ocupatiei militare straine, ori de subminare economica sau politica a statului, ori de aservire fata de o putere straina, sau de ajutare a unei puteri straine pentru desfasurarea unei activitati dusmanoase impotriva sigurantei statului. Obiectul juridic special al infractiunii , adica acea valoare sociala aparata de legea penala tocmai prin incriminarea faptei care prin comitere ii aduce atingere, este reprezentat de relatiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale statului roman: suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea . Infractiunea este lipsita de obiect material. Subiectul activ al infractiunii este calificat prin caliatea de cetatean roman sau de persoana fara cetatenie domiciliata pe teritoriul statului roman. In conceptia legiuitorului roman si persoanele fara cetatenie care domiciliaza n Romnia au o datorie de fidelitate fata de tara care le asigura adapost si i ocroteste in aceeasi masura ca si pe proprii cetateni. Participatia este posibila sub toate formele: coautorat, instigare si complicitate. In cazul coautoratului este necesar ca toti autorii sa aiba calitatea ceruta de lege pentru autor, altfel actele lor vor constitui doar complicitate concomitenta. Subiect pasiv al infraciunii este statul roman. Latura obiectiva. Elementul material este realizat printr-o actiune a faptuitorului de a intra in legatura cu o putere sau cu o organizatie straina sau cu agenti ai acestora. Nu prezinta importanta mijloacele savarsirii faptei si nici daca o intelegere se va realiza ulterior intre faptuitor si respectivele organizatii. Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru atributele fundamentale ale statului. Raportul de cauzalitate rezulta din savarsirea faptei. Latura subiectiva presupune intentia directa. Intrarea in legatura se realizeaza cu scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului. Prin prezenta scopului intentia devine calificata. Acest scop se realizeaza prin una din urmatoarele actiuni enumerate de lege: actiuni de provocare de razboi contra tarii, inlesnire a ocupatiei militare straine, subminare economica sau politica a statului, aservire fata de o putere straina sau ajutare a unei puteri straine pentru desfasurarea unei activitati dusmanoase impotriva sigurantei statului. Nu trebuie ca scopul sa fie efectiv realizat, fiind suficient ca el sa fi existat in momentul intrarii in legatura.
1

Tentativa infractiunii se pedepseste, iar consumarea infractiunii are loc in momentul realizarii elementului material, adica in momentul intrarii in legatura cu o putere, o organizatie straina ori cu agenti ai acestora. 1. b) Infractiunea de subminare a puterii de stat este reglementata de art. 162 din Codul penal. Infractiunea consta potrivit alin. (1) in actiunea armata de natura sa slabeasca puterea de stat , iar potrivit alin. (2), consta in orice alte actiuni violente savarsite de mai multe persoane impreuna, de natura sa atraga aceleasi urmari. Subiectul activ al acestei infractiuni poate fi reprezentat de orice persoana. In ambele modalitati infractiunea are o pluralitate de faptuitori. In conditiile prevazute de alin. (1) aceasta cerinta rezulta implicit , pentru ca o actiune armata nu poate fi realizata de o singura persoana, in timp ce in alin. (2) ea e prevazuta expres. Faptuitorii au calitatea de coautori cand actioneaza in modalitatea alin. (1) si de coautori sau autor si complice concomitent cand actioneaza in modalitatea alin. (2). Participatia penala este posibila sub toate formele. In opinia noastra trebuie sa fie vorba de cel putin trei persoane, deoarece legiuitorul a facut mereu distinctie ntre ipoteza comiterii faptei de doua persoane si cea a comiterii de mai multe persoane mpreuna, astfel ca n mod logic, mai multe persoane trebuie sa fie cel putin trei. 1.c) Infractiunea de complot este reglementata de art. 167 Cod penal. Ea consta in initierea sau costituirea unei asociatii sau grupari in scopul savarsirii vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 155- 163, 165 si art. 166 ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asociatii sau grupari. Latura obiectiva a infractiunii este formata din elementul material, urmarea imediata si in raportul de cauzalitate existent intre cele doua. Elementul material se poate realiza prin una dintre urmatoarele modalitati alternative: - initierea unei asociatii sau grupari; - constituirea; - aderarea ; - sprijinirea acesteia. Initierea asociatiei sau gruparii are semnificatia propunerii si a organizarii unor actiuni in acest sens. Constituirea semnifica infiintarea acesteia, cu un anumit numar de membri si o anumita structura organizatorica. Aderarea presupune dobandirea calitatii de membru al asociatiei sau gruparii, alaturarea la o astfel de organizatie, intrarea efectiva n grupare sau asociatie, in deplina cunostinta a scopurilor ei si cu vointa de a participa la actiunile acesteia. Sprijinirea sub orice forma desemneaza actiunile de ajutor date de personae din afara organizatiei si poate consta n ajutor material sau moral. Asociatia are un numar mai mare de membri si o structura organizatorica superioara celei pe care o are gruparea. Pentru existenta elementului material se cere ca asociatia sau gruparea sa aiba ca scop savarsirea uneia sau unora din infractiunile prevazute n art. 155-163, 165 si 166 din Codul penal. Daca organizatia isi propune comiterea altor infractiuni dect cele enumerate limitativ de legiuitor, fapta va fi incadrata sub aspectul infractiunii de asociere pentru savarsirea de infractiuni (art. 323 Codul penal). Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru siguranta statului. Raportul de cauzalitate dintre elemental material si urmarea imediata trebuie sa existe.
