P. 1
B.C.M.I.-V.Dragut.si.statiuni

B.C.M.I.-V.Dragut.si.statiuni

|Views: 146|Likes:
Published by Popescu Andra

More info:

Published by: Popescu Andra on Jan 25, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/07/2015

pdf

text

original

I.N.M.I.

ACEST NUMÄR
A APÄRUT CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII SI CULTELOR
Anul XII-XVI Nr. 1

Institutul Naional al Monumentelor Istorice

BULETINUL
COMISIEI
MONUMENTELOR ISTORICE

Bucureti
2005
Coperta I: Grupul statuar “Samson în luptã cu leul” de la fosta Mãnãstire
“Adormirea Maicii Domnului” din Râmnicu Sãrat, dupã Vasile
Drãgu[, Arta româneasc, 1982 - coperta.

Coperta IV: Panoul I, Sec. XIV din Expozi[ia Monumentele României fotografiate
de Vasile Drgu, I.N.M.I. - 2003.

COLEGIUL DE REDAC|IE:

dr. Gheorghe CANTACUZINO
dr. Dana MIHAI
dr. Corina POPA
acad. dr. Marius PORUMB
dr. Voica PUSCASU
prof. univ. dr. Tereza SINIGALIA
arh. Gheorghe SION

REDAC|IE:
Responsabil numãr: ist. artã Iozefina POSTÄVARU
Tehnoredactare computerizatã
çi prelucrare imagini: Ruxandra SERBAN

Adresa Redac[iei B.C.M.I.: Institutul Na[ional al Monumentelor Istorice - Serviciul
Cercetare-Eviden[ã , str. Zossima Demarat nr. 8, sector 3, Bucureçti, tel. 0213270917;
021 3270918; fax 021 3270919
Institutul Naional
al Monumentelor Istorice

BULETINUL

COMISIEI NAIONALE
AMONUMENTELOR ISTORICE

2001-2005

In memoriam
VASILE DRGU
Anul XII -XVI

I. LUCRRILE SIMPOZIONULUI
VASILE DRGU
- 75 DE ANI DE LA NATERE -
2003
EVOCRI
MIRCEA ILIESCU, Vasile Drgu – câteva
lecii de atitudine i de inut
IOAN OPRI - Vasile Drgu, fondator de
sistem cultural
PETRE OPREA, Amintiri despre Vasile
Drgu
CEZARA MUCENIC, Domnul r ect or
Vasile Drgu
BARBU CIOCULESCU, Vasile Drgu,
camaradul de la colegiul “Sf. Sava“ i
prietenul de o via
CONSTANTIN BLENDEA, Mrturisiri
despre Vasile Drgu
GHEORGHE LEAHU, În memoria
profesorului Vasile Drgu
SORIN DUMITRESCU, Testamentul
iconografic al lui Vasile Drgu
GABRIELA PTULEA DRGU, Cuvânt
de mulumire

ISTORIA PROTECIEI
MONUMENTELOR ISTORICE
OLIVER VELESCU, 1945, un an dramatic
din istoria CMI
VIRGILIU Z. TEODORESCU, Vasile
Drgu i ansamblul istoric “Mihai Vod” din
Bucureti
PETER DERER, Atelierul de Integrare din
Institutul de arte plastice “Nicolae
Grigorescu” - Bucureti
SERGIU IOSIPESCU, Discui i i
controverse privitoare la monumentele
istorice în ultimii treizeci de ani

S U M A R
COMUNICRI I RAPOARTE DE
CERCETARE
GHEORGHE CANT ACUZI NO,
Observaii arheologice privind pridvorul
bisericii “Radu Vod“ din Bucureti
,
VOICA PUCAU, Prima biseric a
mânstirii “Sfântul Sava” din Iai
LIA BTRÂNA, ADRIAN BTRÂNA,
Mormântul Episcopului Leontie de la
Rdui
MIRA GRATZIELA DORDEA, Pictura
exterioar a monumentelor de
arhitectur din Moldova - o ipotez
asupra influenei picturii exterioare a
monumentelor civile i religioase din
Germania i Transilvania
DANA JENEI, Imaginea “Fecioarei cu
Pruncul între Sfinte” de la Biserica
Neagr din Braov
LIANA TUGEARU, O reprezentare
iconografic aparte ilustrat de dou
manuscrise ruseti din colecia
Muzeului Naional de Art al României
ADRIAN SILVAN IONESCU, Pi ctori
în slujba principelui Carol I
TEREZA SINIGALIA, Pridvoare cu
clopotni în arhitectura :rii Româneti
din secolul al XVII-lea

RESTAURARE
DAN MOHANU, Vasile Drgu, creator
sau purttor de doctrin în domeniul
restaurrii operei de art ?
IRINA MARDARE, Restaurare - tiin
- art
DAN D. IONESCU, Biserica “Sfinii
Voievozi“ a mnstirii Hotrani: date
preliminare în vederea reconstituirii
turlei de pe pronaos i a restaurrii
pridvorului
ERBAN POPESCU DOLJ, Odiseea
NICOLAE PUCAU
unei biserici de lemn
HANNA DERER, Biserica fortificat din
Mona/Meschen. Certitudini i ipoteze.
MIHAI OPREANU, Mona - Biserica
evanghelic fortificat. Probleme de
conservare i restaurare
CONEXIUNI INTERNAIONALE
LIVIU BRTULEANU, Et in Athos ego…
KOVACS I OSEF, Moni t or i zar ea
monumentelor UNESCO

VASILE DRGU. REPERE
BIOGRAFICE. OPERA
(Iozefina Post*varu)

II.REZULTATE ALE ACTIVITII
DE INVENTARIERE I EVIDEN
ALE SERVICIULUI CERCETARE-
EVIDEN AL I.N.M.I.

I T E R (ITinerari TERmali),
INVENTARIEREA PATRIMONIULUI
ARHITECTURAL TERMAL
RUXANDRA NEMEANU, ITER – Metod
operativ de abordare a zonelor cu potenial
balnear. Studiu pilot: tradiie i dezvoltare
durabil pentru staiuni termale
RUXANDRA NEMEANU, Bile Herculane
Fiçe analitice de eviden[ã a monumentelor
istorice:
Baia Hebe (Ruxandra Nem[eanu)
Casinoul (Adriana Stroe, Aurelian Stroe)
Baia Diana (Adriana Stroe)
Gara CFR (Adriana Stroe)
Hotel Roman (Liviu Brãtuleanu,
Ruxandra Nem[eanu)
Ediculul care adãposteçte izvorul de
ochi (Adriana Stroe)
Ediculul care adãposteçte izvorul de
stomac (Adriana Stroe)
Baia Apollo (Ruxandra Nem[eanu)
Bãile Neptun (Ruxandra Nem[eanu)
Pavilionul de hidroterapie, cu bazinul
termal deschis (Ruxandra Nem[eanu)
LIVIU BRTULEANU, Bile 1 Mai
Fiçã analiticã de eviden[ã a
monumentelor istorice:
Bazinul termal cu valuri (Liviu
Brãtuleanu, Ruxandra Nem[eanu)
LIVIU BRTULEANU, Bile Felix
Fiçã analiticã de eviden[ã a
monumentelor istorice:
Strandul Apollo (Liviu Brãtuleanu,
Ruxandra Nem[eanu)

CRISTINA CRCIUN, O fortificaie
necunoscut din judeul Iai
DANA MIHAI, Evidena monumentelor
istorice, bilan i perspective

CRONIC INTERN
Simpozionul Drumul înaintailor —
Sptmâna arhitecturii - 1-8 oct.2003
(D.D. Ionescu)
Simpozionul Vasile Drgu, 75 de ani de
la natere - 19-20 dec. 2003
(I. Postãvaru)
I. LES TRAVAUX DU SYMPOSIUM
VASILE DRGU
-75 ANNÉÉS DEPUIS SA
NAISSANCE -
2003

EVOCATION
MIRCEA ILIESCU, Vasile Drgu –
quelques leçons d’attitude et de tenue
IOAN OPRI Vasile Drgu, fondateur de
système culturel
PETRE OPREA, Souvenirs de Vasile
Drgu
CEZARA MUCENIC, Mons i eur l e
recteur Vasile Drgu
BARBU CIOCULESCU, Vasile Drgu,
l’ami et le camarade du collège “St.
Sava”
CONSTANTIN BLENDEA, Confession
sur Vasile Drgu
GHEORGHE LEAHU, En mémoire du
professeur Vasile Drgu
SORIN DUMITRESCU, Le testament
iconographique de Vasile Drgu
GABRIELA PTULEA DRGU, Un
mot de remerciement

HISTOIRE DE LA PROTECTION
DES MONUMENTS HISTORIQUES
OLIVER VELESCU, 1945, une année
dramatique dans l’histoire de la CMI
VIRGILIU Z. TEODORESCU, Vasile
Drgu et l’ensemble historique “Mihai
Vod” de Bucarest
PETER DERER, L’atelier d’Intégration de
l’Institut “Nicolae Grigorescu” - Bucarest
SERGIU IOSIPESCU, Discussion et
controverse au regard des trente
dernières années des monuments
historiques

S O M M A I R E
NICOLAE PUCAU
COMMUNICATIONS ET RAPPORTS
DE RECHERCHE
GHEORGHE CANTACUZINO, Observations
archéologiques concernant le porche de
l’église “Radu Vod“ de Bucarest.
VOICA PUCAU, La première église du
monastère “St. Sava“, de Iai
MIRA GRATZIELA DORDEA, Les peintures
extérieures des monuments architecturaux
de Moldavie - Une hypothèse sur l’influence
des peintures extérieures des monuments
civils et religieux d’Allemagne et de
Transylvanie.
DANA JENEI, L’image de la Vierge avec
l’Enfant entre les saintes de L’église Noire
(Biserica Neagr), de Braov.
LIANA TUGEARU, Une représentation
iconographique particulière illustrée par
deux manuscrits russes du Musée National
d’Art de la Roumanie.
ADRIAN SILVAN IONESCU, Peintres au
service du prince Carol I
TEREZA SINIGALIA, Des porches avec des
clochers dans l’architecture de la Valachie
au 17
ème
siècle

RESTAURATION
DAN MOHANU, Vasile Drgu, créateur ou
porteur de doctrine dans le domaine de la
restauration d’œuvres d’art ?
IRINA MARDARE, Restauration - Science-
Art
DAN D. IONESCU, L’église “Sfinii
Voievozi“ du monastère Hotrani: dates
préliminaires en vue de reconstituer la tour
située au-dessus du pronaos et de restaurer
le porche de l’église.
ERBAN POPESCU DOLJ, O d y s s é e
d’une église en bois.
HANNA DERER, L’église fortifiée de
Mona/Meschen. Certitudes et hypothèses.
MIHAI OPREANU, Mona – église
évangélique fortifiée. Problèmes de
conservation et de restauration.
CONNEXIONS INTERNATIONALES
LIVIU BRTULEANU, Et in Athos ego…
KOVACS IOSEF, La survei l lance
des monuments de l' UNESCO
VASI LE DRGU. REPERES
BIOGRAPHIQUES. OEUVRE
(Iozefina Post*varu)

II. RÉSULTATS DE L’ACTIVITÉ
D’INVENTORISATION ET
REGISTRATION DU SERVICE
RECHERCHE-REGISTRATION DE
I.N.M.I.

I T E R (ITinerari TERmali)
L'INVENTAIRE DU PATRIMOINE
ARCHITECTURAL THERMAL
RUXANDRA NEMEANU, ITER – La
méthode de recherche des zones avec
potentiel thermal. Projet pilote: tradition et
développement durable pour les stations
thermales
RUXANDRA NEMEANU, Bile Herculane
Fiches analytiques d’inventaire des
monuments historiques
Les thermes Hebe (Ruxandra Nem[eanu)
Le casino (Adriana Stroe, Aurelian Stroe)
Les thermes Diana (Adriana Stroe)
La gare (Adriana Stroe)
Hôtel Roman (Liviu Brãtuleanu,
Ruxandra Nem[eanu)
L'édicule qui abrite la source thermale
pour les yeux (Adriana Stroe)
L'édicule qui abrite la source thermale
pour l'estomac (Adriana Stroe)
Les thermes Apollo (Ruxandra
Nem[eanu)
Les thermes Neptun (Ruxandra
Nem[eanu)
Le pavillion de hydrothérapie, avec la
piscine thermale en plein air (Ruxandra
Nem[eanu)
LIVIU BRTULEANU, Bile 1 Mai
Fiche analytique d’inventaire des
monuments historiques:
La piscine thermale à flots (Liviu
Brãtuleanu, Ruxandra Nem[eanu)
LIVIU BRTULEANU, Bile Felix
Fiches analytiques d’inventaire des
monuments historiques:
La piscine Apollo (Liviu Brãtuleanu,
Ruxandra Nem[eanu)

CRISTINA CRCIUN, Une fortification
inconnue de district de Iai
DANA MIHAI, Evidence des monuments
historiques , bilance et perspectives

I. LUCRRILE SIMPOZIONULUI VASILE DRGU
75 DE ANI DE LA NATERE - 2003
Încerc sã mã întorc de aici – de la
peste 3.000 de kilometri de dumneavoastrã
– la anii primelor mele întâlniri cu domnul
profesor Vasile Drãgu[, dar spre surpriza
mea mã regãsesc în primul rând în
încãperea micã de lângã cabinetul
directorului, în fostul local al Direc[iei
Monumentelor Istorice. Sunt convins cã
“Direc[ia” este çi pentru cei mai mul[i dintre
dumneavoastrã locul cel mai potrivit de
unde putem porni în evocarea lui Vasile
Drãgu[.
Si asta cu toate cã prima mea
întâlnire cu “domnul profesor” (aça m-am
adresat totdeauna domnului Vasile Drãgu[),
a avut loc mult înainte, încã de când – în
întunericul sãlii de curs – ne cãlãuzea cu
discretã abilitate didacticã prin labirintul de
forme ale artei medievale europene çi
româneçti. Dar iatã, deçi am considerat
întotdeauna ca o datorie de onoare sã
eviden[iez importan[a covârçitoare pe care
a avut-o domnul Vasile Drãgu[ în anii de
început ai carierei mele çtiin[ifice, amintirile
prime çi lec[iile de atitudine în momente de
cumpãnã, sunt legate - poate mai întâi de
toate sentimental – de mica încãpere
intelectual suprapopulatã, aflatã în imediata
apropiere a biroului directorial din strada
Ienãchi[ã Vãcãrescu nr. 16. Acolo am
început sã în[eleg convingerea cu care
profesorul îçi impunea ideile în pofida
tuturor dificultã[ilor, precum çi tenacitatea cu
care le urmãrea realizarea. Acolo am în[eles
çi felul discret în care domnul profesor mã
„câçtigase” în cele din urmã printre studen[ii
medieviçti çi - mai ales - rãspunderea
moralã pe care o sim[ea fa[ã de fiecare
dintre foçtii lui studen[i.
Ca çi pentru mul[i dintre colegii de
facultate, totul a început într-o varã caldã,
într-o perioadã de studen[ie fãrã griji
aparente. Petrecusem deja o bunã parte din
„practica de documentare” care se organiza
anual pentru studen[ii Institutului de Arte
Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureçti
în diferite oraçe din |arã. În anul acela
studiasem timp de mai bine de douã
sãptãmâni bisericile din apropierea Sucevei
çi ne mutasem la Iaçi, unde urma sã ne
„examineze” domnul profesor Vasile Drãgu[.
Cum spuneam, era o zi caldã çi pe colinele
din apropierea Iaçului, pe drumul spre
Mãnãstirea Cetã[uia, ne-am înçirat, dupã
ritmul fiecãruia, to[i cei paisprezece studen[i
ai anului III (dupã sesiune ne consideram
deja anul IV) de la Facultatea de Istoria çi
Teoria Artei. Domnul profesor avea pasul
larg çi ritmul sus[inut al olteanului cãruia îi
plãcea sã se afle în frunte. Oltean la rândul
meu, i-am urmat exemplul çi în scurt timp
ne-am depãrtat apreciabil de restul grupului.
Biserica romano-catolic din Ghelina, jud.
Covasna; detaliu pictur mural 1330; “Patimi”;
ansamblu restaurat 1972; fotografii Vasile
Drgu, Fototeca INMI, fond DMI, 1961
Vasile Dr*gu7 – câteva lec7ii de atitudine <i de 7inut*
Mircea Iliescu
EVOCRI
Conversa[ia începuse, cum era çi firesc, de
la profesor la student. Curând am gãsit mai
multe puncte comune: profesorul fãcuse
liceul în Craiova, oraçul meu natal, chiar la
çcoala unde eu urmasem cursurile
primare…
Discu[ia ne-a trezit amândurora
amintiri vag nostalgice çi – cum se întâmplã
de obicei – ne-am povestit reciproc o seamã
de çotii jucate aceloraçi profesori, deçi la o
distan[ã apreciabilã în timp. Nu-mi amintesc
exact cam cât a durat cãlãtoria, çtiu însã cã
am apucat sã povestim destule çi am ajuns
la Cetã[uia cu mult înaintea celorlal[i. Acolo,
în foiçorul mãnãstirii, cu vedere deschisã
spre peisajul molcom, moldovenesc, am
ajuns la problema lucrãrilor de diplomã çi
l-am întrebat pe profesor cum erau
formulate subiectele unor asemenea lucrãri.
Mã întreb dacã nu cumva chiar “domnul
profesor” n-a cãlãuzit discu[ia inten[ionat în
aceastã direc[ie… Nu mã gândisem prea
serios pânã atunci cã mã apropiam de
ultimul an de studii care urma sã se încheie
cu o asemenea lucrare. Totul îmi era
necunoscut, atât alegerea temei, selec[ia
materialului dar çi criteriile de evaluare a
rezultatului, un aspect deosebit de important
pentru ob[inerea unei “reparti[ii bune”.
Profesorul a trecut în revistã, pe
mãsurã ce ni se alãturau çi colegii rãmaçi în
urmã, câteva subiecte posibile, desigur
toate ancorate în arta medievalã
româneascã. Discu[ia a luat o turnurã
serioasã, fiecare dintre noi întrebând despre
subiectele care i se pãreau interesante. Ca
sã fiu sincer, nu sim[eam pe atunci o
atrac[ie deosebitã pentru arta medievalã.
Scriam literaturã, încercam sã-mi gãsesc un
“stil” çi eram convins cã voi alege un subiect
de criticã de artã çi voi continua apoi în
jurnalisticã. Ne-am terminat cafeaua –
servitã cu discre[ie de un cãlugãr, la
rugãmintea stare[ului mânãstirii – am
încheiat studiul bisericii çi ne-am îndreptat
apoi spre cealaltã destina[ie, Mãnãstirea
Hlincea. Nici mãcar nu çtiam cã existã. Pe
drum, din nou în frunte, profesorul s-a oprit,
m-a açteptat ,(plecase de la Cetã[uia
antrenat într-o discu[ie cu doamna Corina
Popa) çi mi-a spus: „Uite, domnule Iliescu,
am uitat sã men[ionez mãnãstirea Hlincea
printre subiectele interesante despre care
m-ai întrebat. În special arhitectura bisericii
ar putea constitui subiectul unui studiu
monografic nu foarte întins, dar de mare
interes pentru o viitoare cercetare
aprofundatã a raporturilor artistice dintre
Moldova çi |ara Româneascã”.
Sigur cã o asemenea prezentare mi-a
stârnit interesul dar, vãzutã de pe colina pe
care mã açtepta profesorul, mãnãstirea nu
pãrea sã-i confirme spusele. Nu avea nimic
din grandoarea mãnãstirilor din nordul
Moldovei – Dragomirna, Moldovi[a sau
Sucevi[a. Incinta avea dimensiuni mici iar
zidul de apãrare nimic impresionant. Pãrea
un monument “mutat” çi uitat curând dupã
aceea. Un câine lup legat de-un lan[ a lãtrat
îndelung pânã când, dintr-o cãsu[ã
dãrãpãnatã – tot ce mai rãmãsese din ce
odinioarã trebuie sã fi fost o chilie,
trapezãria çi arhondaricul – a ieçit un bãtrân
sã ne întrebe ce dorim. Pãrea un [ãran
oarecare çi lãsa impresia cã se ocupã de
bisericã din proprie ini[iativã ( pe atunci nu
çtiam despre avatarurile vie[ii cãlugãrilor în
anii 1950-60).
Nu çtiu de ce, dar, dând ocol bisericii,
am sim[it o senza[ie dulce-amarã, de milã çi
de dragoste în acelaçi timp. O senza[ie de
acelaçi fel cu cea care m-a încercat uneori
când am întâlnit un om drag dupã o lungã
perioadã de timp çi am remarcat semnele
unei strãluciri apuse. Am încheiat vizita
mãnãstirii, apoi practica întreagã, ne-am
început vacan[a binemeritatã de varã. În
ianuarie anul urmãtor i-am prezentat
profesorului studiul monografic al Mãnãstirii
Hlincea cu gândul cã – pentru prima datã în
via[ã terminasem ceva înainte de termen!
Aveam o senza[ie de uçurare egoistã:
aveam deja lucrarea de diplomã! Privind
înapoi mi se pare acum cã trebuie sã fi
lucrat zi çi noapte. Dar n-a fost aça. Am
lucrat sus[inut dar, am fãcut-o mai mult ca
sã-mi “încerc for[ele” decât ca o datorie „de
onoare” fa[ã de biserica mãnãstirii Hlincea.
Avusesem multe altele de fãcut. În toamna
aceluiaçi an am debutat cu o scurtã nuvelã
în sãptãmânalul „Luceafãrul” çi am început
sã public cronici de artã în revistele
„Contemporanul” çi „Amfiteatru”.
Pe când scoteam din servietã studiul
despre Hlincea am încercat – cu naivitate
stângace – sã-i descriu domnului profesor
satisfac[ia pe care o încercam în clipa în
care deschideam ziarul cumpãrat de la
chioçcul din col[ul strãzii çi-mi citeam
numele tipãrit. Pãrea cã-mi în[elege
sentimentele çi chiar cã le aprobã. Dupã ce
entuziasmul mi s-a mai potolit s-a întors
metodic la teancul de hârtii pe care i-l
dãdusem çi – dupã ce a parcurs rapid prima
paginã – a fãcut un comentariu ce-çi
pãstreazã actualitatea çi ar merita sã fie
transmis studen[ilor de astãzi: „Îmi permit sã
cred totuçi cã nici un articol de ziar nu
aduce autorului o satisfac[ie atât de mare ca
publicarea rezultatelor unei cercetãri
çtiin[ifice serioase”.
I mpr es i onat poat e ç i de
promptitudinea cu care i-am prezentat
studiul, domnul Vasile Drãgu[ l-a citit (cum
spunea dânsul, l-a „pigulit”) çi i s-a pãrut
excelent. DAR! Acum am convingerea cã a
cãutat o formulã sã mã antreneze definitiv
în studiul artei medievale. Subiectul propus
la Hlincea i s-a pãrut dintr-o datã prea
restrâns – “dumneata ai nevoie sã zbori mai
înalt, î[i trebuie un subiect mai generos, de
sintezã”. Mãgulit, am acceptat sã “mã
gândesc” la o altã temã. Dânsul, ca din
întâmplare, a formulat câteva subiecte care,
în mod straniu, aveau toate, o legãturã mai
mult sau mai pu[in clarã, cu pridvorul
bisericilor. Formularea titlului i-a apar[inut
întru totul: “Pridvorul în arhitectura |ãrii
Româneçti, secolele XIV-XVI”
1
.
Cu detaçarea de acum îmi dau
seama cã pentru domnul profesor eram în
acel moment doar unul dintre studen[ii care
“trebuiau câçtiga[i”. Si în felul acesta a
câçtigat – atunci çi timp îndelungat dupã
aceea – mul[i tineri ezitan[i. Îmi place sã
cred cã mul[i dintre aceçtia, acum
cercetãtori cu renume – retrãiesc prin
spusele mele aventurile alegerii carierei çi
cã, în fa[a lor se aflã – ca çi în fa[a mea
atunci – acelaçi domn profesor cu aparen[ã
(voit?) napoleonianã, pe care în absen[ã dar
acceptat îl numeam, cu simplitate – Joli.
În carnetul suedez din care am
preluat relatarea de mai sus, scrisesem întâi
într-un col[ al paginii: ”noiembrie 1987, ora
7.30 diminea[a, în metroul de Sundbyberg”.
Stiam cã nu voi mai avea nevoie de nici o
precizare suplimentarã… Fraza urmãtoare
mã açeza direct alãturi de domnul profesor
care – în calitate de director al Direc[iei
Monumentelor çi Muzelor din cadrul
faimosului Consiliu al Culturii, înso[it de un
inspector „de la Consiliu” – într-un IMS de
protocol, îndreptându-ne spre biserica
medievalã din Ghelin[a. Întâlnirea fusese
întâmplãtoare: eu eram “pe teren”,
reprezentant al Direc[iei Monumentelor
Istorice, în centrul oraçului Miercurea Ciuc
çi mã îndreptam în grabã cãtre o sta[ie de
autobus ce urma sã mã ducã spre biserica
din Ghelin[a - una dintre bisericile ce
trebuiau sã fie „inspectate”.
Domnul profesor çi inspectorul de la
Consiliu – o figurã pergamentoasã
exprimând suferin[e continui, voit stângaci,
pentru a stârni compasiunea superiorilor -
se îndreptau cãtre maçina ce-i açtepta în
fa[a Muzeului regional. Dupã banalitã[ile de
rigoare, am fost martorul unei schimbãri de
program care mã avantaja în mod deosebit,
un exemplu tipic „drãgu[ian” de adaptare din
mers: prezen[a mea i-a oferit argumentele
necesare sã amâne o çedin[ã oficialã çi –
spre disperarea inspectorului a cãrui func[ie
realã aveam s-o aflu mai târziu – sã mã
ajute sã-mi îndeplinesc sarcinile de
serviciu…
Impresionat de aceastã schimbare
favorabilã, am participat cu re[inere la
discu[ia purtatã, în timpul cãlãtoriei, între
profesor çi inspectorul înso[itor. Subiectele
erau administrative, iar tonul profesorului
avea o notã evident oficialã, vag
condescendentã. Odatã ajunçi în fa[a
bisericii însã, am asistat la o schimbare
tulburãtoare. Niciodatã de atunci nu am fost
martorul unei metamorfoze atât de complete
çi rapide. În interiorul bisericii din Ghelin[a
numai inspectorul, în pardesiul sãu de
uniformã çi stingher ca o panã întunecatã
înfiptã în podea, se încãpã[âna sã nu
renun[e la aerul oficial pe care çi-l câçtigase
cu greu. În mâinile profesorului apãruserã -
ca prin minune - câteva dintre fiçele de
monument pe care cu tenacitate discretã,
ba chiar – aç spune – cu conçtiinciozitate
1
Mircea Iliescu va publica, la Stokholm, ampla lucrare Exonartex - form och funktion i ortodox
kyrkobyggnadskonst, Eidos nr. 2 - Skrifter ut givna av Konstvetenskapliga institutionen vid Stockholms
Univeritet, 2001, ca rezultat al cercetãrilor sale asupra pridvorului bisericilor ortodoxe. În Cuvântul
înainte, numele profesorului Vasile Drãgu[ este men[ionat în primele rânduri. (n.red.)
çcolãreascã çi la „aducea la zi” cu fiecare
ocazie. Din tribuna bisericii îl vedeam
cã[ãrat pe suporturi nesigure, mângâind cu
delicate[e por[iuni de picturã, notând apoi
febril, cu diferite culori cu semnifica[ii numai
de dânsul çtiute, rezultatul acelei cercetãri
tactile care m-a surprins. Si cercetarea a
continuat metodic. În timp ce inspectorul
pãrea din ce în ce mai neliniçtit în compania
sfin[ilor picta[i în urmã cu mai bine de o
jumãtate de mileniu, profesorul - trecând cu
agilitate de felinã de la un personaj la altul,
de la un detaliu fizionomic la unul de costum
– pãrea sã se fi açezat la dreapta pictorului
medieval…
În rafturile bibliotecii mele de la
Stockholm, ascunse în aceleaçi cutii de
carton „Clujana” în care au fost transportate
în urmã cu mai bine de douãzeci de ani, se
aflã rezultatul lec[iei de atitudine
profesionalã la care am participat în acea
diminea[ã de toamnã la Ghelin[a: peste trei
sute de plicuri cu fiçele monumentelor
vizitate în timpul deplasãrilor „pe teren”. Dar
lec[ia de la Ghelin[a nu se terminase încã!
La ieçirea din bisericã, profesorul
luase deja decizia de a mã înso[i la Târgu
Secuiesc unde se afla o bisericã reformatã
pe care nu avusese încã ocazia s-o viziteze!
Coçmarul inspectorului înso[itor ar fi urmat
deci sã continue dacã n-ar fi luat, spre
uçurarea tuturor, hotãrârea sã ne açtepte
într-o cafenea din centrul oraçului. Si iatã-
mã alãturi de Joli, doi istorici de artã
anonimi într-un oraç în care limba de
comunicare era (çi probabil este încã)
maghiara! Si coçmarul dintotdeauna al
deplasãrilor pe teren: biserica era închisã!
Încercãrile noastre repetate de a afla unde
locuia preotul sau cantorul (douã personaje
cheie), au rãmas fãrã rezultat, spre
dezamãgirea din ce în ce mai greu
stãpânitã a profesorului. Am dat târcoale
bisericii de câteva ori, am urcat câteva
trepte care dãdeau cãtre o uçã lateralã,
închisã çi aceasta. Pe mãsurã ce-çi dãdea
seama cã va trebui sã renun[ãm,
dezamãgirea profesorului se transforma în
furie: ”N-o sã plecãm de aici fãrã sã putem
intra nici de data asta! |ine-mi, te rog o
clipã cortelul (umbrela) çi geanta! ”
Pânã sã-i în[eleg inten[iile, profesorul
se çi cã[ãrase pe parapetul scãrii çi, proptit
cu spatele în uçã începuse deja sã împingã
vajnic, înroçindu-se treptat. Nu-mi venea sã
cred cã-l vãd aça, cu pardesiul bleumarin çi
pãlãria micã cenuçie, cã[ãrat pe parapetul
unei scãri, în mijlocul oraçului. “Sta[i
domnule…” n-am apucat sã termin.
Balamalele au cedat brusc, uça s-a trântit la
perete çi, proiectat de for[a propriilor
picioare, profesorul a [âçnit înãuntru çi a
dispãrut instantaneu din raza mea vizualã…
Când, cu oarecare jenã çi fãcând eforturi
disperate sã-mi stãpânesc râsul am trecut
pragul uçii buclucaçe, profesorul era încã
întins pe podea, pãlãria-i sãrise cât acolo çi
poalele pardesiului i se strânseserã sub
bãrbie. I-am întins mâna bãlmãjind ceva dar
s-a ridicat singur drãcuind cu zãduf çi-atunci
i-am ridicat doar pãlãria încercând sã-l
consolez: „suntem totuçi înãuntrul bisericii
deçi la o primã privire nu pare sã fi meritat
efortul”. „Am bãnuit – replicã profesorul
aruncând o privire în jur în timp ce continua
sã-çi scuture poalele prãfuite ale pardesiului
– am bãnuit dar nu puteam pleca çi de data
asta fãrã sã mã conving”.
Întâmplarea a rãmas între noi fãrã
sã mai fie amintitã sau relatatã pânã acum,
din teama de a nu fi greçit interpretatã de
cãtre rãuvoitori. Dupã aceea însã am avut
ocazii nenumãrate sã-l asist sau numai sã-l
simt pe domnul profesor împingând din greu
în multe alte uçi nevãzute, închise cu marile
lacãte ale tãcerii speriate sau numai
confortabile, cu lacãtele incompeten[ei sau
ale prostiei… Uneori le deschidea prin
manevre tactice, alteori cu falsã brutalitate.
Indiferent dacã era vorba despre salvarea
unei picturi, despre un proiect “grandios” (de
genul cat ast r of al ul ui pr oi ect de
sistematizare a oraçului Târgu Jiu, din
1977) despre topirea unui numãr al revistei
„Arta” al cãrei con[inut contravenea ideilor
politicienilor de conjuncturã sau chiar
despre salvarea unui coleg din mâinile
„maiorului Iosif”, profesorul - cu convingerea
specialistului - dãdea dovadã de o
tenacitate îndârjitã care-mi retrezea
amintirea acelui moment de la Târgu
Secuiesc pe care-l çtiam numai noi.
În paginile carnetului suedez, între
notãrile consemnate în momente itinerante
çi grupate simplu „noiembrie 1987” gãsesc
acum descrierea altor lec[ii “drãgu[iste”,
lec[ii de modestie naturalã (îl vãd pe domnul
profesor împingând vajnic, în plin bulevard
Magheru, micul meu Fiat albastru rãmas
într-o panã incomodã la intersec[ia cu
strada Batiçtei), de çef în[elegãtor (într-o
diminea[ã m-a chemat în biroul directorial
spunându-mi: „Domnule Iliescu, te rog din
suflet sã-mi faci plãcerea çi sã vii la serviciu
mãcar cu o jumãtate de orã înaintea
directorului!”) sau de animator al unora al
unora dintre agapele colegiale - ca generos
sus[inãtor al bunei dispozi[ii çi chiar ca
interpret de melodii populare de o
autenticitate nostalgicã. Pe acestea le
culesese cu grijã dintr-un repertoriu numai
de dânsul çtiut çi care pe atunci îmi trezeau
comentarii ironice…
Cu nostalgia depãrtãrilor, îmi dau
seama cã acest repertoriu muzical îl
adunase în timp çi reprezenta în fond o
declara[ie personalã de dragoste, declara[ia
omului de culturã care nu se jeneazã sã-çi
cânte iubirea fa[ã de tradi[ia çi faptele de
culturã ale [ãrii sale. Si în[eleg mai bine
rostul rugãmin[ii pe care, în biroul de rector
al Institutului Nicolae Grigorescu, mi-a
adresat-o înaintea plecãrii mele din [arã, în
ianuarie 1982: „Domnule Iliescu ai pu[in
timp sã facem o plimbare împreunã?” Odatã
ieçi[i din biroul - probabil foarte “ascultat” -
tãcerea s-a prelungit pânã în stradã unde
profesorul mi-a pus o singurã întrebare: “Si
totuçi, domnule Iliescu, de ce pleci?” Am
scos din buzunarul hainei cadoul pe care i-l
adusesem, o carte în edi[ia Livre de poche
çi i-am spus: “V-am adus-o aça, fãrã
dedica[ie, pentru cã – citez – prostia este
mai puternic. De aceea plec!” Volumul pe
care i-l adusesem era renumitul roman al lui
George Orwell, “1984”. Dar domul profesor
citise deja cartea çi replica n-a întârziat:
„Dar nu la drum lung!” Si iatã, s-a dovedit
c-a avut dreptate!
Aceastã replicã ar putea constitui – în
economia spuselor mele de pânã acum –
un final de efect. De altfel, cu aceastã
replicã iau sfârçit însemnãrile mele suedeze
din luna noiembrie 1987. Urmeazã un
singur cuvânt: “Scrisoarea!” Semnul de
exclama[ie açezat atunci încheie încã o
lec[ie de înaltã atitudine moralã - o lec[ie pe
care atunci n-am avut puterea sã o açtern
pe hârtie. Este vorba de prima çi singura
scrisoare pe care am primit-o de la domnul
profesor aici, în Stockholm. Îl vizitasem în
primãvara aceluiaçi an, aflasem de
aventurile ciudate care-i subminaserã
sãnãtatea çi chiar asistasem la o çedin[ã de
acupuncturã pe care subiectul o comenta cu
o autoironie aparentã. Rãmãsesem însã cu
convingerea nestrãmutatã cã profesorul va
ieçi din criza nefericitã în care, probabil,
fusese “ajutat” sã intre. Fiind prima,
scrisoarea m-a emo[ionat. Emo[ionant era çi
con[inutul; dupã câteva rânduri care-mi
relatau evolu[ia sãnãtã[ii, urmate de alte çtiri
de convenien[ã, profesorul îmi explica
starea economicã precarã a revistei „Arta” çi
mã ruga sã asigur câteva abonamente care,
plãtite în valutã, ar fi putut contribui la
continuarea apari[iei revistei. Bineîn[eles cã
am dat curs rugãmin[ii cât am putut de
repede. Abia dupã aceea am aflat cã
rugãmintea îmi sosise de pe un alt tãrâm –
profesorul Vasile Drãgu[ trecuse din via[ã…
Odihneascã-se în pace!

Stckholm 17 decembrie 2003
Încercãrile de reformare în culturã
sunt întâmpinate, în mod obiçnuit, de
reticen[e çi rezisten[e, orice sistem nou
deranjând practici çi op[iuni care par
sacrosancte çi definitive.
Nici domeniul patrimoniului cultural nu
face excep[ie de la aceste reac[ii, aici
ac[ionând un important grup specializat de
profesioniçti: arheologi, istorici, istorici de
artã, arhitec[i, ingineri, restauratori,
muzeografi, conservatori, fizicieni, chimiçti,
biologi ç.a. La rândul sãu, fiecare subgrup
cuprinde specialitã[i distincte, care aduc un
aport specific la actul cultural.
Dacã vom adãuga experien[ele çi
performan[ele individuale, sus[inute de
personalitatea çi chiar de orgoliul fiecãruia,
vom în[elege mai bine ce respingeri çi ce
dificultã[i poate întâmpina orice ini[iativã
nouã.
La o reac[ i e s-a açteptat,
neîndoielnic, Vasile Drãgu[ în remarcabila
schimbare de sistem pe care a ini[iat-o çi
condus-o la mijlocul deceniului opt al
veacului trecut. Si pe care a sus[inut-o cu
argumente çi solu[ii.
Cum Profesorul era un luptãtor, trecut
deja prin mari confruntãri profesionale çi de
via[ã, çi-a asumat cu tãrie încercarea de a
moderniza sistemul. Evident cã s-a înso[it
de câ[iva colaboratori (între care, principalul
colaborator çi artizanul lucrãrii a fost
prietenul sãu, arheologul Radu Florescu).
La acea vreme, marcatã de
comandamente ideologice çi de presiuni
ale sistemului politic, cele dirijate de Vasile
Drãgu[ pot fi considerate îndrãzne[e. Deçi
schimbarea decurgea din chiar Actul de la
Helsinki (1971), a opera în domeniul culturii
majore – cea care priveçte avu[ia culturalã
dobânditã prin moçtenire çi configuratã în
monumente, situri, muzee, colec[ii – nimic
nu garanta reuçita. Cu atât mai mult cu cât
s-au introdus nu numai noi concepte, dar çi
o nouã legisla[ie înso[itã de institu[iile
capabile a o impune în practicã: Comisia
Centralã de Stat a Patrimoniului Cultural
Na[ional, Direc[ia Patrimoniului Cultural
Na[ional, oficiile jude[ene pentru patrimoniul
cultural na[ional çi Laboratoarele zonale de
restaurare.
Dintr-o mai largã perspectivã, care
sunt meritele lui Vasile Drãgu[ ?
Ni se pare acum cã el a vãzut - mult
mai profund ca al[ii – integralitatea
moçtenirii culturale (de care se fãcea doar
caz!), în numeroasele ei forme de
exprimare. În acest sens, a promovat un
altfel de raport între patrimoniul istoric
construit çi cel mobil, douã componente ce
vor face „carierã”, în limbajul de specialitate:
un raport de complementaritate logicã, de
unitate în abordare çi tratare, lipsit de
discriminãri elitare, îndeosebi de facturã
estetizantã. Desigur au contribuit çi
experien[ele Profesorului, de cercetãtor, de
documentarist (livresc dar çi direct, pe
monument), de lector al obiectului muzeal.
Ele l-au marcat pentru a promova nu numai
o nouã viziune, ci çi elementele care sã o
articuleze prin institu[ii çi specialiçti.
O atare filozofie culturalã s-a dovedit
modernã abia mai târziu, mul[i rãmânând
cantona[i în sfera unei pregãtiri profesionale
prea încorsetate în norme prestabilite çi
prea legate de rigorile practicilor vechi. În
acest sens, chiar Lista Monumentelor
Istorice în vigoare în acei ani stãtea ca o
mãrturie a lipsei de viziune reieçitã din
domina[ia absolutã pe care criteriile
tradi[ionaliste au configurat-o, iar în special
arhitec[ii, cu câteva excep[ii, au impus-o.
Ce a adus nou Vasile Drãgu[? Multe!
Între acestea vom include dezvoltarea
rela[iilor dintre arheologia monumentelor
istorice çi arhitectura lor având ca prim
obiectiv cercetarea interdisciplinarã
aprofundatã. A deschis astfel calea spre
obligativitatea unor cercetãrii complexe, de
obiectiv çi de context, în urma cãrora
arheologia (anticã çi îndeosebi cea
medievalã) a venit cu contribu[ii importante,
putem spune esen[iale. Cercetarea
arheologicã – mai ales a oraçelor, a
fortifica[iilor, a reçedin[elor çi cur[ilor
nobiliare, a açezãmintelor de cult – çi-a
sporit influen[a asupra cunoaçterii istorice
dar çi asupra lucrãrilor de restaurare, prin
Vasile Dr*gu7 – fondator de sistem cultural