2

2. Infractiunea de omor consta in uciderea unei personae si este consacrata de art. 174 Cod penal.Continutul constitutiv al infractiunii este configurat pe latura obiectiva si pe latura subiectiva Latura obiectiva. Elementul material se poate realiza atat printr-o actiune cat si printr-o inactiune. Actiunea poate consta in lovirea repetata a victimei cu picioarele in zonele vitale, cum este cea a capului, producandu-i leziuni grave care au dus la moartea victimei. Actiunea poate fi indreptata atat asupra corpului cat si asupra psihicului victimei. Astfel, fapta de a provoca victimei o emotie puternica, stiind ca aceasta sufera de cord si ca o astfel de emotie ii va provoca moartea, va fi incadrata sub aspectul infractiunii de omor. Inactiunea poate constitui modalitate a elementului material daca faptuitorul nu isi indeplineste obligatia de a actiona pentru a impiedica moartea victimei, cum este cazul medicului care intentionat nu acorda asistenta unui bolnav aflat in ingrijirea sa. Suntem in prezenta acestei infractiuni si daca faptuitorul pune victima intr-o situatie periculoasa si nu face nimic pentru a impiedica moartea victimei. Urmarea imediata consta in moartea victimei, care poate surveni imediat sau mai tarziu. Raportul de cauzalitate dintre fapta autorului si moartea victimei trebuie sa existe. Acest raport exista chiar daca la producerea rezultatului contribuie si alti factori preexistenti (o boala de care suferea victima), concomitenti ( lovituri aplicate victimei de alta persoana), sau posteriori (internarea victimei cu intarziere la spital). Raportul de cauzalitate este interrupt daca , ulterior savarsirii faptei, intervine o cauza, care prin ea insasi si independent de activitatea faptuitorului, produce moartea victimei, de exemplu, atunci cand victima internata in spital pentru vatamare corporala, decedeaza pentru ca i s-a administrat un tratament gresit. Latura subiectiva presupune vinovatia faptuitorului sub forma intentiei, care poate fi directa sau indirecta. Pentru existenta infractiunii nu intereseaza mobilul sau scopul savarsirii faptei, cu toate acestea omorul savarsit cu un anumit scop, prevazut de legiuitor, va fi incadrat sub aspectul infractiunii de omor calificat. Eroarea asupra persoanei victimei nu influenteaza vinovatia faptuitorului si nu inlatura raspunderea sa penala. Lovitura deviata, aberatio ictus, exista in situatia in care faptuitorul isi indreapta actiunea asupra unei persoane pe care vrea sa o ucida, insa, datorita unor cauza accidentale, rezultatul se produce asupra altei persoane. In acest caz, fapta constituie o infractiune de omor, deoarece , chiar daca faptuitorul a avut in vedere o alta persoana, el a prevazut si a dorit sa ucida un om. Consimtamantul subiectului pasiv nu inlatura vinovatia autorului, cum sunt acele situatii cunoscute sub denumirea de eutanasie (omorul din mila sau compasiune). 3. In practica judiciara se pune problema diferentelor existente intre infractiunea de omor, prevazuta de art. 174 Cod penal si lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte, infractiune prevazuta de art. 183 Cod penal, la care moartea victimei ii este imputabila faptuitorului pe baza de praeterintentie. Elementele de diferentiere dintre cele doua infractiuni se refera la : zona de pe corp unde sunt aplicate loviturile, in sensul ca este o zona vitala sau nu ; obiectul folosit la savarsirea infractiunii, in sensul ca are sau nu aptitudinea de a produce acest rezultat; numarul si intensitatea loviturilor aplicate victimei; atitudinea faptuitorului dupa savarsirea faptei; eventuale relatii preexistente dintre faptuitor si victima. De exemplu sunt intrunite elementele infractiunii de omor, si nu ale celei de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, atunci cand inculpatul a