Ioan Opri<
grupul central de specialiçti çi prin aportul
substan[ial al muzeelor.
Fotografia aerianã çi fotogrammetria
au avut în Vasile Drãgu[ un adept çi un
sus[inãtor, deciziile sale vizând o
documenta[ie topograficã sub formele cele
mai moderne asupra monumentelor çi a
siturilor arheologice.
Alt demers nou a fost dezvoltarea
cercetãrii istorice çi mai ales a celei de
istoria artei în documentarea ce premerge
restaurarea monumentelor istorice. Studiile
remarcabi l e asupra documentel or,
inscrip[iilor pe mobilier sau obiecte de
inventar au sporit spectaculos, la îndemnul
Pr of esor ul ui , cunoçt i n[ el e despr e
monumente, permi[ând conexiuni între
moçtenirea culturalã propriu zisã çi
semnifica[ia ei istoricã. Totodatã,
încurajarea specialiçtilor în carte veche çi
rarã a generat o specializare de care era
mare nevoie.
Promovând muzeificarea unor
monumente çi recuperarea muzeelor çi a
inventarului lor, Vasile Drãgu[ a întãrit
legãturile dintre muzee çi angaja[ii de
diverse specializãri ai acestora.
Adãugãm – esen[ial pentru zestrea
picturalã – dezvoltarea studiilor pe picturã
muralã, sus[inute cu multã tãrie de Vasile
Drãgu[. Grupul de restauratori de picturã, pe
care l-a corelat cu ceilal[i specialiçti a
dobândit în anii '70 o pozi[ie privilegiatã,
rolul lor fiind explicit çi dovedit în decursul
unei activitã[i de mare eficien[ã. Scoala de
restaurare de profil s-a impus de altfel pe
plan interna[ional, performan[ele ei fiind
foarte apreciate. În unicul laborator de la
Direc[ia Patrimoniului Cultural Na[ional, ca
çi în marile laboratoare zonale din [arã,
impuse odatã cu legisla[ia din 1974,
analizele çi investiga[iile complexe erau
considerate cruciale iar profesorul le
urmãrea atent, folosindu-le în studiile sale
çi respectându-i pe profesioniçti.
Construind o institu[ie modernã,
Vasile Drãgu[ a preluat multiple rezolvãri
pozitive din experien[ele autohtone çi
strãine în restaurarea monumentelor
istorice. Este aici de evocat importan[a pe
care a acordat-o Comisiei de specialitate, a
cãrei autoritate a crescut sim[itor, ca çi
sistemului de avizare. E de neuitat
contribu[ia sa - ca nivel înalt de în[elegere –
la lectura proiectelor çi în definitivarea
avizelor. Atelierele de proiectare s-au
îmbogã[it cu un grup de tineri extrem de
ataça[i domeniului. Este desigur de
remarcat climatul de bunã facturã
intelectualã, generos pentru dezbateri, care
a fost între[inut prin contribu[iile unor
remarcabili arhitec[ii: Stefan Balç, Eugenia
Greceanu, Eugen Chefneaux, Andrei
Pãnoiu, Cristian Moisescu.
Comisia Centralã de Stat a
Patrimoniului Cultural Na[ional – pe care a
coordonat-o exemplar – a avut în Vasile
Drãgu[ un adevãrat mentor. Atâta vreme cât
aceasta a func[ionat, deciziile i-au fost
înlesnite de pregãtirea documenta[iei prin
secretariatul pe care Profesorul l-a dirijat.
Comisia în cauzã – pânã la decizia politicã
care i-a anulat practic rolul (coincizând cu
primele lucrãri de demolare justificate de
ceri n[ el e „si stemati zãri i ” în urma
cutremurului din martie 1977) - a fost
sus[inutã ca de un pilon în politica çi
strategia pentru salvgardarea patrimoniul
cultural. De altfel, adversitã[ile politice pe
care Vasile Drãgu[ le-a resim[it dramatic au
avut, ca una din cauze, tocmai felul în care
a tratat problematica patrimoniului cultural
na[ional în respectivul organism. În acest
cadru s-au pregãtit protestele împotriva
demolãrii unor excep[ionale monumente
istorice, adresate autoritã[ilor, fiind semnate
de cãtre Radu Popa, Rãzvan Theodorescu,
Grigore Ionescu, Dinu C. Giurescu, Vasile
Drãgu[.
Specialist de talie europeanã, el a
fost recunoscut ca atare çi dorit sã conducã
destinele unor importante organisme
interna[ionale de profil. Dotat pentru
cultivarea rela[iilor de specialitate, Vasile
Drãgu[ a între[inut legãturi prieteneçti cu cei
mai de seamã specialiçti ai domeniului:
Paolo çi Laura Mora, Manolis Chatzidakis,
Leandros Vranousis, Dinu Adameçteanu
etc.
Aceastã largã cunoaçtere i-a permis
sã impunã în România un model de
restaurare foarte bine fundamentat pe
prioritã[i izvorâte din importan[a, starea de
conservare çi, mai ales, din folosin[a
monumentului vizat. Viziune çi claritate a
dovedit Profesorul çi atunci când, dupã
desfiin[area DPCN, a dezvoltat activitatea
româneascã de restaurare în cadrul
Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu”
pe care l-a condus. A introdus aici, în cadrul
unui atelier specializat, propuneri de noi
ansambluri pentru restaurare, propuneri de
eviden[ã, de evaluare a operei de artã. Dar,
mai ales a oferit un model pentru mul[i
discipoli care çi-au fãcut o carierã legatã de
patrimoniul cultural. Aceleaçi servicii le-a
fãcut la Institutul de Istoria Artei, unde
Profesorul Vasile Drãgu[ a cerut mai multã
exigen[ã, lucrãri fundamentale de
repertoriere çi catalogare, abordarea
modernã a investiga[iilor.
Spirit novator çi dispus dialogului,
Vasile Drãgu[ a perceput foarte bine
legãturile dintre patrimoniul tradi[ional çi
formele arhitecturale recente sau noi. A fost
astfel un adept al spargerii monopolismului
fundamentat exclusiv pe vechime. Pentru el,
arta çi arhitectura contemporanã s-au impus
ca un domeniu firesc, ceea ce l-a
determinat sã promoveze numeroçi artiçti
çi creatori de forme noi. Descoperim acum
cã pentru el, valoarea monumentelor çi cea
a operei de artã nu consta exclusiv în
vechimea acestora, ci çi în solu[iile, formele
çi calitatea demersului creator. În aceastã
direc[ie sunt de remarcat contribu[iile de
autor sau de coordonator atât la “Revista
Monumentelor Istorice“, cât çi la Revista
„Arta”.
Nu de pu[ine ori, vocea çi opinia sa s-
au fãcut auzite atunci când trebuia apãrat
un monument sau o anume expresie
etnograficã tradi[ionalã. Auzite çi ascultate,
mai mult: respectate!
Astfel, Vasile Drãgu[ a fost printre cei
care au stimulat crearea primului muzeu de
artã contemporanã – l-am numit pe cel de
la Gala[i - considerându-l ca pe o categoricã
necesitate.
În acest sens marile muzee
etnografice în aer liber din România îi
datoreazã lui Vasile Drãgu[ foarte mult, el
sprijinind dezvoltarea lor, ca o solu[ie de
recuperare a construc[iilor reprezentative
din mediul rural. Concep[ia în cauzã a dus
la salvarea unui fond valoros de arhitecturã
tradi[ionalã, care altfel s-ar fi pierdut în
condi[iile transformãrilor rapide çi gândirii
discriminatorii care le-au înso[it. Exemplele
de la Sighetu Marma[iei, Bujoreni - Vâlcea,
Goleçti, Negreçti-Oaç îl açeazã în rândul
vizionarilor dar çi al învã[a[ilor care au
promovat practici salvatoare.
Savant de bunã aducere aminte, prin
lucrãri de înaltã [inutã - unele chiar de
pionierat, Vezi Dicionarul monumentelor
istorice i de art – autor cu operã
rezistentã, dar çi coordonator de energii
intelectuale în elaborarea cercetãrii – Vezi
“Studii çi Cercetãri de Istoria Artei“ -
Vasile Drãgu[ rãmâne în memoria culturalã
a ultimului secol o categoricã referin[ã.
Repertoriul lucrãrilor sale ne aratã un spirit
preocupat de o mare varietate de subiecte:
de la mozaicuri çi picturi murale la
monumentele romanice çi gotice; de la
fresca medievalã la artiçti contemporani; de
la icoanele vechi, la pisanii çi inscrip[ii.
Mereu în cãutare, iscoditor çi de un
dinamism debordant, Vasile Drãgu[ a
parcurs çantierele arheologice çi cele de
restaurare într-un ritm caden[at de
interesele sale çtiin[ifice. A „citit” çi „recitit”
de nenumãrate ori un monument, nu a
ostenit în a participa la sesiunii çi colocvii –
el însuçi introducând în practica institu[iilor
pe care le-a condus obligativitatea
comunicãrii rezultatelor ca pe o practicã
obligatorie - nu s-a ferit de contraopinii çi
nici nu a rãspuns cu vehemen[ã celor ce i-
au atacat tezele. A fost çi în aceastã direc[ie
un model, personaj de un fin intelectualism,
în respectul opiniei celorlal[i.
Vasile Drãgu[ rãmâne deopotrivã çi
ca reformator al sistemului opera[ional
pentru componentele patrimoniului cultural.
Ideile pe care le-a promovat aici çi au
dovedit valabilitatea çi ne aratã o viziune
realistã conformã cu evolu[ia sistemului
european de cercetare çi protejare a
bunurilor culturale.
În România de acum, avem de a
recupera de la genera[ia lui Vasile Drãgu[,
ca çi de la ideile acestuia preocuparea de
a repozi[iona institu[iile de patrimoniu
cultural, consolidându-le çi asigurându-le
un loc de frunte în ierarhiile ocupa[ionale.
Astfel, cele pentru care a militat çi a lucrat
Vasile Drãgu[ se vor putea impune în
practicile culturale noi, iar imaginea çi rolul
sãu se contureazã ca acelea ale unui
spiritus rector al identitã[ii na[ionale çi de
stimulator al intereselor comunitare çi al
promovãrii valorilor.

Vasile Drãgu[, Joli - cum îi spuneau
alintându-l prietenii çi unii dintre cunoscu[ii
mai apropia[i - era o fire optimistã, dar
ponderatã çi un pasionat al artei medievale.
Era politicos çi scurt la vorbã, dar
devenea un conviv entuziast când discu[ia
avea drept obiect vestigiile trecutului
românesc.
Constatai cã este un cercetãtor
avizat în domeniu, prezentându-çi clar çi
metodic, pe un ton pledant pãrerile, opiniile
çi îndoielile, pentru a fi mai convingãtor.
L-am cunoscut mai îndeaproape din 1958
când, proaspãt absolvent al sec[iei de
Istoria çi teoria artei a Institutului de Arte
Plastice „N. Grigorescu” a fost repartizat pe
func[ia de inspector la Direc[ia Generalã a
Artelor din Ministerul Culturii, unde
deveneam colegi, eu având vechime de un
an.
În cadrul Direc[iei Artelor Plastice a
fost un inspector activ, ducându-çi
însãrcinãrile de serviciu la parametrii optimi,
drept care a fost propus sã înso[eascã o
expozi[ie de artã în Occident. Cadrele
au scormonit adânc în biografia lui çi drept
urmare a fost scos din minister çi dupã
pu[in timp, fiind un cadru capabil, a fost
angajat ca simplu salariat la Fondul
plastic. Nãpãstuit de soartã, ne-am întâlnit
mai des, discutând asupra artei feudale
româneçti. Dintotdeauna îmi solicita
informa[ii asupra unor monumente
religioase pe care eu le studiasem în
deplasãrile colectivului de Artã feudalã a
Institutului de Istoria Artei, unde lucram ca
cercetãtor cu jumãtate de normã.
Jinduia çi dorea sã lucreze în aceastã
institu[ie spre a se specializa în arta
feudalã.
Cât am lucrat împreunã în minister
cocheta mai mult cu arta contemporanã,
fiind prieten cu numeroçi colegi de la sec[ia
de picturã a Institutului, în special
Mãrginean, Blendea, Vasile Celmare.
Duminicile fãcea pe ghidul la ONT ca sã
aibã posibilitatea sã studieze monumente
istorice.
Când, în urma trecerii examenului
pentru ocuparea unui post de cercetãtor la
sec[ia de Artã feudalã a Institutului de
Istoria Artei, ministerul a refuzat sã-mi
aprobe transferul, l-am îndemnat sã încerce
sã ob[inã postul, eu dându-i o
recomandare.
A reuçit sã se încadreze, pânã la
urmã, pe post çi, din acel moment, Vasile
Drãgu[ çi-a concentrat toatã pasiunea spre
cercetarea artei feudale, dar preocupându-
se, totodatã, çi de arta contemporanã,
ajungând un condei prob çi în acest
domeniu.
Dacã am pomeni t despr e
începuturile neprielnice în biografia
profesionalã a lui Vasile Drãgu[ am fãcut-o
spre a arãta cã s-a zbãtut din greu pentru a
se împlini ca cercetãtor de elitã çi a cãpãta
prestigiul unei personalitã[i apreciate çi
ascultate în domeniul artei feudale.
Perseverent çi tenace, çi-a fixat
obiective de cercetare viabile, atât pe
termen scurt, cât çi de perspectivã. Pentru
îndeplinirea acestora, trebuie sã subliniez
cã avea o putere de muncã neobiçnuitã.
Patriot lucid, a început sã trateze teme
care sã dezvãluie trecutul patrimoniului
na[ional. Articolele sale bine documentate
au întâmpinat deseori re[ineri, amânãri, la
diverse nivele, dar pânã la urmã,
prezentarea cu obiectivitate a dus la
publicarea lor. Dorin[a lui era ca în viitor,
asamblate, sã prezinte coerent istoria artei
feudale româneçti de-a lungul secolelor XV-
XIX, ceea ce a reuçit.
În 1958, a ini[iat realizarea unui
dic[ionar de termeni folosi[i în arta
religioasã, ceea ce câ[iva ani mai târziu a çi
concretizat. În timpul elaborãrii, mi-a
sugerat, de mai multe ori sã lucrãm
împreunã dar eu, de fiecare datã, tot evaziv
i-am dat sã în[eleagã cã nu mã
intereseazã o atare muncã de anonimat.
Lucra scrupulos, conform unui plan
desfãçurat pe etape de la care nu se
abãtea. Conçtiincios, metodic realiza fiçe,
fotografia el însuçi çi nu ezita sã se
deplaseze la monumente pe orice vreme,
Amintiri despre Vasile Dr*gu7
Petre Oprea
cât de neprielnicã sau sã meargã noaptea
cu trenul fãrã a dormi, pentru a verifica un
amãnunt la o bisericã la care mai fusese de
nenumãrate ori înainte.
Rezultatul? O vastã bibliografie de
specialitate de referin[ã, într-o vreme când
al[i cercetãtori s-au mul[umit sã se
realizeze mai pu[in sau deloc, invocând cã
nu se pot exprima liber din cauza
opresiunilor ideologice.
Retipãrirea cãr[ilor lui Joli stã
mãrturie cã atunci când ai competen[ã în
specialitate, opreliçtile sunt zadarnice, pot
doar amâna rezultatele strãdaniei.
La biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Clineti, jud. Prahova. Foto arhiva personal Vasile
Drgu, 1982
În concluzie, [in sã subliniez cã
lucrãrile lui Vasile Drãgu[ contribuie încã
foarte mult la cunoaçterea patrimoniului
artistic din România çi rãmân un îndreptar
pentru cercetãtorii tineri din domeniul artei
feudale dar çi a artei moderne çi
contemporane, fiind un exemplu de muncã
çi dãruire.
Idealul lui de a prezenta cum se
cuvine arta feudalã în contextul european a
fost atins în cea mai mare parte çi rãmâne
cercetãtorilor tineri sã ducã mai departe
strãdania lui.
Omul de culturã adâncit în studiile çi
cercetãrile sale, cu privirea deasupra
mãrun[içurilor practice ale vie[ii çi ignorând
faptele aparent comune ale vie[ii de zi cu zi
este un model frecvent. Nu po[i cerceta çi
administra în acelaçi timp, deci nu meritã sã
încerci alãturarea celor douã direc[ii întrucât
ele se opun pânã la excludere. Aceastã
regul devenise aproape o axiomã în
domeniul umanistic; un adevãrat silitor pe
tãrâmul descifrãrii tainelor domeniului, ca çi
creatorul de artã nu putea cunoaçte
plicticoasele detalii administrative.
Pe de altã parte acei oameni mãrun[i,
sili[i sã se ocupe de gestionarea activitã[ilor
gospodãreçti ajunseserã la fireasca
concluzie cã sunt stãpânii unui domeniu în
care pot manevra cum doresc limitatele lor
resurse, cãci tot nu se cunoaçte ce fac çi
oricând pot invoca existen[a unor
misterioase dispozi[ii, ordine, legi care le
permit sã nu ac[ioneze, sau sã o facã, dar
aça cum ei o doresc.
Într-o institu[ie cu profil de învã[ãmânt
artistic, cu discipline de o mare varietate,
legate uneori doar prin inten[ia
fundamentalã – descoperirea çi realizarea
obiectivului expresiv – unde teoreticieni çi
practicieni sunt chema[i sã ofere experien[a
lor tinerei genera[ii în formare, cezura dintre
crea[ie, studiu, cercetare çi administrare s-a
accentuat major în anii postbelici. Au
contribuit la aceasta pe de o parte criteriile
de selec[ie a conducãtorilor (çefi de catedrã,
decani çi în cele din urmã rectori), între care
competen[a în administrarea domeniului nu
intra nici mãcar cu un punctaj minim, iar pe
de altã parte, men[inerea în func[ie a
aceluiaçi aparat administrativ, îmbãtrânit în
incompeten[a sa.
Aça s-a ajuns la situa[ia paradoxalã în
care un rector de prin anii '60 sã cearã
unicului bibliotecar angajat al Institutului de
Arte Plastice din Bucureçti, pentru a nu se
mai bârfi pe seama plecãrilor aceluia de la
serviciu, plecãri pe deplin motivate întrucât
se fãceau cu scopul achizi[ionãrii de
publica[ii: Wtii ce, ca s fie linite, mai bine
nu mai cumprai cri.
Tot astfel, mai recent un alt rector
accepta hotãrârile evident aberante ale
contabilului sau directorului administrativ,
sub amenin[area mereu repetatã deçi
nejustificatã: Dumneavoastr vei plti!
În acest context, în urma concursului
din toamna anului 1976, postul de rector a
fost ocupat de profesorul Vasile Drãgu[.
Reputa[ia îl precedase. La nivelul serviciilor
administrative se aflase deja cã nu poate fi
„dus” sau condus. Din prima çedin[ã în care
a anun[at: Eu cunosc administraie, am
lucrat i tiu atribuiile serviciilor. V rog,
pân la urmtoarea întâlnire s-mi
prezentai: activitatea, modul de organizare,
pr obl emel e speci f i ce ser vi ci ul ui ,
competenele colectivului, s-a impus un alt
raport de for[e, confirmat de altfel cu totul la
a doua întâlnire. Atunci stupoarea
determinatã de obligativitatea de a se lua în
discu[ie în termeni conceptuali o activitate
niciodatã abordatã în acest fel, l-a
determinat pe noul rector sã mã apeleze în
calitatea pe care o aveam atunci de çef al
Bibliotecii Institutului. Am purtat atunci o
discu[ie interesantã çi beneficã asupra
modului de organizare al bibliotecii,
sistemului de sistematizare a informa[iilor,
posibilitã[ilor de regãsire, modului de
selec[ie a achizi[iilor çi aça mai departe,
dialog care-i uimea pe colegii çefi de
compartimente administrative ca çi cum s-ar
fi vorbit o limbã necunoscutã. Era prima
Domnul rector Vasile Dr*gu7
Cezara Mucenic
La Sesiunea extraordinar a Adunrii Generale
ICCROM, 7-9 mai 1984. Foto arhiva personal
Vasile Drgu
de vedere juridic, angajarea solicitat?
Rãspunsul era de cele mai multe ori
mu[enia, venitã din incapacitatea de a
justifica refuzul. Si astfel nu mai dãdea
roade bãtrânul çi bunul principiu cine nu
muncete nu greete, formulã mult
liniçtitoare dar mult pãguboasã pentru
institu[ia în care era aplicat.
L i m p e z i m e a r a p o r t u r i l o r
administrative, cu efecte benefice asupra
activitã[ilor curente çi mai ales aprecierea
muncii de calitate a avut un efect pozitiv
asupra func[ionãrii Bibliotecii Institutului
„Nicolae Grigorescu”. Încã din anul I
studen[ii erau informa[i asupra fondului de
carte çi tipului de sistematizare a acestuia;
fondurile de achizi[ii pentru publica[ii erau
semnificative. În cadrul consiliului çtiin[ific al
Institutului, cadre didactice de prestigiu
contribuiau la stabilirea politicii acestui
sector integrându-l sistemul ui de
învã[ãmânt. Un moment de apogeu în
activitatea de atunci a Bibliotecii a fost
organizarea Simpozionului na[ional Rolul
tiinific al informaiilor stocate pe alt suport
decât hârtia (filme, diapozitive, discuri), la
care au participat reprezentan[i ai institu[iilor
ce de[ineau astfel de fonduri din toatã [ara.
Meritorie era çi atitudinea pe care o
insufla oamenilor de culturã din subordinea
sa, indiferent de profesiunea acestora
(func[ionari sau cadre didactice), aceea de
profesionist pe tãrâmul activitã[ii çtiin[ifice.
Aça cum altãdatã, la binecunoscutele micro-
sesiuni ale Direc[iei Monumentelor Istorice
îndemna tinerii sã participe cu comunicãri,
aça a fãcut-o çi în Institut, apreciind
preocuparea çtiin[ificã acolo unde o
identifica çi sus[inând-o. S-a micçorat astfel
distan[a falsã între diferitele sectoare de
activitate, realizându-se cã un bibliotecar
bun conteazã tot atât cât un profesor bun çi
cã valoarea umanã çi nivelul profesional
sînt cele care conteazã. Asupra carierei
mele aceastã atitudine a avut un impact
definitoriu. Deçi eram doar bibliotecar, am
avut parte de un acces excep[ional la
Arhivele municipiului Bucureçti în timpul
pregãtirii tezei de doctorat (cu un subiect
fãrã legãturã cu sfera biblioteconomiei),
doar datoritã cãlduroasei recomandãri
fãcute de domnul rector Vasile Drãgu[ cãtre
generalul Gall, directorul general al
datã când biblioteca devenea [inta
interesului çtiin[ific al conducerii Institutului
çi se detaça ca activitate de celelalte servicii
administrative atât prin atribu[iile ce îi erau
conferite cât çi prin specializarea
bibliotecarilor acelei epoci. A fost de altfel,
ultima çedin[ã comunã a bibliotecii cu restul
administra[iei. De atunci, deçi titulatura de
cadru didactic ajuttor, recâçtigatã de
curând de cãtre bibliotecarii din învã[ãmânt
nu fusese încã acordatã, biblioteca
Institutului a devenit o extensie a catedrelor.
Asta nu însemna cã încetaserã raidurile
disciplinatoare çi criticile mai mult sau mai
pu[in voalate ale altor çefi de serviciu
administrativ îndreptate în special spre
eternul subiect al orei de venire la program.
Am vzut destui oameni venind la 8 i
plecând la 4 fr a face nimic în acest
interval. Mie s-mi comunicai ce activitate
este nesatisfctoare, care dintre obligaiile
serviciului nu a fost realizat. Drept care în
mod constant, în analiza muncii zonei
auxiliare çtiin[ifice çi a celei administrative,
biblioteca a fost men[ionatã favorabil.
Dar, trebuie sã precizez, nu era uçor
sã colaborezi cu domnul rector Vasile
Drãgu[. Prins în multiple activitã[i: cadru
didactic, membru activ al unor prestigioase
institu[ii interna[ionale, cercetãtor cu
participare la evenimente çtiin[ifice, autor de
cãr[i çi articole îçi drãmuia cu rigurozitate
timpul çi refuza sã-l piardã cu mãrun[içuri.
Uneori, pentru a-l aborda în rezolvarea unei
probleme, trebuia sã te înarmezi cu multã,
foarte multã rãbdare, sã faci anticamerã cu
stãruin[ã, nu pentru cã voia sã-çi arate
puterea ci doar pentru cã, efectiv era
ocupat. Dar rãbdarea era întotdeauna
rãsplãtitã. Odatã abordat, fiindu-i explicatã
clar dolean[a, solu[ia venea rapid, clar,
precis.
Ipostaza aceasta de conducãtor care
îçi exercitã cu deplinã cunoçtin[ã de cauzã
autoritatea devenea çi mai pregnantã atunci
când era pus în situa[ia de a media între
çefii mai multor servicii administrative.
Formula sa, imbatabilã de altfel, era
solicitarea celor care refuzau unui coleg o
cerere din sfera lor de competen[ã, deci
solicitarea de a-çi exprima punctul lor de
vedere strict profesional: Domnule jurist-
consult, de ce nu se poate face, din punct
Arhivelor Statului. Se dovedea astfel cã
planurile se pot suprapune fãrã a se
confunda. Cã a te ocupa bine çi eficient de
administra[ie nu exclude capacitatea de a fi
om de çtiin[ã, în timp ce excelen[a çtiin[ificã
nu te face un bun administrator.
Timp de opt ani, activitatea Institutului
de arte plastice ”Nicolae Grigorescu”, deci
implicit a serviciilor sale, a stat sub semnul
Vasile Drãgu[. Au fost ani grei, înnegura[i de
cutremurul din 1977, când 80% dintre
clãdirile institu[iei au fost afectate, au fost
anii în care rectorul trebuia sã se ocupe de
barba çi de mustã[ile studen[ilor -
incompatibile cu statutul de student
comunist - ani în care au dispãrut cu totul
achizi[iile de carte strãinã din totalã lipsã de
valutã, când orice întâlnire cu un cetã[ean
strãin trebuia raportatã organelor iar cine nu
era cu partidul era împotriva lui.
În aceste condi[ii, rectorul Vasile
Drãgu[ a ob[inut, datoritã prestigiului
personal, douã dona[ii de carte de artã din
Italia çi Republica Federalã Germania, a
cãror valoare întrecea cu mult ceea ce s-ar
fi putut ob[ine prin achizi[ia curentã. Noile
achizi[ii au prilejuit, ca într-o societate
normalã, organizarea unor expozi[ii cu
participare diplomaticã la cel mai înalt nivel.
Tot ca un semn al normalitã[ii, rectorul
Drãgu[ a mijlocit participarea personalului
din bibliotecile reunite ale institutelor de arte
plastice çi de istoria artei sã participe, în
timpul serviciului, la un curs de învã[are a
limbii germane la Goethe Institut, în
condi[iile în care astfel de perfec[ionãri erau
vãzute ca subversive.
Cei opt ani de rectorat Vasile Drãgu[
la Institutul de arte plastice “Nicolae
Grigorescu” din Bucureçti au reprezentat o
Multã triste[e sã açterni pe hârtie
gânduri despre un prieten, în loc sã ridici
receptorul, spre a-i forma numãrul telefonic!
Nu ne vedeam din cale afarã de des,
solicitat cum era de multiplele activitã[i care-
i luminau existen[a, dându-i senza[ia, cu
totul realã, de atletism intelectual çi fizic.
Profesor, cu grija forma[iei studen[ilor sãi,
apoi cu aceea a destinului lor profesional,
dupã ce ieçeau de sub pulpana Institutului,
implicit a sa; cercetãtor, în permanentã
documentare, lacom pânã la insa[ietate de
sinteze, ca unul care, ca sã-çi cunoascã mai
bine arta na[ionalã studiase arta tuturor
continentelor; istoric, rece în cãutarea
argumentelor, fierbinte în sus[inerea
concluziilor; administrator, cum s-ar zice, cu
grãmada de chei la brâu, întorcând pe
amândouã fe[ele banul, cãci era al
societã[ii; artist, cãci crea[ia sa cumpãnea
spiritualitatea unui popor prin ceea ce
acesta izbutise mai înalt întru frumos,
armonie çi echilibru, Joli fãcea parte dintre
semenii care te privesc drept în ochi. Un om
de ac[iune: fiecare monument istoric
restaurant prin grija sa, salvat de la ruinã,
era un triumf personal, pe care mi-l vestea
cu jubila[ie de muçchetar, dupã cum çi
amãrãciunea îi era mare când avizul sãu nu
operase.
Scria cu voluptoasã tenacitate çi
fireascã împrospãtare, invidiind geometriile
delirului din stãpânirea poe[ilor, dar nu
peste mãsurã, fiindcã el însuçi çtia cã este
un poet al simetriilor çi al frumuse[ilor
exacte, mai ascunse câteodatã decât
delirul. Fie cã a scris despre pictorul
Luchian, despre pictorul Dãrãscu, fie cã a
realizat istorii ale artei medievale româneçti,
fie cã, drume[ind, ca expert interna[ional în
restaurãri, prin pietriçurile Saharei, a
descoperit jalea frescelor din Tassili, spãlate
spre a fi fotografiate çi apoi lãsate paraginii
în noua lor gingãçie, din toate izbucnea
devotamentul celui ce se pusese
necondi[ionat în serviciul unei cauze, de
cum ieçise de pe bãncile liceului. Func[iile
Vasile Dr*gu7, camaradul de la colegiul „Sf. Sava” <i prietenul de-o via7*
1
Barbu Cioculescu
înalte pe care le-a ocupat au fost pentru
dânsul reflexul unor çi mai grele rãspunderi,
iar acestora le-a fãcut fa[ã cu poftã, fãrã
preget. Cine, având ceva de spus çi de
fãcut, a avut parte de o existen[ã fãrã
adversitã[i çi ciocniri? Joli avea în ochi
sclipirile dure ale luptãtorului, iar în grai
replica scurtã – fãrã replicã. Tip
napoleonian? Dacã-i acordãm prototipului
farmecul omenesc, umorul çi omenia lui Joli
– da! Da, de asemenea, dacã [inem seama
de democratismul profund al firii acestui om
de elitã!
Aça spun nevolnicii memorialiçti: “Sã
fi pus pe hârtie cele ce mi le-a spus în
cutare çi cutare împrejurare, despre isihaçti,
despre epoca lui Matei Basarab, despre
baroc, ce document v-aç înfã[iça acum!”.
Neuitate, acele conversa[ii pretind vocea,
tãcerile, schimbul de arme, râsul çi tonul
mai ridicat ori mai pierdut, cer documentul
complet, pe care tehnica nu ni-l pune la
îndemânã çi nici nu ni-l va pune. Ne
întindeam curse în conversa[ie, ca lupii
tineri, çi ca bãtrâne vulpi, mai pe urmã, ne
întindeam pun[i, iar când mã credeam mai
çiret, a-l fi determinat sã se “producã”, Joli
întorcea foaia, îmi trecea serviciul. Din acest
exerci[iu rezulta o extraordinarã relaxare, pe
care o sim[eam reciprocã. Ne treceam
cunoçtin[ele: în casa lui am întâlnit
inteligen[e de seamã, în mai multe domenii
ale çtiin[elor, la mine l-a cunoscut pe poetul
Constant Tonegaru, cu peste patruzeci de
ani în urmã…
În fapt, ne-au pus la un loc în clasa a
patra a Colegiului Na[ional Sfântul Sava, în
anii rãzboiului, un potop de ani, un noian de
file. În acel an i-a pus lui Vasile Drãgu[
porecla Joli profesorul nostru de francezã,
un hâtru care prefera sã ne dea el porecle
decât sã-i dãm noi lui, încât a rãmas cu
numele semnat pe tezele noastre: Eugen
Ionescu. Joli însemna traducerea literarã a
numelui sãu de oltean de prin pãr[ile
Craiovei çi a marcat una din loviturile fericite
ale profesorului care sãlta printre bãnci,
1
Textul, publicat în noiembrie 1987 în “Via[a Româneascã”, ne-a fost pus la dispozi[ie de cãtre autor.
vorbindu-ne despre François Villon, nu
numai pentru cã porecla a prins, ceea ce
se putea întâmpla çi cu alta, ci fiindcã
rãspundea unui “ce” mai adânc. Frumos nu
era colegul nostru, în uniforma-i de postav -
era intern çi bursier - çi cu figura de pe
atunci maturã dupã cum nici noi ceçtilan[i
nu eram, la vârsta ingratã a tuleielor. Dar
personalitatea lui Joli avea ceva colocvial,
comunicativ, scormonitor, o pregnan[ã de
soiul mirodeniilor, iar fizionomia, acea
mobilitate ce scãpãra simpatie, prin
inteligen[ã, participare, comprehensiune.
Si-a iubit cu fanatism çcoala, aceea care
lasã celor mai mul[i amintiri amestecate de
constrângeri çi par[iale succese. Mândria
çcolii prin care trecuse îl însufle[ea de parcã
ar fi absolvit cel mai aristocratic colegiu din
insula Colegiilor. În acest cult ne-a atras pe
to[i foçtii “saviçti”, convinçi cum suntem cã
am stat pe bãncile unei çcoli în care se
învã[a carte çi se forjau caractere.
Astfel, Joli ne aducea în fiecare an,
pe mai sus-numitele bãnci sau în jurul
mesei agapiale, tot el luase ini[iativa ca
studen[ii Institutului pe care îl pãstorea sã
împodobeascã pere[ii holului liceului care
dupã ce purtase numele unui sfânt purta
acum numele unui martir, cu o vastã frescã,
a cãrturarilor de sorginte savistã, de-a
lungul vremurilor. Pe coloni[a cu numele
executan[ilor s-a trecut çi pe sine, ctitor, çi
bine a fãcut, odatã ce astfel, numele sãu e
tot timpul în inima çcolii pe care o [inea la
inimã.
La 40 de ani de la absolvirea liceului
(termenul sunã cumva penal!), bãie[ii au
scãpat cu desãvârçire de aspectul hirsut çi
aratã cu mult mai respectabil decât
cvadragenarii pe care, pe atunci, îi
consideram sãrmane epave! Açeza[i în
bãnci cam scunde, ei se bâlbâie la
întrebãrile absolut binevoitoare ale
profesorului longeviv de la catedrã – Edgar
Papu, Serban Cioculescu, Ion Zamfirescu.
Pe un scaun lateral stã Joli, strigând
catalogul – unii absen[i sunt tare departe,
al[ii nu mai sînt de loc – fãcând legãtura
între catedrã çi clasã. E posesorul
catalogului, monitorul nostru, pe întreaga
diminea[ã de 5 decembrie. Pãstreazã
liniçtea unei clase zumzãitoare, ba chiar
ni[el insolente, lãmureçte profesoral despre
starea clasei.
Ne vom revedea în 1988 ? Iar dacã o
vom face, nu ne vom mai prãbuçi în regatul
regretelor? Duhul pãmântului a plecat dintre
noi, çcoala care ne recunoaçte printr-însul
ne va deschide numai pe jumãtate por[ile…
Pierderea unui prieten e prilejul cel
mai potrivit al înstrãinãrii de tine însu[i. A nu
te mai vedea în ochii lui, a nu-[i mai auzi
numele din gura sa, a [i se rãpi siguran[a cã
orice nãpastã te-ar ajunge, undeva fiin[eazã
conçtiin[a fraternã cãreia vei putea sã-i ceri
consonan[a, iatã tot atâtea trepte
coborâtoare în beznã! Joli nu credea în
ravagiile timpului, pe care îl considera o
categorie istoricã, nici în încãpã[ânarea
bolii. Cea din urmã, maladia s-a înfã[içat
deosebit de pregãtitã, pânã la ultimul
amãnunt. Joli se afla la Roma când a sim[it
întâia oarã aripa mor[ii. Se alarmase, la
gândul de a-çi da suflarea printre strãini.
Refãcut, cu convingerea deplinei vindecãri,
mai întâi a cãlãtorit la Roma, nu numai
fiindcã iubea cu patimã cetatea, ci çi ca sã
certifice izbânda destinului. În rãstimpul
Fig. 1. În timpul unei conferine la Muzeul de Art
Medieval de la Palatul Mogooaia. Foto arhiva
personal Vasile Drgu, 1976
bolii, scrisese o carte. De abia pus pe
picioare, invita acasã studen[ii, ca sã le [inã
cursurile, schi[a planul unei noi cãr[i. Nu
proceda astfel din eroism, fa[a de care era,
poate, sceptic, ci din necesitatea muncii
vãzutã ca o libertate. Reçuta l-a uimit, nici
n-a crezut cã e o recãdere – dacã cumva
teatrul pe care ni l-a jucat a fost mai autentic
decât cel pe care i-l jucam noi. Oricum,
ultima diminea[ã l-a gãsit scriind, fãurind
proiecte.
Nu-i voi mai cerceta frumoasa lui
locuin[ã, ornatã cu icoane pe sticlã,
înzestratã cu una din cele mai notabile
biblioteci, luminatã de tapiseria fãcutã de
so[ia sa, Gabriela, de care tapiserie se arãta
atât de mândru, de parcã ar fi fost opera lui.
Nu-l voi mai întâmpina acasã la mine unde,
ultima datã, l-am fotografiat stând de vorbã
cu pãrintele meu. Mari umbre întunecate,
deasupra celor douã capete indicau, pe
poze, reaua açezare a luminilor, iar chipul
lui Joli era palid çi încercãnat, încât m-am
întrebat dacã nu cumva e surmenat. În
timpul bolii, i-am învederat, ca pe o
încurajare, cã avem obliga[ia sã onorãm çi
cea de-a cincizecea aniversare a absolvirii
liceului çi observa[ia l-a încântat.
Pe catafalc, trupul împu[inat înecat în
coroane, pãrãsit sieçi, ne-a fãcut sã
în[elegem, în cazul în care n-o çtiam
dinainte, ce imensã çi luminoasã energie îl
punea în ac[iune pe când duhul nu se
desprinsese – çi câtã dragoste.
Foarte de timpuriu, încã de la
începutul studiilor, Vasile Drãgu[ s-a dovedit
a fi un cercetãtor de excep[ie, înzestrat cu o
mare capacitate de a pãtrunde în domeniul
istoriei artelor, al monumentelor dar çi cu
deschidere spre crea[ia artisticã a
contemporanilor sãi. Am avut prilejul de a fi
alãturi de el, încã din anii '57 atunci când
starea de conservare a numeroase
monumente se afla într-un semnificativ
proces de deteriorare. Ne aflam la pu[ini ani
de la sfârçitul celui de-al doilea rãzboi
mondial çi în plin proces de instalare a
noului regim. În aceastã atmosferã grea çi
apãsãtoare din toate punctele de vedere,
lipsuri de tot felul çi multã sãrãcie, aveam
sã-l cunosc mai bine pe Vasile Drãgu[. Un
tânãr vioi, înflãcãrat de dorin[a de a
cunoaçte în realitatea lor zonele istorice çi
folclorice ale [ãrii, drume[ind o bunã parte
din an pe la acestea. Stia sã citeascã
mesajul obiectului de artã, fie cã era vorba
de un mare ansamblu arhitectonic, fie cã
era vorba despre o frumoasã casã
[ãrãneascã, de pictura unei biserici, de o
icoanã din secolul al XV-lea sau de un
obiect de artã popularã, de o scoar[ã
[ãrãneascã, sau de o nu mai pu[in expresivã
ceramicã de Horezu.
Si astfel, la Tismana, pe când întregul
ansamblu era supus unor ample lucrãri de
restaurare, am avut, cu prietenul meu,
Vasile Drãgu[ un dialog pe care îl consider
semnificativ çi azi în definirea portretului sãu
de intelectual bine cultivat, de bun
cunoscãtor al istoriei çi al artei. Privind un
detaliu dintr-o frescã distrusã par[ial dar în
care se putea citi cu claritate valoarea ei
esteticã çi exteriorizând un firesc sentiment
de bucurie el mã întrebã: Ce zici Costic, îi
place? Privete ce expresie are acest
detaliu i cât rafinament coloristic! (era un
detaliu din portretul unui sfânt). Da, i-am
rspuns. Ai observat bine, pictura are stil,
meterul a fost un zugrav desvârit. Iar el
a continuat sã-mi îmbogã[eascã sufletul cu
un noian de date despre monument, despre
meçterii zidari, zugravi sau cãlugãri, çtiute
mai bine de el din documente çi cãr[i. În
asemenea situa[ii, în care dialogam în
prezen[a operei de artã, aveam sã descopãr
noi çi nebãnuite laturi ale personalitã[ii sale,
patriot incontestabil, de o vastã culturã, ce
învã[ase mult de la celebri sãi înaintaçi,
Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, I.D.
Stefãnescu çi Horia Teodoru. El a sus[inut,
cu argumentele çtiin[ei, politica de
conservare çi pãstrare a monumentelor în
autenticitatea lor fireascã çi niciodatã
umbrite de interven[ia unor restaurãri
nefaste.
În perioada anilor '50 -'70, ne aflam
într-o accentuatã lipsã de restauratori
specializa[i pentru picturã. Se cãutau solu[ii
eficiente çi în concordan[ã cu ceea ce se
practica în domeniul restaurãrii de picturã
M*rturii despre Vasile Dr*gu7
Constantin Blendea
Fig. 2. Biserica bolniei Coziei. Pictura mural a
fost restaurat în 1969 de ctre Constantin
Blendea, la îndemnul i îndrumarea lui Vasile
Drgu. Foto Vasile Drgu, Fototeca I.N.M.I.,
fond DMI, 1961
muralã în vestul Europei, cu precãdere în
Italia. La propunerea lui Vasile Drãgu[, în
anul 1969 se organizeazã un çantier la
Bolni[a Coziei, pe care l-am condus
nemijlocit çi unde, la îndemnul lui, am
încercat o restaurare decentã a picturii
originale, intervenind, mai degrabã, în
sensul conservãrii çi nu al refacerii zonelor
distruse par[ial, în scurgerea timpului.
Acolo, pe çantier, în prezen[a a numeroçi
specialiçti români çi strãini, istorici, arhitec[i,
restauratori, bine cunoscu[ii profesori Paolo
çi Laura Mora au [inut sã sublinieze atât
valoarea conceptului de restaurare cât çi
fine[ea tehnicã a interven[iilor, sugerând tot
odatã, extinderea metodei de restaurare.
În vara anului urmãtor, în perioada
unor cursuri de specializare la Roma çi
Sermoneta, unde mã aflam împreunã cu
colegul Cristian Moisescu, l-am întâlnit pe
Vasile Drãgu[, venit acolo în calitate de
membru al comitetului de conducere al
I.C.O.M.O.S. Cu acest prilej, aveam sã
constat de câtã considera[ie se bucura el în
compania unei elite intelectuale de nivel
interna[ional. Datoritã acestei recunoaçteri,
el a reuçit sã trezeascã un interes major
pentru cunoaçterea culturii çi artei
româneçti, pentru protejarea çi conservarea
ei aça cum se cuvine. Organizarea în
acelaçi an a unui çantier de restaurare la
biserica mãnãstirii Humor, cu participarea
unor specialiçti din afara [ãrii çi a numeroçi
tineri din [arã, abia ieçi[i din atelierele
institutului de artã, avea sã confirme
necesitatea dezvoltãrii unei çcoli de
restaurare puternice, capabilã sã preia
întreaga problematicã referitoare la
conservarea çi restaurarea picturilor murale
existente în mai toate marile çi micile ctitorii
din [arã.
Pe tot parcursul vie[ii sale, profesorul
Vasile Drãgu[ a încurajat activitatea
nemijlocitã a tinerilor specialiçti pe
çantierele de restaurare; datoritã acestui
mod de a vedea cerin[ele domeniului, avem
Fig. 1. Vasile Drgu, Cevat Erder i Jukka Jokilehto, pe un antier de restaurare din Roma cu
ocazia Sesiunii Adunrii Generale ICCROM, 7-9 mai 1984. Foto arhiva personal Vasile Drgu
astãzi un valoros grup de restauratori,
înzestra[i cu o bunã cunoaçtere nu numai a
tehnologiilor complexe ci çi posesori ai unor
concepte çtiin[ifice privind interven[iile
asupra operei de artã.
În condi[ii grele, el a continuat sã
sus[inã çi sã promoveze realizarea unor
interven[ii de urgen[ã la monumentele
expuse inevitabil distrugerii. Au fost însã çi
situa[ii în care vocea de revoltã a
profesorului Drãgu[ nu a mai fost auzitã,
asemenea multor voci care cereau cu
insisten[ã oprirea campaniei distructive
îndreptate dramati c asupra unor
monumente çi întregi ansambluri civice.
Rememorând cu luciditate acele
vremuri nefaste, în care Vasile Drãgu[ a
continuat sã lupte împotriva abuzurilor de
tot felul, printr-o politicã neîndoielnicã de
sus[inere a activitã[ii pe çantierele de
restaurare - nu pu[ine la vremea aceea -
îmi vin în minte mii de metri pãtra[i de veche
picturã bisericeascã restauratã corect de
mâini iscusite, ale unor profesioniçti mai
mult sau mai pu[in cunoscu[i. L-am înso[it la
acea vreme, în cadrul unor comisii, pe
Vasile Drãgu[ la Horezu çi Cozia, la
Polovragi çi Tismana, la Târgoviçte çi
Curtea de Argeç, la Densuç çi Râme[ çi
enumerarea ar putea continua, cãci pe
harta çantierelor desfãçurate în timp de
câteva decenii se înscrie, central, efigia lui
Vasile Drãgu[, mai pu[in umbritã de
atmosfera grea a acelor vremuri.
Personalitate complexã, profesor çi
rector al Institutului de artã “Nicolae
Grigorescu”, umanist recunoscut, critic de
artã incisiv, Vasile Drãgu[ a reuçit, prin
expresivitatea cursurilor lui sã deschidã în
conçtiin[a studen[ilor o fereastrã luminoasã,
ori entatã obsesi v spre cercetare,
cunoaçtere çi adevãr. Ca rector, Vasile
Drãgu[ a sus[inut çi încurajat dezvoltarea
çcolii superioare de artã, un loc aparte în
acest cadru fiind acordat sec[iei de artã
monumentalã-restaurare, ai cãrei absolven[i
erau solicita[i imperios sã se implice în
procesul na[ional de restaurare.
Îmi amintesc cu plãcere de nivelul
profesional de excep[ie la care se purtau
discu[iile pe marginea lucrãrilor realizate de
studen[i çi de rolul de dirijor pe care îl
exercita profesorul Drãgu[ în acest focar al
formãrii artistice.
El çi-a construit întreaga sa operã
istoricã çi criticã precum construc[ia unui
cerc în jurul razei sale în care punctul
central era setea lui de cunoaçtere çi iubirea
închinatã culturii [ãrii sale. A scris mult, cu
discernãmântul celui care cunoaçte, a scris
remarcabile monografii despre artiçti intra[i
de multã vreme în conçtiin[a noastrã, Stefan
Luchian, Nicolae Dãrãscu, Catul Bogdan çi
numeroase scrieri dedicate unor artiçti din
genera[ia sa, cãrora cu grandoare çi
generozitate le trecuse pragul atelierului.
Este de datoria celor care l-am
cunoscut çi care ne-am bucurat de
aprecierea çi prietenia lui, a celor care l-am
înso[it în momentele de izbândã ale vie[ii lui
ca çi în cele a unor nereuçite în lupta sa
pentru salvarea patrimoniului na[ional, sã nu
lãsãm ca timpul sã açtearnã pe imaginea lui
umbrele reci ale uitãrii, pentru cã Vasile
Drãgu[ trãieçte în conçtiin[a noastrã prin
faptele çi cãr[ile sale.
Cu cât înaintãm în vârstã, ni se rãresc
rândurile. Am trãit printre mul[i oameni, i-am
cunoscut, i-am respectat, dar atât de mul[i
dintre ei au trecut prea devreme dincolo.
Profesorul Vasile Drãgu[ - "Joli" cum îi
spuneau cei apropia[i, ne-a pãrãsit la numai 59
de ani, la 1 noiembrie 1987, cu doi ani înainte
sã vinã acel decembrie 1989, al speran[elor çi
al neîmplinirilor noastre.
Nãscut în Cetatea Bãniei, la Craiova, la
9 ianuarie 1928, Vasile Drãgu[ a urmat studii
strãlucite çi a devenit cu fiecare an al vie[ii sale
un cercetãtor pasionat în cunoaçterea
patrimoniului artistic çi arhitectural.
Fiin[a sa de o generozitate, discre[ie çi
modestie rarã gãzduia marea sa personalitate
de aleasã erudi[ie, închinatã dragostei sale
pentru istoria, arta çi monumentele României.
În anii aceia negri prin care am trecut, în
anii de comunism çi dictaturã, Vasile Drãgu[
rãspândea prin prezen[a sa lumina rarã a
omului inteligent, moral çi vertical, pe care
doreai sã-l cunoçti çi sã [i-l apropii. Aça l-am
cunoscut çi eu prin 1975. Mi-a acordat
prietenia sa din primul moment, amintire care-
mi este foarte dragã. El a considerat cã
acuarelele mele vor reprezenta în viitor
adevãrate documente ale Bucureçtiului çi ale
României acestei perioade istorice.
Mai târziu eu, fiind promovat arhitect çef
al unui important colectiv de proiectan[i din
Institutul "Proiect Bucureçti" çi rãspunzând de
zona Lipscanilor, i-am cerut adesea sfatul
privind modul în care puteam sã abordãm
oficial salvarea de la distrugere a zonei
centrului istoric al Bucureçtilor, din
perimetrul Lipscani - Bãrã[ie - Sf. Gheorghe.
Dupã cum se çtie, cutremurul din 1977 a
dãrâmat çi a çubrezit multe clãdiri vechi ale
capitalei, iar Lipscanii au fost o victimã de
amploare a calamitã[ii. De atunci au rãmas
cele 14 terenuri libere transformate pânã azi
în maidane sau parcaje improvizate. Toate
machetele çi plançele prezentate lui
Ceauçescu timp de mai mul[i ani, n-au avut
nici un rezultat. Acum centrul istoric al
Bucureçtiului este practic abandonat –
rarele interven[ii, modernizãri çi repara[ii nu-
i schimbã aspectul pãrãginit çi nici calitatea
ocupan[ilor.
Pe mãsurã ce am înaintat în vârstã,
sarcinile mele profesionale çi-au lãrgit
perimetrul. Alãturi de clãdiri çi ansambluri
noi, de care rãspundeam, mã loveam tot
mai intens de conflictul pe care noul centru
civic ini[iat de dictator îl provoca fa[ã de
patrimoniul arhitectural, fa[ã de cartierele çi
strãzile vechi ale Bucureçtiului, amenin[ate
cu demolarea.
Cei tineri nu çtiu, iar cei ce au fost çi
atunci çi acum complici indiferen[i la ce se
întâmpla în România, çi mai ales în
Bucureçti n-au t rãi t dramati smul
frãmântãrilor prin care trecea un numãr
restrâns de oameni verticali. Aceçtia
încercau sã-çi exprime cu disperare, prin
toate mijloacele, punctele de vedere corecte
împotriva tãvãlugului indica[iilor lui
Ceauçescu, urmãrite cu strãçnicie de
slujitorii sãi devota[i.
Profesorul Vasile Drãgu[ a fost unul
dintre stâlpii rezisten[ei spirituale çi morale
ai intelectualitã[ii româneçti, iar sutele sale
de articole, studii, luãri de pozi[ie, îi
onoreazã memoria.
La 2 decembrie 1984 o çtire
cutremurãtoare s-a rãspândit în lumea
arhitec[ilor çi a pãstrãtorilor monumentelor
[ãrii. Ceauçescu hotãrâse demolarea
mãnãstirii Vãcãreçti.
Pe 4 decembrie 1984, am primit
Fig. 1. Vasile Drgu la Curtea Ars. Foto arhiva
personal Vasile Drgu, 1981
În memoria profesorului Vasile Dr*gu7
Gheorghe Leahu
personal de la Primãria Generalã a capitalei
sarcina de a concepe proiectul unui nou
palat de justi[ie, al unui nou tribunal, ce
urma sã fie amplasat pe locul strãlucitei
ctitorii a lui Nicolae Mavrocordat –
Mãnãstirea Vãcãreçti.
Atunci, disperat în fa[a aflãrii acestei
crime puse la cale de dictator, am contactat
în tainã, telefonic, apoi prin întâlniri discrete
la ei acasã sau în maçina mea, o seamã de
mari personalitã[i ale culturii noastre: pe
profesorul emerit Grigore Ionescu (fostul
meu dascãl la Arhitecturã) çi pe profesorii
Dinu Giurescu, Rãzvan Theodorescu çi
Vasile Drãgu[.
Pe 5 decembrie 1984, mã primeçte la
el acasã profesorul Vasile Drãgu[ de care
mã leagã o aleasã prietenie. Trecem în
revistã ore în çir duritatea prin care
dictatorul çi slujitorii sãi au pus la cale
distrugerea Mãnãstirii Vãcãreçti. Profesorul
Vasile Drãgu[ mi-a înmânat atunci douã
exemplare dintr-o broçurã editatã în 1974
de Institutul de Studii Balcanice din Salonic
(Grecia) în care era inclus çi un amplu
referat al sãu, privind valoarea de
patrimoniu a Mãnãstirii Vãcãreçti. Si acest
material, aparent subversiv în acel moment,
mi-a folosit la argumentarea demersurilor
insistente pe care le-am fãcut ulterior, timp
de doi ani, la toate nivelurile, pentru
salvarea de la demolare a strãlucitului
complex domnesc çi mãnãstiresc.
Între 1984 çi 1986, împreunã cu
colectivul de arhitec[i cu demnitate
profesionalã çi moralã pe care l-am condus,
am întârziat cât a fost posibil - prin
interven[ii, memorii, machete çi studii -
demolarea monumentului.
Cu toate demersurile fãcute, pe 15
decembrie 1986 ultimele ziduri au fost rase
de pe fa[a pãmântului.
Profesorul Vasile Drãgu[ çi al[i câ[iva
oameni de culturã, pe care-i numeri pe
degetele de la o singurã mânã, încercaserã
çi ei, prin proteste curajoase adresate
conducãtorilor comuniçti sã salveze de la
demolare Mãnãstirile Vãcãreçti çi Mihai
Vodã.
În albumul pe care l-am editat în 1997
intitulat "Distrugerea Mãnãstirii Vãcãreçti" am
descris în detaliu demersurile fãcute.
Între 1986 çi 1989 am fost cooptat
membru în Comisia Na[ionalã a Monumentelor
Istorice din Ministerul Culturii. Atunci çi acolo
am cunoscut direct limpezimea çi probitatea
profesionalã a pozi[iilor pe care regretatul
profesor Vasile Drãgu[ le avea în fa[a
fãrãdelegilor comuniste.
Un alt moment important al vie[ii mele
legat de memoria profesorului Vasile Drãgu[ a
fost cã, în 1987, el mi-a redactat într-un gest de
prietenie, prefa[a la primul meu album închinat
Bucureçtiului, cu 100 de acuarele reproduse
color sub titlul "Bucureçti, arhitecturã çi
culoare".
Între timp, la 1 noiembrie 1987 Vasile
Drãgu[ a trecut în nefiin[ã.
În 1988, albumul prefa[at de profesorul
Vasile Drãgu[ a fost tipãrit, într-un tiraj de 3500
de exemplare la "Casa Scânteii". Printr-un act
de vigilen[ã stupidã, deçi fusese aprobatã
pentru tipãrire çi tipãritã integral, cartea a fost
interzisã de la difuzare. Se descoperise cã
autorul, Gheorghe Leahu, arhitect de profesie,
n-a scris în anul de vârf al demolãrilor -1988 -
nici un cuvânt de laudã pentru Nicolae
Ceauçescu, marele arhitect, ctitor sau
"cârmaciul" cum îl adula atunci un actual
senator.
Acest prim album al meu a provocat un
scandal în lumea editorilor, a fost dat la topit cu
întregul sãu tiraj, iar directorul editurii a fost
sanc[ionat. Muncitorii tipografi au subtilizat
câteva exemplare çi astfel am primit çi eu un
exemplar - martor.
*
La cei 71 de ani pe care-i port acum pe
umeri, am învã[at cã verticalitatea, cinstea,
moralitatea çi consecven[a în opinii çi atitudini,
sunt calitã[i principale ale oamenilor superiori.
Profesorul Vasile Drãgu[ a fost unul dintre
aceçti oameni çi mã simt onorat sã-i cinstesc
memoria, cu aceste câteva gânduri.

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!
10 decembrie 2003
În ultimele luni de via[ã, cu pu[in timp
înainte de a fi rãpus de boala necru[ãtoare
care, ca orice pacoste, se abãtuse subit çi
inexorabil asupra sa, profesorului Vasile
Drãgu[ i s-a dãruit rãgazul de a opera o
schimbare de propor[ii a punctului sãu de
vedere privind originea çi motiva[ia
misteriosului program iconografic al
bisericilor din nordul Moldovei. Faptul ni se
pare ieçit din comun, mai ales dacã luãm în
considerare locul deosebit pe care îl ocupã
aceastã temã în contextul operei reputatului
medievist. Textul la care ne referim are
aspectul unui studiu iconografic elaborat
parcã în regim de urgen[ã, cu sufletul la
gurã, aproape telegrafiat cititorului, a cãrui
concep[ i e metodol ogi cã deopotri vã
inauguralã çi recapitulativã îl recomandã de
acum înainte drept veritabil testament çtiin[ific
al autorului. Prin redactarea acestei teze
finale, Vasile Drãgu[ dovedeçte nu numai
curajul exemplar – çi sã nu ne ferim sã o
spunem, singular – de a renun[a, fie çi în al
doisprezecelea ceas, la o opinie çtiin[ificã a
cãrei acreditare çtiin[ificã îl costase o via[ã de
om ci, în primul rând, acea probitate rarã
care, în numele adevãrului, l-a determinat sã
execute o surprinzãtoare voltã conceptualã çi
metodologicã.
Lucrarea, formatã din douã pãr[i care,
laolaltã, însumeazã cca. 43 de pagini
dactilografiate, poartã titlul „Din nou despre
pictura mural exterioar din Moldova.
Consideraii istorice i iconografice” çi a
constituit subiectul comunicãrii din 5 mai
1986, fãcutã de autor la Institutul de Istoria
Artei. Versiunea francezã a aceluiaçi text a
apãrut în nr. 24/1987, al revistei de
specialitate “Revue Roumaine d’Histoire de
l’Art”, seria “Beaux Arts”, paginile 49-84.
Cititorului, specialist sau nespecialist,
care parcurge prima parte a studiului nu-i
poate scãpa pletora îmbunãtã[irilor
hermeneutice, adãugiri çi nuan[ãri de ultimã
orã livrate toren[ial, pe care medievistul, gonit
probabil din urmã de presim[irea mor[ii
curânde, încearcã sã le aducã rapid tezelor
sale deja formulate, privind organizarea çi
semnifica[ia ansamblurilor iconografice ale
naosului, cupolei sau altarului bisericii
çtefaniene a Sfintei Mãnãstiri Vorone[.
Dincolo de interesul pe care îl suscitã noile
interven[ii ale profesorului, ceea ce izbeçte
este însãçi orientarea structurii expozitive a
discursului, de aceastã datã eminamente
duhovniceascã, ale cãrei concluzii mizeazã
pentru prima datã exclusiv pe fundamentul
religios al iconografiilor. Fiecare corec[ie
adusã lecturii semnifica[iilor documentului
iconografic trãdeazã o insolitã fervoare
teologicã, total neaçteptatã pentru un tip de
discurs çtiin[ific care decolase întotdeauna, în
mod predilect çi cu un brio devenit notoriu,
mai cu seamã de pe palierul percep[iei
estetice.
Fig. 1. Biserica mnstirii Humor, jud. Suceava –
Detaliu fresc exterioar. “Arhanghel”. Foto
Vasile Drgu, Fototeca INMI, fond DMI, 1961
Testamentul <tiin7ific al profesorului Vasile Dr*gu7 sau despre
eficacitatea metodologic* a „gândului neîntrerupt la propria moarte”

Sorin Dumitrescu
Abia dupã încheierea avalançei de
„puneri la punct”, cu care debuteazã
lucrarea çi care ocupã peste jumãtate din
întinderea ei, începe sã se zãreascã relieful
adevãratei inten[ii polemice care o
prilejuise: schimbarea cheii de decriptare
ale originii çi motiva[iei programului
iconografic rareçian, început în vremea lui
Stefan cel Mare. În acest context, surprinde
imediat faptul cã, diferit de modul cum
proceda de obicei, cu aceastã ocazie
documentele scrise convocate sunt pu[ine çi
firave, ca çi cum pledoaria acestora nu l-ar
mai fi preocupat pe medievist în aceeaçi
mãsurã çi nici nu i s-ar mai fi pãrut
determinantã pentru garantarea juste[ii
ipotezei. La fel se întâmplã çi cu
documentele iconografice: în mod evident,
nici în acest caz autorul nu çi-a elaborat
noul punct de vedere folosindu-le elocin[a
vizualã, ci le-a mobilizat abia ulterior çi doar
ca probe aduse în sprijinul unei teze
preexistente.
În fine, spre deosebire de prima parte
a studiului, cea de a doua parte deduce
aspectul çi semnifica[iile iconografiei
rareçiene direct din apologetica ortodoxiei
rãsãritene, adicã dinspre dogmele çi
principiile care organizeazã strategiile de
apãrare çi proslãvire a credin[ei
dreptmãritoare. Limbajul discursului
foloseçte aser[iuni rãspicat doctrinare care
nu se sfiesc sã defineascã morfologiile sau
secven[ele iconografice ca ilustrãri ale
fundamentelor credin[ei creçtine în icoane,
mai exact, ca rãspunsuri iconodule aduse
iconoclastiei calvine. Pe traseele acestei
strategii metodologice prezen[ele parietale
ale Acatistului Bunei Vestiri çi Arborelui lui
Iesei, redactarea uriaçului panteon de sfin[i
ai Bisericii Nedespãr[ite, zugrãvirea
momentelor excelente din hagiografiile
Sfântului Mare Ierarh al Myrei, Nicolae,
Sfântului Antonie cel Mare, Sfântului
Gherasim, Sfin[iilor Ostaçi Mucenici
Gheorghe, Dimitrie, Mercurie, Nestor, ajung
pe rând sã fie motivate ca replici iconodule
la refuzul çi reprimarea cultului mariologic,
cultului sfin[ilor, a tradi[iilor ortodoxiei sau a
monahismului, de cãtre creçtinismul
protestant.
Dupã tragerea liniei dedesubtul
acestor constatãri, totalul concluziilor este
rezumat de medievist prin urmãtorul verdict:
la originea iconografiilor exterioare din
nordul Moldovei se aflã inten[ia blocãrii
prozelitismului çi iconoclastiei cultelor
reformate, proaspãt ivite çi aflate în plinã
ascensiune în vremea lui Petru Rareç, çi
implicit men[inerea çi afirmarea unitã[ii
credin[ei.
Din capul locului [inem sã subliniem
cã nu validitatea noii teze iconografice
formulatã de Vasile Drãgu[ face obiectul
comentariului nostru. Destule detalii o pot
infirma sau confirma. Bunãoarã, cu ani în
urmã, ignorând pe atunci existen[a acestui
studiu, am fost çi noi o vreme preocupa[i -
nu în mod direct - de anticalvinismul acestei
iconografii prin simpla amplasare a
bisericilor împodobite cu fresce exterioare
din nordul Moldovei. Înainte chiar de a fi
cãutat vreo motiva[ie, excep[ionala coeren[ã
a programului arhitectonic çi iconografic
rareçian ne-a determinat sã bãnuim cã
distribuirea lor spa[ialã n-a fost fãcutã de
ctitori la întâmplare, cã formula extremei lor
concizii catehetice a fost deliberat orientatã
sã urmeze conturul unui proiect topografic,
pe cât de precis pe atât de dorit. Ipoteza
noastrã a devenit destul de plauzibilã în
clipa în care, privind topografia detaliatã a
modului în care bisericile respective ocupã
teritoriul Bucovinei, am observat cã mai mult
sau mai pu[in, toate sunt açezate, ca niçte
baricade ale dreptei credin[e, în imediata
vecinãtate a principalelor centre ale
prozelitismului calvin, începând cu nordul
[inuturilor bãcãuane çi sfârçind cu [inuturile
estice ale Transilvaniei, fapt rãmas
necunoscut profesorului Vasile Drãgu[ dar
care, în mod tacit, i-ar confirma oarecum
teza cea nouã.
Dar la fel de bine se poate obiecta cã
noua tezã nu reuçeçte totuçi sã globalizeze
multiplele mesaje, majoritatea vãdit colorate
ecumenic, pe care le emit arhitecturile çi
iconografiile bisericilor din nordul Moldovei.
Iatã de ce descrierea ecumenismului
eshatologic al acestor edificii ecleziale,
gândit de cititori ca posibil restaurator al
politicilor ecumenice ale vremii în lumina
ecumenismului Bisericii Nedespãr[ite, este
conceptul ecumenic în jurul cãruia
pivoteazã întreg discursul lucrãrii noastre
„Chivotele ecumenice ale lui Petru Rare i
modelul lor ceresc”.
Dincol o de aceste preci zãri
sporadice, ceea ce ne justificã esen[ial
interven[ia este inten[ia de a consfin[i public
unicitatea çi valoarea spiritualã a
impresionantului salt calitativ sãvârçit de
concep[ia metodologicã a profesorului
Vasile Drãgu[. Cititorul observã încã de la
primele pagini ale studiului cã are de a face
cu o idea[ie iconograficã atipicã, ale cãrei
strategie çi orizont investigatoriu par sã fi
înregistrat o neîndoielnicã çi nu mai pu[in
ciudatã „metanoia çtiin[ificã”. Pe toatã
întinderea lucrãrii, iconografia este cugetatã
de o gândire miraculos învioratã
hermeneutic, cãreia îi reuçeçte performan[a
de a plãsmui o decriptare originalã a
ansamblurilor çi secven[elor iconografice,
orientatã radical diferit în raport cu direc[iile
urmate în mod obiçnuit de comentariul
istoricilor artei medievale. Ca urmare, nu se
putea ca çi dispozitivul verbal – lexic çi
sintaxã – sã nu fie çi el recalibrat conform
noilor exigen[e cerute de înseçi ra[iunile
„schimbate la fa[ã” ale metodologiei
autorului. Astfel, chiar dacã termenii
teologici sunt manevra[i pe alocuri încã
stângaci sau dacã sintagmele citatelor sunt
preluate uneori rudimentar sau defectuos,
peste toatã lucrarea, cu neîmplinirile ei cu
tot, lumineazã ca o aurorã salvatoare
energia unei for[e productive absolut noi, pe
care am putea-o numi putere a gândului
çtiin[ific cucernic. Cu acest text reper Vasile
Drãgu[ exti nde asupra cercetãri i
iconografice çi istoriografice româneçti
ipostaza savantului cucernic inauguratã
glorios în disciplinele çtiin[elor medicale de
marele profesor Paulescu. Oricât de desuet
sau de bigot ar suna în urechile unora,
sintagma savant cucernic reprezintã o
postura çtiin[ificã aflatã în perfectã filia[ie
spiritualã, academicã çi proceduralã cu cea
a sublimilor çtiutori ai Evului Mediu
european. Caracteristic acestui tip de
învã[at çi hermeneut cucernic este faptul cã
în[elege sã investigheze çi sã biruie çtiin[ific,
folosind traiectoriile credin[ei sau mai precis,
pornind formularea tezei sau dezvãluirea
semnifica[iilor ascunse nu dinspre relieful
vizual al documentului sau al fenomenului
istoric çi stilistic, ci dinspre convingerile çi
ipotezele pe care le furnizeazã cercetãrii
credin[a care ascultã de evlavia cultã a
„sim[irii în[elegãtoare”.
La urma urmei, ce ar putea însemna,
pentru cercetãtorul de astãzi, propunerea
de a birui çtiin[ific - cu ajutorul evlaviei -
necunoscutul sau semnifica[ia ascunsã a
obiectului cercetat? Ar fi o eroare sã se
considere cã prin acest mod de a pune
întrebarea am pleda indirect pentru acea
vedere oarbã care activeazã frisonul mitic çi
intui[iile „metodei” Schliemann. Dimpotrivã,
ceea ce credem cã dãruie çi adaugã
cercetãrii çtiin[ifice evlavia cultã nu este
nimic de ordin „extatic” sau ira[ional, ci
rebrançarea cugetului care investigheazã la
inepuizabilele çi ireductibilele recomandãri
ale ra[iunilor dumnezeieçti. La rândul lui,
textul lui Vasile Drãgu[ ne confirmã çi el
indirect, sugerând, cã din punct de vedere
procedural, factual, a te folosi în cercetare
de sim[irea în[elegãtoare a evlaviei culte
înseamnã înainte de toate ca formularea
tezei sã preceadã întotdeauna locvacitatea
specificã a documentului, fie el scris sau
zugrãvit. Cu alte cuvinte, documentului
trebuie sã i se micçoreze sensibil
autoritatea în cadrul investiga[iei, sã
înceteze de a mai dicta ivirea sau
redactarea ipotezei iconografice sau
istoriografice, în aça fel încât nu documentul
sã inducã teza ci sã fie convocat doar
pentru a sluji probatoriu la validarea
acesteia. Eficacitatea acestei reorientãri
metodologice a çi fost imediat çi pe deplin
confirmatã de însãçi anvergura originalitã[ii
noului punct de vedere al autorului.
Trebuie subliniat cât se poate de
apãsat cã, înainte de orice amendament
care ar putea fi adus acestui text final,
folosirea unei grile teologice de analizã
istoricã çi iconograficã cu vast çi, pentru
mul[i, deconcertant ecou religios, reprezintã
un eveniment de primã mãrime în istoria
cercetãrii iconografice din România çi, mai
larg, poate chiar pentru întreaga lume
çtiin[ificã a respectivului domeniu. Lui Vasile
Drãgu[ nu i s-a dat sã moarã înainte de a
mãrturisi criteriul teologic ca dreptar
metodologic al domeniului hermeneuticii
artei medievale. Prin recul, acest text
testamentar, care la vremea apari[iei lui a
trecut aproape neobservat, demascã
absurdul tuturor cercetãrilor în domeniu
care - dornice mai mult din narcisism
çtiin[ific decât din ra[iuni metodologice sã-çi
exhibe „puritatea” çtiin[ificã çi sã-çi men[inã
cu orice pre[ „incolorã” obiectivitatea çi
echidistan[a ideologicã sau confesionalã -
fac tot ce le stã în putin[ã pentru a ocoli
tocmai palierul teologic, singurul, la urma
urmei, compatibil sutã la sutã cu obiectul
scrutat, adicã singurul capabil sã adreseze
obiectului sau fenomenului cercetat
„întrebarea justã, necesarã çi urgentã”. Or,
însãçi logica elementarã ne someazã sã
admitem cã semnifica[iile unei arte produsã
în sânul Bisericii nu vor putea fi în veci
scoase la ivealã, interpretate çi comentate
corect din afara Bisericii, de mintea
secularizatã çi obiectivitatea indiferentã
religios ale specialistului liber-cugetãtor ci
numai din interior, de cugetul îmbisericit al
savantului proxim Bisericii, bun cunoscãtor
al cultului çi doctrinei. Iatã axioma care
tuteleazã emblematic textul lãsat moçtenire
confra[ilor sãi de profesorul Vasile Drãgu[.
Abia acum putem afirma cã noul
punct de vedere al regretatului medievist,
fãrã sã facã abstrac[ie sau sã dispre[uiascã
cumva documentul scris sau iconografic, a
luat fiin[ã nu la presiunea ivirii vreunui stoc
de informa[ii de ultimã orã, ci în urma unei
profunde çi dramatice puneri în crizã a
fundamentelor medievisticii, a însãçi
defini[iei metodologice a actului de
investigare çtiin[ificã. Ce anume a putut
prilejui, în cazul lui Vasile Drãgu[, adoptarea
acestui comportament çtiin[ific limitã, fãcut
mani f est pr i ntr- un î ndrãzne[ act
metodologic, limitã çi el, prin care
investiga[iei de tip fenomenologic - bazatã
pe prestigiul absolut al documentului, care
încã mai guverneazã metodologiile
medievisticii europene - i se substituie
dispozi[ia dogmaticã a unei hermeneutici
iconografice de facturã doctrinarã, bazatã pe
sacramentele çi rânduiala Bisericii?
Peste tot, în felul lor în aceeaçi mãsurã
çi sfânt çi inconfundabil, Sfin[ii Pãrin[i
recomandã „gândul la moarte” ca principal
instrument al dobândirii adevãrului çi vie[ii
veçnice. Însã, aten[ie, nu oricare “gând la
moarte în general” ci numai acel gând a[intit
fãrã întrerupere asupra propriei mor[i. În pofida
prestigiului tradi[iei patristice care a propus-o
pentru a fi practicatã, asceza „gândului
neîntrerupt la propria moarte” li s-a pãrut
multora o practicã fie obsesiv-lugubrã fie dificil
de preluat. Si acestora, aceiaçi Sfin[i Pãrin[i le-
au lãsat moçtenire defini[ia teologicã a unui alt
paleativ duhovnicesc, pe care l-au numit
„sfredelul lui Dumnezeu” - o sculã divinã pe cât
de nãprasnicã, pe atât de beneficã în
consecin[e, manevratã de Pronie tocmai pentru
a penetra, la cei aleçi, suprafa[a [estoasã a
prejudecã[ilor çi în[epeneala poncifelor min[ii çi
inimii noastre. Sfântul Ioan-Gurã-de-Aur nu se
teme chiar sã adauge cã majoritatea oamenilor
se gr ãbesc sã cal i f i ce l ucr ar ea
dumnezeiescului „sfredel” ca pacoste sau ca
sanc[iune divinã, când, în realitate, menirea ei
este de fapt tocmai aceea de a rãstigni
moartea sufletului çi astfel, de a însufle[i çi
reda vie[ii zonele necrozate ale bietei noastre
umani tã[ i . Li psi [ i de perspi caci t at e
duhovniceascã, întocmai „sufletelor moarte”,
nu facem decât sã paralizãm de oroare la
vederea ac[iunii directe abãtute asupra
vreunuia dintre noi a acestui înfricoçat çi
neîndurãtor picamer divin. Iatã de ce credem
cã noua ipostazã metodologicã pe care Vasile
Drãgu[ a propus-o, aproape muribund,
istoriografiei artei medievale nu s-a putut
zãmisli decât în cadrele teribilului dialog interior
provocat de „gândul neîncetat la propria
moarte”, singurul gând în stare sã întrebe pânã
la capãt....

În aceste momente de emo[ie, când întâlnirea noastrã
capãtã contur în transcendent… pentru cã a comemora
înseamnã legãtura cu dincolo… eu, Gabriela Drãgu[, înclin
capul în fa[a dumneavoastrã, cei care cu iubire, emo[ie çi
minu[ie a[i venit sã-l omagia[i pe so[ul meu, pe omul de
suflet, pe cãrturarul Vasile Drãgu[, dãruit întru culturã çi
artã.
Mul[umesc în numele meu çi al lui… pentru cã
urma pasiunilor lui, a strãdaniilor lui pe acest pãmânt nu
este uitatã.
Mul[umesc din suflet tuturor acelora care i-a[i
elogiat munca, i-a[i pre[uit amintirea.
Trãim vremuri tulburi çi grele dar am ferma convingere
cã marile energii nu se pierd în neant çi adevãratele valori
vor avea locul lor într-o adevãratã culturã.
Si dumneavoastrã, astãzi, prin prezen[a
dumneavoastrã, mã convinge[i încã o datã, cã am dreptate.
În tabra de sculptur de la Mgura. Foto Mihai Oroveanu, arhiva
personal Vasile Drgu, 1985
Cuvânt de mul7umire

Gabriela P*tulea-Dr*gu7
La 6 martie 1945, în urma presiunilor
sovietice, exercitate prin Andrei Ianuarevici
Vâçinschi, s-a instalat la Bucureçti guvernul
Petru Groza, începutul cârmuirii comuniste
în România. Autointitulat "guvern de largã
concentrare democraticã", prin mãsurile pe
care le-a întreprins chiar din primele zile,
era vãdit cã se aplica în toate domeniile de
activitate programul "revolu[ionar" al
partidului comunist din România.
Desigur, nu toate mãsurile luate pe
plan administrativ erau fãcute cunoscute
opiniei publice dar nici mãcar cei chema[i sã
le aplice nu puteau sesiza de multe ori
inten[iile guvernan[ilor. Ministru la nou
creatul Minister al Artelor fusese numit
filosoful Mihai Ralea.
În alegerea sediului noului minister,
privirile s-au îndreptat spre palatul
Kretzulescu din strada Stirbei-Vodã nr. 39.
Ac eas t ã bi necunos c ut ã c l ãdi r e
reprezentativã a Bucureçtiului a fost
construitã de arhitectul Petre Antonescu
între anii 1902-1904
1
. Clãdirea a fost
cumpãratã de stat în 1927 de la Elena
Kretzulescu. În timpul guvernãrii N. Iorga s-
a întocmit “Jurnalul Consiliului de Miniçtri”
nr. 1525 din 20 octombrie 1931 în care se
poate citi: “În baza referatului domnului
Preedinte al Consiliului i Ministru al
Instruciunii, Cultelor i Artelor (N. Iorga) se
aprob ca folosina imobilului Kretzulescu
s fie cedat Comisiunii Monumentelor
Istorice pentru instalarea serviciilor sale,
urmând a fi folosit i pentru nevoile
Muzeului de Art Veche Bisericeasc”.
“Jurnalul Consiliului de Miniçtri” devine
lege, fiind aprobat prin Decretul Regal
nr.3455 din 22 Octombrie 1931
2
.
Revenim la anul 1945. Comisiunea
era condusã la aceea datã de Al. Lepãdatu,
iar membri erau: arhitectul Petre Antonescu,
preotul Nae Ionescu, pictorul Arthur Verona,
arhitectul Victor Stephãnescu, çi istoricii G.
Oprescu, Virgil Drãghiceanu, Aurelian
Sacerdo[eanu, Scarlat Lambrino, I.D.
Stefãnescu, Stefan Ciobanu çi Theofil
Sauciuc - Sãveanu.
În primele zece zile de la instaurarea
noii guvernãri, secretarul-director al
Comisiunii, Victor Brãtulescu a aflat de
inten[ia ocupãrii clãdirii - sediul institu[iei -
de cãtre noul Minister al Artelor proaspãt
creat. Brãtulescu redacteazã un memoriu
argumentat, prin care cere sã se pãstreze
vechile func[ii, inclusiv cea de Muzeu de
Artã Religioasã.
La 16 martie 1945 are loc o çedin[ã a
Comisiunii, în care pe ordinea de zi se afla
un singur punct, anume referatul lui Victor
Brãtulescu. În çedin[ã se men[ioneazã sus
amintitul “Jurnal al Consiliului de Miniçtri”
din 1931, çi este invocat articolul 15 din
Legea Muzeelor, atunci în vigoare, în care
era stipulat cã: “nici o instituie, nici chiar de
stat, nu se poate instala în localul unui
muzeu nici chiar provizoriu”. Ra[iunea
acestui articol - scria V. Brãtulescu, în
referatul amintit - a fost aceea de a se
asigura pãstrarea în siguran[ã a obiectelor
de mare pre[ pentru trecutul nostru istoric.
Comisiunea îçi însuçeçte acest punct de
vedere çi “roag pe dl. Ministru al Artelor s
binevoiasc a face s se pstreze imobilul
din str. Wtirbei Vod nr. 39 pentru destinaia
care i s-a dat prin lege, destinaie pe care
o are de atâia ani, adic cea de muzeu al
Comisiuni Monumentelor Istorice. Trecerea
obiectelor acestui muzeu în seama altui
muzeu este nepotrivit i primejdioas în
actualele împrejurri”. În încheiere se
recomandã alte imobile pentru a servi ca
sediu noului minister.
Opozi[ia Comisiunii, çi mai ales a
secretarului ei, Victor Brãtulescu este în
cele din urmã îngenunchiatã. La 7 aprilie
1945, un an dramatic din istoria Comisiunii Monumentelor Istorice
Oliver Velescu
ISTORIA PROTECIEI MONUMENTELOR ISTORICE
1
Pentru istoricul palatului a se vedea: Leland Conley Barrows, Cezara Mucenic, Oliver Velescu, The
Kretzulescu Palace and its Surroundings. Yesterday and Today, Bucharest, UNESCO-CEPES, 2002
2
Arhiva I.N.M.I., fond C.M.I., dos. Muzeul de Artã Religioasã, filele 84 çi 85
au aezat astfel încât s nu se vateme
caracterele, iar sculpturile în lemn i alte
obiecte au fost depozitate la Stavropoleos i
la Muzeul Naional de Art de la Wosea”. Se
cere, în continuare, o încãpere pentru
laboratorul foto çi negativele de sticlã,
adunate cu grijã timp de cincizeci de ani de
Comisiune
4
.
Practic, între 7 çi 27 aprilie 1945,
Muzeul de Artã Religioasã a fost desfiin[at,
palatul Kretzulescu devenind de aici înainte
sediu al Ministerului Artelor, fapt consacrat
prin “Jurnalul Consiliului de Miniçtri“
nr.829 /1945 prin care imobilul din str.
Stirbei Vodã nr. 39 trece în proprietatea
Ministerului Artelor
5
.
Dupã mai bine de un an, la 24 iulie
1946, C.M.I este anun[atã cã "ministerul
organizeazã o cantinã în subsolul fostului
Muzeu de Artã Religioasã". Mai aflãm din
aceeaçi adresã cã lucrãrile de amenajare a
cantinei sunt gata "în afarã de pivni[ã care
este încuiatã çi în care se mai aflã o parte
din colec[iile muzeului. Întrucât aceastã
pivni[ã este absolut necesarã existen[ei
cantinei, vã rugãm sã binevoi[i a dispune sã
se ia de îndatã mãsuri pentru transportarea
colec[iilor ce eventual s-ar mai gãsi în
aceastã pivni[ã la Muzeul Na[ional Carol I-ul
çi sã se predea cheia pivni[ei".
În 25 iulie 1946, obiectele au fost
mutate în subsolul Ministerului Cultelor, iar
un alt act din 4 februarie 1947 aminteçte de
transportarea a 46 de lãzi cu obiecte la
Curtea de Argeç.
Açadar, cantinã în loc de muzeu,
birouri în loc de exponate çi o Comisie a
Monumentelor tot mai paralizatã în
activitatea ei. Prin Legea nr. 80/1946 de
organizare a muzeelor
6
, Muzeul de Artã
Religioasã a fost desfiin[at. Comisia
Monumentelor Istorice a fost transformatã
într-un serviciu pentru monumente istorice
al nou înfiin[atului Minister al Artelor çi
Informa[ilor (ministru Ion Pas). În fapt a fost
preluat doar serviciul tehnic, Comisiunea
propriu zisã a încetat sã se mai întruneascã.
Ea a fost de altfel desfiin[atã prin Decretul
1945 are loc o memorabilã çedin[ã a C.M.I.
la care participã çi ministrul Mihai Ralea. În
deschiderea çedin[ei, preçedintele Al.
Lapedatu prezintã un istoric al C.M.I.
începând din 1860. “Pentru continuarea
lucrrilor de restaurare se cere sprijinul
înelegtor al ministrului de resort, pe care
Comisiunea sper s-l aibe i de acum
încolo”. Citãm, în continuare din procesul-
verbal: “Dl. Ministru Ralea mulumind pentru
cuvintele de salutare rostite de dl.
Preedinte, arat c se simte fericit de
aceast colaborare cu o instituie aa de
veche, a crei tradiie o va pstra

dar” - çi
aici începe duplicitatea - “c în chip
provizoriu i numai fiindc ministerul
Cultelor i Artelor s-a desprit în dou a
trebuit s recurg la instalarea Ministerului
Artelor în localul Muzeului de Art
Religioas care aparine C.M.I. Localul va fi
astfel temporar utilizat pentru o parte din
direciile ce alctuiesc noul minister între
care i C.M.I., creia i se va rezerva un
numr de încperi”.
Procesul Verbal al çedin[ei continuã
astfel: “Dl George Oprescu, luând cuvântul
declarã cã în calitate de coleg la Facultatea
de Litere cu dl. ministru Ralea, nu se
îndoiete de sprijinul fgduit de d-sa
Comisiunii Monumentelor Istorice”.
Tot odatã, „se ia act çi nu se mai
discutã referatul d-lui Victor Brãtulescu, dat
fiind în[elegerea cu dl. Ministru al Artelor
asupra încãperilor cuvenite Comisiunii".
3
Ceea ce s-a întâmplat în realitate
dupã aceastã çedin[ã - dincolo de vorbele
frumoase ale ministrului Ralea - se çtie
dintr-un memoriu din 27 aprilie 1945:
“Pentru moment s-au rezervat Comisiei
numai dou încperi din cele nereparate i
anume: camera tezaurului, de la parter i o
camer la etaj suprapus celei dintâi în care
s-au depozitat o parte din obiectele care
odinioar împodobeau pereii muzeului.
Direciile i serviciile ministerului au dispus
de toate celelalte încperi ale localului, fr
a mai întreba Comisiunea de nevoile sale”.
Citãm în continuare: “Pietrele cu inscripii s-
3
Arhivele Na[ionale, filiala Municipiului Bucureçti, fond C.M.I., dos.270/1945, fila4.
4
Arhiva D.M.I., fond C.M.I. Dos. Muzeul de Artã Religioasã, fila 172.
5
Monitorul Oficial nr. 121 din 31 mai 1945
6
Monitorul Oficial nr, 238 din 14 octombrie 1946.
7
Buletinul Oficial nr. 35 din 19 martie 1951.
nr. 46 din 15 martie 1951
7
çi înlocuitã cu
"Comisia çtiin[ificã a muzeelor çi
conservarea monumentelor istorice çi
artistice" ce a func[ionat dupã modelul
sovietic în cadrul Academiei R.P.R.
Prezenta comunicare
2
evocã momente
petrecute de omul de çtiin[ã Vasile Drãgu[
în incinta acestui important vestigiu de la
finalul veacului al XVI-lea çi atitudinea sa
fa[ã de preconizata organizare a Centrului
Naional de cinstire a Bravului Erou în care
urmau sã fie reunite mãrturiile referitoare la
Mihai Voievod çi faptele sale.
Preocuparea pentru soarta viitoare a
Ansamblului istoric Mihai Vodã a fost în
deceniile çapte çi opt ale secolului al XX-lea
în aten[ia multor persoane care, prin
pregãtirea profesionalã sau încadrare în
func[ii menite a contribui la protejarea
patrimoniul arhitectural moçtenit de la
înaintaçi erau capabile a-i conferi atât o
bunã conservare, cât çi func[ionalitã[i care
sã eviden[ieze calitã[ile de relicvã istoricã,
demnã de a fi transmisã cãtre genera[iile
viitoare. Vasile Drãgu[, prin gradul de
pregãtire, experien[a dobânditã, func[iile
care l-au situat evolutiv pânã la cea de
conducãtor al Direc[iei Monumentelor
Istorice (D.M.I.)
3
, a fost una din aceste
persoane, iar dialogul purtat în mai multe
împrejurãri m-a ajutat sã enun[ un punct de
vedere care a fost acceptat la timpul
respectiv, pentru a fi anihilat însã în ziua
fatidicã în care s-a hotãrât distrugerea
acestui ansamblu. Translatarea
4
bisericii çi
a clopotni[ei - mult trâmbi[atã de
propaganda vremii - era oferitã drept
formulã liniçtitoare pentru opinia publicã, dar
s-a dovedit a fi o ac[iune premeditatã de
subminare a ctitoriei lui Mihai Viteazul.
În diverse împrejurãri am avut prilejul
de a-l cunoaçte, rela[iile limitându-se la
protocolare saluturi iar în alte împrejurãri -
un schimb de scurte fraze menite a rezolva
o problemã sau alta. Desfãçurându-mi
Vasile Dr*gu7 <i Ansamblul istoric “Mihai Vod*”
1
Virgiliu Z. Teodorescu
1
H.C.M. nr. 1160, 23 aprilie 1955, p. 9, pozi[ia 112 conferea Bisericii Mihai Vodã (cu întregul complex
de clãdiri al Arhivelor Statului), Bucureçti, str. Arhivelor nr. 2, calitatea de monument istoric.
Bibliografie: Florentina Dumitrescu, Biserica Mihai Vod, Editura Meridiane, Bucureçti, 1969; Virgiliu Z.
Teodorescu, Ansamblul monumental istoric i de arhitectur Mihai Vod, în: „Revista Arhivelor”,
Bucureçti, anul XVII, vol. LII, nr. 1/1990, p. 3-13; Virgiliu Z. Teodorescu, Arhitectura – Ansamblul Mihai
Vod, în: „Democra[ia”, Bucureçti, anul I, nr. 26, 16 iulie 1990, p. 4; Ana Prosan, Bucuresciul cel cu
dou dealuri, în: „Arhitect design”, Bucureçti, nr. 4, aprilie 1993, p. 3; Lidia Anania, Cecilia Luminea,
Ana Nina Prosan, Lucia Stoica, Neculai Ionescu - Ghinea, Bisericile osândite de Ceauescu -
Bucureti, 1977-1989, Editura Anastasia, Buc., 1995; Gheorghe Leahu, Bucuretiul disprut, Editura
„Arta Graficã”, Bucureçti, 1995; Virgiliu Z. Teodorescu, Cultur i religie – Biserica Sf. Nicolae (Mihai
Vod), în: „Colec[ia Pro Patria”, Bucureçti, nr. 15, februarie 1998, p. 30-31; Virgiliu Z. Teodorescu,
Popina de la Mihai Vod, vatr de istorie milenar, în: „Bucureçti – Materiale de istorie çi
muzeografie”, vol. 13, Bucureçti, 1999, p. 245-260.
2
Publicãm o forma rezumatã a amplei comunicãri prezentatã de cãtre dl. Virgil Z. Todorescu la
Simpozionul „Vasile Drãgu[, 75 de ani de la naçtere”, 2003 , o adevãratã monografie a Arhivelor
Statului, con[inând fiçe biografice ale personalitã[ilor implicate în istoria institu[iei, ample referiri la
organiza[ii çi institu[ii conexe çi bibliografia aferentã. (n. red.).
3
D.M.I. a constituit o etapã a ceea ce a fost pânã la 1948 Comisiunea Monumentelor Istorice. Trecând
printr-o etapã tranzitorie la C.S.C.A.S. „noua” direc[ie a fost permanent supusã unui proces de
„primenire” a cadrelor, de diminuare a fondurilor alocate cercetãrilor çi restaurãrilor. Cu toate aceste
neajunsuri, pânã la 1977, a realizat o serie de meritorii lucrãri de restaurare çi mai ales a format o
nouã genera[ie de restauratori. La momentul crucial de dupã cutremur s-a dispus ca activitatea sã fie
descentralizatã, lãsându-se în grija fiecãrui jude[ problema patrimoniului cultural. Din acel moment,
liberul arbitru a ac[ionat pozitiv sau negativ asupra monumentelor istorice, cel mai adesea neglijate
sau conferindu-li-se func[iuni incompatibile.
4
Translatarea coordonatã de inginerul Eugeniu I. Iordãchescu. a fost, la timpul respectiv, consideratã
ca o performan[ã deosebitã prin lungimea traseului, unghiul de pantã çi greutatea obiectivului.
Bibliografie: Eugeniu I. Iordãchescu, Translaia construciilor, Editura Tehnicã, Bucureçti, 1986, Vera
Maria Neagu, Anvergura rezidirii, În 7-8 luni de execuie, Biserica „Mihai Vod” poate fi din nou pe
locul ei, în: „România liberã”, Bucureçti, nr. 1237, 22 aprilie 1994, p. 10 text çi schi[a sumarã a
retranslãrii.
activitatea în cadrul Muzeului Arhivelor
Statului
5
, i-am putut remarca prezen[a în
curtea ansamblului pe când înso[ea
persoane de diverse vârste cãrora le
prezenta elementele de arhitecturã ale
bisericii çi ale celorlalte construc[ii. A fost sã
fie ca, în timpul unui ghidaj, Vasile Drãgu[
sã se alãture celor cu care pornisem turul
ansamblului. La momentul finalizãrii
expunerii, spre deosebire de alte
împrejurãri, a adresat celor care-l înso[eau
câteva cuvinte, motivându-çi despãr[irea
prin nevoia de a mai rãmâne în incinta
ansamblului. Si a rãmas pre[ de zeci de
minute, practic descompunând expunerea
mea care abordase problema perspectivelor
folosirii spa[iilor din acest ansamblu. Este
necesar sã precizez cã cele pe care le
relatez se petreceau în anul 1976, an în
care reuçisem sã organizez sãrbãtorirea a
50 de ani de la începerea activitã[ii cu
publicul a Muzeului Arhivelor Statului
6
,
întrucât, în 1 mai 1975, data înfiin[ãrii, nu
f usese posi bi l ã o mani f est ar e
corespunzãtoare.
Discu[ia cu Vasile Drãgu[ a început de
fapt cu un monolog în care am prezentat - in
extenso - istoricul func[ionãrii Arhivelor
Statului:
Coabitând ini[ial cu mãnãstirea Mihai
Vodã, institu[ia avea sã devinã, la 31
octombrie 1862, Direc[ia Generalã a
Arhivelor Statului
7
. Directorul general, Cezar
Bolliac,
8
direct implicat în aplicarea
prevederilor “Legii secularizãrii averilor
mãnãstireçti”
9
a ac[ionat pentru preluarea
tuturor construc[iilor cu excep[ia bisericii çi a
clopotni[ei. Starea de ruinã a clãdirilor era
urmarea totalei neglijãri de cãtre ocupan[ii
lor, care aveau un singur obiectiv, cel al
preluãrii veniturilor fabuloaselor proprietã[i
ale „mihailo[ilor”
10
, pentru a le transmite la
locul de închinare a mãnãstirii, respectiv la
Muntele Athos. Procesul de degradare a
construc[iilor accentuându-se, s-a impus
dispersarea unora din depozite
11
în alte
spa[ii din oraç cu speran[a cã în deceniile
urmãtoare construc[ia proiectatã
12
, avizatã
dar de fiecare datã amânatã, se va realiza.
Restaurarea çi amenajarea clãdirilor fostei
mãnãstiri a însemnat pentru scrupulosul
Dimitre Onciul
13
un scop precis pe care
avea sã-l îndeplineascã prin munca
eçalonatã
14
în func[ie de fondurile modeste
5
Încadrat la 23 martie 1964 pentru a asigura activitatea expozi[iei permanente în ceea ce fusese
Muzeul Arhivelor Statului în perioada interbelicã.
6
Placa de marmurã a dãinuit pânã la 4 martie 1977 când s-a spart. La opera[iunea de pãrãsire contra
cronometru a ansamblului, petrecutã pe viscolul primelor zile ale lunii ianuarie 1985 fragmentele, din
dispozi[iuni superioare, n-au fost recuperate.
7
Procesul de unificare a institu[iilor din fostele Principate a fost realizat prin aplicarea Decretului
semnat de domnitorul Alexandru Ioan I. Cuza prin care era reglementatã func[ionarea în continuare a
arhivelor din România.
8
Cezar Bolliac (1813 – 1881) a fost unul din primii cercetãtori ai trecutului care a folosit documentul
fotografic pentru a ilustra situa[ia unor monumente, anexând-le la rapoartele întocmite.
9
Legea secularizãrii averilor mãnãstireçti, închinate la „locurile sfinte” a fost sanc[ionatã de domnul
Alexandru Ioan I Cuza la 17/29 decembrie 1863.
10
Denumirea de „mihailo[i” exprima oprobriul la adresa comportamentului rapace al cãlugãrilor
alogeni.
11
Înfiin[ate în conformitate cu prevederile Regulamentului Organic, Arhivele Statului au fost în situa[ia
de a prelua arhivele institu[iilor desfiin[ate fãrã a primi çi spa[iile necesare, astfel cã în secolul al XIX-
lea le regãsim gãzduite necorespunzãtor în mãnãstiri ca Antim, Vãcãreçti, Mihai Vodã, dar çi în case
particulare, plãtind chirie.
12
La timpul respectiv au fost întocmite proiecte în concordan[ã cu ceea ce erau arhivele în statele
europene, efective palate având spa[ii de preluare, prelucrare, tratamente pentru asigurarea
conservãrii, depozitare, birouri, bibliotecã, muzeu ç.a., dar frumoasele inten[ii au rãmas în stadiu de
proiecte.
13
Dimitre Onciul (1856-1923), membru çi preçedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice, preçedinte al
Academiei Române (1920 –1923), director general al Arhivelor Statului (1900-1923).
14
Grigore Ionescu, Bucureti i monumentele sale, Bucureçti, 1957, p. 42.