lovit victima cu pumnii si picioarele in zona fetei si a toracelui, in urma acestor lovituri victima incetand din viata, ca urmare a stop cardio-respirator datorat hemoragiei interne. Infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte este o infractiune praeterintentionata, deoarece lovirea sau fapta de vatamare corporala se savarseste cu intentie, iar urmarea mai grava, constand in moartea victimei, ii este imputabila faptuitorului pe baza culpei. Fapta de lovire in urma careia s-a produs decesul victimei este susceptibila de a fi incadrata in infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte numai in masura in care rezultatul letal este consecinta culpei infractorului care nu a prevazut acest rezultat, desi trebuia si putea sa-l prevada. Pozitia subiectiva a faptuitorului, constand in intentia de a ucide sau de a vatama integritatea corporala, se stabileste in raport cu conditiile concrete ale fiecarui caz. 4. Infractiunea de viol este prevazuta de art. 197 Cod penal. Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-un act sexual, de orice natura, care are loc fara consimtamantul victimei, persoana de acelasi sex sau de sex opus cu faptuitorul. Constituie act sexual orice modalitate in care au loc raporturile sexuale intre persoane de sex diferit , precum si relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex. Violul se deosebeste de actele de perversiune sexuala , incriminate prin art. 201 Cod penal, care presupun consimtamantul partilor si care, pentru a constitui infractiune, trebuie savarsite in public sau sa produca scandal public. Pentru existenta infractiunii nu intereseaza starea civila a victimei , violul avand forma agravata din alin. (2) lit. b Cod penal, daca faptuitorul si victima fac parte din cadrul aceleiasi familii. De asemenea, pentru existenta infractiunii nu intereseaza varsta victimei, in afara de cazul in care aceasta nu a implinit 15 ani , situatie in care se va retine forma agravata din art. 197, alin. (3) ipoteza 1. Lipsa consimtamantului victimei rezulta din imprejurarea ca actul sexual se realizeaza: - prin constrangere fizica sau psihica; - profitand de neputinta victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa. Constrangerea fizica presupune intrebuintarea unor acte de violenta sau a altor acte care presupun folosirea fortei fizice a faptuitorului pentru infrangerea rezistentei victimei. Aceasta forta trebuie sa fie suficient de puternica pentru a constrange , ramanand insa in limitele prevazute de loviturile sau alte violente, art. 180 Cod penal, si vatamarea corporala, art. 181 Cod penal, infractiuni care sunt absorbite. In caz contrar, daca i se cauzeaza victimei o vatamare corporala grava, in acceptiunea art. 182 Cod penal, se va retine forma agravata a violului din art. 197, alin. (2) lit. c). Constrangerea morala presupune amenintarea victimei cu producerea unui rau indreptat in mod nemijlocit asupra acesteia , asupra sotului sau a unei rude apropiate, rau care nu poate fi evitat decat prin acceptarea actului sexual. Scopul intrebuintarii constrangerii fizice sau morale este acela de a determina victima la realizarea unui act sexual, de orice natura. Imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa presupune situatia in care aceasta, datorita unei infirmitati fizice, unei stari maladive, unei oboseli excesive sau datorita altor imprejurari nu are capacitatea fizica de a opune rezistenta faptuitorului. Este in neputinta de a-si exprima vointa persoana care, datorita varstei, datorita unei maladii sau altor imprejurari (starea de betie completa, starea de lesin, de somn hipnotic etc.) nu-si da seama de ceea ce se petrece si nu-si poate manifesta acordul sau dezacordul cu privire la actiunea faptuitorului.

Lipsa consimtamantului victimei reprezinta deosebirea esentiala dintre viol si actul sexual cu un minor, prevazut de art. 198 Cod penal, infractiune la care actul sexual, de orice natura, se realizeaza cu consimtamantul victimei, chiar daca , din diferite cauze, acesta este viciat. Infractiunea de viol absoarbe in continutul ei, in mod natural, lipsirea de libertate in mod ilegal, art. 189 Cod penal, necesara realizarii actului sexual prin constrangere. Bibliografie 1. Tudorel Toader, Drept penal roman. Partea speciala, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007; 2. Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generala. Partea speciala, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2010; 3. http://roger-univ.ro/suport_curs/drept3/drept_penal_special_note_de_curs.pdf;