care îi erau atribuite anual. Concomitent çi
Comisiunea Monumentelor Istorice
15

manifesta o preocupare îndreptatã prioritar
spre elementul central al ansamblului,
biserica çi clopotni[a fostei mãnãstiri
16
. Ca
atare, Dimitrie Onciul a procedat la
antrenarea a o serie de valoroçi arhitec[i la
ac[iunea de proiectare a lucrãrilor de
renovare çi adaptare a construc[iilor pentru
a servi la adãpostirea tezaurului arhivistic,
amenajarea unor spa[ii de lucru pentru
personal, bibliotecã çi salã de studii.
Treptat, aceste lucrãri au condus la o
efectivã metamorfozã a tuturor laturilor
patrulaterului - inelul cel mic - care încadra
biserica (restauratã mai târziu, în perioada
interbelicã, dupã proiectul arhitectului
Emanoil Costescu)
17
. Pe latura de sud,
vechea construc[ie a trapezei mãnãstirii era
atât de afectatã încât a impus înlãturarea ei
pentru a fi construit un nou local care sã
serveascã pentru amenajarea muzeisticã.
Tot pe aceastã laturã sudicã a fost realizatã
o nouã intrare a ansamblului
18
- renun[ându-
se la accesul de pe cea esticã - în
concordan[ã cu noua rela[ie stradalã,
apari[ia strãzii Arhivelor asigurând legãtura
între strãzile Mihai Vodã çi Alexandru
Odobescu
19
. Concep[ia lui Dimitre Onciul,
conjugatã cu sprijinul primit de la Spiru C.
Haret, ministrul Instruc[iunii Publice çi
Cultelor çi al arhitec[ilor Alexandru
Bãicoianu
20
, Nicolae Gabrielescu, Cristofi
Cerchez
21
çi Petre Antonescu, proiectan[ii
lucrãrilor, a condus ca, în decurs de
aproape douã decenii construc[ia aflatã deja
pe o pozi[ie dominantã a Capitalei, sã
devinã reprezentativã prin noul aspect
dobândit de lucrãrile întreprinse. La
momentul de maximã solicitare umanã çi
materialã din primul rãzboi mondial, o mare
parte din lucrãri erau finalizate: palatul
muzeului era construit, urmând a mai primi
finisajele interioare
22
, dotarea cu mobilierul
adecvat, çi amenajarea expozi[ionalã,
inclusiv depozitele-demonstrative de la
demisol. Nu fusese rezolvatã problema
spa[iului de pe latura esticã, dintre clãdirea
muzeului çi clopotni[ã. Peste decenii, în anii
celui de al doilea rãzboi mondial, a fost
construitã aici, din fondurile Ministerului
Apãrãrii Na[ionale, casa parohialã çi o
extindere a construc[iei în rela[ie cu cea de
a doua scarã a muzeului.
15
Ioan Opriç, Comisiunea Monumentelor Istorice la sfâritul primului rzboi mondial, în “Argessis”,
Piteçti, vol. VII, 1999, p. 449-459; Virgiliu Z. Teodorescu, Documentele elaborate de Comisiunea
Monumentelor Istorice, izvor de informaii cu caracter naional, în ”Arhivele Prahovei”, Ploieçti, nr. 3.
16
Dupã secularizare, biserica fostei mãnãstiri a func[ionat ca bisericã de cartier. În 1919 devine locul
de reuniune spiritualã a purtãtorilor Ordinului Militar Mihai Viteazul. Prin grija C.M.I., cu abnega[ia
arhitectului Emanoil Costescu çi neostoita participare a preotului capelan Emil Pãsculescu-Orlea, s-a
reuçit ca, spre finalul deceniului patru, lucrãrile sã fie finalizate. Cutremurul din 1940 a impus refaceri la
turle. V. Virgiliu Z. Teodorescu, Emil Psculescu-Orlea, un portret de înalt contiin ceteneasc, în
„Biserica Ortodoxã Românã” Bucureçti, anul CXIX, nr. 1-6, ianuarie-iunie 2001, p. 194-205.
17
Em. Costescu, Restaurarea bisericii Mihai Vod din Bucureti, în B.C.M.I., Bucureçti, anul XXXVI,
1943, fascicolele 115-118 p. 49-74.
18
Pe aceastã cale s-a asigurat un acces mai lesnicios, intrarea fiind situatã în zona înaltã a strãzilor
Mihai Vodã çi Arhivelor.
19
Stradã cu o concludentã denumire anterioarã pentru func[ionalitatea avutã în „Între gârle”.
20
Constantin Bãicoianu (1859 – 1929), arhitect diriginte la construc[ia Ateneului Român çi a fostei
Cur[i de Conturi din str. N. Iorga; contribu[ii la refacerea ansamblului Mihai Vodã.
21
Cristofi Cerchez (1872-1955) a valorificat stilul neoromânesc la restaurarea unor ansambluri
arhitectonice printre care çi cel de la Mihai Vodã. V.: A.N. D.A.I.C., fond D.G.A.S. dosarele: 781/1904;
787/1905; 793/1906; Arhivele Statului 125, Bucureçti, 1957, p. 78. Bibliografie: Lucian Predescu,
Enciclopedia Cugetarea – material românesc – oameni i înfptuiri, Ed. Cugetarea – Georgescu
Delafras, Bucureçti, 1940, p. 184; G. Bezviconi, Necropola Capitalei, Bucureçti, 1972, p. 89; Ana Maria
Orãçeanu, Vechi zidiri bucuretene, creatori i opera lor: Cristofi Cerchez (1872-1955), în „Biblioteca
Bucureçtiului”, Bucureçti, anul III, nr. 8, 2000, p.7.
22
Era preconizatã pictarea cu elemente decorative inspirate de miniaturile unor documente, lucrare
realizatã de un pictor danez înainte de rãzboi çi comandarea de vitralii în care sã fie tratatã istoria
cancelariei domneçti, preocuparea pentru pãstrarea documentelor, obiectiv nerealizat în to[i anii de
existen[ã ai edificiului.
Dupã rãzboi au fost reluate lucrãrile
necesare la clãdirea muzeului, situa[ia
financiarã a anilor de refacere a [ãrii
impunând un ritm lent de finan[are. La
moartea lui Dimitrie Onciul, care s-a dovedit
a fi un bun gospodar, lucrãrile erau aproape
încheiate, astfel cã în 1924, anticipând
inaugurarea muzeului, spa[iile au servit la
organizarea unei ample expozi[ii cu
materiale relevând prezen[a culturii
bizantine pe teritoriul românesc
23
. La 1 mai
1925, s-a desfãçurat o solemnitate care a
marcat inaugurarea Muzeului Arhivelor
Statului. A fost, la timpul respectiv, prilejul
de a fi etalate, din martie 1926
24
, valori atât
din propriul tezaur cât çi predilect, cele din
colec[ia George Olszevschi
25
, directorul
onorific, secondat de Mihai Regleanu
26
çi
Virgil Arbore
27
, angaja[ii Arhivelor Statului. A
fost un deceniu de realizãri multiple, spa[iile
servind la numeroase reuniuni, constituiri de
viitoare institu[ii culturale cu preocupãri
pentru istorie. Amintim selectiv în acest
sens çedin[ele lunare, expozi[iile Societã[ii
Numismatice Române
28
çi ale Societã[ii
Prietenii Muzeului Municipiului Bucureçti
29
.
A venit momentul 1935
30
, benefic
pentru tezaurul arhivistic al României, când,
prin stãruin[a diplomatului Nicolae Titulescu,
au fost recuperate çi aduse la Mihai Vodã
cele 1455 lãzi cu arhive evacuate în anii
rãzboiului la Moscova. Spa[iile arhivelor
fiind ocupate cu alte fonduri çi colec[ii, s-a
impus o „temporarã” depozitare în localul
muzeului. Au trebuit douã decenii pentru a
se trece la o dezafectare par[ialã a acestor
spa[ii, în condi[iile când se apropia
sãrbãtorirea, în 1957, a 125 de ani de
activitate a Arhivelor Statului. Atunci a fost
organizatã în douã sãli o expozi[ie
23
Era o contribu[ie pe care Arhivele Statului, C.M.I. çi colec[ionarii o aduceau la sus[inerea ac[iunilor
din cadrul Congresului Interna[ional de Bizantinologie gãzduit de România prin strãdania çi
competen[a lui Nicolae Iorga
24
La 26 martie 1926 a fost deschisã în incinta Muzeului Arhivelor Statului prima expozi[ie pentru public
prezentând valori din patrimoniul arhivistic al Arhivelor Statului çi colec[ionarilor particulari.
25
George Olsevschi (1889 – 1943); la propunerea lui Constantin Moisil a fost numit de la 15 iunie 1925
director onorific al Muzeului Arhivelor Statului; çi-a pus la dispozi[ie propriile colec[ii pentru
diversificarea începutului activitã[ii. Experien[a dobânditã i-a fost utilã în comisiile în care a fost cooptat
pentru evaluarea bunurilor de patrimoniu cultural. vezi: A.N. - D.A.I.C., fond D.G.A.S., dosar 936/ 1925,
f. 92.; A.N. - D.A.I.C., fond Casa Scoalelor, dosar 880/1926, f. 7; A.N.-D.M.B., fond Ateneul Român,
dosar 3/1935, f. 1. Luna Bucuretilor mai 1935 – Salonul Ateneului Român 18 mai-18 iunie 1935
expozi[ia a inclus çi Chipuri i vederi din trecutul Capitalei, piese din colec[ia George Olszewski. 28
pozi[iuni constând din tablouri ulei, gravuri colorate, planuri, acuarele. „Anuarul Ateneului Român pe
anul 1943”, Bucureçti, 1944, p. 17; Virgiliu Z. Teodorescu, Contribuii la un portret de muzeograf:
George Olszewski, manuscris în curs de publicare în: „Bucureçti - Materiale de istorie çi muzeografie”.
26
Mihai Regleanu, angajat la Arhivele Statului între 1926 çi 1968, a desfãçurat o bogatã activitate ca
paleograf vezi: cererea din 29 octombrie 1926; A.N.-D.A.I.C., fond D.G.A.S., dosar 945/1925, f. 233,
290; Mihai Regleanu la 60 de ani, în „Revista Arhivelor”, anul VIII, nr. 2/1965, p. 338-339; Damaschin
Mioc, în Enciclopedia istoriografiei româneti, p. 281.
27
Colec[ia V. Z. Teodorescu: prof. Virgil P. Arbore, primul custode al Muzeului Arhivelor Statului în anii
1925-1927.
28
Societatea Numismaticã Românã (S.N.R.) înfiin[atã la 28 decembrie 1903 în Bucureçti; vezi. Virgiliu
Z. Teodorescu, Un secol de numismatic româneasc, în „Diminea[a”, Bucureçti, anul XV, nr. 3733, 6
ianuarie 2004, p. 9; Pe urmele istoriei, în „Na[iunea”, Bucureçti, anul XV, nr. 232 (698), 7-13 ianuarie
2004, p. 8. Evocare a S.N.R. la centenarul existen[ei.
29
Societatea „Prietenii Muzeului Municipiului Bucureçti”. George Olsevschi çi Constantin Moisil au
încurajat desfãçurarea manifestãrilor societã[ii în incinta Muzeului Arhivelor. Aici s-au conturat viitoarele
dona[ii cãtre noul Muzeu al Municipiului Bucureçti, inaugurat la 22 noiembrie 1931, în casa Moruzi de
pe Calea Victoriei nr. 117 a. vezi: Constantin Moisil, Contribuii la istoria Bucuretilor - I – Bucuretii i
împrejurimile la mijlocul veacului al XVII-lea, Tip. Cur[ii Regale, 1935, p. 3.
30
În contextul declançãrii unei noi runde de tratative între România çi U.R.S.S., ca o prealabilã condi[ie
a fost cererea României de a ne fi restituit tezaurul arhivistic evacuat de statul Român în timpul primului
rãzboi mondial la Moscova çi care prin schimbarea de regim statal în Rusia a fost blocat de sovietici.

permanentã
31
. Ca student a fost pentru
mine prilejul de a pãtrunde pentru prima
datã în spa[iile respective.
Au trecut anii çi în 1964, am fost
angajat la Arhivele Statului în luna martie
având ca misiune sã rãspund de expozi[ia
permanentã. Ar fi putut sã fie un loc liniçtit.
Dialogurile cu persoane care într-un mod
sau altul avuseserã tangen[ã cu conducerea
institu[iei, cu muzeul, cu Scoala de
Arhivisticã
32
în posturã de cadre didactice
sau cursan[i mi-au consolidat impresia
primarã din 1957 cã locurile de la „Mihai
Vodã”, reclamau un alt fel de tratament în
rela[ie cu publicul, cu efectiva çi
corespunzãtoarea educa[ie patrioticã. Ca
atare, a urmat o perioadã de intensã
documentare, ca apoi sã revendic dreptul
de a organiza expozi[ii temporare, începutul
fãcându-l în decembrie 1964 cu expozi[ia
„Ion Creangã”
33
, urmatã de cea dedicatã lui
Nicolae Iorga
34
, în 1965.
Este necesar sã revin pentru a aminti
cã în 1960 a fost acordat Arhivelor Statului
un nou spa[iu, vizavi de grãdina Ciçmigiu,
cel al Monitorului Oficial
35
çi al Imprimeriilor
Statului mutate în alte spa[ii (str. Aurora,
ç.a.). Mutarea Arhivelor Statului - Direc[ia
Generalã çi depozitele Arhivei Istorice - a
constituit pentru ansamblul de la Mihai Vodã
o degajare çi chiar posibilitã[i de extindere a
spa[iilor pentru Muzeul Arhivelor, fie în
exclusivitate, fie în coabitare cu alte
func[ionalitã[i. Astfel a fost preluat spa[iul de
la etajul întâi de pe latura esticã, fosta
bibliotecã, unde am organizat, printre altele,
o expozi [ i e t empor ar ã „ Mi hai l
Kogãlniceanu”, pivni[a de pe latura vesticã
36
în care am reunit lucrãri de artã plasticã,
camere de pe latura nordicã, unde am
organizat o expozi[ie „Mihail Eminescu” çi
sala de conferin[e unde am organizat în anii
’70 o serie de manifestãri publice. Dupã
preluarea spa[iilor de pe latura nordicã de
cãtre Scoala de perfec[ionare arhivisticã
37

asemenea manifestãri le-am organizat în
31
Expozi[ia permanentã a dãinuit în formula conceputã pânã în anul 1964 când am reuçit sã introduc
noi documente, ca apoi sã trec la organizarea numai de expozi[ii temporare de mare anvergurã.
32
Bibliografie în „Revista Arhivelor”, Bucureçti, anul XII, nr. 1, 1969, p. 350; Ioana Burlacu, Constantin
Moisil i Wcoala de Arhivistic, în „Revista Arhivelor”, Bucureçti, anul LIV, vol. XXXIX, nr. 1/1977, p. 85-
87; Revista „Hrisovul”, Bucureçti, buletin al çcolii, azi apari[ia a fost reluatã în cadrul Facultã[ii de
Arhivisticã
33
Expozi[ia temporarã „Ion Creangã” (decembrie 1964 - august 1965).
34
Expozi[ia temporarã „Nicolae Iorga” (5 iunie 1965) a fost realizatã în condi[iile depãçirii deceniilor
anterioare de tãcere sau formulãri eronate. La 27 nov. 1965 a fost inauguratã casa memorialã „Nicolae
Iorga” de la Vãlenii de Munte.
35
În 1931, la momentul sãrbãtoririi centenarului Monitorului Oficial, era construitã atât clãdirea
administrativã cât çi corpurile de clãdire ale tipografiei. Noul Palat al Monitorului Oficial çi Imprimeriilor
Statului au fost proiectate de arhitectul Statie Ciortan, avându-i ca realizatori pe ing. Ioanovici pentru
clãdirea administrativã çi ing. Pedratzolli pentru clãdirea atelierelor. Din vechile construc[ii a mai rãmas
fostul grajd cu fânar transformat în garaj, punct de alimentare cu energie electricã çi corpul
administrativ. Localul devenise în anii `60 impropriu deoarece nu permitea o retehnologizare çi ca
atare i-au fost repartizate alte spa[ii. Cum çi Arhivele Statului, începând de la 1944, se gãseau în
imposibilitatea de a prelua documente conform prevederilor legisla[iei în vigoare, s-a cedat localul
Monitorului Oficial din bd. 6 Martie nr. 27 (azi b-dul Elisabta, nr. 49). În compunerea acestui ansamblu
colectivul arhitectului Statie Ciortan a realizat tronsonul-fa[adã spre bulevard unde era intrarea la
direc[ia Monitorului Oficial având la parter servicii cu publicul. A doua clãdire, cu deschidere spre
strãzile Elie Radu çi Gutenberg a fost proiectatã pentru tipografie. În curte se mai aflã çi fostele grajduri
modificate çi adaptate acum pentru garaje çi servicii gospodãreçti. Vezi: Statie Ciortan, Studii i
realizri în arhitectura româneasc – din activitatea unui profesionist, Institutul de arte
grafice Marvan, Bucureçti, 1940
36
Tradi[ia men[iona prezen[a pivni[elor la întreg ansamblul; dupã 1900 a fost pãstratã numai cea de
pe latura vesticã. Sondajul arheologic realizat cu asisten[a amabilã a doamnei dr. Voica Puçcaçu a
eviden[iat cã respectiva construc[ie cãlca pe un strat gros de cenuçã. Pivni[a impresiona prin propor[ia
spa[iilor, al arcelor, modul de realizare a boltirii, niçele laterale.
37
Scoala de perfec[ionare arhivisticã a fost creatã pentru instruirea personalului din institu[ii çi
întreprinderi ce are misiunea de a administra arhiva unitã[ii respective .
sala mare a muzeului al cãrui spa[iu l-am
valorificat în func[ie de situa[ie.
Dominant era interesul de viitor, mai
ales cã eram conçtient cã se apropiau
aniversãrile „Mihai Viteazul 400”
38
, în anii
1989, 1991 çi 1995 ce urmau sã marcheze
începerea çi terminarea lucrãrilor de
construc[ie
39
çi de refacere dupã distrugerile
din 1595
40
ale ansamblului. Preocuparea a
survenit dupã momentul 1969, atunci când
Arhivele Statului au gãzduit o importantã
manifestare interna[ionalã. Între congresele
care aveau loc la patru ani se desfãçura
câte o „masã rotundã” cu participarea
directorilor generali. În 1969 i-a revenit
României rolul de gazdã
41
, majoritatea
dezbaterilor s-au desfãçurat în incinta
Muzeului care a gãzduit çi o concludentã
expozi[ie
42
. Interesul manifestat de a
cunoaçte i storicul ansambl ul ui çi
personalitatea ctitorului mi-au consolidat
crezul cã pentru viitor prioritar este sã
acordãm în spa[iile respective aten[ie
„momentului” Mihai Viteazul, dar çi a
modului cum, în timp, aceastã moçtenire
sacrã a fost receptatã gradual de la o epocã
la alta, de la un secol la altul. Al doilea
moment l-a constituit, dupã cum aminteam
çi mai sus, sãrbãtorirea muzeului la
împlinirea a 50 de ani de la intrarea în
circuitul expozi[ional. A fost çi un prilej de
valorificare atât a spa[iilor construite cât çi a
cur[ii, într-un grandios spectacol de sunet çi
luminã.
Cele enun[ate mai sus, într-un
monolog audiat cu o incredibilã rãbdare de
Vasile Drãgu[ au fost urmat de un viu
dialog, sau mai corect de o interogare din
parte-i pentru a detalia proiectele de viitor. I-
am prezentat situa[ia plecând de la ceea ce,
din nou, dupã un secol, devenea o
promisiune pentru un mâine, care însã n-a
venit. La timpul respectiv era consideratã o
certitudine - la 4 martie 1977 la orele
prânzului au fost acordate chiar fondurile
pentru declançarea construc[iilor
43
- ca la
orele 21:20 cutremurul sã nãruie çi aceastã
speran[ã.
Revin la dialog amintind cã preconizam
ca, în condi[iile degajãrii spa[iilor, Muzeul
Arhivelor sã-çi continue misiunea de carte
de vizitã a patrimoniului de documente
istorice iar restul spa[iilor sã fie gazda unui
Centru Na[ional de evocare çi cinstire a lui
Mihai Viteazul. La rându-i, Vasile Drãgu[ a
venit cu noi sugestii, predilect referitoare la
artele plastice
44
, care sã completeze
aceastã gamã de informa[ii spre
cunoaçterea celor moçtenite, dar çi sã
traseze necesarul de contribu[ii noi.
Reamintesc, eram în anii ’70 când problema
informa[ionalã era mult trâmbi[atã ca o
necesitate a interdisciplinarului dar multe se
opreau la stadiul de bune inten[ii. Pentru
mine convingerea a fost cã am câçtigat un
pre[ios sprijinitor în persoana lui Vasile
38
Aniversarea „Mihai Viteazul 400”, am anticipat-o din momentul preluãrii func[iei considerându-o
obiectiv prioritar. Pe parcursul anilor modul de a o marca mi-a devenit de la an la an mai concludent,
mai familiar.
39
Edificarea construc[iilor ini[iale, constituind „inelul mic”, împrejmuitor al bisericii s-a realizat în anii
1589-1591. Lucrãrile cu caracter gospodãresc distribuite în exteriorul ansamblului au fost continuate çi
amplificate în primii ani ai domniei ctitorului, apoi au urmat cele de refacere dictate de precipitata çi
distrugãtoarea retragere a otomanilor din octombrie 1595.
40
În perioada post 23 august - octombrie 1595 trupele otomane instalate în mãnãstire au realizat
lucrãri genistice constând din trasarea de çan[uri çi realizarea din pari de lemn a unor bãçti (bastioane)
împotriva atacurilor inopinate ale unitã[ilor din subordinea voievodului Mihai .
41
Pentru Muzeul Arhivelor Statului a constituit prilejul unei radicale interven[ii prealabile de renovare,
înzestrare cu mobilier nou, lansarea realizãrii colec[iei de facsimile ç.a. Fiecare participant a avut
surpriza sã recunoascã, în câte o vitrinã, documente emanate din cancelaria [ãrii sale, sau eviden[iau
momente importante ale rela[iilor cu România.
42
Fiecare participant a avut surpriza sã recunoascã, în câte o vitrinã, documente emanate din
cancelaria [ãrii sale, sau eviden[iau momente importante ale rela[iilor cu România.
43
Vezi Jurnalul çedin[ei ministeriale din ziua de 4 martie 1977, unde s-a hotãrât declançarea lucrãrilor
viitoarei clãdiri a muzeului.
44
Preconiza o colec[ie de reprezentãri ale monumentelor de for public: imagini, foto, diapozitive, film
dar çi miniaturi turnate în bronz.
Drãgu[ în bãtãlia care urma sã dea conturul
realitã[ii acestor nãzuin[e.
A urmat, nu dupã mult timp, fatidica zi
de 9 martie 1977 când, în curtea de la Mihai
Vodã, la orele dupã amiezii - spre searã, a
poposit, pre[ de câteva secunde, cuplul
preziden[ial. În momentul în care au intrat,
„tovarãçul” a aruncat o privire fugitivã care
a putut remarca rezerva[ia arheologicã cu
vatra de cult geticã, crucile mormintelor,
biserica cu al ei paroh în fa[a uçii, grupul de
persoane civile avându-l în prim plan pe
directorul general în uniforma-i de general.
A urmat o unicã întrebare care viza în fapt,
mai multe timpuri istorice: „Ce a fost, ce
este aici ?” Am considerat cã e fireascã çi
cã reclamã o prezentare edificatoare pentru
prezent çi beneficã pentru viitor. Fusesem
mobilizat telefonic pentru a fi amfitrionul
inopinatei vizite. În ultima secundã apãruse,
anticipând sosirea oaspe[ilor, directorul
general care, la auzul întrebãrii m-a oprit cu
un gest al mâinii drepte çi ieçind la raport s-
a adresat prin tãcerea unui blocaj
emo[ional. Reac[ia a fost concludentã din
partea „tovarãçei”: „Hai, Nicule sã
mergem !” Au fãcut stânga împrejur çi au
plecat. A fost astfel ratatã o posibilã çansã
de a salva de la distrugere acest chivot al
Capitalei, sacrã moçtenire de la Mihai
Viteazul.
Au trecut al[i ani, fuseserã declançate
lucrãrile de metamorfozare a zonei viitorului
centru civic al capitalei. Sâmbãta, incinta
muzeului gãzduia grupul arhitec[ilor
antrena[i în „opera” de sistematizare a zonei
Uranus - Sf. Apostoli - Cazãrmii - 13
Septembrie vatra viitoarei Case a
Republicii. Veneau dupã „procitania”
sãptãmânalã când primeau ultimele
directive de a da jos çi reface, dupã alte
idei, costisitoarele finisaje. Îndrãznisem sã
le adresez o fireascã întrebare: care era
soarta ansamblului? Primisem de mai multe
ori un rãspuns liniçtitor. Le semnalasem
case care în preziua tãvãlugului reclamau
preluarea unor componente care, cel pu[in
pentru muzee çi cinematografie, puteau fi o
zestre inestimabilã. Fie cã erau vitralii,
çemineuri, sobe, lambriuri, feronerie,
acestea puteau sã fie „recuperate” de
oameni de specialitate. Din pãcate prea
pu[in s-a întreprins în acest sens. La un
moment dat rela[ia cu arhitec[ii s-a întrerupt
dar am pus fenomenul pe seama schimbãrii
locului lor de întrunire. A urmat ceva
alarmant în propria gospodãrie. Banalele
cheltuieli gospodãreçti pentru localul
muzeului nu mai erau finan[ate. Deci
undeva se çtia ceva ce eu nu trebuia sã
çtiu. A urmat o temporarã îndepãrtare a
mea de la conducerea muzeului, perioadã
în care, în 1984 o nouã vizitã a „tovarãçului”
s-a soldat cu un „rãspuns” incredibil al
vicepreçedintelui Consiliului Popular al
Capitalei la repetarea ad-literam a întrebãrii
din 1977: „A, tovarãçe Ceauçescu, aici a
fost o mãnãstire de maici !” De unde avea
acest fripturist o asemenea informa[ie este
greu de spus. Nu-l vãzusem çi nu-mi
adresase vreo întrebare de-a lungul ultimilor
20 de ani ca sã poatã formula categorica
afirma[ie. Presupun cã de la cei afla[i în
anturajul preçedintelui s-ar fi putut afla çi un
rãspuns cât de cât corespunzãtor. Dar
„prompta” interven[ie a determinat reac[ia
categoricã care a condus la demolarea
ansamblului.
A venit çi ziua de 9 ianuarie 1990
când am primit misiunea de a participa
recuperator la salvarea a ceea ce fusese
rãvãçit, distrus de cãtre cei care, în avântul
distructiv cãutau sã distrugã mãrturiile care,
la ceasul judecã[ii, s-ar fi constituit în
element probatoriu. Am ajuns astfel çi la
cabinetul fostului prim ministru Constantin
Dãscãlescu. Toate fiçetele çi birourile erau
golite, ceea ce mai rãmãsese era o
grãmadã pe coridor. Astfel am recuperat un
mare album cu fotografii
45
, care constituia o
concludentã trecere în revistã a etapelor
care cãpãtaserã acceptul sau modificãrile
cuplului preziden[ial. Aça am cãpãtat
rãspuns la întrebãrile adresate arhitec[ilor
înainte de 1984. În primele 5 etape erau
reunite, într-o fericitã coabitare, Casa
Republicii çi colina cu ansamblul istoric
Mihai Vodã ca apoi acesta din urmã sã
disparã. Cele douã componente ale
ansamblului au ajuns înghesuite între
45
Arhivele Na[ionale, Direc[ia Arhivelor Istorice Centrale, Fototeca.

46
Corneliu Vadim Tudor, Minciuna are picioare scurte, în „Sãptãmâna”, Bucureçti, 10 ianuarie 1986,
text çi fotografii în care autorul, „combãtând” reac[iile interne çi externe la adresa demolãrilor, afirmã cã
în cazul bisericii çi clopotni[ei fostei mãnãstiri Mihai Vodã urma ca, în noul amplasament, sã fie
încadratã de o pia[ã care sã-i punã în eviden[ã valoarea.
47
Ca çi în alte multe domenii propaganda era pãrtaçe la actul formal, afiçând asemenea mãsuri, de
multe ori frizând absurdul. Cãr[ile de turism, pliantele, programele agen[iilor de turism, nu mai
pomeneau de “biserici” ci de “monumente”.

blocuri, cu o nefireascã distribu[ie a
clopotni[ei în raport cu absida altarului. La
timpul respectiv s-a vorbit, s-a scris
46
despre
o impozantã pia[ã care urma sã încadreze
aceste relicve. Formulare gratuitã menitã a
diminua reac[ia mocnitã din interior çi cea
externã formulatã prin diverse organisme
interna[ionale ca act de condamnare a
demolãrilor.
Într-o epocã care, dupã consfãtuirea de
la Bucureçti, din august 1966, a
conducãtorilor partidelor „frã[eçti” încerca sã
demonstreze „tovarãçilor” cât de eficient s-a
întronat ateismul
47
în procesul de „socializare”
a societã[ii româneçti, de formare a „omului
nou”, Vasile Drãgu[, omul chemat a acorda
cuvenita çi fireasca aten[ie la tot ceea ce era
relicvã a trecutului, care se preocupase de
formarea, pe diverse trepte de competen[ã, a
unei çcoli de restauratori, se gãsea, dupã
1977 în situa[ia de a constata cã „înghe[ul”
intervenit ducea la o perpetuã amânare a
finalizãrii lucrãrilor de restaurare la obiectivele
abordate, unele prinse chiar în diverse stadii
de decopertare, altele aproape gata sã fie
terminate çi i ntegrate cu di verse
func[ionalitã[i, nu odatã cele mai fericite, dar
totuçi salvatoare la timpul respectiv.
Reveneam în discu[iile cu Vasile Drãgu[
la problema demolãrilor, a siturilor
doveditoare ale evolu[iei oraçului în decursul
anilor, deceniilor, secolelor. Conversa[ia
eviden[ia conceptul cã avem datoria de a
transmite viitorimii eçantioane din toate
timpurile çi ca atare, decizia demolatoare
reclama un atent studiu de caz pentru a se
ajunge la cea mai bunã solu[ie în procesul de
selec[ie a ceea ce trebuie pãstrat sau
îndepãrtat. Admitea cã intervin multe
argumente subiective çi tocmai de aceea era
duçmanul grabei, a deciziei nejustificate
temeinic. Relatându-i episodul evocat de
Timotei Cipariu petrecut în localul de
dinainte de restaurarea întreprinsã dupã
1900, pe timpul când la conducerea
Arhivelor Statului se afla Bogdan Petriceicu
Hasdeu i-am exprimat crezul cã se va
ajunge la întocmirea unei note care sã
func[ioneze ca o placã Pro memoria çi care
sã defineascã o clãdire, sau orice obiect.
M-a întrebat dacã am vãzut aça ceva. I-am
relatat cã am apreciat ini[iativa preotului de
la biserica „Batiçte” care, pe o paginã
dactilografiatã, a gãsit cu cale ca o parte
din text sã evoce istoricul bisericii, al
parohiei iar restul sã prezinte personalitã[i
din respectiva parohie. L-am incitat, çi cu
alt prilej mi-a relatat chiar dialogul purtat cu
autorul acelei prezentãri. Era entuziast dar
neîncrezãtor cã în acei ani se vor gãsi mul[i
care sã parcurgã drumul respectiv.
La un asemenea moment când, la 75
de ani de la naçtere, ar fi fost normal sã-l
avem printre noi la aceastã manifestare
întru cinstirea omului çi faptelor sale, cele
relatate mai sus, venite din partea unuia
care nu s-a aflat decât tangen[ial în
preajmã-i, sper sã constituie prilej de
evocare a portretului moral al omului de
conduitã, responsabil cãtre sine çi fa[ã de
societate pentru cele pe care le-a
înfãptuit. Dupã cum afirma, în preajma
anului 1940, sociologul Henri Stahl, pentru
definirea unei personalitã[i sunt necesari
anii decantãrilor, care sã permitã separarea
çi justa cântãrire a celor bune çi a celor
mai pu[in bune astfel ca, dupã circa 30 de
ani sã i se poatã atribui locul ce i se cuvine
în Panteonul oamenilor care, prin faptele
lor, meritã a primi de la Patrie eterna
recunoçtin[ã. Personal consider cã pentru
Vasile Drãgu[ o asemenea recunoaçtere
este legitimã çi mai ales necesarã într-o
epocã când prioritar este sã ne dezmeticim
pentru a afla calea cea dreaptã de urmat,
inclusiv pentru a da viitorimii un Patrimoniu
Cultural neçtirbit cu care sã aflãm
corespunzãtoarea apreciere a lumii
prezentului çi viitorului.
Avem totodatã obliga[ia moralã a
reflectãrii çi adoptãrii cuvenitelor mãsuri
pentru salvarea etapizatã a ceea ce a fost
cândva ansamblul istoric Mihai Vodã
48
.
Pentru început trebuie salvat terenul care a
fost vatra mãnãstirii, ca apoi, când resursele
materiale o vor permite, sã readucem la
locul cuvenit biserica çi clopotni[a çi, în cele
48
Virgiliu Z. Teodorescu, Apel ! Domnului Emil Constantinescu, preedintele României, Doamnelor i
Domnilor senatori i deputai din Parlamentul României, în “Republica”, Bucureçti, anul II, nr. 150, 19
martie 1998, p. 7. Text menit a convinge autoritã[ile sã prezerve zona amenajatã ca parc pentru
readucerea pe vechiul amplasament construc[iile translate çi a permite viitorimii sã refacã Ansamblul
istoric “Mihai Vodã” pentru a putea deveni un demn Centru Na[ional al cinstirii bravului înaintaç.
49
Virgiliu Z. Teodorescu, Catedrala Neamului, în „Cronica Românã”, Bucureçti, anul X, nr. 3.139, joi 15
mai 2003, p. 4. Text menit a prezenta valoarea terenului fostei vetre a Ansamblului istoric “Mihai Vodã“
unde, prin realizarea catedralei secolului al XXI-lea, çi-ar gãsi o fericitã amplasare çi ctitoria lui Mihai
Viteazul.
Dedica[ia lui Vasile Drãgu[ pe un exemplar din Dicionarul de art medieval
româneasc.
din urmã sã fie reconstituite çi celelalte
clãdiri ale ansamblului Mihai Vodã. O astfel
de misiune onorantã, genera[ia anului 2018,
anul Centenarului Marii Uniri, çi-o poate
asuma. Astfel unul din obiectivele pentru
care Vasile Drãgu[ a militat va fi o demnã
prezen[ã în Capitala României, va înceta
silnica ostracizare impusã de ignoran[a
vrãçmaçilor çi vom crea
49
o fericitã triadã:
Ansambl ul Mi hai Vodã, Pal at ul
Parlamentului României çi Academia
Românã.
Desfiin[area Direc[iei Monumentelor
Istorice (DPCN din 1974) în 1977 a fost
explicatã în fel çi chip. O reac[ie emo[ionalã
- reflex al traiului sub dictaturã - sus[inea cã
s-a datorat unor disfunc[ii de protocol în
cadrul unei vizite oficiale. Ipoteza poate
cãpãta consisten[ã în contextul disputelor
dintre practicieni çi teoreticieni, exacerbate
sub directoratul profesorului Vasile Drãgu[.
Nu este exclus ca ele sã fi fost speculate la
nivelul conducerii de partid çi de stat de
ambi[iile Elenei Ceauçescu, doritoare de a
lãrgi domeniul culturii pe care çi-l aroga. O
altã variantã se referea la modul de
gospodãrire a fondurilor puse la dispozi[ie
pentru restaurarea monumentelor. S-a
reproçat ponderea mare a cheltuielilor de
transport, cazare, diurnã, studii etc.
comparativ cu ceea ce se investea în
lucrãrile propriu-zise. De aici poate decurge
o altã explica[ie legatã de defectele de
func[ionare ale unei structuri centralizate
desfãçurând activitã[i într-un teritoriu extins,
departe de sediu.
Oricare ar fi explica[iile, desfiin[area
DMI pãrea hotãrâtã odatã cu renuvelarea
cadrului legal în domeniul urbanismului çi,
ulterior, al patrimoniului cultural. Legea nr.
58/1974 privind sistematizarea teritoriului çi
localitã[ilor urbane çi rurale punea accent pe
creçterea densitã[ii construc[iilor prin
restrângerea perimetrului localitã[ilor (pentru
extinderea teritoriului destinat agriculturii). In
interiorul perimetrului restrâns se anvizaja
restructurarea fondului moçtenit dinspre
centru (unde se concentrau clãdirile cu
valoare culturalã, majoritatea absente din
Lista monumentelor istorice) cãtre zonele
marginale. Reconstruc[ia socialistã a
localitã[ilor presupunea sacrificarea unei
pãr[i din patrimoniul clãdit care putea face
obiectul activitã[ii DMI. Poate pentru a
anihila sau restrânge o eventualã opozi[ie s-
a luat în considerare restructurarea acesteia
çi subaprecierea domeniului de activitate,
cum rezultã din Legea nr. 63/1974 a ocrotirii
patrimoniului cultural na[ional al Republicii
Socialiste România. O lecturã atentã (fãrã a
vorbi de normele anexate) relevã
preocuparea aproape exclusivã pentru
problematica patrimoniului mobil, omiterea
sau expedierea chestiunilor specifice
monumentelor istorice, în ciuda ponderii lor
în avu[ia na[ionalã. Nu e de mirare atunci
cã, încã din primul capitol, se vorbeçte
despre înfiin[area în cadrul Consiliului
Culturii çi Educa[iei Socialiste a Direc[iei
Patrimoniului Cultural Na[ional (prin
reorganizarea Direc[iei Monumentelor
Istorice çi de Artã) çi a Oficiilor Jude[ene
pentru Patrimoniul Cultural Na[ional.
Ar merita cercetate pierderile rezultate
din (a doua) desfiin[are a DMI: o marcã
prestigioasã de tradi[ie, rela[ia cu re[eaua
institu[ionalã din arhitecturã, construc[ii çi
sistematizare, beneficiile financiare aferente
unui domeniu în care se vehiculeazã fonduri
mari, contactul cu industria materialelor de
construc[ii, antrepriza cu acces de cale
feratã pentru depozite de materiale çi
remize de utilaje, sediul (refãcut din bugetul
propriu) cu baza materialã (mobilier,
instrumentar, deplasarea arhivei çi a
fototecii etc.), personalul de specialitate cu
expertiza adecvatã, o parte din rela[iile cu
institu[ii similare din strãinãtate ça.
Este de presupus cã profesorul Vasile
Drãgu[ nu a participat la redactarea textului
de lege, deçi nu este exclus sã-l fi cunoscut.
Va fi realizat amploarea efectelor ce ar fi
decurs din aplicarea lui? Va fi încercat sã-l
influen[eze dacã nu putea sã împiedice
intrarea lui în vigoare? Întrebare fãrã
rãspuns deçi din pozi[iile ulterioare
exprimate (în scrisoarea colectivã cãtre
preçedintele Republicii Socialiste România
privind stoparea demolãrii Mãnãstirii
Vãcãreçti, în prefe[e la diverse lucrãri de
specialitate unde sublinia obliga[ia pãstrãrii
patrimoniului urban, probabil çi la întrunirile
specialiçtilor din ICOMOS la care a luat
parte) reiese punctul propriu de vedere. Nu
s-a mul[umit numai cu declara[iile, mai mult
sau mai pu[in publice, prin care lua pozi[ie
vis-à-vis de restructurarea oraçelor çi
pierderile de substan[ã istoricã. Profesorul
Atelierul de Integrare din Institutul de Arte Plastice
“Nicolae Grigorescu”-Bucure<ti

Peter Derer
Vasile Drãgu[ a ac[ionat çi practic,
constituind, în cadrul Institutului de Arte
Plastice “Nicolae Grigorescu” (IAPGN) din
Bucureçti, un atelier de restaurare, poate ca
rãspuns la desfiin[area DMI.
Nu a fost singura reac[ie de acest fel
din Bucureçti, poate çi din [arã, la decizia
nefondatã de a înlocui o institu[ie complexã,
relativ autonomã (cu rol de inventariere,
finan[are, proiectare çi execu[ie) cu un
serviciu administrativ într-o unitate de rang
secund din administra[ia centralã. In cadrul
Direc[iei generale pentru dezvoltarea
construc[iei de locuin[e çi administrare
locativã (DGDAL) din Sfatul popular al
municipiului Bucureçti (director general
inginer Corneliu Velicu) a func[ionat un
colectiv de restaurare. Colectivul, consiliat
de arhitect Emil Ionescu, fost salariat al
DMI, çi condus temporar de inginer Victor
Soare, s-a grefat pe structura existentã a
atelierului de proiectare al DGDAL. Ulterior,
au func[ionat mai multe colective care, pe
lângã documenta[ii de repara[ii curente çi
capitale, au elaborat çi proiecte de
restaurare. DGDAL a beneficiat de aportul
unor foçti lucrãtori din DMI, dispunea de
arhitec[i, ingineri de rezisten[ã, de instala[ii,
deviziçti etc. cu practicã în domeniu. Pe
deasupra coopera cu Santierul de
restaurare de pe lângã ICRAL Vitan
(rãspunzãtor de lucrãrile din sectorul 3 în
care se aflã çi centrul istoric), dotat cu
personal muncitor de specialitate,
dispunând de maçini çi utilaje de construc[ii.
Prin conlucrarea atelierului DGDAL cu
Santierul de restaurare Vitan au fost ini[iate
- çi în parte terminate - lucrãri de restaurare
la imobile monumente istorice aflate în
administrarea Sfatului popular (Casa “Mi[a
Biciclista”, Arcul de triumf, Casa Toma
Stelian, Villa Matilda etc.) Concluzii ale
activitã[ii sale au fost prezentate la sesiuni
de comunicãri çtiin[ifice sau publicate în
reviste de specialitate.
Noua unitate înfiin[atã la IAPNG de
cãtre rectorul Vasile Drãgu[ çi arhitectul
Aurel Teodorescu (decedat zilele acestea)
era dedicatã integrãrii dintre învã[ãmânt,
cercetare çi produc[ie în domeniul
La Curtea de Arge, împreun cu Valentin Fotino, Grigore Ionescu, Alexandru Duu i Tatiana
Pogonat. Foto arhiva personal Vasile Drgu, 1984.
patrimoniului cultural. Era un rãspuns la
desfiin[area DMI, preluând unii specialiçti çi
comenzi din domeniu, desfãçurând în
continuare o activitate prezentã în orice
societate care îçi respectã biografia. Sansa
a constituit-o formula integrãrii dintre
învã[ãmânt, cercetare çi produc[ie, lansatã
de conducerea [ãrii câ[iva ani înainte,
urmând ca în cadrul atelierului sã
colaboreze cadrele didactice, proiectan[ii çi,
eventual, restauratorii pe çantier. Specificul
atelierului, încadrat ini[ial cu arhitec[i,
tehnicieni, dactilografã (prea pu[ini din fosta
DMI), la care, ulterior, s-a adãugat un
inginer constructor, consta în sistemul de
autofinan[are, salariile încasându-se în
urma plã[ii contravalorii pe lucrãrile
contractate. Contribu[ia învã[ãmântului (de
artã çi arhitecturã) s-a concretizat în
lucrãrile fotografice, în cercetãrile istorice,
mai rar, în lucrãrile privind componentele
artistice ale monumentelor, în asisten[a pe
probleme de rezisten[ã. În replicã, salaria[i
ai atelierului au prezentat prelegeri sau au
participat la activitatea practicã a studen[ilor
din IAPNG.
Astfel constituit, Atelierul de integrare
din IAPNG a func[ionat peste un deceniu,
pânã la începutul anului 1990, când noua
conducere a cerut transferul sãu la recent
reînfiin[ata DMI, sub denumirea DMASI. În
aceastã perioadã s-au întocmit multe
documenta[ii, dar, din cauza dificultã[ilor
legate de autofinan[are, s-au numãrat çi
lucrãri noi (în manierã clasicã). Pentru
acoperirea planului de proiectare au trebuit
acceptate çi lucrãri de decora[ii interioare la
fosta Casa Poporului (detalii clasice pentru
decorarea uçilor, detalii în stil pentru
feronerii de bronz etc.). Cele mai multe
lucrãri au fost însã legate de patrimoniul
clãdit. S-au inventariat case reprezentative
1
Se retrãsese de la direc[ia DMIA (devenitã DPCN prin legea 63/1974) în 1976, când a fost numit
rector al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” (n. red.).
din Bucureçti, s-au elaborat proiecte pentru
protec[ia pilaçtrilor podului roman de la
Drobeta-Turnu Severin, pentru restaurarea
Casei domneçti de la Râmnicu Sãrat, a
Villei Albatros din Buzãu çi a Cazinoului din
Vatra Dornei, pentru refacerea unei por[iuni
din castrul roman de la Drobeta-Turnu
Severin, pentru amenajãri la Complexul
Arhi epi scopi ei romano-catol i ce di n
Bucureçti, pentru organizarea unei
necropole domneçti la biserica Ghica-Tei
etc. O parte dintre lucrãri au fost publicate
în reviste de specialitate, prezentate la
sesiuni çtiin[ifice sau expuse în cadrul unor
expozi[ii (precum cea dedicatã "Tradi[iilor
de construc[ie urbanã” organizatã în vara lui
1982 la Institutul de Arhitecturã “Ion Mincu”
din Bucureçti)
Contribu[ia profesorului Vasile Drãgu[
la constituirea çi func[ionarea Atelierului de
integrare a IAPNG s-a plasat pe mai multe
paliere. Mai întâi, este reac[ia de
constructor vis-à-vis de desfiin[area DMI
1
.
Se cuvine amintitã, apoi, solu[ia ingenioasã
(paravanul integrãrii dintre învã[ãmânt,
cercetare çi produc[ie) la care s-a recurs
pentru a trece de piedicile birocratice ale
sistemului autoritar. Este de presupus, de
asemenea, sprijinul sãu în gãsirea de
contracte în condi[iile în care nu exista pia[a
adecvatã. Nu în ultimul rând trebuie
men[ionat suportul çtiin[ific acordat, fãrã
îndoialã, cel pu[in în perioada de început,
când încã mai de[inea func[ia de rector al
IAPNG. Oricum, scurta istorie a Atelierului
de integrare din Institutul de arte plastice
“Nicolae Grigorescu” din Bucureçti, se
înscrie (alãturi de existen[a altor structuri
similare) în perioada dramaticã, neîncheiatã
încã, a conservãrii monumentelor istorice
dupã dispari[ia DMI, în anul marelui
cutremur, 1977.

15 dec. 2003
resuscitat imaginea vechii Comisiuni a
Momentelor Istorice, a precursorilor ei, în tot
ceea ce am fãcut în anii 1990-1992, în
chinuita zidire a Direc[iei Monumentelor,
Ansamblurilor çi Siturilor Istorice. Viziunea
noastrã rãzbãtea çi în alcãtuirea numãrului
pe anul 1992 a Revistei Monumentelor
Istorice apãrut, simptomatic, abia în 1998.
Viziune aniversarã, desigur, pre[uitoare a
contribu[iilor celor ce osteniserã în domeniul
“monumentalisticii”, cuvânt ce evocã mai
bine activitatea ini[iatã de marele precursor
Alexandru Odobescu.
Si totuçi, începuturile Comisiunii
Monumentelor Istorice fuseserã puse sub
semnul unei grave controverse asupra
principiilor çcoalei lui Viollet-le-Duc,
reprezentate çi aplicate în principatul çi apoi
vechiul regat al României de elevul acestuia
Lecomte-du-Nouÿ. Controversã depãçitã pe
plan mondial de evolu[ia conceptelor de
conservare çi restaurare mai apropiate de
sensul dat lor de John Ruskin decât de
Viollet-le-Duc. Dar memoriile – de dincolo
de mormânt – ale unicului urmaç al lui
Odobescu, Alexandru Tzigara-Samurcaç
(1872-1952), memorii apãrute abia dupã
Revolu[ie, aruncã o luminã nouã asupra
unui dosar aparent închis. Serviciul de
restaurare condus de Lecomte-du-Nouÿ nu
pare sã fi creat numai monçtri izvorâ[i din
intui[ia arhitectului asupra a ceea ce ar fi
voit sã facã - mai bine - vechii ziditori ai
monumentelor. Înfiin[area acestui serviciu a
apãrut din ac[iunea conjugatã a principelui
Carol I çi a lui Alexandru Odobescu.
Principele, cu studii de istoria artei, a fost
impresionat de Viollet-le-Duc, întâlnit la una
dintre recep[iile imperiale de la Compiègne,
unde Napoléon al III-lea çi împãrãteasa
Eugenia invitau personajele de marcã ale
çtiin[elor, tehnicii çi artelor. Atunci când
chesti unea monumentel or i st ori ce
româneçti, treptat cunoscute çi apreciate de
tânãrul principe, a devenit presantã çi
posibilitã[ile financiare au permis-o, la
cererea suveranului, savantul profesor de
ar heol ogi e de l a Uni ver si t at ea
Discu7ii <i controverse privitoare la monumentele istorice
în ultimii treizeci de ani

Sergiu Iosipescu
Sunt câ[iva ani de când un vechi
amic, personalitate complexã, de o mare
inteligen[ã, m-a întrebat dacã mai existã
un “front istoric românesc” aça cum se
întâmplase înainte de Revolu[ie. În fa[a
încurcãturii mele s-a grãbit sã-mi explice
cã çi în România vechiului regim din anii
1948-1989 acesta fusese tot un slogan
propagandistic al puterii comuniste. O
adevãratã istoriografie trãise doar prin
contribu[iile, unele cu totul remarcabile, ale
unor personalitã[i izolate. Cazul, poate cel
mai interesant, era al regretatului
academician David Prodan, intelectual de
stânga încã dinainte de rãzboi complet
înstrãinat de “frontul istoric” oficial.
Slogan sau nu, “frontul istoric” creat
de noua putere zdrobise, ca çi în atâtea
alte cazuri çi anteriorul sistem “burghez”
de ocrotire, conservare-restaurare çi
punere în valoare a monumentelor istorice.
Noua Academie a RPR “însãrcinase” pe
unul dintre noii sãi titulari sã lichideze
trecutul reprezentat de nici mãcar
sexagenara Comisiune a Monumentelor
Istorice. Cu ultimul sãu preçedinte
Alexandru Lapedatu – dus deja pe drumul
fãrã întoarcere al temni[ei Sighetului -
compusã din oameni de înaltã valoare,
numi[i prin înaltul Decret regal din 29
decembrie 1947, între cele de pe urmã ale
majestã[ii sale, regele Mihai I, Comisiunea
Monumentelor Istorice avea sã fie
“escamotatã” prin noua organizare a
Academiei în vara anului 1948. De altfel
metoda suprimãrilor în lunile calde ale verii
a rãmas pânã mai ieri o practicã
încununatã totdeauna de succes, însãçi
Comisiei Na[ionale a Monumentelor,
Ansamblurilor çi Siturilor Istorice çi
Direc[iei sale operative aplicându-i-se
lovitura de gra[ie în vara anului 1994.
În entuziasmul revolu[ionar al iernii
1989/1990 çi în dorin[a reînnodãrii unei
legãturi organice între preschimbarea
revolu[ionarã çi România de drept a
pãrin[ilor sau bunicilor unora dintre noi, am
bucureçteanã, Alexandru Odobescu a
apelat la Viollet-le-Duc.
În pofida unor principii enun[ate
peremptoriu çi a unor lucrãri unde
reconstruc[ia dacã nu chiar construirea din
nou pãreau sã precumpãneascã asupra
restaurãrii, în vremurile din urmã se poate
observa un adevãrat reviriment în
aprecierea operei lui Eugène-Emmanuel
Viollet-le-Duc (1814-1879). Caracterizat
drept arhitect-arheolog încã mai de mult, el
ilustreazã, în primul rând, strãlucitor,
cer cet ar ea i st or i co- ar heol ogi cã a
monumentelor. În direc[ia schi[atã de
Prosper Mérimée, Viollet-le-Duc a creat mai
cu seamã prin al sãu Dictionnaire
raisonée… o uriaçã bazã de date,
indispensabilã oricãrei conservãri sau
restaurãri a monumentelor istorice.
Aplicarea rezultatelor cercetãrii în
conservarea-restaurarea monumentelor,
efectuatã chiar de cãtre marele arhitect este
înfã[içatã, pilduitor, într-o salã - cam prãfuitã
- a castelului din Carcassonne.
Un recent popas la Blois mi-a dat
prilejul de a constata generala emula[ie din
Fran[a vremurilor lui Louis Philippe çi
Napoléon al III-lea pentru cercetarea
temeinicã a monumentelor înaintea
restaurãrii. Castelul din Blois a fost
restaurat, sub direc[ia lui Felix Duban
(1797-1870), din 1845 çi pânã la sfârçitul
vie[ii acestui arhitect. Simptomatic pentru
modul sãu de abordare a restaurãrii
castelului, proiectele dintâi ale lui Felix
Duban – primul mare premiu de arhitecturã
la Ecôle des Beaux-Arts (1832) – au fost
restaurarea porticului Octaviei çi al unei
case din Pompei. Cercetãrile arheologice,
de parament, privitoare la materialele
construc[iei çi decora[iei au conferit
restaurãrii castelului din Blois un caracter
exemplar.
Revenind în România ultimului pãtrar
al secolului al XIX-lea, trebuie spus cã,
mãcar din punctul de vedere al calitã[ii,
valoarea lucrãri l or executate sub
conducerea arhitectului Lecomte-du-Nouÿ –
sus[inut neprecupe[it, pânã la capãt de
regele Carol I – a fost recunoscutã de
specialiçtii români çi strãini.
Din experien[a acestor prime
restaurãri, în România au fost începute
lucrãrile Serviciului Tehnic al Casei Bisericii
çi apoi al Comisiunii Monumentelor Istorice.
Si trebuie remarcat, între altele, cã printre
primele proiecte ale lui Nicolae Ghica-
Budeçti – viitorul çef al acestui serviciu, s-a
numãrat replica bisericii Sf. Nicolae
Domnesc din Iaçi, reconstruitã de Lecomte-
du-Nouÿ, proiect materializat cu prilejul
expozi[iei jubiliare din 1906, deasupra
parcului Carol, la Filaret. Înalta pregãtire de
specialitate, adesea fãcutã sau completatã
în strãinãtate, în Fran[a cel mai adesea,
frecventarea atâtor monumente ale
României – çi Evoluia arhitecturii în
Muntenia i Oltenia (1927-1936) a aceluiaçi
Nicolae Ghika-Budeçti este o dovadã -,
înlesnirea considerabilã creatã de
conducerea Comisiunii Monumentelor
Istorice de cãtre Nicolae Iorga, au dat
arhitec[ilor restauratori activi sau forma[i în
etapa dintre cele douã rãzboaie mondiale
atuul important al cunoaçterii, profunde
atunci, a istoriei monumentelor istorice
precum çi a marilor curente de idei
europene în acest domeniu. Cu arhitec[ii
Stefan Balç çi Virgil Antonescu aceastã
pleiadã româneascã a restaurãrii s-a stins
sub ochii noçtri.
*
* *
Fãrã îndoialã aceste prime pagini ar
putea pãrea destul de îndepãrtate de etapa
ultimilor treizeci de ani “before present” a
subiectului comunicãrii mele. Personalitatea
lui Vasile Drãgu[ dã însã cheia acestei
legãturi. Când, în 1968, pe atunci tânãrul
licen[iat în filozofie çi istoria artei Vasile
Drãgu[ devenea directorul Direc[iei Muzee
çi Monument e apoi a Di rec[ i ei
Monumentelor Istorice çi de Artã çi, în cele
din urmã al Direc[iei Patrimoniului Cultural
Na[ional el era primul „civil”, sunt tentat a
spune, ce succeda liniei de arhitec[i –
Bilciurescu, Bordenache, Grigore Ionescu –
ce diriguise pânã atunci restaurarea
monumentelor istorice în România
comunistã.
Venirea sa în fruntea Direc[iei
Monumentelor Istorice çi apari[ia, din 1970,
a Buletinului Monumentelor Istorice (ulterior
Revista Muzeelor i Monumentelor) fãceau,
în scurta etapã de relativã liberalizare a
regimului comunist, atât de necesara
racordare cu tradi[ia, cu lumea europeanã,
cât çi o cotiturã în cercetarea monumentelor
istorice. Rezultatele aveau sã se arate atât
prin însãçi opera lui Vasile Drãgu[ çi a
apropia[ilor sãi colaboratori istorici de artã,
prin monografia domnului Gheorghe
Cantacuzino asupra fortifica[iilor medievale
ale |ãrii Româneçti çi, în domeniul atât de
special al istoriei urbanismului, de studiile
doamnei arhitect Eugenia Greceanu
privitoare la Piteçti, Botoçani çi Roman.
Ca çi în alte [ãri - cazul Fran[ei îmi
este mai bine cunoscut – rolul çi ponderea
cercetãrii istorico-arheologice çi de istoria
artei în cadrul conservãrii-restaurãrii
monumentelor au fãcut nu o datã obiectul
unor dezbateri. În ultimul deceniu la noi - de
mai bine de un sfert de veac în Fran[a -
chestiunea s-a pus foarte concret în
reparti[ia fondurilor, în procentele acordate
din proiectare sau execu[ie cercetãrii. Or
necesitatea cercetãrii era fireascã odatã cu
o mai profundã specializare çi organizare a
muncii în echipã pe çantierele de
restaurare, cu atât mai mult cu cât, în
ultimul deceniu al regimului comunist, istoria
arhitecturii româneçti fusese aproape
suprimatã din învã[ãmântul superior.
Începutul, în decembrie 1989, al
Revolu[iei în România a marcat çi începutul
unei noi etape în organizarea cercetãrii,
inventarierii, protec[iei, conservãrii,
restaurãrii çi punerii în valoare a
monumentelor istorice. Patru tendin[e s-au
confruntat încã de la început.
Mai întâi aceea provenind din spiritul
legisla[iei adoptate în 1974 çi care,
inspirându-se poate çi din func[ionarea în
Italia a unui Minister al Bunurilor Culturale
ar fi dorit o lege comunã a muzeelor çi
monumentelor. Celelalte trei tendin[e se
refereau direct la modalitatea de abordare a
monumentelor istorice, inspirându-se fie din
f el ul cum f unc[ i onase Di r ec[ i a
Monumentelor Istorice înainte de 1968, fie
între 1968 çi 1977, fie, în sfârçit dupã
experien[a anilor 1901-1948, îmbogã[itã cu
aceea a [ãrilor europene cu o organizare
admi ni strati vã çi o probl emat i cã
patrimonialã comparabilã cu a României.
Nu pu[ine erau controversele
terminologice, între cele mai grave mi se
pare opozi[ia fa[ã de introducerea
conceptului de sit – çi sã ne aducem aminte
de lupta, “încununatã de succes”, pentru
suprimarea termenului din titulatura
Comisiei Na[ionale çi a Direc[iei
Monumentelor Istorice. Apoi ciudata rezervã
fa[ã de denumirea de inventariere cãreia i
se preferã termenul, cu alt sens, împrumutat
din limba rusã, de eviden.
Am relevat cu alt prilej, evocând un
ilustru çi drag dispãrut, efortul pentru
impunerea în 1990 a limitei de 50 de ani
înainte de prezent pentru declararea calitã[ii
de posibil monument istoric, câtã vreme
eram întrebat, cu toatã seriozitatea dacã
dupã anul 1800 se mai putea vorbi de
monumente istorice.
În aceste condi[ii nu este de mirare cã
Lista oficialã legalã a monumentelor,
ansamblurilor çi siturilor istorice, elaboratã
çi promulgatã în 1990-1991 (pentru oraçul
Bucureçti în 1992), a suscitat numeroase
discu[ii. A fost criticatã în primul rând pentru
prea marele numãr de monumente istorice
clasate. Trecând peste considera[iile extra-
monumentalistice – politico-economice –
gravã mi s-a pãrut ideea includerii în liste a
unor capete de serie, idee care prezidase în
ultimul deceniu al regimului comunist
distrugerea a numeroase monumente care
nu avuseserã çansa sã fie trecute la rãbojul
cutãrui arhitect oltean sau muntean –
capete de serie.
Controversat este çi rolul arheologiei
în cadrul proiectelor de protec[ie,
conservare çi restaurare a monumentelor
istorice. O veche obiçnuin[ã cerea
arheologului implicat în proiectele de
restaurare sã ofere doar cota nivelului de
cãlcare al constructorilor monumentului
pentru eventuala sistematizare verticalã.
Restul nu putea fi decât un impediment
pentru finalizarea proiectului. De altfel, unei
arheologii cãreia i se admitea doar lucrul în
subteran, fãrã necesara corelare cu
cercetãrile de parament, cu studiile istorice
çi mai ales cu cercetarea de planuri vechi çi
catagrafii, nu i se putea permite sã modifice
nici mãcar par[ial un proiect.
Er au î n schi mb cercetãr i l e
arheologice, mai ales în mediul urban sau în
zone de mari amenajãri teritoriale, chemate
sã producã descãrcarea de sarcinã istoricã.
Nu este astfel de mirare - çi trebuie sã
o mãrturisesc cu triste[e - cã niciuna dintre
campaniile arheologice pe care le-am
condus sau la care am colaborat în cadrul
unor proiecte de restaurare la monumente
istorice nu a fost încheiatã în ultimii 14 ani.
Un caz limitã este cel al sãpãturilor
arheologice de la mãnãstirea Aninoasa-
Muscel, unde dupã descoperirea funda[iilor
unui nou turn al zidului de incintã, ale unui
rezervor circular cu calotã emisfericã pentru
o instala[ie hidraulicã, a bazei unui turn
pentru scara de acces la casele
metropolitane – fãrã a mai vorbi de vechiul
cimitir, anterior mãnãstirii – toate vestigiile
au fost cu grijã acoperite pentru a nu
complica çi modifica proiectul de restaurare
deja avizat.
În acelaçi registru se înscrie çi cazul
Geamiei Gazi Ali paça din Babadag din
1639 çi a çantierului arheologic deschis
acolo.
De la aceste cazuri punctuale sã
trecem la controversata chestiune a
rezerva[iilor arheologice urbane – a vechilor
cetã[i pontice greceçti Tomis/Tomoi çi
Callatis. Efortul întreprins încã din 1990 de
a declara pãr[i din vechiul oraç antic Tomis
çi în întregime Callatida zonã non-
aedificandi s-au lovit de opozi[ia ireductibilã
a unor specialiçti locali pentru care a stãvili
proliferarea blocurilor çi a construc[iilor
arhitecturale în aceste situri însemna la
început, în 1990, înfometarea muncitorilor
din fabricile de prefabricate, iar acum
atentarea la dreptul sacru de proprietate
asupra terenului.
Am participat acum mai bine de un
deceniu la negocierile dintre conducerile
direc[iilor locale franceze de antichitã[i,
autoritã[ile locale, investitori çi proprietari.
Pe temeiul unor legi clare çi a unor studii
temeinice, pentru care se gãseau totdeauna
fonduri, compromisurile onorabile erau de
regulã încheiate.
Sub alte orizonturi, între intransigen[ã
çi tranzac[ie s-a strecurat, se strecoarã
insidioasã, cedarea.
Am lãsat la urmã chestiunea finalitã[ii
proiectelor de restaurare la monumente çi
situri arheologice, domeniul celei de-a doua
specializãri a mea. Am vãzut mai toate
marile çi vechile çantiere arheologice din
[arã, cu edificiile excep[ionale în momentul
atât de cãutatei descoperiri. Azi zidurile lor
se risipesc sub çapele de beton puse
cândva. Trebuin[a de a conserva çi restaura
monumente arheologice în condi[iile
climatului excesiv al [ãrii noastre, a unui
patrimoniu peste mãsurã çi din atâtea locuri
agresat, fac foarte actualã discu[ia lui
Viollet-le-Duc despre calitatea materialelor
çi iscusin[a arhitectului çi constructorului
restaurator. S-a bãtut mult moneda pe
pãstrarea substan[ei originare fãrã a lua în
considerare cã azi analizele geologice çi ale
materialelor de construc[ie au ajuns
îndeajuns de precise pentru a determina nu
numai carierele, ci çi straturile, varietã[ile,
compozi[ia, pânã çi calitatea çi provenien[a
apei, nisipului utilizate odinioarã, astfel cã
problema pãstrãrii substan[ei originare îçi
pierde o bunã parte din sensul de altã datã.
Evocarea aici, în fa[a dumneavoastrã,
a câtorva dintre chestiunile dezbãtute çi
mereu actuale în ultimele trei decenii nu
trebuie sã ne facã sã uitãm atâtea rãni
monumentale pe trupul României de azi çi,
dincolo de ceea ce ne desparte, sã ne
concentrãm eforturile spre patrimoniul în
suferin[ã.
Pe unul din dealurile de pe malul
drept al Dâmbovi[ei, unde se aflase un
locaç de lemn în secolele XV – XVI, a fost
ctitoritã în anii 1575–1577 mânãstirea cu
hramul Sfintei Treimi, de cãtre Alexandru
Mircea voievod (1568–1574, 1574–1577),
terminatã de fiul sãu Mihnea (1577–1583,
1585–1591). Mânãstirea Sfânta Troi[ã, în
forma pe care i-au dat-o ctitorii, a avut o
existen[ã scurtã. În 1595 dealul a fost folosit
de oçtile otomane care au întãrit ansamblul,
construind o „palancã”. La revenirea lui
Mihai Viteazul, în octombrie 1595, turcii
s-au retras aruncând în aer fortifica[iile çi
clãdirile mânãstireçti. Pentru aproape trei
decenii, cãlugãrii s-au mutat la mânãstirea
Mihai Vodã. În 1613, Radu vodã Mihnea
(1601–1602, 1611, 1611–1616, 1620–1623)
a refãcut mânãstirea, reconstruind biserica
pe vechile temelii
1
. De la acest al doilea
ctitor çi-a luat mânãstirea numele sub care
a rãmas cunoscutã. În secolul al XVIII-lea
s-au executat anumite lucrãri, în timpul lui
St ef an Cant acuzi no (1714–1716),
reprezentat în tabloul votiv, precum çi în
1794, când a fost consolidat turnul-
clopotni[ã
2
. Grave avarii au suferit clãdirile
mânãstirii çi biserica din cauza cutremurului
din octombrie 1802. În 1830, ca urmare a
acestor avarii, au fost dãrâmate turlele çi
pridvorul bisericii. Pe la 1860 lãcaçul a fost
transformat în stil neo-gotic, fa[adele fiind
înãl[ate çi îmbrãcate cu un strat de zidãrie çi
tencuialã.
Cu mai bine de o jumãtate de secol în
urmã, în anii 1953 çi 1954, s-au desfãçurat,
în cadrul marelui Wantier arheologic
Bucureti, ample sãpãturi arheologice pe
dealul Radu Vodã, sub conducerea
profesorului Ion Ionaçcu çi a cercetãtorului
Vlad Zirra. Sãpãturile au acoperit în mare
parte aria ansamblului vechii mãnãstiri cu
extinderi în zona înconjurãtoare, fiind
cercetat çi interiorul bisericii. Principalele
rezultate au fost publicate
3
. S-au descoperit,
în afara urmelor de locuire din a doua epocã
a fierului çi din secolul IV p. Chr., urme care
indicã existen[a unui locaç anterior din lemn
de la sfârçitul secolului al XV-lea – începutul
secolului al XVI-lea. S-a constatat cã, dupã
incendierea sa în 1595, biserica din 1575–
1577 a fost refãcutã integral dupã 1613
4
.
Cele douã edificii au avut acelaçi plan, cea
mai veche fiind de dimensiuni cu pu[in mai
restrânse, dupã cum au dovedit mai târziu
cercetãrile de arhitecturã, care au dus la
descoperirea, pe întreg perimetrul interior,
în spa[iul dintre primele douã pardoseli, a
resturilor peretelui ini[ial, retras cu circa 15
cm fa[ã de cel refãcut
5
. Restaurarea bisericii
s-a desfãçurat în douã mari etape. În prima
au fost readuse la aspectul originar
fa[adele, dupã proiectul condus de arh.
Sanda Voiculescu, în cea de a doua, în anii
1970–1973, au fost restaurate interiorul çi
partea superioarã a bisericii, sub
Observa7ii arheologice privind pridvorul bisericii “Radu Vod*” din Bucure<ti

Gheorghe I. Cantacuzino
COMUNICRI I RAPOARTE DE CERCETARE
1
Ion Ionaçcu – Vlad Zirra, Mnstirea Radu Vod i biserica Bucur, în volumul “Bucureçtii de odinioarã
în lumina cercetãrilor arheologice”, Bucureçti, 1959, p. 59– 68.
2
Ibidem, p. 75.
3
Ion Ionaçcu, Vlad Zirra, Dumiru Berciu, Margareta Tudor, Spturile arheologice din sectorul Radu
Vod, în Bucurei. Rezultatele spturilor arheologice i a cercetrilor istorice din anul 1953, Bucureçti,
1954, extras din volumul Studii i referate privind istoria României, p. 132 – 172; Ion Ionaçcu, Vlad Zirra,
Mnstirea Radu Vod i biserica Bucur, în volumul Bucuretii de odinioar în lumina cercetrilor
arheologice, Bucureçti, 1959, p. 51 – 78. Un raport amãnun[it privind sãpãturile din bisericã semnat de
Vlad Zirra se aflã în dosarul de restaurare, Arhiva INMI, fond DMI, dosar 2285.
4
Vlad Zirra, Raport privind spturile în biserica Radu Vod, 1953 – 1954, în dosarul de restaurare
(Arhiva INMI, fond DMI, dosar 2285).
5
Urmele au fost descoperite în naos çi pronaos cu prilejul restaurãrii, vezi Stefan Balç, Restaurarea
bisericii Radu Vod din Bucureti, în RMM, MIA, an XLIV, nr. 1, 1975, p. 51.
F
i
g
.
1
.
P
l
a
n
u
l
g
e
n
e
r
a
l
a
l
s

p

t
u
r
i
l
o
r
f

c
u
t
e
î
n
1
9
5
3

1
9
5
4
l
a
b
i
s
e
r
i
c
a
R
a
d
u
V
o
d

(
s
u
s
î
n
d
r
e
a
p
t
a
,
a
c
e
s
t
s
e
c
t
o
r
r
e
p
r
o
d
u
s
d
i
n
P
l
a
n
u
l
B
o
r
r
o
c
z
i
n
)
.
R
e
p
r
o
d
u
c
e
r
e
d
u
p

I
o
n
I
o
n
a

c
u
,
V
l
a
d
Z
i
r
r
a
,

M

n

s
t
i
r
e
a
R
a
d
u
V
o
d

i
b
i
s
e
r
i
c
a
B
u
c
u
r

,
î
n
v
o
l
u
m
u
l

B
u
c
u
r
e

t
i
i
d
e
o
d
i
n
i
o
a
r

î
n
l
u
m
i
n
a
c
e
r
c
e
t

r
i
l
o
r
a
r
h
e
o
l
o
g
i
c
e

,
B
u
c
u
r
e

t
i
,
1
9
5
9
,
f
i
g
.
1
2
.
F
i
g
.
2
.
A
m
p
l
a
s
a
r
e
a
s
o
n
d
a
j
e
l
o
r
a
r
h
e
o
l
o
g
i
c
e
d
i
n
1
9
6
5
,
p
e
p
l
a
n
u
l
p
u
b
l
i
c
a
t
d
u
p

s

p

t
u
r
i
l
e
d
i
n
1
9
5
3

1
9
5
4
(
I
o
n
I
o
n
a

c
u
,
V
l
a
d
Z
i
r
r
a
,

M

n

s
t
i
r
e
a
R
a
d
u
V
o
d

i
b
i
s
e
r
i
c
a
B
u
c
u
r

,
î
n
v
o
l
u
m
u
l

B
u
c
u
r
e

t
i
i
d
e
o
d
i
n
i
o
a
r

î
n
l
u
m
i
n
a
c
e
r
c
e
t

r
i
l
o
r
a
r
h
e
o
l
o
g
i
c
e

)
.
Fig. 3. Profilul peretelui vestic al sondajului I / 1965, perpendicular pe latura nordic a pronaosului.
Legenda: 1, sol galben steril; 2, pmânt cenuiu glbui; 3, pmânt negru cenuiu; 4, groap mormânt;
5, pmânt cenuiu amestecat cu castaniu, crmid spart, moloz; 5a, moloz, crmid spart; 6,
pmânt cenuiu granulos; 7, pmânt cenuiu granulos cu urme de moloz; 8, pmânt cenuiu castaniu,
pigmeni de moloz, pietri; 9, pmânt cenuiu; 10, pmânt castaniu, urme de crmid (nivelare
modern); 11, pietri, urme de mortar; 12, nisip, pietri.
Fig. 4. Profilul peretelui vestic al sondajului II / 1965, perpendicular pe latura nordic a pridvorului.
Legenda: 1, sol galben steril; 2, pmânt cenuiu glbui; 3, pmânt negru cenuiu; 4, moloz, buci de
crmid; 5, groap modern; 6, nivelare cu crmid sub treptele intrrii în pridvor (sec. XIX); 7,
pietri, nivelare modern.
cercetãrile din 1953–1954. Observa[iile
prilejuite de aceste sondaje vor fi prezentate
în cele ce urmeazã.
Sondajele arheologice efectuate la
biserica Radu Vodã în iunie 1965 au urmãrit
în primul rând ob[inerea de date care sã
arate dacã biserica a avut pridvor încã de la
sfârçitul secolului al XVI-lea. În aceastã
problemã trebuie [inut seama de men[iunile
documentelor din 5 iulie 1626
8
çi din 5 mai
1629
9
, în care se aminteçte cã Mihail
Fig. 5. Tabloul votiv din 1714 – 1716, în desenul
realizat în 1864 de C. Lecca (reprodus dup Ion
Ionacu i Vlad Zirra, în “Bucuretii de odinioar în
lumina cercetrilor arheologice”, plana LII, 2).
Fig. 6. Biserica Radu Vod, în miniatura lui
Dionisie Eclesiarhul din Condica mnstirii Radu
Vod din 1794 (reprodus dup Ion Ionacu i
Vlad Zirra, în “Bucuretii de odinioar în lumina
cercetrilor arheologice”, plana LXXII, 1).
conducerea arh. Stefan Balç. Restaurarea s-a
efectuat pe baza unei minu[ioase cercetãri a
arhitecturii monumentului, care a beneficiat çi
de rezultatele sãpãturilor arheologice din
1953–1954. Rezultatele cercetãrii legate de
prima fazã de restaurare au fost prezentate
de arh. Sanda Voiculescu într-o comunicare
l a sesi unea çti i n[ if icã a Di rec[ i ei
Monumentelor Istorice din mai 1968
6
, iar cele
din a doua etapã, într-un riguros studiu
publicat de arh. Stefan Balç în 1975
7
.
Una dintre problemele interesante
ridicatã de cercetarea çi de restaurarea
bisericii a fost cea a pridvorului. La ea s-au
fãcut referiri în men[ionatele studii ale
arhitec[ilor care au condus remarcabilele
lucrãri de restaurare. Pentru ob[inerea unor
dat e supl i ment are asupra acest ui
compartiment au fost efectuate unele sondaje
în anul 1965, într-o zonã neatinsã de
6
Textul comunicãrii se pãstreazã în arhiva INMI, fond DMI, dosar 2290
7
Stefan Balç, op. cit., p. 45 – 52.
8
DRH B, XXI, nr. 103.
9
DRH, B, XXII, nr. 262.
10
Au fost trasate douã sondaje cu lungimea de 5 m çi lã[imea de 1,25 m, perpendiculare pe latura de
nord a pronaosului çi respectiv a pridvorului, la o distan[ã de 3,60 m, unite apoi printr o sãpãturã cu
lã[imea de 1,60 m, çi douã sondaje de 4 x 1 m çi 3,60 x 1 m, în partea de vest a pridvorului.
postelnic, fiul lui Dobromir banul, „s-a
îngropat în pridvorul bisericii, încã de mai
înainte vreme, din vechime, când a fost
cursul anilor 7095” (1586 – 1587).
Sondajele au fost amplasate în dreptul
pronaosului çi pridvorului, pe laturile de nord
çi de vest ale edificiului
10
.
În sondajul din dreptul pronaosului a
apãrut vechea funda[ie a bisericii, care
fusese cercetatã în alte puncte prin
sãpãturile din 1953–1954. Funda[ia din
piatrã, având pe alocuri fragmente de
cãrãmidã, este mai latã cu 0,70 m în raport
cu zidul bisericii. Cu o adâncime de 1,70 m,
ea era situatã imediat sub stratul de pietriç
çi nisip care sus[inea pavajul, la aproape 10
cm sub suprafa[a terenului. Deasupra
solului galben steril se aflau un strat de
pãmânt cenuçiu gãlbui çi altul negru
cenuçiu, vag delimitate între ele, cu
grosimea totalã de circa 0,70 m,
reprezentând depuneri anterioare bisericii.
În cursul sãpãturilor din 1953-1954 în
aceste depuneri au fost descoperite urme
din a doua perioadã a fierului çi din secolul
IV. Câteva fragmente din a doua epocã a
fierului au fost gãsite çi în sondajele din
1965. Deasupra lor se gãsea un strat de
pãmânt cu moloz çi bucã[i de cãrãmidã
spartã. La circa 0,70 m de funda[ia bisericii
s-a descoperit un mormânt. Groapa
acestuia, adâncitã pânã la circa 0,75 m de
la nivelul de sãpare (circa 1 m sub suprafa[a
terenului), strãbate straturile de pãmânt
negru cenuçiu çi cenuçiu gãlbui, pãtrunzând
pu[in în solul galben. Ea taie çi un strat
sub[ire de 5 – 6 cm de pãmânt cenuçiu
deschis, ce se poate observa, deasupra
stratului negru cenuçiu, doar în apropierea
gropii, nu çi în vecinãtatea funda[iei sau
spre partea de nord a funda[iei, çi care
poate sã reprezinte restul unei depuneri
corespunzãtoare primei perioade de
existen[ã a bisericii, rãzuitã de nivelãrile
moderne. Nu s-au pãstrat urme de sicriu,
dar existen[a lui poate fi presupusã dupã
mai multe cuie de fier descoperite. Scheletul
era orientat est-vest, având îngrãmãdite în
apropierea craniului alte oseminte provenite
de la o reînhumare. Inventarul descoperit –
un cercel de alamã cu mãrgeluçe, ace de
vãl çi o încheietoare din acelaçi material,
resturi de fir de la îmbrãcãminte çi un inel
sigilar din aliaj de argint cu inscrip[ie în
caractere chirilice – ANKA – aratã cã e
vorba de un mormânt de femeie, care poate
fi datat în a doua parte a secolului al
XVII-lea.
În sondajul dispus perpendicular pe
latura de nord a pridvorului, sub stratul
sub[ire de pietriç çi nisip ce sus[inea pavajul
modern çi sub un strat de circa 20 cm de
moloz cu bucã[i de cãrãmidã spartã, a
apãrut un bloc masiv de zidãrie de
cãrãmidã, consolidat la bazã cu bârne de
lemn dispuse orizontal; este vizibil locaçul
unei astfel de bârne, orientate est-vest.
Blocul de zidãrie depãçeçte cu aproape 3 m
limita nordicã a pridvorului çi are o
adâncime de 1,40–1,50 m în partea de nord
çi circa 1,70 m în partea de nord-vest.
Aceastã masã de zidãrie, a cãrei limitã
vesticã a fost delimitatã în cele douã
sondaje din zona respectivã, înconjoarã
actualul pridvor.
Succesiunea stratigraficã a depunerilor
în dreptul pridvorului actual este
urmãtoarea: deasupra solului galben steril
se aflã stratul de pãmânt cenuçiu gãlbui çi
cel negru cenuçiu, având în total o grosime
de aproape 0,60 m. Deasupra lor urmeazã
imediat, la o adâncime de circa 0,30 m,
stratul modern cu moloz çi bucã[i de
c ã r ã mi d ã s p a r t ã , d e p u n e r i l e
corespunzãtoare diferitelor etape ale
existen[ei edificiului, ce trebuie sã
presupunem cã au existat, fiind rãzuite cu
prilejul lucrãrilor de repara[ii din a doua
jumãtate a secolului al XIX-lea.
Datele stratigrafice nefiind concludente
în ceea ce priveçte datarea zidãriei masive
Fig. 7. Fundaia laturii de nord a pronaosului i
limita estic a blocului masiv de zidrie de
crmid.
actualului pridvor, pe o micã por[iune, pânã
la o adâncime de circa 60 cm, fãrã sã se
gãseascã o altã urmã de funda[ie. Zidãria de
cãrãmidã face corp comun cu zidãria
similarã descoperitã în cursul cercetãrilor din
1954 în interiorul pridvorului, în partea de
nord a acestuia. Blocurile de piatrã fã[uitã de
la baza pilastrului men[ionat çi din partea
inferioarã a paramentului zidului laturii
nordice a pridvorului se sprijinã pe zidãria
masivã de cãrãmidã. Totodatã trei rânduri de
cãrãmizi li se alipesc, ceea ce indicã o
contemporaneitate a masivului de zidãrie de
cãrãmidã cu construc[ia pridvorului din a
doua jumãtate a secolului al XIX-lea, fiind
mai greu de crezut cã rândurile de cãrãmidã
din partea superioarã a masei de zidãrie ar fi
de cãrãmidã, indiciile mai sigure pot fi date
de raportul între aceasta çi vechea funda[ie
a bisericii pe de o parte, între ea çi zidãria
pridvorului refãcut în 1859-1863 pe de
alta
11
.
Zi dãri a masi vã de cãrãmi dã
depãçeçte spre est limita pridvorului cu
1,03 m. Ea este alipitã, în dreptul
pronaosului, funda[iei de piatrã, lãrgitã, a
bisericii refãcute de Radu Mihnea. Funda[ia
pronaosului poate fi urmãritã spre vest
numai pân* în dreptul limitei exterioare
a pridvorului, partea ei superioarã fiind
aici par[ial demolatã, în dreptul pilastrului
modern din partea de nord est a
pridvorului, care se sprijinã par[ial pe ea.
Din aceasta ar rezulta cã planul bisericii la
origine nu cuprindea un pridvor, sau cel
pu[in un pridvor de aceeaçi lã[ime cu
pronaosul. S-a sondat çi masivul de zidãrie
de cãrãmidã, în dreptul intrãrii nordice a
Fig. 9. Fundaia pronaosului (colul de
nord vest) i partea superioar a blocului masiv
de zidrie de crmid.
11
Dimensiunile cãrãmizilor sunt destul de variate, lungimea între 25,5 27 cm, lã[imea între 12,5
14,3 cm çi grosimea între 3,5 – 5 cm, ele fiind probabil refolosite.
Fig. 8. Zidria masiv de crmid i fundaia
laturii de nord a pronaosului.
Fig. 10. Sondajul I – pronaos, profilul vestic,
mormânt din sec. XVII în apropierea fundaiei.
fost adãugate mai târziu. Rostul zidãriei
masive de cãrãmidã trebuie sã fi fost cel de
a sus[ine construc[ia ce avea sã se ridice
deasupra sa.
Întrebarea dacã pridvorul fãcea parte
din bisericã în timpul lui Alexandru Mircea
sau al lui Radu Mihnea s-a aflat între
problemele urmãrite prin cercetãrile din
1953–1954, când s-a urmãrit în mod special
identificarea a ceea ce s-a pãstrat din
biserica din ultimul sfert al veacului al
XVI-lea, a unor eventuale urme ale unui
locaç mai vechi çi determinarea mormintelor
din secolele XVI çi XVII. În aceastã privin[ã,
s-a constatat cã funda[ia bisericii se termina
la uça pronaosului, pridvorul având o
funda[ie proprie, din bolovani çi mortar,
deosebitã de cea din temeliile secolului XVI
sau XVII, cu liant mai pu[in rezistent. În
partea centralã a pridvorului, în axul
bisericii, se afla pãmânt, iar în pãr[ile
laterale o masã compactã de cãrãmizi
legate relativ neglijent cu mortar, cu
grosimea de circa 1 m. S-a presupus cã
adaosul dateazã din secolul al XVIII-lea,
poate din 1714–1716
12
. S-a remarcat cã
biserica este înfã[içatã cu pridvor atât în
tabloul votiv din 1714–1716, cunoscut din
copia fãcutã în 1864 de C. Lecca, cât çi în
miniatura din condica mânãstirii Radu Vodã
din 1794, datoratã lui Dionisie Eclesiarhul
13

sau în medalionul pictat pe o fãclie de lemn
aflatã lângã mormântul ctitorului
14
. Pridvorul
este reprezentat având aceeaçi înãl[ime cu
corpul bisericii, cu câte douã arcade
sprijinite pe coloane în pãr[ile laterale çi trei
pe fa[ada de vest. Arh. Stefan Balç a
remarcat caracterul contradictoriu al datelor
arheologice în raport cu cele istorice çi
reprezentãrile cunoscute, precizând datele
suplimentare aduse de cercetãrile de
arhitecturã, nici ele nu îndeajuns de
concludente
15
. Vechea corniçã, descoperitã
în pod, dupã dãrâmarea pãr[ii superioare a
pridvorului din secolul al XIX-lea, era
întoarsã pe toatã latura de vest a
pr onaosul ui , i nf i r mând i ndi ca[ i i l e
reprezentãrilor amintite privind un pridvor cu
aceeaçi înãl[ime ca restul bisericii. Faptul cã
sub corniçã paramentul zidãriei este neted,
fãrã firidele existente pe fa[adele laterale,
care ar fi trebuit sã existe în cazul lipsei
pridvorului, çi prezen[a unei îngroçãri cu 20
Fig. 11. Latura de nord a pridvorului – partea
superioar a blocului masiv de zidrie de
crmid.
Fig. 12. Sondajul II – pridvor, blocul masiv de
zidrie de crmid pe latura de nord.
12
Bucuretii de odinioar…, p. 75.
13
Ibidem, plançele LII, LXXII/1
14
Stefan Balç, op. cit., p. 48
15
Ibidem, p. 51 – 52.
cm a pãr[ii inferioare fa[ã de cea superioarã
au fost considerate pe drept cuvânt ca
indicând existen[a unui pridvor de înãl[ime
redusã, ca la Mitropolie sau Cotroceni, cu
bol [ i l e r ezemat e pe î ngr oçar ea
men[ionatã
16
. |inând seama de imprecizia
datelor existente çi de necesitatea
func[ionalã a pãstrãrii compartimentului,
solu[ia de restaurare adoptatã a men[inut
pridvorul, cu înãl[imea micçoratã prin
desfiin[area frontonului, pentru o mai bunã
armonizare cu volumul pronaosului.
Recapitulând toate aceste date, cred
cã poate fi formulatã încã o ipotezã privind
pridvorul bisericii Radu Vodã. Zidãria de
cãrãmidã care înconjoarã pridvorul din a
doua jumãtate a secolului al XIX-lea, aça
cum este construitã, a putut sã distrugã
eventuale alte urme de zidãrie. Se poate
presupune, [inând seama de urmele de
funda[ie ale pridvorului gãsite în 1954, cã
biserica va fi avut încã din prima fazã, din
ultimul sfert al secolului al XVI-lea, un
pridvor ridicat pe funda[ii separate de ale
restului bisericii, ale cãror eventuale urme
sã fie mai retrase decât linia fa[adelor
bisericii refãcute la 1613. De altfel, [inând
seama de urmele descoperite în interior ale
vechilor pere[i, se poate presupune cã çi
fa[adele laterale ale pronaosului din ultima
parte a secolului al XVI-lea vor fi fost pu[in
mai retrase. Acest pridvor poate fi cel în
care a fost înmormântat Mihail postelnic, fiul
lui Dobromir banul, în 1586 – 1587. Se
poate presupune cã el a fost pãstrat în
biserica refãcutã la începutul secolului al
XVII-lea, având o înãl[ime mai micã decât
cea a pronaosului. Aceasta ar explica
particularitã[ile fa[adei de vest remarcate de
arh. Stefan Balç. Este posibil ca în al doilea
deceniu al secolului al XVIII-lea pridvorul sã
fi fost transformat, în forma în care este
reprezentat în tabloul votiv din 1714 – 1716
çi în miniatura lui Dionisie Eclesiarhul, cu
arcade sprijinite pe coloane çi corniça
ajungând la nivelul corniçei pronaosului. În
a doua jumãtate a secolului al XIX-lea,
refacerea pridvorului pe un plan çi în forme
diferite, de propor[ii amplificate fa[ã de cel
anterior, a putut duce la construirea
masivului radier de zidãrie de cãrãmidã care
sã-l sus[inã. Ipoteza existen[ei unui pridvor
al bisericii încã din ultimul sfert al veacului al
XVI-lea, în pofida unor date arheologice
care aparent ar contrazice-o, ar putea totuçi
pune de acord dovezile arheologice cu
datele cercetãrii de arhitecturã, cu mãrturiile
Fig. 13. Sondajul II – pridvor, limita nordic a
blocului masiv de zidrie de crmid.
Fig. 14. Sondajul din nord vestul pridvorului din
sec. XIX. Limita vestic a masivului de zidrie
de crmid.
16
Ibidem, p. 52.
documentare çi cu vechile reprezentãri ale
lãcaçului. Biserica Sfânta Troi[ã ar fi astfel
primul edificiu din grupul - inaugurat de
ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de
Argeç - al bisericilor de plan treflat cu
pronaos supralãrgit, cu turla sprijinitã pe
coloane, care sã fi fost prevãzut cu pridvor,
premergând cu câteva decenii biserica
Mitropoliei din Bucureçti.
La 4 august 1583, Petru Vodã
Schiopul fãcea danie cãlugãrilor de la
mãnãstirea „Sf. Sava” de lângã Ierusalim, la
rugãmintea acestora, un loc în târgul Iaçilor,
pentru ca aceçtia sã-çi ridice bisericã
2
.
Dania consta în “niçte case fãcute de
domnia noastrã în târgul Iaçilor çi cu locul
acestor case, ca s locuiasc acolo rugtorii
notri i s-i fac biseric”
3
. Locul în
cauzã, fusese cumpãrat, la o datã
anterioarã, de cãtre Petru Vodã Schiopul de
la femeia lui Borcea din Iaçi, în cãlugãrie cu
numele de Macrina, çi de la fiica acesteia,
cneaghina lui Corpaci, pentru 7000 de
aspri
4
.
Nu cunoaçtem momentul exact în
care biserica cu hramul "Adormirea Maicii
Domnului" a mãnãstirii „Sf. Sava” a fost
construitã efectiv; cert este însã cã lucrãrile
de construc[ie erau cel pu[in aproape
finalizate înainte de 26 noiembrie 1587
când, un anume Lucoci a fost deja îngropat
“în sfânta bisericã”
5
.
Cât priveçte statutul açezãmântului
monahal nou înfiin[at, acesta era - în fapt çi
încã de la început - acela de metoh al
Mãnãstirii „Sf. Sava” de lângã Ierusalim
6
.
Trei pisanii montate pe fa[adele
monumentului çi acum în fiin[ã men[ioneazã
explicit cã biserica actualã a fost înnoitã din
temelii
7
çi - respectiv - ziditã çi înnoitã în
anul 1625
8
. Mai mult, tot din amintitele texte
epigrafice reiese cã biserica a fost ctitoritã
de Ion (Enache, Ianachi) “nepotul cinstitului
domn Scarlatos din Constantinopol"
9
,
refacerea bisericii din temelie fiind fãcutã
sub conducerea "protomaistrului" Gheorghe
din Constantinopol, în vremea pãstoriei
egumenului Ieroteiu, ieromonah venit din
Cipru.
Datele de mai sus impuneau
rezolvarea unei probleme majore çi anume
ob[inerea constatãrilor de specialitate care
sã demonstreze: fie cã biserica construitã
imediat dupã anul 1583 a fiin[at ca un
edificiu distinct, la folosirea cãruia s-a
renun[at înainte de anul 1625; fie cã
structura bisericii - çi acum în func[iune -
include zidãriile unui edificiu anterior
construit. Problema a fost deplin solu[ionatã
prin rezultatele cercetãrilor arheologice
10
,
dovedindu-se realã prima ipotezã amintitã:
Prima biseric* a fostei m*n*stiri „Sf. Sava” din Ia<i
1
Nicolae N. Pu<ca<u <i Voica Maria Pu<ca<u
1
Articolul de fa[ã – sus[inut sub formã de comunicare în decembrie 2003 - face parte din volumul „Biserica Sf. Sava
din Iaçi. Monografie arheologicã”, cu aceiaçi autori, acum sub tipar la editura Trinitas din Iaçi.
2
DIR, A, veacul XVI, vol. III, doc.277, p.224-225.
3
Ibidem, loc cit. Sintagma "rugãtorii noçtri" folositã pentru desemnarea cãlugãrilor mãnãstirii „Sf. Sava” de lângã
Ierusalim se explicã prin existen[a unei danii acordatã înainte de anul 1583 în beneficiul mãnãstirii mai sus amintite,
prin intermediul cãreia acelaçi voievod al Moldovei devenise, acolo, ctitor.
4
DIR, A, veacul XVI, vol. III, doc.277, p.224-225.
5
Ibidem, doc.456, p.369-370.
6
Aça cum çi este numit în mod curent, dupã 7 iunie 1600, datã la care apare prima oarã aceastã calitate explicit
exprimatã (Documente privind istoria oraului Iai, editat de Ion Caproçu, vol. I - III, Ed. Dosoftei, Iaçi, 2000 (în
continuare DIOI, vol. I, doc.50, p.73-74).
7
Pisania în limba greacã açezatã deasupra portalului laturii vestice de intrare în pronaos consemneazã cã “Minunatã
aceastã çi vrednicã de laudã biserica s-a înnoit din temelii de cãtre prea cucernicul boier Ioan postelnicul, nepotul
cinstitului domn Scarlatos din Constantinopol, fiind egumen Ieroteiu ieromonahul din prea vestitul ostrov al Ciprului,
iar cãpetenie a meçterilor Gheorghe din Constantinopol, în anul 7133 mai s-a sãvârçit” (N. Iorga, Inscripii din
bisericile României, II, p.137).
8
Pisania în limba slavonã aflatã la vest de portalul de intrare în pronaos, pe fa[ada sudicã a corpului bisericii (çi la
interiorul turnului) ne informeazã: “Cu voia Tatãlui çi cu ajutorul Fiului çi cu sãvârçirea Sfântului Duh a început a se
zidi çi a se înoi acest sfânt hram de dumnealui Ianachie, fost mare postelnic çi …nepot al dumnealui Scarlatos întru
numele Adormirii Maicii Mântuitorului nostru Stãpânei Nãscãtoare de Dumnezeu çi pururea Fecioarei Maria ,pentru
rugãciunea sa çi pãrin[ilor sãi în zilele binecinstitorului stãpânitor Io Radu voievod, domn al |ãrii Moldovei, sub
Mitropolitul chir Anastasie Crimcovici al Mitropoliei Sucevei çi Athanasie episcop de Roman în anul 7133 (1625) luna
lui mai s-a sãvârçit” (N. Iorga, op.cit.).
9
N. Stoicescu, Dicionarul marilor dregtori din :ara Româneasc i Moldova, secolele XIV-XVII, Ed. Enciclopedicã,
1971, p.368-369, identificat cu Ianache Caragea, acelaçi care face mãnãstirii substan[iale danii.
10
Campaniile de cercetare arheologicã s-au desfãçurat în anii 1976-1981, sub conducerea autorilor.
F
i
g
.
1
.
B
i
s
e
r
i
c
a
f
o
s
t
e
i
m

n

s
t
i
r
i

S
f
.
S
a
v
a

,
m
u
n
.
I
a

i
.
P
l
a
n
d
e
s
i
t
u
a

i
e
c
u
a
m
p
l
a
s
a
r
e
a
s
e
c

i
u
n
i
l
o
r
F
i
g
.
2
.
P
l
a
n
u
l
d
e
s
c
o
p
e
r
i
r
i
l
o
r
a
r
h
e
o
l
o
g
i
c
e
l
a
W
±
0
=
1
0
0
c
m
f
a

d
e
p
r
a
g
u
l
p
o
r
t
a
l
u
l
u
i
v
e
s
t
i
c
a
l
b
i
s
e
r
i
c
i
i
a
c
t
u
a
l
e
.
F
i
g
.
3
.
P
r
o
f
i
l
l
o
n
g
i
t
u
d
i
n
a
l
F
i
g
.
4
.
P
r
o
f
i
l
t
r
a
n
s
v
e
r
s
a
l
în cele ce urmeazã ne vom referi la
vestigiile bisericii 1 – cea care a fiin[at între
anii 1583 çi 1625.
Stratigrafia generalã a sitului
investigat (Fig. 3, 4) prezintã - în ordinea
cronologicã a depunerii sau formãrii
respectivelor straturi - urmãtoarea alcãtuire:
A. - stratificãrile datorate proceselor
geologice çi pedologice çi care [in de
alcãtuirea pãr[ii superioare a depozitului
terasei inferioare a Bahluiului.
A.1. - stratul de argilã sedimentarã, cu
masa compactã, de culoare galbenã pânã
la ruginie; fa[a acestui strat se afla la cca.
1,30 - 1,50 m adâncime fa[ã de nivelul
actual de cãlcare, iar masa stratului
coboarã în profunzimea solului (în mãsura
în care aceastã adâncime a putut fi
verificatã) pânã la 4 - 5 m;
A.2. - stratul de humus, suprapus
direct la fa[a stratului precedent, cu o
grosime de cca. 30 - 50 cm, cu nuan[e brun
roçcate; fa[a acestui strat a constituit tocmai
acea platformã naturalã la suprafa[a cãreia
au intervenit, în timp, stratificãrile datorate
locuirii çi activitã[ii omeneçti;
B. - un nivel de vestigii caracterizat
prin rãspândirea sporadicã de fragmente
ceramice de tip Cucuteni (intervenite fie
direct la fa[a stratului de humus, fie uçor
cufundate în partea superioarã a masei
acestuia); prezen[a numitelor fragmente
ceramice probeazã existen[a - în vecinãtate
- a vetrei de locuire a unei foste açezãri
neolitice
11
.
C. - un substan[ial grupaj de stratificãri,
corespondent unei locuiri civile de epocã
medievalã, constând în instala[iile çi
Fig. 5. Biserica actuala a fostei Mnstiri Sf. Sava
11
Întrucât în raza terenului cercetat de noi la „Sf. Sava” nu au mai fost descoperite çi alte categorii de
vestigii ale unei locuiri neolitice, prezen[a susmen[ionatelor fragmente de vase ceramice se datoreazã
cu mare probabilitate fiin[ãrii uneia dintre açezãrile cucuteniene identificate prin cercetãrile de
specialitate efectuate în ultimii 50 de ani în zona cartierului Târgu Cucului çi, respectiv, pe terasa
inferioarã a Bahluiului în sectorul delimitat acum de edificiul Palatului Culturii çi frontul sudic al strãzii
Anastasie Panu, spre est de hotelul Moldova.

amenajãrile necesare func[ionãrii unui
atelier de olãrie, activ în decursul secolului
al XV-lea, distrus prin incendiu la începutul
secolului urmãtor.
D. - un grupaj de stratificãri generat de
fundarea çi func[ionarea açezãmântului
monahal al mãnãstirii „Sf. Sava”. Amintim
acum faptul cã açezãmântul a avut,
succesiv, douã edificii de cult, în condi[ia în
care dupã demolarea primei biserici,
construc[ia celei de a doua suprapune doar
jumãtatea nordicã a vestigiilor rãmase din
locaçul preexistent (Fig. 2)
Toate vestigiile çi stratificãrile
enumerate succint mai sus au fost
suprapuse, deranjate çi uneori dislocate de
interven[ii moderne çi contemporane
datorate execu[iei unor lucrãri de
amenajare çi amplasare a elementelor
[inând de utilitã[ile urbane.

Dupã data de 4 august 1583
12
,
intervin opera[iile necesare fundãrii bisericii
ini[iale (biserica 1) a mãnãstirii „Sf. Sava”.
Respectivele lucrãri au fost executate în çi
pe acelaçi teren unde fiin[aserã instala[iile çi
amenajãrile atelierului de olãrie. Slãbitã din
punct de vedere al omogenitã[ii de tasare,
suprafa[a de teren în care au fost sãpate
çan[urile de funda[ie ale bisericii s-a dovedit
inaptã sã rãspundã solicitãrilor statice
cerute de construirea unui edificiu de mari
propor[ii.
Numitele condi[ii improprii unei
fundãri ar fi putut fi - desigur - ameliorate
prin întreprinderea unor mãsuri de
consolidare globalã, ceea ce însã nu s-a
întâmplat. Solu[ii în acest sens au fost
adoptate strict local – deci constructorii au
conçtientizat faptul cã çan[urile de funda[ie
traversau un teren cu consisten[ã inegalã –
dar nu au intuit pericolul real, aça cum
putem deduce din mãsurile pe care le-au
luat.
Sãparea çan[ului de funda[ie a fost
executatã de la fa[a stratului generat de
incendierea çi distrugerea atelierului de
olãrie. Constructorii au executat o sumarã çi
superficialã opera[ie de nivelare
13
, numai în
acele zone în care se aflau încã in situ,
prãbuçite, resturile amintitelor amenajãri.
Pentru tot traseul care delimita planul
viitorului edificiu, çan[urile de funda[ie au
fost excavate simultan çi unitar (Fig. 1, 2).
Adâncite cu 165-170 cm în
profunzimea solului (în raport de nivelul de
cãlcare atunci existent); çan[urile de
funda[ie, cu o lã[ime de 160-170 cm au fost
realizate în aça fel, încât în momentul
turnãrii tãlpii funda[iilor acestea sã fie
înscrise în masa solului virgin. Pe zone
strict limitate çi numai acolo unde gabaritul
respectivelor çan[uri traversa prin masa
umpluturilor unor gropi anterioare, unele
surpãri ale malurilor au fost obturate de
zisele zidãrii de funda[ie care, astfel çi în
acele puncte, dau impresia unor
neregularitã[i de trasaj. Într-un singur caz -
ce este drept, dintre cele mai grave -
constructorii au gândit çi au pus în practicã
o solu[ie deosebitã de consolidare a
terenului. La fundul çan[ului de funda[ie au
fost planta[i, în mod expres, çi pe toatã
suprafa[a acelei zone, re[ele de stâlpi de
lemn. Aceçtia au fost bãtu[i cu maiul în
profunzimea solului viu, pe o adâncime de
100-120 cm, în aça fel încât stâlpii de lemn
(groçi de 6-12 cm çi dispuçi la distan[ã de
12-15cm) sã bureze umplutura respectivelor
gropi. Manifeçti doar sub forma unor goluri
verticale cilindrice pãstrate în masa solului
(dupã ce structura lor lemnoasã a putrezit çi
s-a transformat într-un rumeguç friabil),
asemenea stâlpi au fost observa[i la baza
funda[iei tronsonului sud-estic al absidei
altarului, acolo unde aceasta intersecta
umplutura unei gropi
14
.
Procedeul descris nu a fost aplicat cu
consecven[ã; în alte cazuri similare nu au
mai fost luate mãsuri asemãnãtoare çi,
drept consecin[ã, tocmai în apropierea unor
asemenea zone funda[iile bisericii prezintã
fracturi, pe toatã grosimea masei zidãriilor.
La încheierea lucrãrilor de sãpare a
12
Ibidem, nota 3.
13
Din cuprinsul acestei nivelãri superficiale au fost recoltate monetele 216, 229, 283, 324 etc.
14
O atare solu[ionare pare sã nu mai fi fost repetatã, cu toate cã gropile intersectate de traseul
funda[iilor aveau suprafe[e çi adâncimi considerabile. Probabil cã - în acel moment – gradul de tasare
efectivã a umpluturilor amintitelor gropi a pãrut suficient çi asigurator constructorilor bisericii 1.
çan[urilor de fundare, debleul rezultat a fost
depozitat direct la fa[a solului çi a fost
lopãtat, progresiv, atât cãtre interiorul
bisericii în construc[ie, cât çi cãtre exteriorul
acesteia. Masa debleului a fost nivelatã -
apoi - çi compresatã în toatã aria
corespunzãtore interiorului bisericii, spre a
constitui stratul suport al pardoselilor.
Debleul depozitat cãtre exteriorul bisericii a
fost nivelat imediat dupã construirea unei
bune por[iuni din zidãria eleva[iilor çi folosit
cu func[iile de ecran orizontalizat, izolator çi
strat suport pentru un prim pavaj din lespezi
de piatrã.
Opera[iunea de fundare a fost
efectuatã în suita directã a celei de sãpare a
çan[urilor, în cadrul uneia çi aceleiaçi
ac[iuni
15
. A fost folosit procedeul turnãrii
directe în çan[uri, cu respectarea
urmãtoarelor etape de execu[ie: în primul
rând, la fundul çan[urilor s-a turnat un
abundent strat de mortar, voit mai fluid, în
masa cãruia a fost înecatã prin aruncare o
primã "asizã" de moloane de piatrã. Apoi,
pe toatã desfãçurarea efectivã a çan[urilor,
constructorii au amenajat un prim çir de
câte douã grinzi de lemn, dispuse în lungul
traseului funda[iilor çi la 18-30 cm cãtre
interior de "fa[a" verticalã a acestora.
Grinzile erau fasonate sumar prin cioplire,
ajungându-se la sec[iuni individuale
rectangulare (cu dimensiuni de 25 x 20 cm).
Ele erau ancorate între ele, din loc în loc,
prin grinzi similare dispuse deasupra çi
transversal; întregul sistem a fost încheiat -
pentru o mai bunã rigidizare - cu piroane de
fier bãtute în zonele de intersectare a
grinzilor. Imediat dupã terminarea acestei
opera[iuni, s-a continuat cu punerea în
operã a agregatelor, în straturi alternative
(de mortar çi rânduri de moloane de piatrã,
aça cum am arãtat), pânã când s-a realizat
umplerea a cca. 3/4 din volumul çan[urilor;
în acel moment, constructorii au repetat,
aidoma, procedeul de amplasare al unui al
doilea rând de grinzi de lemn (Fig. 6), dupã
care s-a continuat umplerea totalã a
çan[urilor.
Mortarul folosit pentru execu[ia
opera[iilor de fundare era compus din var çi
nisip, primul predominant cantitativ. Date
fiind abunden[a çi fluiditatea pastei de
mortar, întreaga masã de material de
construc[ie turnatã în çan[urile de funda[ie
(atât timp cât aceastã masã nu fãcuse încã
prizã) s-a mulat perfect sub propria-i
greutate în cavitatea çan[urilor de funda[ie,
constituindu-se (prin solidificare lentã) într-o
masã monoliticã.
Fig. 6. Sistemul de amplasare a tiranilor în
fundaiile bisericii 1
Fig. 7. Zone pstrate în aria naosului din
pardoseala bisericii 1
15
Men[ionãm cã în çan[ul de fundare al bisericii 1 a apãrut o monetã emisã în anul 1549 (M.189) çi
alta emisã în anul 1577 (M.127), amândouã cu valoare cronologicã de terminus post quem.
Eleva[ia a fost construitã din moloane
de piatrã (uçor fasonate, de aceastã datã)
dispuse în asize legate cu mortar de var/
nisip, uniform pastefiat çi întins cu grijã.
Excedentul de mortar a fost îndepãrtat încã
în momentul zidirii, restul fiind netezit la fa[a
respectivelor zidãrii, ob[inându-se un fel de
"pre-tencuire".
Zidãria eleva[iei bisericii s-a pãstrat
pe o înãl[ime de cca. 35-40 cm, în
coresponden[a înãl[imii primelor douã sau
chiar trei asize însumate; prezintã o lã[ime
uniformã pe tot traseul sãu de desfãçurare
(de 125-130 cm) marcând - pe ambele fe[e
verticale - retrageri de 15-20 cm în raport de
lã[imea funda[iilor. Cãtre interiorul fostului
edificiu, pe înãl[imea eleva[iei pãstrate çi
pornind de la decroçul funda[iei, a fost
nivelat çi compactat debleul extras prin
sãparea cavitã[ii çan[urilor
16
; la fa[a acestei
nivelãri fiind amenajatã pardoseala
edificiului, în desfãçurare continuã çi la
acelaçi nivel.
Pardoseala a fost executatã dintr-un
strat de mortar din var/nisip, cu grosimea de
10-12 cm; la fa[a cãruia au fost, apoi,
açezate lespezi de piatrã de carierã de mici
dimensiuni çi forme neregulate, uçor
presate în masa stratului suport (Fig. 7).
Împreunã cu stratul de mortar în care au
fost înglobate, aceste lespezi constituiau o
placã rigidã a cãrei fa[ã (situatã la W – 196
pânã la W-203 cm) a îndeplinit - fãrã alte
amenajãri - func[ia de pardosealã la
interiorul bisericii. O repara[ie a pardoselii s-
a fãcut prin sclivisirea zonelor vizate cu un
strat de mortar de culoare alb-gãlbuie. Cu o
grosime de 4-5 cm, sclivisirea pardoselii a
func[ionat ca atare pânã în momentul
dezafectãrii bisericii. Atunci, demolarea
construc[iei s-a fãcut pânã la fa[a acestei
pardoseli - rãmasã astfel in situ. In acest fel,
zidãriile fostei biserici - atât cât ele se mai
aflau sub cota de nivel a pardoselii - au
rãmas în teren, dimpreunã cu structurile
materiale care marcau fiecare dintre
amenajãrile datorate constructorilor bisericii
ini[iale, precum çi a tuturor celor care au
operat interven[ii asupra acesteia, pe timpul
Fig. 8. Traseul altarului bisericii 1 (zona aflat la
exteriorul bisericii 2)
Fig. 9. Naosul bisericii 2 cu zidul nordic al
naosului bisericii 1
Fig. 10. Seciunea 10, profilul estic: zidul nordic
al bisericii 1 (suprapus parial de construcia
criptei 10) i pilonul nord-estic al naosului
bisericii 1. În profil sunt vizibile lespezi i
straturile suport ale pardoselii bisericii 1.
16
Din acest strat au fost recoltate monetele 130 çi 196, amintite çi anterior (M.130 çi M.196).
func[ionãrii sale
17
.
Se poate preciza acum cã din
structura primei biserici s-au pãstrat:
a. întreaga masã a zidãriilor de funda[ie;
b. o por[iune încã pãstratã din fosta
eleva[ie;
c. por[iuni considerabile din fosta
desfãçurare în suprafa[ã a pardoselii
încãperilor bisericii: în jumãtatea nordicã a
naosului çi, par[ial, în aria nordicã a
pronaosului;
d. por[iuni mari din desfãçurarea - la fa[a
çi în profunzimea solului - a tuturor
amenajãrilor func[ionale practicate în
terenul imediat învecinat bisericii;
e. o însemnatã cantitate din masa
molozului generat de ac[iunea de demolare
a biserici, moloz nivelat çi stratificat la sol,
dupã recuperarea deliberatã a materialului
de construc[ie reutilizabil.
Analiza tuturor acestor date a condus
la urmãtoarele concluzii:
Planul bisericii ini[iale al fostei
mãnãstiri „Sf. Sava” (cu o lungime de
26,10 m çi o lã[ime de 14,00 m - dimensiuni
exterioare) cuprindea urmãtoarele încãperi
distincte:
- un altar semicircular, atât la interior
cât çi la exterior, cu raza de 4,00 m (Fig. 8);
- un naos drept, fãrã abside laterale,
cu laturile de dimensiuni sensibil
echivalente (la interiorul edificiului, acestea
mãsurau 11,50 m, pe direc[ia E-V çi 11,25
m pe direc[ia N-S), deci de plan pãtrat (Fig.
9, 15);
- un pronaos, cu dimensiunile de 6,30
m pe direc[ia E-V çi 7,10 m pe direc[ia N-S.
Traseul absidei altarului se articula
laturii estice a naosului prin decroçuri de
1,50-1,75 m, în condi[ia în care între cele
douã încãperi nu intervenea diafragma unui
zid despãr[itor. Aça cum vom vedea la
momentul potrivit, elemente distincte,
materializate acolo, configurau o modalitate
specialã de despãr[ire a celor douã
încãperi.
În zona centralã a ariei naosului au
fost gãsite patru volume de zidãrie
independente çi echidistante unul de celãlalt
çi fa[ã de zidurile laterale (Fig. 2, 9). Aceste
mase prismatice, cu sec[iune orizontalã
aproape pãtratã, aveau un regim de fundare
identic - din punct de vedere stratigrafic çi
sub raportul tehnicii de execu[ie - cu cel
constatat în cazul zidurilor întregului edificiu.
La nivelul de impostare a re[elei de grinzi-
tiran[i de la partea superioarã a funda[iilor
zidurilor perimetrice, volumele de zidãrie
acum în discu[ie, erau ancorate - la rândul
lor - fiecare cu câte douã asemenea grinzi
(atât între ele cât çi cu zidurile laterale ale
naosului). Peste masa zidãriilor de funda[ie
a fiecãruia dintre cele patru volume
prismatice a fost amplasatã câte o lespede
de piatrã de dimensiuni mari, cu vãdit
caracter de egalizare çi orizontalizare. Si în
cazul ziselor volume de zidãrie eleva[ia s-a
pãstrat doar pânã la fa[a pardoselii
naosului; suficient însã pentru a se putea
observa - cã anume - de la fa[a respectivei
pardoseli în sus, se dezvoltau stâlpi de
sec[iune octogonalã, construi[i - cu mare
probabilitate - din asize alternative de piatrã
çi cãrãmidã. Aceastã situa[ie s-a putut
constata cu claritate în cazul stâlpilor vestici
Fig. 11. Ceramic decorativ smluit care
împodobea faadele bisericii 1
17
Toate observa[iile stratigrafice men[ionate au fost posibile numai în zonele cercetate la interiorul
bisericii 1. Terenul din jurul acesteia a fost perforat în repetate rânduri de gropile mormintelor
necropolei – dar çi de alte interven[ii ulterioare – fãcând practic imposibilã orice constatare stratigraficã.
Fig. 12. Resturile pstrate din colonetele fostului
templon (Seciunea 9, profilul estic)
ai naosului (Fig. 9).
Toate cele de mai sus demonstreazã
cã fundarea celor patru stâlpi a fost
executatã concomitent cu fundarea
celorlalte ziduri care marcau planimetria
bisericii. Prezen[a çi felul dispunerii
respectivilor patru stâlpi în aria naosului,
determinã tipul constructiv arhitectonic al
bisericii ini[iale, çi anume tipul cruce greacã
înscrisã
18
.
Pronaosul se distinge printr-o anume
particularitate. În vreme ce zidul sãu nordic
se continua rectiliniar cu zidul nordic al
naosului, zidul sudic al pronaosului avea
traseul sãu individual, retras cu 3,90 m cãtre
nord fa[ã de ductul zidului sudic al naosului
(Fig. 2). Drept consecin[ã a unei asemenea
solu[ionãri planimetrice, aspectul global al
edificiului - atunci când acesta va fi fost
privit dinspre sud - oferea percep[iei vizuale
trei volume distincte: altarul, naosul çi
pronaosul. Subliniem cã toate zidãriile care
configurau o atare pozi[ionare a pronaosului
erau organic legate, în toate punctele lor de
racord, cu zidãriile naosului, dovedindu-se
construite simultan cu acestea.
Cât priveçte zidul despãr[itor între
încãperile naosului çi pronaosului, starea
acestuia de conservare ne-a îngãduit numai
constatarea prezen[ei lui indubitabile, ca
element [inând de structura ini[ialã a
întregului edificiu. Logic vorbind, acea zonã
din eleva[ia zidului despãr[itor care
depãçea, spre sud, lã[imea fostului pronaos
a avut calitatea de zid exterior al bisericii çi,
respectiv, de fa[adã - pentru tronsonul în
cauzã. Amintita stare de conservare ne-a
împiedicat sã putem surprinde date
doveditore care sã permitã clasarea
respectivului zid (çi numai pentru zona în
care acesta îndeplinea efectiv func[ia de
diafragmã despãr[itoare) drept zid plin sau
drept structurã strãpunsã de goluri.
Elementele descoperite în masa
stratului de moloz rezultat în timpul
demolãrii biserici ini[iale (atât cât acest nivel
s-a mai pãstrat stratificat la sol) împreunã
cu alte categorii de observa[ii au furnizat
informa[ii privind modul în care fuseserã
finisate fa[adele bisericii 1.
Pe lângã “pretencuirea” deja amintitã
çi anume la fa[a acesteia, a fost întins un
strat gros de pastã de var având în amestec
tocãturã de câl[i. Dupã netezirea deosebit
de îngrijitã a acestui strat, încã în momentul
în care acesta mai era umed, la fa[a astfel
pregãtitã a fost pictatã cu pensula
(folosindu-se o tincturã de culoare roçu-
rubinie) o re[ea de linii care desenau - cel
pu[in pe anumite zone ale câmpului fostelor
eleva[ii, dacã nu chiar pe întreaga suprafa[ã
a acestora - un pseudo-parament de zidãrie
de cãrãmidã. Suprafe[ele mult prea reduse
ale fragmentelor pãstrate nu ne permit
observa[ii mai detaliate cu privire la
ordonarea respectivului decor sau cu
referire la fosta lui extensiune. Aceste
observa[ii au fost permise numai în mod
indirect, çi anume, pe acele fragmente din
zidãria bisericii 1 care au fost încorporate
în structura bisericii construite în anul 1625
çi care aveau la vedere – în momentul
cercetãrii noastre - finisajul fostelor fa[ade.
Totuçi, se mai poate preciza cã pânã în
momentul demolãrii lor, eleva[iile biserici
ini[iale nu au mai primit nici o altã tencuialã.
O aten[ie specialã comportã
descoperirea unor fragmente de plãci
ceramice decorative. Acestea erau realizate
din ceramicã çi erau acoperite cu smal[,
purtând resturi evidente de pastã de mortar
perfect aderente la reversul çi la fe[ele
laterale ale fragmentelor aici în discu[ie. Au
fost identificate mai multe tipuri de discuri
decorative - prevãzute cu picior de fixare în
18
O eventualã structurã de tip basilical numai pentru spa[iul naosului este – dupã pãrerea noastrã –
de neadmis.
zidãrie: plãci în formã de stea (cu cinci sau
çase col[uri, de douã mãrimi), ca çi o altã
formã de placã decorativã, oricum lobatã,
care nu a putut fi însã total reconstituitã. Se
constatã çi o relativã varietate a smal[ului
folosit, cu mai multe nuan[e de verde - de la
verde-oliv pânã la verde foarte închis (Fig.
11) Si de aceastã datã, stãrile de fapt
descoperite nu ne-au permis nici o altã
posibilitate de interpretare privind modul de
dispunere a plãcilor decorative în câmpul
fostelor fa[ade
19
.
Cãtre interiorul bisericii, completarea
datelor planimetrice cunoscute a fost
posibilã çi în baza unei alte descoperiri.
Este cazul vestigiilor unor colonete, cu
fusurile de sec[iune octogonalã (cu latura de
20 cm), dãltuite monobloc în piatrã de
carierã (calcar alb-gãlbui, cu grenul fin) çi
îngrijit finisate (Fig. 12). Fiecare dintre cele
douã colonete pãstrate in situ, dar
fragmentar, avea o funda[ie individualã, fiind
dispuse pe un aliniament orientat nord-sud,
la extremitatea esticã a încãperii naosului,
imediat în fa[a deschiderii spa[iului altarului.
Funda[iile colonetelor erau acoperite direct
de pardoseala bisericii 1, pardosealã care
se alipea la partea inferioarã a celor douã
fusuri. Nu a existat nici un fel de diafragmã
(fie ea realizatã din zidãrie, fie realizatã din
grinzi de lemn) care sã fi legat funda[iile
celor douã colonete; stratificãrile surprinse
în jurul funda[iilor acestora - dar çi între ele -
fiind nederanjate, perfect continue, inclusiv
pânza pardoselii amenajate la interiorul
edificiului.
Prima colonetã - cea nordicã - se afla
la o distan[ã de 87 cm sud de fa[a interioarã
a zidului nordic iar cea de a doua, la o
distan[ã de 160 cm spre sud de prima.
Prezen[a celor douã colonete (din
fusul cãrora s-a pãstrat doar o înãl[ime de
25-33 cm) pe aliniamentul men[ionat çi în
condi[iile stratigrafice descrise, permit
urmãtoarele concluzii:
- încãperea altarului era despãr[itã de
cea a naosului printr-o diafragmã manifestã
doar în eleva[ie çi care era sprijinitã pe
structuri individuale; cunoscutã fiind
deschiderea spa[iului interior în zona în care
19
Men[ionãm cã singurul loc în care au fost descoperite fragmente de plãci decorative - acum discutate
- a fost în apropierea stâlpului nord-vestic al naosului. Acolo, o denivelare relativ accentuatã a pardoselii
bisericii 1, a permis acumularea molozurilor în timpul demolãrii edificiului, molozuri care nu au mai fost
evacuate în mãsura în care acestea asigurau acolo orizontalizarea terenului.
20
Traseul pe care vor fi fost amplasate celelalte colonete – ca çi eventualele resturi ale acestora – a fost
suprapus, mai târziu, de zidãriile bisericii 2.
Fig. 13. Vedere general asupra necropolei din pronaosul bisericii 1
intervine aliniamentul colonetelor, un calcul
simplu demonstreazã fosta existen[a a unui
numãr total de 6 colonete
20
; ele delimitau,
desigur, diafragma unui fost templon al
cãrui aspect global nu mai poate fi astãzi
reconstituit.
- amenajarea acestui templon s-a fãcut
simultan cu lucrãrile de construire a bisericii
ini[iale, fiind gândit çi realizat ca atare.
- detaliul cã pardoseala bisericii ini[iale
aflatã în zona naosului continua în pânzã
neîntreruptã çi la acelaçi nivel çi în zona
dintre cele douã colonete demonstreazã cã
spa[iul altarului nu prezenta o modificare de
nivel a pardoselii.
Pe toatã durata func[ionãrii sale,
prima bisericã a mãnãstirii “Sf. Sava” a
adãpostit la interiorul pronaosului o serie de
înmormântãri (Fig. 13). Necropola -
organizatã atât la interiorul cât çi la
exteriorul edificiului – nu ne va re[ine acum
aten[ia. Stãruim numai asupra unui singur
aspect - aflat în strânsã legãturã cu
economia çi organizarea spa[iului de la
interiorul bisericii.
Am amintit mai sus cã în aria
pronaosului s-a pãstrat - pe zone limitate çi
întreruptã de multe discontinuitã[i -
pardoseala ini[ial amenajatã la interiorul
bisericii. În condi[iile specificate, pardoseala
pãstra fragmentele unor foste lespezi
funerare anepigrafe. De format uçor
trapezoidal, cu fa[a perfect netezitã,
fragmentele celor patru lespezi identificate,
au fost încorporate pardoselii çi la acelaçi
nivel cu aceasta. De fiecare datã, muchiile
încã pãstrate ale acestor lespezi au fost
atent racordate, prin tivire, creând aparen[a
unei integrãri organice în structura
pardoselii - deçi montarea lor acolo a
intervenit, evident, succesiv în timp.
Elementele materiale pãstrate din
structura biserici ini[iale, observa[iile
efectuate asupra acestora ca çi
interpretarea lor conduc - toate însumate -
la cunoaçterea multora dintre caracteristicile
constructiv-arhitectonice ale edificiului care
ne preocupã. În aceeaçi mãsurã, o
multitudine de alte aspecte rãmân, practic,
necunoscute
21
.
Fig. 14. Seciunea 22: contrafortul 6 adosat
zidului sudic al pronaosului bisericii 1; zidul
estic al construciei adosate pronaosului
bisericii 1 peste care face ea zidul sudic al
pridvorului actual.
Fig. 15. Vedere de ansamblu a spturilor
efectuate pe latura sudic a bisericii actuale
21
Dispozi[ia çi modul de realizare a golurilor de acces çi de iluminat, boltirea fiecãreia dintre încãperile
bisericii, precum çi interpretarea func[iei efectiv îndeplinite de spa[iul pronaosului. Tot în domeniul
supozi[iilor rãmânem çi în ceea ce priveçte alcãtuirea fostei învelitori. Inexisten[a probelor materiale
acesteia, care în mod necesar ar fi trebuit sã se gãseascã sub stratul de moloz generat pe timpul
demolãrii zidãriilor - duc la concluzia cã resturile învelitorii în cauzã au fost în mod deliberat evacuate.
Ar putea fi acesta - eventual - un indiciu cã fosta învelitoare fusese realizatã dintr-un material
recuperabil: fie el material lemnos, fie el folii metalice sau – de ce nu - olane smãl[uite.
Dupã toate cele prezentate mai sus,
este momentul sã stãruim çi asupra
probelor materiale care au determinat
plasarea cronologicã a momentului
construirii primei bisericii a mãnãstirii „Sf.
Sava”:
a. în timpul extragerii unor probe de
mortar din funda[ia edificiului, în pasta
liantului de var-nisip din constitu[ia funda[iei,
a fost gãsitã o monetã emisã sub
Maximilian de Habsburg la 1577 (M. 127);
lipitã de decroçul de fundare, a fost
recuperatã o altã monetã, emisã în 1549
(M. 189), iar în nivelarea amenajatã la
exteriorul edificiului o monetã emisã în anul
1579 (M. 320): toate aceste descoperiri
monetare – în pozi[ii ini[iale concludente -
reprezintã tot atâtea date ante quem non
pentru momentul ridicãrii bisericii 1;
b. numeroase monete descoperite in
situ, ca inventar funerar, în mormintele
necropolei organizate la interiorul, dar mai
ales, la exteriorul bisericii - toate datate la
sfârçitul secolului al XVI-lea çi primele 3
decenii ale celui urmãtor;
c. cele de mai sus confirmã pe deplin
informa[ia documentarã conform cãreia la
26 noiembrie 1587 se practicase cel pu[in o
înmormântare la interiorul bisericii
22
.
Avem astfel, deplin confirmat
documentar çi arheologic, intervalul în care
s-a construit biserica ini[ialã a mãnãstirii „Sf.
Sava” çi anume, în intervalul cuprins dupã
data de 4 august 1583
23
çi înainte de 26
noiembrie 1587.
Dupã terminarea lucrãrilor de
construire a edificiului çi dupã execu[ia
nivelãrii exterioare finale, s-a amenajat un
pavaj din dale de piatrã. Însã datoritã
intensei folosiri a aceluiaçi teren perimetric
bisericii pentru înmormântãri, acest pavaj s-
a pãstrat doar pe zone limitate, concentrate
– cu precãdere – în partea vesticã a
edificiului .
Am atras aten[ia asupra mãsurii în
care locuirea din secolul al XV-lea a afectat
omogenitatea solului prin numeroasele çi
substan[ialele interven[ii practicate în
profunzimea acestuia. Construirea pe un
asemenea teren a edificiului primei bisericii
a det ermi nat pr evi zi bi l e urmãr i .
Considerabila masã a zidãriilor de eleva[ie -
inclusiv sistemele de boltire çi învelitoarea -
sprijinite pe funda[ii plantate într-un teren
neomogen tasabil, prin presiunea exercitatã
de propria-i greutate - çi receptatã, implicit,
neomogen la sol - a provocat fisurarea çi
chiar fracturarea zidãriilor, pe toatã
grosimea lor, de la talpa funda[iei în sus
24
.
Considerând situa[ia remediabilã - çi
nicidecum atât de gravã pe cât era aceasta
în realitate - beneficiarii lãcaçului au ini[iat
çi, respectiv, au pus în operã o serie de
lucrãri de reparare menite sã stopeze
procesul de degradare a bisericii.
O primã încercare este fãcutã prin
adosarea unor contraforturi care sã sprijine
zidurile de nord çi de sud (Fig. 1, 2, 14, 15).
Acestea au fost construite în terenul din
imediata vecinãtate a fa[adelor bisericii la o
datã la care, în cuprinsul respectivului teren,
interveniserã deja o serie de înmormântãri
practicate în cuprinsul necropolei organizate
la exteriorul lãcaçului. Cercetãrile au
identificat çase asemenea contraforturi
plasate astfel încât douã dintre acestea
sprijineau zidul nordic çi alte patru pe cel
sudic.
Masa zidãriilor lor de fundare a fost
realizatã prin turnarea agregatelor în
çan[urile corespunzãtoare, opera[ie
executatã cu mai pu[inã pricepere çi grijã,
comparativ cu modul de execu[ie al
lucrãrilor de aceeaçi facturã comportate de
zidirea corpului bisericii. Deçi în stare
proastã de conservare, contraforturile par
sã fi avut zidãriile de eleva[ie cu volum
prismatic - cel pu[in pe o anumitã înãl[ime -
impostat direct la fa[a zidãriilor de funda[ie
prevãzute, tocmai la aceastã cotã, cu o
re[ea din grinzi de lemn ale cãror lãcaçuri
mai sunt par[ial pãstrate.
Revenind acum la locul de amplasare
a contraforturilor, se remarcã pozi[ia corectã
a celor adosate fa[adei nordice: dispuse în
dreptul fiecãruia dintre cele douã elemente
22
DIR, A, XVI, III, doc.456, p.369-370
23
Ibidem, doc. 277, p.224-225.
24
Amintim aici cã trei dintre cei patru stâlpi din naos erau par[ial funda[i în umplutura a trei gropi [inând
de orizontul de func[ionare a atelierului de producere a pieselor ceramice, pentru a nu da decât un
singur exemplu.
nordice independente de sprijin ale boltirii
naosului, contraforturile în cauzã preluau
împingerile generate de descãrcarea
sistemului de boltire (contraforturile 1 çi 2 ).
Fa[ada sudicã - probabil, aparent, cel
mai grav afectatã - a fost prevãzutã cu patru
contraforturi; motivarea amplasãrii lor -
privitã strict local, çi pentru fiecare caz în
parte - s-a dovedit pe cât de inconsecventã
ca procedeu tehnico-constructiv, pe atât de
discutabilã din punct de vedere al eficien[ei
real ob[inute (Fig. 15).
Douã dintre contraforturile adosate
fa[adei sudice (3 çi 4) respectã, simetric,
modul de dispunere a celor doi adosa[i
fa[adei nordice çi corespund, întru totul,
func[iei de sprijin pe care urmau sã o
îndeplineascã. Potrivit celor constatate,
contrafortul 4 urma sã consolideze, în plus,
tocmai acea zonã afectatã de o puternicã
fracturare a zidãriilor - vizibilã astãzi pânã la
talpa funda[iei zidului sudic. O fracturã de
gravitate similarã apare çi în zona funda[iilor
absidei altarului, în apropierea punctului de
racordare la zidul sudic al edificiului. Situa[ia
în cauzã a determinat - desigur -
amplasarea contrafortului 5 imediat la vest
de rezalitarea zidului sudic al naosului.
Posibila existen[ã a unui alt contrafort cu
aceiaçi pozi[ionare, situat însã pe latura
nordicã, deçi nu poate fi exclusã, pare pu[in
probabilã
25
.
Contrafortul 6 a fost amplasat în
extremitatea esticã a zidului sudic al
pronaosului, exact în col[ul format prin
decroçarea, tot spre sud, a zidului naosului.
Dar, pe timpul desfãçurãrii lucrãrilor
de construire a contraforturilor - çi dupã
încheierea opera[iunilor de fundare - s-a
renun[at la finalizarea contrafortului 4, ale
cãrui zidãrii de eleva[ie, în mod surprinzãtor,
nu au mai fost niciodatã ridicate. Funda[ia
încã pãstratã a contrafortului 4 a fost efectiv
sfârtecatã de gropile înmormântãrilor
survenite în aceastã zonã, pe timpul fiin[ãrii
necropolei organizate la exteriorul bisericii
1. Solu[ia adoptatã din mers - de renun[are
la construirea contrafortului 4 - a condus
rapid la accentuarea degradãrii edificiului:
împingerile cât de cât contracarate de
prezen[a celorlalte contraforturi, au debuçat
tocmai în aceastã zonã, ca singura
neîntãritã, agravând deformarea întregii
structuri a bisericii. Mai mult - dupã cum
vom vedea în cele ce urmeazã imediat -
existã indicii clare conform cãrora s-a
renun[at çi la func[ia de sprijin a
contrafortului 6, la o datã anterioarã anului
1601.
Într-o a doua etapã de interven[ii
constructive are loc ridicarea încãperii
adosate fa[adei sudice a pronaosului. Cu
plan rectangular, cu zidul vestic trasat în
prelungirea fa[adei vestice a pronaosului,
încãperea nu depãçea cãtre sud çi est
dimensiunile turnului clopotni[ã al bisericii
actuale. Zidurile de funda[ie ale ultim
men[ionatului turn înglobeazã (fãrã
posibilitatea observãrii arheologice directe)
fostele zidãrii ale încãperii acum în discu[ie.
Construirea acestei încãperi a
determinat renun[area la folosirea
contrafortului 6 çi, implicit, la func[iile de
sprijin pe care acesta le va fi îndeplinit.
Întreaga eleva[ie a acestui contrafort - ca çi
o bunã parte din zidãriile funda[iilor sale - au
fost demantelate; ceea ce s-a mai pãstrat
din structura funda[iilor se aflã inclus în aria
interioarã a încãperii adosate. Construirea
acesteia din urmã se datoreazã - poate - çi
încercãrii de contracarare a instabilitã[ii
monumentului în întregimea sa: traseul
funda[iilor acestei încãperi rezaliteazã
puternic (cu cel pu[in 350 cm) spre sud fa[ã
de traseul zidului sudic al naosului,
devenind astfel - privitã ca volum global - un
fel de macro-contrafort al întregului edificiu.
Pe de altã parte, trebuie semnalatã çi
observa[ia conform cãreia primul nivel al
construc[iei adosate îndeplinea - probabil -
çi func[ia de spa[iu care preceda intrarea în
bisericã. Spre o asemenea concluzie ne
îndreaptã observa[iile privind prezen[a (în
col[ul NV al zisei încãperi) a unui volum
25
Zona cercetatã de noi în curpinsul altarului bisericii actuale depãçeçte, spre vest, punctul în care ar
fi trebuit sã se producã adosarea simetricã a unui eventual contrafort. Dar cum nu se poate vorbi de o
simetrie perfectã, între laturile de sud çi de nord, cu privire la punctele de adosare a contrafor[ilor
identifica[i, nu excludem prezen[a zidãriilor unui asemenea element de sprijin între sec[iunile 01. çi 09,
arie inaccesibilã în acea etapã de cercetare.
prismatic din zidãrie de cãrãmidã (Fig. 14),
adosat fa[adei sudice a pronaosului care -
în acel punct - fusese deja acoperitã cu
tencuialã. Pãstrat pe o înãl[ime de cca. 40
cm, cu dimensiunile de 100 x 125 cm în
sec[iune orizontalã, volumul prismatic de
zidãrie, cu fe[ele finisate, demonstreazã
prezen[a în acel loc a bazei unei foste
coloane sau stâlp
26
. Deducem, de aici, cã
primul nivel al încãperii adosate era, în fapt,
un spa[iu cel pu[in par[ial deschis, acoperit
la partea sa superioarã de un sistem sprijinit
pe arcade descãrcate - la rândul lor - pe
stâlpi sau coloane.
Spa[iul interior al încãperii a fost
folosit çi ca spa[iu funerar. Dintre
mormintele identificate aici (çi [inând de
acest orizont de utilizare), unul se remarcã
în mod deosebit. Este vorba de o
amenajare funerarã acoperitã - la fa[a fostei
pardoseli a încãperii - printr-o lespede
epigrafã, evident adosatã çi plasatã în
func[ie de traseul zidului vestic al încãperii.
Textul inscrip[iei, zgâriat la fa[a unei lespezi
de piatrã îngrijit netezitã, ne informeazã cã
a fost pusã prin grija lui Ionaçco Cujbule[ în
anul 1601
27
.
Termenul ante quem reprezentat de
anul 1601, îngusteazã la maximum - din
punct de vedere al trãiniciei unui edificiu -
etapa de accentuare a degradãrii
construc[iei bisericii ini[iale, dacã [inem
seama de faptul cã într-un interval de cca.
15 ani au fost necesare douã interven[ii
majore de consolidare.
Recapitulând, putem preciza cã:
- tehnica de construc[ie a
contraforturilor, modalitatea în care acestea
au fost amplasate în raport cu zonele de
deteriorare ale bisericii precum çi
nejustificata renun[are la terminarea
contrafortului 4 sunt tot atâtea argumente
care pun serios la îndoialã cunoçtin[ele
tehnice çi abilitatea de execu[ie a celor care
le-au realizat (sau comandat ?);
- în sensul celor de mai sus - çi în
sprijinul îndoielilor formulate - se înscrie çi
constatarea privind adosarea încãperii la
latura sudicã a pronaosului; ineficien[a
constructivã a contraforturilor, doveditã çi de
uçurin[a cu care s-a renun[at la func[iile de
sprijin îndeplinite de contrafortul 6, nu a
reuçit sã fie compensatã de ridicarea
acestei noi structuri - chiar dacã aparent
mult mai voluminoasã. Construirea ei pare
însã a fi fost dictatã de cerin[a func[ionalã a
unui spa[iu introductiv care sã preceadã,
efectiv, intrarea în bisericã.
Accelerarea degradãrii construc[iei
primei biserici a fostei mãnãstiri “Sf. Sava” –
atenuatã poate, un timp, ca rezultat al
lucrãrilor mai sus enumerate - nu a putut fi,
în nici un caz, stopatã. Cea mai
convingãtoare dovadã în acest sens este
reprezentatã de ac[iunea de demantelare
deliberatã a întregului edificiu, çi aceasta
numai dupã 42 de ani de la construirea sa.
26
Locul celorlalte trei asemenea baze este acum suprapus de zidurile bisericii 2.
27
Conform informa[iilor documentare de care dispunem, familia Cujbã de[inea propietã[i în imediata
apropiere a locului pe care se ridicase mãnãstirea Sf. Sava. La 2 ianuarie 1692 sunt amintite casele
care apar[inuserã lui Cârste Cujbã, iar la 11 iulie acelaçi an cele ale lui Cujbã vornicul – prevãzute cu
pivni[e de piatrã çi dughene – toate situate pe Podul Vechi lângã intersec[ia cu Uli[a Strâmbã (DIOI, III,
doc.27, respectiv, 34 çi 69).
În contextul lucrãrilor de cercetare
efectuate între anii 1974 – 1977 la biserica
Sf. Nicolae din Rãdãu[i au putut fi surprinse
situa[ii çi materiale arheologice de excep[ie
din rândul cãrora ne propunem sã
prezentãm inventarul funerar con[inut de
mormântul nr. 72.
Atât din punct de vedere stratigrafic
cât çi cronologic, el nu face parte din rândul
acelora pentru care Stefan cel Mare a
açezat inscrip[ii, deçi este amplasat în zona
de sud-vest a naosului. De formã
rectangularã, cu lungimea de 180 cm çi
lã[imea de 75 cm, fa[a gropii se taie chiar
de sub nivelul ultimei pardoseli. Mormântul
a con[inut resturile unui sicriu de lemn, ale
cãrui scânduri nu erau complet putrezite, çi
scheletul unui bãrbat adult – cu antebra[ele
uçor îndoite din coate çi açezate pe bazin –
aflat in situ.
Inventarul funerar al mormântului
constã din doi nãsturaçi
1
çi un acoperãmânt
de sicriu
2
.
N#stura'ii, lucra[i din argint prin
procedeul cerii pierdute (à cire perdue) çi
apoi auri[i, au o formã globularã cu
diametrul de 6,5 mm çi o torti[ã realizatã
dintr-o bandã platã, cu douã çen[uiri
longitudinale, sudatã de corpul propriu-zis.
Se aflau sub bãrbia înhumatului çi aveau
rolul de a închide o cãmaçã (Fig.1). Din
punct de vedere tipologic, ei apar[in
secolelor XIV-XV
3
.
Acoper#mântul de sicriu a fost
descoperit deasupra scândurilor capacului.
Dupã restaurare
4
, s-a putut constata cã
piesa a fost confec[ionatã din mãtase viçinie
çi bordatã de o lizierã de dantelã lucratã din
fir de argint aurit, aceasta din urmã fiind çi
cea care s-a pãstrat (Fig. 2). Dimensiuni:
187,5 x 53 cm. Conceputã pentru a încadra
un medalion central, dantela a fost lucratã
dintr-o singurã bucatã, fãrã înnãdituri, sub
forma unui entre deux. Materialul utilizat
este firul de argint aurit ob[inut prin
înfãçurarea în spiralã a benzii metalice pe
firul – suport din mãtase sau din lânã finã.
Tehnica în care apare lucratã piesa este
Despre acoper*mântul de mormânt al episcopului Leontie de la R*d*u7i
Lia B*trâna <i Adrian B*trâna
Fig. 1. Nsturai din argint din mormântul
Episcopului Leontie de la Rdui
1
Piesele se aflã în patrimoniul Muzeului Na[ional al Bucovinei din Suceava.
2
Piesa se aflã în patrimoniul Muzeului Na[ional de Artã al României sub nr. 299 / 93490.
3
Pentru analogii a se vedea: Victor Spinei, Marius Alexianu çi Viorel Butnaru, Spturile arheologice de
la Doina Girov din 1982-1983, în Memoria Antiquitatis, IX – XI, Piatra Neam[, 1985, p. 234 çi p. 258,
fig. 15/9-14; Lia Bãtrâna çi Adriana Bãtrâna , Reedina feudal de la Netezi (jud. Neam), în SCIVA, 4,
1985, p. 303, fig. 3/15; Lia Bãtrâna, Adrian Bãtrâna, Ion Vãtãmanu çi Stefan Scor[anu, Ansamblul
reedinei feudale de la Giuleti (jud. Suceava), în CA, VI, 1983, p. 82; Al. Artimon, Câteva consideraii
istorico-arheologice asupra bisericii din secolul al XIV-lea descoperit la Volov (jud. Suceava), în
SCIVA, 3, 1981, p. 395; Idem, Cronologia mormintelor i a descoperirilor monetare din complexul
arheologic de la biserica Sf. Dumitru din Suceava, în “Studii çi materiale, Istorie”, III, Suceava, 1973, p.
141 çi fig. 2/1-4; Lia Bãtrâna çi Adrian Bãtrâna, Contribuii arheologice la cunoaterea primului lca al
Mitropoliei Moldovei, biserica Miruilor de la Suceava, în CA, V, 1982, p. 218, Victor Spinei çi Rodica
Popovici-Baltã, Principalele rezultate ale spturilor de la Hudum – Botoani din anii 1970-1972, în vol.
„Din trecutul Judeului Botoani” , I, Botoani, 1974, p. 128 çi fig. 6/4, 5; I. Ioni[ã, Spturile de salvare
de la Trifeti, în MCA, VIII, 1962, p. 738 çi fig. 7/2 .
4
Piesa a fost restauratã cu un înalt profesionalism de cãtre Olga Birman çi Rodica Roman, în cadrul
Laboratorului de restaurare –textile al MNAR.

cea cu bobine (aux fuseaux), de fapt
singura modalitate în care se poate
confec[iona din fir metalic
5
. Spre deosebire
de dantela lucratã cu acul (à l’aiguille), care
foloseçte un singur fir, cea aux fuseaux,
nãscutã în Flandra
6
, utilizeazã concomitent,
cu ajutorul unui instrument destul de simplu,
un numãr sporit de fire ce poate ajunge în
unele cazuri pânã la 1200
7
.
Banda de dantelã are lã[imea de 150
mm în zona laturilor transversale çi de 50
mm în cea a laturilor longitudinale.
Perimetrul interior çi exterior al
dantelei este mãrginit de o tresã de
pasmanterie în formã de entrelacs ob[inut
prin împletirea a patru fuioare, fiecare dintre
acestea fiind alcãtuit din câte trei fire.
Marginile longitudinale sunt ornamentate la
exterior cu o succesiune deasã de col[içori
prinçi de tresa de pasmanterie. Cât priveçte
laturile transversale, acestea au prinse la
exterior, de aceeaçi tresã de pasmanterie,
franjuri lungi de 30 mm.
Motivul ornamental propriu-zis - foarte
Fig. 2. Acopermântul de mormânt al Episcopului Leontie de la Rdui
Fig. 3. Detaliu din acopermântul de mormânt al Episcopului Leontie de la Rdui
5
Ch. Magué, Les dentelles anciennes, Paris, 1930, p 81.
6
Mathilde Pierre Paraf, La Dentelle et La Broderie, Paris, 1927, p. 35.
7
Ch. Magué, op. cit., p. 78-79.
dens çi elaborat, realizat din lãn[içoare çi
re[ele prinse între ele cu ajutorul unor roti[e
festonate - este dispus în çiruri, pe
diagonalã (Fig. 3).
Caracteristicile tehnice çi stilistice ale
piesei, precum çi analogiile ce se pot stabili
cu o dantelã similarã, descoperitã în cripta
bisericii reformate din Losoncz (Ungaria) çi
datatã în secolul al XVI-lea
8
ne îndreptã[esc
sã încadrãm acoperãmântul de la Rãdãu[i
dacã nu în secolul al XVI-lea cel mai târziu
în cel urmãtor.
Apãrutã în ambian[a Renaçterii, la
cumpãna dintre secolele XV-XVI, dupã unii
autori în Italia
9
, dupã al[i în Flandra
10
,
dantela îçi va cuceri cu rapiditate un loc
aparte în moda europeanã. Deçi lucratã
preponderent din fir foarte fin de lânã,
dantela din fir metalic, de aur sau de argint,
este folositã cu predilec[ie în secolele XVI-
XVII cu rolul de a înfrumuse[a
vestimenta[ia
11
cât çi cu scopul de a decora
unele [esãturi de facturã laicã sau
ecleziasticã
12
.
Calitatea desãvârçitã a dantelei, ce
denotã o iscusin[ã conferitã de o
îndelungatã experien[ã, precum çi absen[a
unor informa[ii cu privire la practicarea artei
dantelãriei pe teritoriul Moldovei, în secolele
XVI-XVII, ne îndreptã[esc sã considerãm
piesa descoperitã la Rãdãu[i ca provenind
dintr-unul din atelierele Europei centrale sau
occidentale
13
.
Vehiculate de negustorii autohtoni
sau strãini, piese de acest gen vor fi
solicitate çi de unii reprezentan[i ai
feudalitã[ii laice sau ecleziastice de la
rãsãrit de Carpa[i, confirmând încã o datã
faptul cã moda europeanã nu ocolea |ãrile
Române.
Unicã pânã în momentul descoperirii
pe teritoriul Moldovei çi una din pu[inele
piese de acest fel pãstrate în lume, dantela
din mormântul nr. 72 de la Rãdãu[i se
constituie într-un document de o autenticã
valoare pentru istoria artei çi civiliza[iei
medievale româneçti.
Din prezentarea pieselor de inventar
funerar descoperite în mormântul nr. 72
rezultã constatarea certã cã înhumatul se
afla in situ çi poseda accesorii vestimentare
specifice secolelor XIV-XV- este vorba de
mai sus aminti[ii nãsturaçi globulari – iar
sicriul era acoperit cu o dantelã folositã în
secolele XVI-XVII. Aceste realitã[i ne
conduc la concluzia cã personajul a decedat
çi a fost açezat în sicriu într-o perioadã –
cea a secolelor XIV-XV – iar sicriul a fost
depus în groapa de pe latura de sud-vest a
naosului çi acoperit cu amintita dantelã abia
într-o epocã mai târzie – cea a secolelor
XVI-XVII. Precizãm cã nu s-au constatat
interven[ii ulterioare asupra gropii de
mormânt, aceasta fiind sãpatã în secolele
XVI-XVII.
|inând cont de aceste observa[ii,
precum çi de izvoarele scrise çi de tradi[ia
localã, vom încerca sã gãsim o explica[ie
acestei situa[ii neobiçnuite çi sã procedãm
la identificarea înhumatului.
Dintr-un manuscris slavon din secolul
al XVI-lea aflãm cã „în Rdui, în
Episcopie, sfântul Leonte fctorul de
minuni zace cu trupul întreg”
14
. La rândul ei,
tradi[ia localã ne informeazã cã acest sfânt
a fost episcop de Rãdãu[i, iar moaçtele sale
au stat în bisericã, în naos, pe partea
dreaptã, sub tabloul ctitoricesc (subl. ns.),
din secolul al XIV-lea pânã în cel de al XVII-
lea când au dispãrut în învãlmãçagul de
8
Maria Csernyánszky, L’art de le dentelle en Hongrie, Budapesta, 1962, p. 18-20.
9
Ch. Magué, op. cit., p. 19.
10
Geneviève van Bever, La dentelle, Bruxelles, 1945, p.8.
11
Maria Csernyánszky, op. cit., loc. cit. O çtire din 1577 men[ioneazã cã regele Fran[ei, Henric al II-lea,
folosea pentru veçmintele sale 4000 „aunes” (1 aune = 1,88m) de dantelã de aur, cifrã evident mult
exageratã (Cf. Mathilde Pierre Paraf, op.cit., p. 41),
12
Geneviève van Bever, op.cit.,loc.cit.
13
Ungaria era una din [ãrile vecine cu o mare produc[ie de dantelã cerutã, de altfel, de anumite
caracteristici ale costumului bãrbãtesc în special. Acesta era çi explica[ia importului masiv de fir de aur
de la Viena, în tot cursul secolului al XVII-lea (cf. Maria Csernyánszky, op.cit., p. 14-16).
14
A. Gorski, K. Nevostruev, Opisanie slavianskih rukopisei Moskovskoi sinodalnoi biblioteki, Otdial
vtorâi, Pisaniia sviatâh otev, 3. Raznâia bogoslovskiia socineniia (Privavlenie), Moscova, 1862, p. 339
çi urm.
rãzboaie çi prãdãciuni
15
.
Aceste date, coroborate cu
constatãrile de ordin arheologic, ne-au
permis sã opinãm cã mormântul nr. 72
con[ine osemintele celui dântâi episcop de
Rãdãu[i, pe numele sãu Leonte sau
Levrentie, amintit çi de pomelnicul bisericii a
fi fost în rândul celor dintâi ierarhi ai
Moldovei
16
. El va fi pãstorit în vremea lui
Alexandru cel Bun când se pare cã a çi
decedat. Cu acest prilej, trupul sãu
îmbãlsãmat a fost depus într-un sicriu çi
închis mai apoi într-o raclã ce este posibil
sã fi fost din argint. Coinciden[a dintre
amplasamentul mormântului nr. 72 çi locul
în care se aflau moaçtele Sf. Leontie potrivit
tradi[iei, ne îngãduie sã apreciem cã racla
acestuia a stat în fa[a tabloului ctitoricesc
pânã în prima jumãtate a secolului al XVII-
lea, când în contextul unor vremuri tulburi
17
,
pentru a fi ferit de profanare, doar sicriul,
acoperit de o [esãturã cu dantelã, a fost
îngropat în suprafa[ã ocupatã odinioarã de
raclã. Astfel credem cã s-a putut ajunge la
situa[ia, aparent inexplicabilã, ca un
înhumat, beneficiarul de accesorii
vestimentare specifice epocii în care a
decedat, sã se afle într-un sicriu acoperit cu
o dantelã realizatã cu cel pu[in 200 de ani
mai târziu.
Prezentarea noastrã care trateazã
pictura exterioarã a bisericilor din fostul
Principat al Moldovei - pictura figurativã - nu
trebuie consideratã ca un studiu complet.
Aceastã prezentare este mai degrabã o
introducere în dificilul domeniu al cercetãrii
çi tinde, mergând pe un drum empiric, sã
stabileascã un rãspuns la tema aleasã. De
la început plecãm de la o ipotezã de lucru çi
de aceea încercãm sã ne continuãm ideile
pe baze logice. Acest lucru ar putea sã
aparã ca o aventurã çi ar putea sã nu dea
rezultatele açteptate. Totuçi suntem de
pãrere cã numai un cât de mic rezultat ar
putea sã merite continuarea eforturilor
noastre de pânã acum.
Legãtura între goticul moldovenesc çi
stilul gotic interna[ional - çi prin aceasta o
legãturã para-arhitectonicã a influen[elor
spirituale, geopolitice, diplomatice çi
economice - a stat la baza cercetãrilor mele
pe cursul a mai bine de 30 de ani.
Principala preocupare a acestor studii s-a
referit la arhitecturã çi lucrãri de pietrãrie.
Prin aceastã prezentare privind pictura
exterioarã a monumentelor din Principatul
Moldovei, depãçesc grani[a cercetãrilor
mele de pânã acum.
Pictura exterioarã moldoveneascã
apar[ine acelei categorii de artã
monumentalã care este legatã inseparabil
de plastica arhitectonicã çi de volumetrie.
Sunt cunoscute în total douãsprezece
biserici din fostul Principat al Moldovei ai
cãror pere[i exteriori au fost prevãzu[i cu
lucrãri de picturã figurative. La cinci din
acestea (Arbore, Vorone[, Humor, Moldovi[a
çi Sucevi[a) picturile au fost relativ bine
pãstrate. La celelalte biserici aceste picturi
exterioare au fost par[ial pierdute în
decursul timpului.
Chiar de la început aç dori sã
accentuez o temã cercetatã, respectiv cea
a stilului moldovenesc de construc[ie.
Tratarea acestui stil a fost în cea de a doua
jumãtate a secolului 19 foarte diversã dar în
prezent se pare cã problematica a fost
clarificatã. Principatul Moldovei a trãit sub
domnia lui Stefan cel Mare o epocã de
glorie çi chiar la începutul secolului 16, în
timpul domniei fiului sãu, Petru Rareç, tot ce
apar[inea activitã[ilor culturale era într-o
pozi[ie favorabilã. Este tocmai perioada în
care fa[adele clãdirilor mai vechi sau cele
ale construc[iilor noi au început sã fie
pictate cu scene figurative.
Din punct de vedere militar çi politic,
Principatul a fost totuçi într-o situa[ie grea.
Cãderea Imperiului Bizantin, presiunile de
ordin militar la care era supus în
permanen[ã - agresiunile otomane, luptele
interne între pretenden[ii la tron - au
favorizat o apropiere de activitã[ile culturale
ale spa[iului de limbã germanã çi în special
de Transilvania.
Elementele de gotic târziu pur apar la
ferestrele, portalurile çi balustradele
bisericilor çi cetã[ilor. Ele vor fi putut apãrea
çi la clãdiri civile, acum dispãrute din oraçe
sau conace boiereçti din Moldova. Toate
acestea provin din secolele 15-16, formele
lor fiind interpretate mai târziu çi în |ara
Româneascã.
Semnele de pietrari cercetate de
Gheorghe Balç çi Adrienne Van De Winckel
demonst r eazã or i gi nea got i cã a
elementelor monumentelor arhitectonice din
Moldova. Aceste semne de pietrari se
regãsesc çi în construc[ii din Transilvania çi
din alte pãr[i din Europa unde stilul gotic
este mult mai rãspândit. Despre sursele
influen[elor gotice care au fost preluate din
Transilvania voi mai vorbi çi în partea
expunerii mele despre pictura exterioarã a
fa[adelor.
Apari[ia picturilor figurative exterioare
ale construc[iilor secolului 16 în fostul
Principat al Moldovei, este de o mare
importan[ã. Picturile care acopereau toate
fa[adele construc[iilor bisericeçti sunt
realizate în mai multe scheme. Pornind de
la compozi[ii ritmice çi pânã la scene
alegorice, zidurile exterioare sunt pictate în
mod original. Exemplul cel mai tipic este
fa[ada de vest a bisericii de la Vorone[. Ca
çi în cazul elementelor de piatrã gotice, este
Pictura exterioar* a monumentelor de arhitectur* din Moldova – o ipotez*
asupra influen7ei picturii exterioare a monumentelor civile <i religioase din
Germania <i Transilvania
Mira Dordea
posibil ca pictura exterioarã sã fi împodobit
çi clãdiri civile care, dupã cum am arãtat,
sunt complet dispãrute.
Tematica religioasã este bizantinã,
dar maniera desenului çi a culorii se
delimiteazã de stilul bizantin. Este
binecunoscut cã pictura exterioarã a
bisericilor rãspundea necesitã[ii extinderii în
exterior a spa[iului liturgic în cadrul celor
mai importante slujbe religioase. În sprijinul
ipotezei cã ideea de pictura exterioarã
provine din spa[iul de culturã germanã, vin
çi descoperirile fãcute de Eugenia
Greceanu, Hermann Fabini çi al[ii la
monumente din Transilvania.
Pictura pere[ilor exteriori, în special la
monumente laice, este curentã în statele
germane din Sud, în Austria etc. Sunt
cunoscute exemplele de la Primãria din
Ulm, din Bolzano, Colmar etc. Spre
deosebire de Moldova – unde pictarea în
exterior are o strãlucire relativ scurtã
(secolul 16) – în statele germane pictura
exterioarã trece de stilul Goticului çi
Renaçterii, fiind frecventã în perioada
barocã, uzitându-se chiar çi în cea
contemporanã.
Încerc sã fac o legãturã între tratarea
goticã a portalelor, ferestrelor çi
balustradelor din Moldova, realizate de
meçteri pietrari germani din lojele
occidentale. Ei au ajuns în Moldova – prin
Transilvania – au fost poate chiar saçi – çi
au receptat çi necesitatea pictãrii exterioare
a bisericilor, aducând, prin contactele cu
pictorii din zonele germane, moda picturii
exterioare a construc[iilor laice din spa[iul
de origine. Este posibil ca însãçi pictorii din
occident sã fi venit în Moldova pentru a
executa picturi exterioare în spiritul local
care era de tip bizantin. Este o variantã a
ipotezei manierei de a picta în exterior în
Moldova.
A doua variantã – poate valabilã –
este aceea cã pictorii români, în contact cu
meçterii pietrari strãini, au plecat în [ãrile
germane unde au luat contact cu maniera
de a picta în exterior, maniera pe care çi-au
însuçit-o çi, întorcându-se în [arã, au
adaptat-o la cerin[ele locului. Aceasta – cea
de a doua ipotezã – a fost sus[inutã çi de
regretatul Vasile Drãgu[.
Cont i nuar ea st udi i l or asupr a
pãt r under i i pi ct ur i i ext er i oar e a
monumentelor din fostul Principat al
Moldovei depinde çi de cercetãrile privind
statele medievale cu popula[ie germanã,
care din pãcate nu prezintã o preocupare
stringentã pentru cercetarea din lumea vest-
europeanã. Pentru cercetãtorii din România,
elucidarea acestui fenomen devine astfel
dificilã.
Pent r u cul t ur a r omâneascã,
cunoaçterea precisã a problemei, în sensul
originii ideii de a picta în exterior
monumente ecleziastice dar çi civile, mi se
pare importantã deoarece astfel se poate
dovedi - çi pe aceastã cale - apartenen[a
europeanã a statelor româneçti încã din
perioada medievalã.
Pe de altã parte, continuarea studiilor
poate demonstra cã Europa Evului Mediu
era “o mare [arã” în care atât circula[ia
persoanelor cât çi a ideilor nu avea grani[e
çi în care spiritualitatea, cultura çi tehnica
puteau sã depãçeascã deosebirile etnice çi
religioase ale timpului.
Mnstirea Râca. Foto Vasile Drgu, Fototeca
INMI, fond DMI 1961.
Hunedoara
2
. În momente cruciale pentru
domnia sa, “braçovenii nu s-au abãtut de la
calea fidelitã[ii adevãrate”, dupã cum regele
însuçi avea sã men[ioneze într-un
document din 1471
3
. În 1467, în timpul
revoltei nobiliare, la care au aderat çi unele
oraçe transilvãnene, urmând sfatul
parohului Johann Reudel, Braçovul a rãmas
de partea lui Matia
4
, în timp ce la sfârçitul
aceluiaçi an, dupã campania eçuatã din
Moldova, regele, rãnit, împreunã cu restul
armatei sale gãseçte adãpost în Cetate,
unde poposeçte între 31 decembrie 1467 çi
4 ianuarie 1468. Recunoscãtor, Matia
acordã locuitorilor din Braçov de-a lungul
întregii sale domnii încheiate în anul 1490
nenumãrate privilegii ce contribuie la
dezvoltarea economicã a oraçului
5
, iar în
1486 Braçovul çi întreaga |arã a Bârsei
devin parte a “Universitã[ii Sãseçti”
6
. În
acest context, imaginea pictatã pe timpanul
portalului de sud-est al bisericii parohiale,
care sub aspect stilistic pledeazã pentru o
datare în anii ‘80 ai secolului al XV-lea
7
,
vine sã marcheze în plan artistic drepturile
extinse ale saçilor din Braçov prin
Colaborarea desfãçuratã în anii
1971-1977 între Direc[ia Monumentelor
Istorice din România, condusã de profesorul
Vasile Drãgu[ çi Institutul Central de
Restaurare din Roma (ICCROM), care a
dus la restaurarea bisericilor cu picturã
muralã exterioarã din nordul Moldovei, avea
sã restituie artei europene çi una dintre
capodoperele sale pãstrate pe teritoriul
Transilvaniei: imaginea Fecioarei cu Pruncul
între sfinte, pictatã pe timpanul portalului
principal de sud al Bisericii parohiale din
Braçov la sfârçitul secolului al XV-lea.
Lucrãrile de restaurare conduse de Laura
Mora au recuperat pictura grav afectatã de
marele incendiu care pustiise Cetatea
Braçovului în 1689
1
(fig. 1).

Stemele regelui Matia Corvinul çi a
so[iei sale Beatrix de Argon, figurate într-o
specificã tramã pictatã de vrejuri vegetale çi
frunziç gotic târziu în col[urile inferioare ale
imaginii, permit o datare între 15 octombrie
1476 - data cãsãtoriei lor - çi 6 aprilie 1490,
reflectând legãturile privilegiate avute de
locuitorii Braçovului cu fiul lui Ioan de
Imaginea “Fecioara cu Pruncul între Sfinte” de la Biserica Neagr* din Bra<ov

Dana Jenei
*Documentarea pentru acest studiu a fost finalizatã în timpul stagiului efectuat la Central Institut für
Kunstgeschichte in München, în anul 2001, ca Getty-Junior Fellow al “Colegiului Noua Europã” din
Bucureçti. Adresez mul[umiri çi pe aceastã cale prof. univ. dr. Andrei Pleçu, rector al colegiului çi prof.
univ. dr. Anca Oroveanu, director çtiin[ific.
1
Raport de restaurare a panoului Fecioarei din Biserica Neagr din Braov, în BMI, 1972, p. 61.
Santierul a fost organizat de ICROM între 17 iulie–19 septembrie 1971, din grupul de lucru, fãcând
parte Laura Mora (director de lucrãri), Carmen del Valle (ajutor al directorului), Jacqueline Burckhardt,
Claudia Cornaggia, Maria Pia Gazzola (restauratori), iar din partea DMIA Tatiana Pogonat çi Ioan
Istudor. Raportul aratã cã tehnica artisticã este tempera cu ou pe tencuialã uscatã, pictura fiind
realizatã într-o etapã ulterioarã execu[iei çi decorãrii portalului. “Zona decorativã în bandã, pictatã pe
un strat sub[ire de prepara[ie întins direct pe piatrã, e în mod evident anterioarã picturii de care ne
ocupãm”.
2
Pictura este adãpostitã de pridvorul atribuit munificen[ei aceluiaçi donator regal. Anul 1477 înscris pe
canatul por[ii de lemn a accesului exterior este considerat anul încheierii lucrãrilor de pe çantierul
Bisericii parohiale Sf. Maria din Braçov, începute cu un secol mai devreme, în 1383.
3
Gernot Nussbächer, “Matia Corvinul çi Braçovul”, în Astra, 4/1990, p. 6 .
4
K. G. Gündisch, Participarea sailor la rzvrtirea din 1467 a transilvnenilor împotriva lui Matei
Corvin, în “Studia Universitatis Babeç-Bolyai”, seria “Historia”, 2/1972, p. 25-27.
5
Cel mai important privilegiu este dreptul de depozit pentru mãrfuri din |ara Româneascã çi Moldova,
acordat la 28 septembrie 1468, imediat dupã aceste evenimente, în Nussbächer, op. cit., p. 6.
6
Saçii din Braçov primesc privilegiile acordate de regalitatea maghiarã (“libertã[ile sibienilor”) cuprinse
în Diploma “Andreanum”, emisã în 1224. Ibidem. Vezi çi Sipos Ibolya, Transilvania în timpul domniei
lui Matei Corvin (1458-1490), în “Corviniana”. “Acta Musei Corviniensis”, I, Hunedoara, 1/1995, p. 78.
7
Aceeaçi opinie pentru datare çi la Maria Prokopp, Italian Trecento Influence on Murals in East-Central
Europe, particularly Hungary, Budapest, 1983, p. 144.
generozitatea plinã de gratitudine a regelui.
Pictura o înfã[içeazã pe Maria
glorificatã, tronând între sfintele Barbara çi
Ecaterina – virgo inter virgines – într-o
grãdinã închisã - hortus conclusus
8
, având,
dupã textul Apocalipsei lui Ioan (12, 1), luna
sub picioare çi o cununã de douãsprezece
stele deasupra capului. Reprezentarea
Mariei cu pruncul în Grdina Paradisului -
subiect predilect al picturii europene din
secolul al XV-lea
9
, provenit din literatura
claustralã ce dezvoltã la infinit acest motiv
al Cântãrii Cântãrilor (4,12)
10
- se conjugã la
Braçov cu celelalte teme ce o înfã[içeazã pe
Sf. Fecioarã în Evul Mediu târziu: Maria,
regina cerului încoronat de îngeri, Maria
citind scripturile, Fecioara Apocalipsei. În
lumina misticii mariale çi a simbolismului
paradisiac, Sf. Fecioarã este ea însãçi o
floare a Duhului Sfânt – rosa mystica, ale
8
Zidurile grãdinii închid scena doar în partea din spate, privitorul fiind astfel inclus în imagine.
9
Alãturi de Grdinia Paradisului de la Frankfurt (1420), cele mai cunoscute imagini ale Mariei cu
Pruncul de acest tip din prima jumãtate a secolului al XV-lea sunt pictate de Maestrul Sfintei Veronica
(1420), Stephan Lochner, Robert Campin, Maître de feuillage en broderie, tema fiind reluatã la sfârçitul
secolului de maeçtrii anonimi ai Scolii din Köln. Mirella Levi d’ Ancona citeazã unsprezece opere
consacrate “acelui hortus conclusus marial” realizate în Peninsulã în secolele al XV-lea çi al XVI-lea
(Jean Delumeau, Grdina desftrilor. O istorie a paradisului, Bucureçti, 1997, p. 109), cele mai
importante apar[inând reprezentan[ilor stilului gotic interna[ional din Italia (v. Stefano da Zevio çi
Pisanello. Leandro Ventura, Pisanello, Art e Dossier, Firenze, 1996, p. 7-8).
10
Delumeau, op. cit., p. 107; The Bride in the Enclosed Garden, Praga, 1995, p. 68; Martin
Schongauer. Maître de la gravure rhénane vers 1450–1491. Paris, Musée du Petit Palais, 14
novembre 1991 – 16 février 1992, p. 47.
Fig. 1. Braov, Biserica Neagr. “Fecioara cu Pruncul între sfinte”, pictur mural în timpanul
portalului principal de sud, cca.1485. Foto Dana Jenei
cãrei virtu[i îçi gãsesc un rapel metaforic în
tot ceea ce o înconjoarã
11
- flori çi
fecioare
12
. Pruncul Isus [ine în mânã, la
rândul sãu, un trandafir sãlbatic. Toatã
aceastã succesiune de conota[ii simbolice
ilustreazã motivul preferat al literaturii çi
iconografiei misticii renane, legat de
curentul spiritual Devotio moderna
13
çi, în
11
Dupã Sf. Ieronim, hortus conclusus, în sine, este o imagine ce o evocã pe „Maria, mamã çi fecioarã”,
paradisul terestru simbolizând totodatã neprihãnirea ei. Delumeau, op. cit. p. 109. Imaginile Fecioarei
cu pruncul în Grãdina Paradisului abundã în reprezentarea florilor - figuri çi atribute ale Mariei ce au ca
sursã Cântarea Cântrilor. La Braçov, între alte flori, figureazã trandafiri çi lãcrãmioare. Vezi çi Flore en
Italie. Symbolique et représentation de la flore dans la peinture italienne du Moyen-âge et de la
Renaissance, Avignon, 1991, p. 68.
12
Ecaterina çi Barbara sunt sfintele ce o înso[esc frecvent pe Maria în reprezentãrile epocii, cel mai
apropiat exemplu fiind pãstrat pe bolta capelei Bisericii parohiale din Hãrman. La Braçov, Sf. Ecaterina
- logodnica misticã a lui Isus, figureazã cu atributele caracteristice roata, sabia çi o carte închisã pe
genunchi, iar Sf. Barbara [ine în mâna dreaptã simbolul sãu, un mic turn cu trei ferestre ce evocã
Trinitatea.
13
Martin Schongauer. Maître…1991-1992, p. 88 çi “La vie religieuse en Alsace”, în Le beau Martin.
Études et mises au point. Actes du colloque. Musée d’ Unterlinden, Colmar, 1991, p. 18.
Fig. 2.a. Braov, Biserica Neagr. “Fecioara cu
Pruncul între sfinte” - detaliu. Foto Dana Jenei
Fig. 2.b. Martin Schongauer, “Madona cu
papagal”, gravur, cca. 1473 (dup “Le beau
Martin. Études et mises au point.” Actes du
colloque. Musée d’ Unterlinden, Colmar, 1991,
fig. 6)
ultimele decenii ale secolului al XV-lea, de
devo[iunea Rozariului Mariei
14
.
Imaginile corelate devo[iunii au fost
rãspândite la sfârçitul secolului al XV-lea în
special prin intermediul gravurii germane,
relevantã în ce priveçte reprezentarea de la
Braçov, fiind opera lui Martin Schongauer,
cel mai important artist al ultimei treimi a
secolului al XV-lea
15
, figura dominantã a
artei germane între 1470 çi 1490
16
, “care
încarneazã ultima înflorire a goticului
târziu”
17
. Cercetãtorii dateazã în anul 1473
18

primele sale lucrãri cunoscute, realizate la
întoarcerea sa la Colmar, oraçul sãu natal,
dupã ce studiase în principal lucrãrile
maeçtrilor Rogier van der Weyden çi Dierk
Fig. 3.a. Martin Schongauer, “Fecioara
Apocalipsei”, gravur, cca. 1473 (Ibidem,
fig. 40)
14
Originea iconografiei Madonei între trandafiri, se aflã în textele Sf. Ambrozie, dupã care, în paradis,
trandafirul nu are spini, iar acest trandafir fãrã spini o reprezintã pe Maria neatinsã de pãcatul originar,
vezi Delumeau, op. cit. p. 110. Keith Moxey aratã cã existã o legãturã nemijlocitã între simbolismul
floral al picturii çi mãrgelele ce formeazã çiragul rugãciunii Rozariului: “În ambele cazuri trandafirul este
folosit pentru a invoca statutul paradisiac al Mariei çi libertatea ei de pãcat. Trandafirii pot fi numãra[i
împreunã cu mãrgelele ca ajutor al repeti[iei rugãciunilor”, vezi “Seeing through Schongauer”, în Le
beau Martin…1991, p. 93. Devo[iunea Rozariului Mariei era totodatã înzestratã cu numeroase
indulgen[e, Michael Baxendall, The Limewood Sculptors of the Renaissance in Germany, London,
1980, p. 58. În scrierile mistice, trandafirul roçu cules este un simbol al caritã[ii Sf. Fecioare, dar çi al
patimilor lui Isus, evocate de misterele de durere ale rugãciunii Rozariului. La o atare semnifica[ie ar
trimite çi çervetul alb pe care stã pruncul ce prefigureazã, dupã unii autori, lin[oliul îngropãrii. Richard
Cavendish, Visions of Heaven and Hell, London, 1977, p. 59.
15
Alan Schestack, Master E.S. Five Hundredth anniversary exhibition, Philadelphia, 1967.
16
Martin Schongauer. Maître…, 1992, p. 72.
17
Ibidem, p. 92.
18
Ibidem, p. 90.
Fig. 3.b. Martin Schongauer, “Încoronarea
Fecioarei”, gravur, detaliu (Ibidem, fig. 101)
Bouts în timpul cãlãtoriei de calfã în |ãrile
de Jos
19
. Este vorba de Madona în rozariu,
consideratã opera sa de meçter
(Meisterstück), pictatã pentru mãnãstirea
augustinã din Isenheim çi gravurile ce o
reprezintã pe Maria cu Pruncul, în care
“spiritul flamand este încã prezent”
20
.
În ce priveçte pictura de la Braçov,
partea sa centralã decalchiazã gravura lui
Schongauer cunoscutã în literatura de
specialitate sub titlul de Madona cu papagal
(fig. 2 a, b). Fecioara mediteazã rãsfoind
cartea de rugãciuni, în timp ce pruncul Isus
din bra[ele sale [ine în mâna dreaptã, la fel
ca în gravura lui Schongauer, o smochinã -
reprezentare rarã a fructului oprit
consideratã în secolul al XVI-lea, de
istoriograful Carel van Mander ca semn de
mare erudi[ie pentru un artist, ce ar dovedi
astfel cunoaçterea scrierilor Sf. Augustin
21
.
Restul reprezentãrii pare sã reproducã çi
alte elemente preluate din opera lui
Schongauer. Doi îngeri [in deasupra capului
Mariei, redatã “cu luna sub picioare”, o
“coroanã de douãsprezece stele”, la fel ca
în gravura Fecioarei Apocalipsei (fig. 3a)
sau picturile ce ilustreazã aceeaçi temã, în
timp ce figurile sfintelor îngenuncheate,
precum çi alte detalii, cum ar fi decorul
bra[elor tronului ar putea fi preluate din
gravura Încoronrii Fecioarei (fig. 3b). Stiind
cã opera lui Schongauer s-a rãspândit atât
prin intermediul gravurilor sale, cât çi prin
copii realizate de contemporani, este greu
de stabilit dacã pictorul de la Biserica
Neagrã a folosit nemijlocit gravurile
19
În 1469 copiazã Judecata de apoi pictatã Rogier la Beaunne, cãlãtorind ulterior la Brugges,
Middleburg en Zeeland çi - dupã unii autori - la Louvain, oraçul lui Dirk Bouts (1420 – 1475). Ibidem, p.
70 çi Alan Shestack, The complete engravings of Martin Schongauer, New York, 1969, p. IX, unde se
considerã cã Închinarea magilor pictatã de Schongauer este o variantã a Altarului Columba al lui Van
der Weyden. Influen[a lui Rogier a fost subliniatã de to[i exege[ii operei lui Schongauer, vezi Le beau
Martin, p.134, Shestack, The complete engravings, p. IX, Charles Ilsley Minott, Martin Schongauer,
New York, 1971, p. 44. Dupã Panofsky, “spiritul lui Rogier a renãscut în solul german prin Martin
Schongauer”, ibidem, p. 20.
20
Martin Schongauer. Maître…, 1992, p. 98. În secolul al XV-lea nici o ascenden[ã asupra artei
figurative europene nu poate fi comparatã cu cea exercitatã de Rogier van der Weyden (1399/1400 –
1464), “creator de tipuri mai mult decât orice pictor din epoca sa”. Fecioara cu Pruncul imaginatã de
Rogier, “gânditoare çi reculeasã, este imaginea de devo[iune perfectã încãrcatã de un nou con[inut
afectiv, ridicând contemplarea la nivel de medita[ie”. Schongauer, preia în arta sa tipul Madonei create
de Rogier. Ibidem, p. 60-61.
21
Carel van Mander, comentând Altarul Mielului Mistic pictat de fra[ii van Eyck, în Cartea pictorilor,
Bucureçti, 1977, p. 64. Smochina ca fruct al pãcatului originar nu este singurul element preluat de
Schongauer din pictura lui Van Eyck.

Fig. 4.b. Kutna Hora, Biserica Sf. Barbara,
Capela Smišek. “Regina din Saba”, pictur
mural, detaliu, 1485–1492
Fig. 4.a. Monogramistul IE, “Madona aezat în
grdin”, gravur, dup 1480, (Ibidem, p. 121)
Maestrului sau a recurs la pastiçe realizate
de continuatori. În 1505, umanistul alsacian
Jacques Whimpeling nota cã gravurile lui
Schongauer au fost mult mai copiate în
Europa decât orice alte depictae tabulae, iar
faptul cã autorul lor era cunoscut, a
contribuit la celebritatea lor
22
. Gravurile
Monogramistul IE, de pildã, identificat de
exegeza de specialitate cu ucenicul
atelierului din Colmar care terminã anumite
lucrãri ale Maestrului dupã moartea sa, sunt
considerate veritabile “compendii de motive
din variate gravuri ale lui Schongauer”
23
. În
lucrarea sa Madona cu pruncul aezat în
grdin (fig. 4 a) au fost identificate cu
precizie elemente preluate din mai multe
gravuri ale Maestrului
24
; în plan îndepãrtat,
în spatele Mariei redatã figurã întreagã, se
vãd zidurile crenelate ale unui oraç. În
pictura de la Biserica Neagrã, fundalul este
tratat similar, detaliile fiind adaptate pentru a
reda Braçovul în ultima parte a secolului al
XV-lea. Alãturi de sfintele Ecaterina çi
Barbara, apar edificii ale oraçului vãzute
dinspre vest, între care çi capelele ce le
erau dedicate. Este cea mai veche
reprezentare veridicã a Braçovului çi a unor
construc[ii de mult dispãrute din partea sa
apuseanã: în partea dreaptã a Mariei, în
spatele zidurilor de incintã çi vechii por[i a
Cetã[ii este reprezentatã capela “Sf.
Ecaterina”
25
. Pe iazurile din afara
fortifica[iilor oraçului pluteçte o barcã, la fel
ca în gravura Monogramistului IE; la orizont
se întrevãd dealurile ce mãrginesc |ara
Bârsei spre nord-est, iar în partea opusã,
apare capela “Sf. Barbara” din suburbia
esticã a oraçului, Blumãna.
În ansamblul ei, imaginea de la
Braçov trimite în acelaçi timp, la compozi[iile
simetrice ale Madonei cu pruncul între sfin[i
çi donatori, pictate în |ãrile de Jos în
ultimele decenii ale secolului al XV-lea, pe
linia tradi[iei lui Jan van Eyck çi Robert
Campin, de Hans Memling sau de maeçtri
anonimi ai çcolii din Köln, întru totul aservitã
picturii neerlandeze
26
, în aceastã epocã a
“regoticizãrii generale a stilului”
27
. O
legãturã s-ar putea stabili cu panoul
Logodnei mistice a sfintei Ecaterina, pictat
de Hans Memling în 1479, lucrare care însã
trimite înapoi la gravura lui Schongauer din
1473, întrucât figurile centrale par sã o
reproducã în oglindã (fig. 5 a, b), fãrã a-i
reda, la fel ca la Braçov, toate detaliile.
Comentatorii operei lui Schongauer,
amintesc fãrã excep[ie popasul fãcut la
Brugges din timpul cãlãtoriei sale de calfã în
|ãrile de Jos, oraç în care Memling activa
ca pictor oficial, fãrã sã men[ioneze însã
raportul dintre operele celor doi maeçtri,
astfel încât este greu de stabilit în ce
direc[ie a avut loc împrumutul formal; în
acest sens este de avut în vedere çi faptul

22
Dupã Geisberg, Meckenen, de pildã, a realizat copii exacte dupã Schongauer pânã la monogramã
încã din anii 1469–1474, deci din prima perioadã de realizare a originalelor, vezi Le Beau Martin, p.
315.
23
Dintre gravurile care îi sunt atribuite Monogramistului IE (activ între 1480 çi 1500) treizeciçiuna sunt
copii dupã lucrãrile lui Schongauer - majoritatea în oglindã, iar cincisprezece se presupune cã sunt
fãcute dupã desene sau picturi dispãrute ale Maestrului. Ibidem, p. 120 çi “Schongauer Graveur. La
gravure en Allemagne au XVème siècle,” în Martin Schongauer. Maître…, 1992, p. 84.
24
Le Beau Martin, p. 120.
25
Capela ordinului cistercian Sf. Ecaterina, ale cãrei vestigii se pãstreazã la subsolul Liceului german
din curtea Bisericii Negre, a fost demolatã în timpul Reformei religioase, în 1559, acelaçi an în care
este ridicatã noua poartã de vest a Cetã[ii Braçovului, Poarta Ecaterinei, pãstratã çi astãzi. Vezi Dana
Jenei, “Construc[ii succesive pe locul Licelului “Johannes Honterus” din Braçov. Capela Sf. Ecaterina”,
în In honorem Gernot Nussbächer, Braçov, 2004, p. 405.
26
Hans Martin Schmidt, Meister des Marienlebens und sein Kreis, Düsseldorf, 1978, p. 13. În literatura
de specialitate, cel mai important pictor al çcolii din Köln este considerat Maestrul Vie[ii Mariei, probabil
elev al lui Van der Weyden çi Bouts, cãruia i se atribuie totodatã o experien[ã italianã. În paralel este
cunoscutã activitatea mai multor maeçtrii anonimi cum ar fi Maestrul Patimilor din Lyversberg, Maestrul
Sf. Gheorghe, Maestrul Dipticului din Bonn, cât çi a unor pictori din anturajul acestora, activi în
perioada 1470 – 1490. În raportul de restaurare al picturii de la Braçov se precizeazã cã decorurile în
relief ale veçmintelor personajelor, “realizate prin decupãri separate, lipite pe picturã, argintate çi
voalate cu verde, constituie o tehnicã curentã în Germania începând cu secolul al XV-lea.”, “Raport”, p.
61.
cã aceastã compozi [ie apare la
Schongauer, deçi mai tânãr, cu çase ani
înainte de Memling
28
.
Cert este cã pictorul imaginii Mariei
de la Braçov a folosit elemente preluate din
gravurile lui Schongauer çi aceasta nu este
singura situa[ie în care artiçtii din ambian[a
cur[ii regale de la Buda au folosit ca model
lucrãrile Maestrului din Colmar. În
miniaturile cãr[ii de rugãciuni a Benignei
Magyar, so[ia lui Pavel Chinezul,
comandant general al armatelor regale
pânã în 1494
29
, recunoaçtem modelul
Fecioarei Apocalipsei a lui Schongauer, la
gâtul Pruncului, apãrând la fel ca la Braçov,
colierul de coral - element de facturã
italianã
30
. În acelaçi timp, tipul compozi[ional
simetric al Madonei cu Pruncul încoronat
de îngeri între sfini este reiterat în gravura
ce o reprezintã pe MARIA PATRONA
HUNGARIAE
31
sau în imaginea de hram a
Capelei Catolicilor din Biertan
32
.
Fecioara cu Pruncul încoronatã de
îngeri, având ca sursã gravura germanã a
epocii, este totodatã motivul preferat al
picturii murale boemiene din ultimele
decenii ale secolului al XV-lea, fiind
comandatã de marii nobili cehi conducãtori
ai partidei catolice care sus[ineau
candidatura lui Matia la tronul Boemiei
33
.
Legãturi stilistice ale picturii de la Braçov
pot fi stabilite în primul rând cu ansamblul
capelei Smišek a Bisericii Sf. Barbara din
Kutna Hora
34
(fig. 4b), unde regãsim firescul
çi gra[ia atitudinilor personajelor, coeren[a
internã a manierei ce pãstreazã intactã
poezia picturii nordice gotice târzii, depãçind
rigiditatea pictorilor din Köln, afla[i în
imediata descenden[ã a lui Dierk Bouts.
Picturile capelei Smišek, datate între anii
1485 çi 1492, au provocat numeroase
dezbateri în literatura de specialitate
interna[ionalã, considerându-se cã autorul
lor face parte din genera[ia lui Martin

28
Logodna mistic a Sf. Ecaterina, pãstratã astãzi la Brugges, a fost pictatã în 1479. Hans Memling,
elevul lui Rogier van der Weyden, se stabileçte la Brugges în 1465, la mai pu[in de un an dupã moartea
maestrului sãu, unde va de[ine postul de pictor al oraçului pânã în 1494. O situa[ie similarã prezintã
raportul operei lui Schongauer cu cea a lui Hugo van der Goes, unde dezbaterea se poartã în jurul
compozi[iei Adormirea Fecioarei.
29
E. Kovács Péter, Mathias Corvinus, Budapest, 1990, fig. 36 çi Ilona Bercovits, Illuminated
Manuscripts in Hungary. XI – XVI Centuries, Budapest, 1969, p. 79-80.
30
Coralul este figurat la gâtul pruncului Isus în numeroase lucrãri de la sud de Alpi din secolele XIV çi
XV. Apartenen[a sa la trei regnuri - animal, vegetal çi mineral - îi atribuie încã din Antichitate puteri
magice çi apotropaice, Flore en Italie, p 44.
31
Tarnóc Márton, Mátyás Kyrály és a magyarországi Reneszánsz (1450-1541), Budapest, 1994, p.
221.
32
Dana Jenei, Biertan. Picturile murale din Turnul Catolicilor, în “Arhitectura medievalã religioasã din
Transilvania”, III, Satu Mare, 2004, p. 271. Imaginea foarte deterioratã nu a mai fost men[ionatã în
literatura de specialitate anterioarã çi pare sã dateze, împreunã cu pictura din interiorul capelei, din
ultimii ani ai secolului al XV-lea. Frecven[a reprezentãrilor Mariei în arta figurativã transilvãneanã a
ultimei pãr[i a secolului al XV-lea reflectã, la fel ca pretutindeni în Europa catolicã, fervoarea cultului
Mariei çi a devo[iunilor ce-i sunt asociate, Biserica încurajând venerarea Sfintei Fecioare prin rugãciuni
çi imagini. Un document din 17 septembrie 1384, emis de Demetrius, arhiepiscop de Esztergom,
pentru confreria Corporis Christi din Sibiu, artã cã, între alte devo[iuni, recitarea rugãciunii Salve
Regina, Mater Misericordiae, “spre lauda çi onoarea glorioasei Fecioare Maria” era prevãzutã de
Bisericã cu indulgen[e, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, Hermannstadt,
1897, II, doc. 1194, p. 593.
33
Jindrich al IV-lea rãmâne în preajma reginei, facilitându-i lui Valdislav Jagello, regele Poloniei,
ob[inerea tronului Ungariei, prin cãsãtoria cu Beatrix. Capela dedicatã Fecioarei din castelul sãu de la
Jindrichuv Hradec este decoratã în 1492 cu imaginea Mariei cu Pruncul în ipostaza Fecioarei
Apocalipsei de un pictor cu o manierã asemãnãtoare celei de la Braçov. Acelaçi tip de imagine apare çi
în capela castelului Žirovnice, unde cercetãtorii considerã cã a lucrat pictorul de la Jindrichuv Hradec,
vezi: Jaromir Homolka, Josef Kràsa, Václav Mencl, Jaroslav Pešina, Josef Petrán, Pzdng Gotické
umgni v hechnách, 1471 – 1526, Praha, 1985, p. 297. Îi mul[umesc çi pe aceastã cale arh. Eva
Vyletovà, specialist al Direc[iei Monumentelor Istorice din Praga, pentru traducerea textelor din limba
cehã çi pentru sprijinul acordat în cercetarea monumentelor medievale din Cehia.
34
Dgjni heského výtvarného umgni, ½, Academia, Praha 1984, p. 572-574.
Fig. 5. a. Braov, Biserica Neagr. “Fecioara cu
Pruncul între sfinte”. Foto Dana Jenei
Fig. 5.b. Hans Memling, “Logodna mistic a Sf.
Ecaterina”, panou pictat, 1479 (dup Paul
Fierens, “Memling”, Paris, 1935, fig. 29)
Schongauer (n. 1450?)
35
, fiind un artist
de curte sosit la curtea regalã de la Buda
dupã 1490
36
. Stilul sãu în care se
întâlnesc pictura |ãrilor de Jos, arta
graficã a lui Schongauer çi experien[a
Quattrocento-ului Umbrian
37
, este
considerat “fãrã concuren[ã în centrul
Europei”, fiind pus în legãturã cu Rogier
van der Weyden çi Dirk Bouts (Jaroslav
Pešina), Schongauer çi altarul mãnãstirii
din Lilienthal (Stange), Justus din Gand
çi Italia (Dvorak), Urbino - Studiolo
Montefeltro (Vackovà çi Seiferlovà),
Ferrara (Mencl), Pinturicchio (Krása).
Cercetãtorii cehi apreciazã cã pictorul de
la Kutna Hora “încheie capitolul de
picturã neerlandezã în Centrul Europei çi
deschide epoca Quattrocento-ului”
38
, iar
Charles Sterling atribuie ansamblul
boemian înrudit stilistic cu pictura de la
Braçov, unui autor din ambian[a
pictorului regal Romanus Vlachus da
Florencya
39
, artist invitat la curtea lui
Vladislav al II-lea, men[ionat documentar
la Kutna Hora çi în cartea breslei
pictorilor din Praga
40
.
Imaginea “Fecioara cu Pruncul
între sfinte”, pãstratã la Braçov este o
reprezentare simbolicã prin excelen[ã, în
care Maria - noua Evã, este încoronatã
de îngeri ca reginã a cerului çi a
pãmântului în Grãdina ei - al doilea
Eden, “un paradis de trandafiri”. Pictura,
donatã prin tradi[ie de regele Matia
Corvinul çi so[ia sa Beatrix de Aragon
Bisericii parohiale din Braçov, se înscrie
35
Alan Shestack, The complete engravings, p. V.
36
Pzdng Gotické umgni v hechnách, 1471 – 1526, p. 529.
37
Arta de la curtea ducelui Federigo Montefeltro çi a so[iei sale Battista Sforza, unde a lucrat Piero
della Francesca, dar çi Justus din Gand oglindeçte orientarea ambivalentã existentã în însãçi patria
Renaçterii unde sunt extrem de pre[ui[i pictorii nordici, alãturi de maeçtrii Quattrocento–ului italian.
Studiolo da Montefeltro pãstrat în interiorul Palatului Ducal din Urbino este celebru pentru intarsiile çi
portretele ce decoreazã partea superioarã a pere[ilor, reflectând acelaçi stil în care se întâlnesc
pictura neerlandezã çi Renaçterea italianã. Prin alian[a dinasticã cu casa de Aragon, stãpânã a
ducatului de Neapole çi preconizata cãsãtorie a fiului sãu Ioan Corvinul cu Bianca Maria Sforza, fiica
ducelui de Milano, regele Matia are contacte nemijlocite cu marile familii nobiliare italiene ce se
reflectã çi în plan artistic. Apare astfel firesc, de pildã, faptul cã portretul de logodnic al lui Ioan
Corvinul, din 1487, pãstrat astãzi la München, este pictat de un artist cãruia îi apar[in probabil çi
frescele pãstrate fragmentar la parterul castelului din Urbino.
38
Pzdng Gotické umgni v hechnách, 1471 – 1526, p. 267
39
Charles Sterling, Natura moart din antichitate pân în zilele noastre, Bucureçti, 1970, p. 22. Lui
Romanus Vlachus îi sunt atribuite frescele din interiorul Castelului de la Praga, astãzi pierdute sau
picturile din Casa Sankturin din Kutna Hora, extrem de deteriorate, Pzdng Gotické umgni v
hechnách, 1471 – 1526,p. 275.
sub toate aspectele între realizãrile
importante ale picturii europene de la sfârçitul
secolului al XV-lea, fiind foarte probabil legatã
de centrele artistice din Germania çi Boemia,
puternic influen[ate de arta neerlandezã, dar
çi de cea din Peninsulã. Autorul ei, se
manifestã ca un pictor de primã mãrime, aflat
la curent atât cu gravurile lui Schongauer, cât
40
Karel Chytil, Malikstovo Pražské XV a XVI Vmku. A Jeho cechovni Knika staromm stska y let 1490 –
1582, Praha, 1906. Roman Vlach nu figureazã, în schimb, apare în cartea breslei pictorilor din Floren[a
(cercetare personalã, 2001).
çi cu compozi[iile lui Memling pe care este
posibil sã le fi cunoscut nemijlocit, într-o
epocã în care circula[ia artiçtilor conferã
stilurilor un caracter interna[ional, iar marii
comanditari manifestã un gust estetic
deschis deopotrivã spre Europa de Nord çi
Renaçterea italianã.
În colec[ia sec[iei de Artã Medievalã
Româneascã a Muzeului Na[ional de Artã al
României se aflã çi douã manuscrise în
limba slavonã de redac[ie ruso-ucrainianã,
amândouã împodobite cu miniaturi. Textul
lor a fost publicat în Catalogul
manuscriselor slavo-române din Bucureti,
editat în 1981 de cãtre un grup de
cercetãtori, de manuscrisele de la Muzeul
de Artã ocupându-se d-na conferen[iar
doctor Lucia Djamo-Diaconi[ã.
Pictura acestor manuscrise nu a fost
însã studiatã pânã în prezent, ea urmând a
fi publicatã în cel de al doilea volum al
catalogului de patrimoniu al subsemnatei,
i nti t ul at Mi ni at ura i or nament ul
manuscriselor din colecia de Art
Medieval Româneasc care va cuprinde
toate manuscrisele slavone, aça cum primul
volum apãrut în 1996, a cuprins toate
codicele greceçti, din colec[ia Muzeului
Na[ional de Artã al României.
Din grupul de manuscrise slavone,
cele douã luate acum în discu[ie sunt Ms 31
MNAR care con[ine Omiliile Sfântului Ioan
Gur de Aur, dupã Evanghelia de la Ioan,
copiat cu pu[in înainte de 1581, an înscris
pe coperta sa originalã, copierea fãcându-
se probabil în atelierele Schitului mare de
lângã Lwòw (fig. 1) çi Ms 18 MNAR,
Tâlcuire la Apocalipsa Sfântului Ioan
O prezentare iconografic* aparte ilustrat* de dou* manuscrise ruse<ti
din colec7ia Muzeului Na7ional de Art* al României

Liana Tugearu
Fig. 1. Manuscrisul “Omiliile Sfântului Ioan Gur
de Aur”; pagina de titlu a celei de-a doua
povestiri - “Povestire despre Sfântul
Evanghelist Ioan Teologul”. Ms 31, MNAR
Fig. 2. Manuscrisul “Tâlcuire la Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul”, 1775. Pagina de titlu
la “Viziunea Sfântului Ioan Teologul cu Domnul
Savoat între cele patru Fiine înaripate i în
jurul su cu 24 de Btrâni”, Ms 18 MNAR, fila
37v
Teologul, copie realizatã în jurul anului
1775, dupã o tipãriturã din 1625 (fig. 2).
Copierea celui de al doilea codice a avut
loc, probabil, în atelierele Lavrei Pecerska
din Kiev, unde fusese editatã çi tipãritura din
1625. Datarea fãcutã de noi acestui ma-
nuscris în func[ie de filigranul hârtiei, diferã
de cea a Luciei Djamo-Diaconi[ã, dar acest
aspect nu intrã în prezenta analizã.
Dintr-o serie de probleme pe care le
ridicã ilustra[ia pictatã a acestor douã
codice ne vom opri acum asupra unui singur
aspect iconografic çi anume asupra modului
cum sunt atribuite simbolurile celor patru
evangheliçti, altfel decât este fãcutã aceastã
atribuire în aria de culturã teologicã medi-
evalã româneascã sau în cea vest
europeanã.
Ca în toate codicele religioase, çi în
aceste douã manuscrise existã o strânsã
rela[ie între text çi ilustra[ia lui.
Cea de a doua scenã istoriatã din
Omiliile Sfântului Ioan Gur de Aur, unde
titlul men[ionat continuã astfel: Povestire
despre Sfântul Evanghelist Ioan Teologul,
este un frontispiciu, în care este reprezentat
acest evanghelist, în timp ce dicteazã
ucenicului sãu, Prohor, Evanghelia sa, sub
inspira[ia Sfântului Duh (înfã[içat plastic
printr-un mãnunchi de raze aurii care
pãtrund printr-o fereastrã, în încãperea
unde se aflã evanghelistul). Lângã Sfântul
Ioan Teologul se aflã çi un leu, unul dintre
cele patru simboluri ale evangheliçtilor,
conforme cu viziunea lui Iezechil 1, 5-10, în
care ni se vorbeçte de patru fiin[e înaripate,
una cu chip de om, alta cu chip de leu, alta
de taur çi alta de vultur. Aceste patru fiin[e
sunt, conform lui Pierre Dumoulin, patru
aspecte ale lui Dumnezeu, care pot fi
percepute de om, "patru fiind cifra lumii
create, cu patru elemente, patru vânturi,
patru puncte car di nal e"
1
. Conform
aceluiaçi teolog, leul reprezintã for[a regalã,
taurul este semnul fecunditã[ii çi al dreptã[ii
neclintite, omul este stãpânul, guvernator çi
ordonator al cosmosului, semn al cumpãtãrii
universale çi, în fine, vulturul, a cãrui privire
scruteazã în profunzime, este simbolul
pruden[ei, avizate çi clarvãzãtoare
2
. Aceste
patru fiin[e sunt înaripate deoarece
reprezintã principii spirituale, "o revelare a
lui Dumnezeu sub aspectul sãu creator"
3
.
Viziunea lui lezechil a fost reluatã de
creçtini, care au atribuit simbolurile acestor
patru fiin[e, evangheliçtilor. În spa[iul
cultural çi religios al provinciilor româneçti çi
în general în cel european, simbolurile au
fost atribuite astfel: omul înaripat, adicã
îngerul, evanghelistul Matei, leul lui Marcu,
taurul lui Luca çi vulturul lui Ioan. Dar nu în
tot spa[iul creçtin çi în toate secolele
atribuirea acestor simboluri a fost aceeaçi.
Primul care a vãzut în cele patru creaturi din
viziunea lui Iezechil simbolurile celor patru
1
Pierre Dumoulin, Apocalipsa. Bucureçti, 2003, p. 38-39.
2
Idem, p 39.
3
Ibidem

Fig. 3. Manuscrisul “Tâlcuire la Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul”. Pagina de titlu la
“Viziunea Sfântului Ioan Teologul, cu Domnul
Savaot inând cartea cu apte pecei. cu Mielul
cel înjunghiat, cu cele patru Fiine i cu cei 24
de Btrâni, purtând tiare i potire”. Ms 18
MNAR, fila 44v
evangheliçti a fost Sfântul Irineu din Lyon,
mort în anul 202
4
. Dar în ceea ce îi priveçte
pe doi dintre evangheliçti, Ioan çi Marcu, el
atribuia simbolul leului Sfântului Ioan çi
simbolul vulturului Sfântului Marcu. Dupã un
timp însã, a fost adoptatã o atribuire inversã
a simbolurilor celor doi evangheliçti.
Aceastã formulã inversatã a fost cea care s-
a conservat pânã astãzi în aproape toatã
Europa, cu excep[ia Rusiei, unde au
coexistat ambele tradi[ii, pânã la sfârçitul
secolului al XVI-lea, când, aça cum ne
aratã Leonid Ouspenski çi Vladimir Lossky,
s-ar fi adoptat çi acolo tradi[ia apuseanã
5
.
Frontispiciul din Ms 31 MNAR,
apar[inând unui codice scris cãtre sfârçitul
secolului XVI, respectiv 1581, în care
Sfântului Evanghelist Ioan îi este atribuit
simbolul leului, confirmã cele spuse de
Uspenski çi Lossky.
Dar cel de al doilea manuscris din
colec[ia sec[iei de Artã Medievalã
Româneascã, Ms 18 MNAR, Tâlcuire la
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul,
dovedeçte, prin iconografia miniaturilor sale
cã în Rusia s-a perpetuat tradi[ia ini[iatã de
Sfântul Irineu çi încetã[enitã în spa[iul
religios rusesc, cât çi în zonele limitrofe în
care acesta îçi exercitã influen[a eclezialã,
pânã la sfârçitul secolului al XVIII-lea. Este
probabil ca renumi[ii cercetãtori ruçi sã nu fi
avut la îndemânã exemplele necesare care
sã-i conducã spre concluzia pe care o
eviden[iazã manuscrisul nostru, Ms 18
MNAR. Aceastã Tâlcuire la Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul are 61 de miniaturi
pe întreaga paginã, fiecare ilustrând tema
cuprinsã în versetul alãturat ei, din
Apocalipsa.
În trei dintre aceste miniaturi sunt
reprezenta[i çi cei patru evangheliçti prin
simbolurile lor aça cum sunt ele descrise în
Apocalipsa 4,6: "Si în mijlocul tronului çi
împrejurul tronului, patru Fiin[e... Si Fiin[a
cea dintâi asemenea leului; a doua Fiin[ã
asemenea juncului; a treia Fiin[ã are fa[a,
ca de om; iar a patra Fiin[ã asemenea
vulturului care zboarã. Si cele patru Fiin[e
au fiecare câte çase aripi..."
În prima miniaturã în care apar aceste
reprezentãri, de fiecare datã când cele patru
Fiin[e îi dau "slava, cinste çi mul[umitã Celui
ce çade pe tron", îçi açtern çi ei cununiile
înaintea tronului lui Dumnezeu. Fãrã a lua
în discu[ie celelalte semnifica[ii ale scenei,
ne vom opri numai asupra acelui element
iconografic care ne intereseazã în discu[ia
de fa[ã, acela al modului cum sunt atribuite
simbolurile evangheliçtilor Ioan çi Marcu çi
anume conform cu strãvechea atribuire
fãcutã de Sfântul Irineu din Lyon çi cu
tradi[ia pãstratã pânã târziu în Rusia: lângã
simbolul leului este scris în limba slavonã,
cu cernealã neagrã, Ioan, iar lângã simbolul
vulturului, Marcu. Deci, repetãm, invers
decât în spa[iul medieval românesc sau în
cel occidental.
A doua miniaturã în care sunt
reprezentate simbolurile evangheliçtilor este
Fig. 4. Manuscrisul “Tâlcuire la Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul”. Pagina de titlu “Cei
24 de Btrâni i cele patru Fiine înaripate care
se închin Domnului Savaot”, Ms. 18, MNAR,
fila 188v
4
A. Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu. Bucureçti, 1995, p 26.
5
Leonid Ouspensky, Vladimir Lossky, The meaning of icons. New York, 1988, p 113. Pentru semnalarea acestei
cãr[i îi datorãm multe mul[umiri istoricului de artã Ioana Iancovescu.
la fila 44v (fig. 3) çi înfã[içeazã Viziunea
Sfântului Ioan Teologul, cu Domnul Savaot
inând cartea cu apte pecei, cu Mielul cel
înjunghiat, cu cele patru Fiine i cu cei 24
de Btrâni, purtând titre i potire. Si de astã
datã lângã leul înaripat scrie Ioan, iar lângã
vultur Marcu.
În fine, în miniatura de la fila 188v (fig.
4) apar Cei 24 de Btrâni i cele patru Fiine
înaripate care se închin Domnului Savaot,
lângã leu scriind, de astã datã cu cernealã
roçie, Ioan, iar lângã vultur Marcu.
Pictura celor douã manuscrise din
colec[ia sec[iei de Artã Medievalã
Româneascã, Ms 31 MNAR çi Ms 18
MNAR, este deosebit de interesantã çi sub
numeroase alte aspecte, atât iconografice
cât çi stilistice. Ne-am oprit însã de astã
datã asupra unui singur element
iconografic, acela al modului cum sunt
repartizate simbolurile vechi testamentare
celor patru evangheliçti ai Noului
Testament, încercând sã limpezim etapele
în care s-a realizat acest transfer simbolic,
pentru a putea explica diferen[ele care apar
între diferitele spa[ii spirituale creçtine,
diferen[e care, în necunoçtin[ã de cauzã,
pot conduce la pãrerea cã este vorba de o
greçealã a pictorului sau, în cazul
tipãriturilor, a gravorului, care a realizat
imaginile respective.
În plus, cel de al doilea manuscris luat
în discu[ie, Ms 18 MNAR, Tâlcuire la
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, ne-a dat
posibilitatea sã constatãm cã vechea tradi[ie
creçtinã din spa[iul rusesc s-a perpetuat çi
dincolo de limitele men[ionate anterior în
literatura de specialitate, adicã pânã cãtre
anul 1775, dovedind încã o datã,
ataçamentul acestui spa[iu eclezial pentru
reprezentãrile lui strãvechi.
În prima jumãtate a domniei lui Carol
I (1839 – 1914), principe (1866 – 1881) çi
apoi rege (1881 – 1914) al României, au
activat la curtea sa, constant ori au fost
invita[i temporar, artiçti care puteau sã-i
s at i s f ac ã ne vo i l e es t et i c e ç i
propagandistice. Principelui Carol I de
Hohenzollern îi plãceau peisajele çi tipurile
de oameni din popor, compozi[iile militare çi
batai l l i ste: toate aceste subi ecte
rãspundeau gustului sãu dar slujeau çi
preocupãrilor sale de reprezentare fie prin
panotarea cadrelor respective în reçedin[ele
de iarnã sau de varã, din Bucureçti sau
Cotroceni çi, mai târziu, Sinaia – unde,
adesea primea oaspe[i cu sânge albastru
sau oficialitã[i din propriul guvern ori din
guvernele [ãrilor cu care între[inea legãturi
diplomatice – fie prin multiplicarea litograficã
çi rãspândirea în rândul maselor, ca mijloc
de formare çi consolidare a sentimentelor
patriotice çi estetice.
Dornic sã-çi cunoascã [ara peste care
fusese chemat sã domneascã, tânãrul prin[
fãcea dese cãlãtorii care sã-l familiarizeze
cu peisajele, resursele economice,
poten[ialul uman, tradi[iile, obiceiurile çi
monumentele istorice locale. Si, pentru ca
amintirea acestor excursii sã fie pãstratã în
imagini expresive, adesea îçi lua în suitã
câte un pictor, autohton sau strãin. Cel mai
des era invitat sã-l înso[eascã CAROL
SZATHMARI (1812 – 1887), transilvãnean
prin naçtere dar stabilit în Valahia încã din
1840, unde s-a pus în slujba domnitorilor
succesivi ai [ãrii pânã când, în 1863, a
primit de la prin[ul Alexandru Ioan I râvnitul
titlu de „pictor çi fotograf al Cur[ii”. Aceeaçi
calitate çi-a pãstrat-o çi dupã abdicarea
acestuia, în 1866, çi urcarea pe tron a
prin[ului Carol I de Hohenzollern-
Sigmaringen (Fig. 1). Bun observator al
peisajului, al fizionomiilor umane çi al
decora[iilor variate ale costumelor purtate
de locuitorii diverselor regiuni, Szathmari
era prin excelen[ã ceea ce se numeçte un
artist documentarist. In timpul excursiilor
princiare, el a schi[at în carnet peisajele çi
chipurile oamenilor întâlni[i, a fotografiat
locuri istorice, ruine de cetã[i, mãnãstiri çi
biserici, odoarele acestora çi pe cãlugãrii ce
le aveau în grijã. Din vastul material adunat,
Szathmari a elaborat picturi în ulei pentru
colec[ia princiarã sau albume litografiate –
precum Vues et costumes de la Roumanie
(1868, 1870) çi fotografice - precum
Episcopia Curtea de Arge (1866) çi
România (1869).
La invita[ia prin[ului domnitor, contele
AMEDEO PREZIOSI (1816 - 1882), pictor
de origine maltezã, dar stabilit çi activ la
Istanbul, capitala Imperiului Otoman, vine în
România în douã veri succesive, 1868 çi
1869. Acuarelist sensibil çi bine cotat,
bucurându-se de o excelentã reputa[ie în
rândul vizitatorilor europeni ai oraçului, ca çi
al protipendadei musulmane sau franceze
din oraçul de pe malurile Bosforului cãrora
le putea oferi lucrãri cu imagini minunate din
Pictori în serviciul principelui Carol I al României

Adrian – Silvan Ionescu
Fig. 1. Carol Pop de Szathmari – “Principele
Carol I”, ulei pe pânz, c. 1869, MNA
spa[iul oriental, Preziosi se recomanda prin
opere de largã respira[ie ce includeau
peisaje vaste çi compozi[ii cu personaje
surprinse în ac[iuni specifice. Ajuns la
Bucureçti, capitala României, el cutreierã
strãzile, se amestecã prin lume, observã
totul çi schi[eazã totul. Îl înso[eçte apoi pe
domnitor în excursiile estivale ale acestuia
prin [arã, pe Valea Prahovei, în Mun[ii
Carpa[i çi la Buzãu, unde se desfãçura, în
acel sezon importantul târg de Drãgaicã.
Apoi, întors la Stambul, în liniçtea
atelierului, artistul îçi dezvoltã schi[ele pe
plançe de mari dimensiuni pe care le
expedi azã domni torul ui Români ei :
Panorama Bucuretilor din Dealul
Filaretului, Vedere din Turnul Colei, Pia
din Bucureti, Strada Briei, Biserica
Stavropol eos, Schi tul Mgureanu,
Cotroceni, Domnitorul Carol I primit într-un
sat din Carpai (fig. 2), Vizita Domnitorului
Carol I la Mnstirea Pasrea (fig. 3), Vizita
domnitorului Carol I la Schitul Sf. Gheorghe
din Buzu, Primirea domnitorului Carol I la
Slnic Prahova. În ultima, artistul s-a
autoportretizat în col[ul din stânga al
compozi[iei, desenând - de-a-ncãlare - cu
caietul sprijinit de ça. Alãturi, tot cãlare, se
aflã confratele çi amicul sãu, pictorul Cur[ii,
Carol Szathmari.
În 1869, urmãtoarea varã petrecutã
pe tãrâm românesc, Preziosi îl înso[eçte pe
prin[ul domnitor într-o croazierã pe Dunãre,
de la Giurgiu la Por[ile de Fier, prilej pentru
a executa 11 peisaje cu malurile bãtrânului
fluviu vãzute de la bordul yahtului princiar
„Stefan cel Mare”. Din pãcate, aceste
peisaje foarte frumoase, pline de
transparen[ã, nu au fost mãrite ci au rãmas
doar în caietul de schi[e al artistului, aflat azi
în colec[ia Muzeului Municipiului Bucureçti.
Alte compozi[ii vor fi selectate ca lucrãri
finisate pentru princiarul sãu patron, în
special peisaje de la mãnãstirile din
Muntenia çi Oltenia sau scene de la Târgul
Moçilor sau din alte pie[e bucureçtene,
amuzante prin mul[imea pestri[ã a
negustorilor çi cumpãrãtorilor: Lunca
Argeului, Biserica Episcopiei Curtea de
Arge, Trecerea Oltului, Mnstirea Cozia,
Mnstirea Surpatele, Mnstirea Hurez,
Mnstirea Dintr-un Lemn, Bria din
Câmpulung, Mnstirea Sf. Gheorghe din
Buzu, Pia din Râmnicu Vâlcea, Pod
peste Dâmbovicioara, Dâmbovia la Radu
Vod, „Dâmbovi, ap dulce...”, Piaa de
pete din Bucureti, Obor, Târgul Moilor,
precum çi o suitã de [ãrani çi [ãrãnci în
costume de lucru sau de sãrbãtoare.
Toate aceste acuarele au fost foarte
apreciate de domnitor – mai ales cã le
Fig. 2. Amedeo Preziosi – “Domnitorul Carol I
primit într-un sat din Carpai”, acuarel, Muzeul
Naional Pele
Fig. 3. Amedeo Preziosi – “Vizita Domnitorului
Carol I la Mnstirea Pasrea”, acuarel,
Muzeul Naional Pele
achizi[ionase cu sume apreciabile fiindcã
artistul avea o cotã destul de înaltã - çi,
pentru a forma gustul publicului çi a-l
familiariza cu lucrãrile de valoare inspirate
de frumuse[ile [ãrii çi de portul popular
tradi[ional, le-a prezentat în douã expozi[ii:
în 1869, la Muzeul Na[ional din Palatul
Universitã[ii çi în 1873, la Hotelul Herdan, în
cadrul manifestãrii organizate de Societatea
Amicilor Belelor Arte. Prima dintre aceste
expuneri a avut loc chiar în intervalul când
Preziosi se afla în [arã çi a reprezentat un
gest de mare curtoazie fa[ã de autor. De
altfel, domnitorul i-a arãtat mereu artistului
de spi[ã nobilã o deosebitã considera[ie,
invitându-l sã prânzeascã împreunã, la
palat.
Pentru a avea totdeauna la îndemânã
un portofoliu cu imagini reprezentative din
[arã pe care sã le poatã dãrui oaspe[ilor sãi
ori sã le ofere atunci când el însuçi fãcea
vizite la cur[ile europene, principele Carol I
çi-a pus pictorul oficial sã copieze
acuarelele lui Preziosi. Aça se explicã suita
de copii fidele realizate de Szathmari dupã
unele lucrãri ale artistului maltez. Tot din
ordinul principelui fusese litografiatã, la
Paris, compozi[ia Secertorii, în anul 1870.
Preziosi a desenat-o personal pe piatrã în
atelierele Lemercier dupã care, Szathmari a
urmãrit procesul tehnologic çi livrarea în
bune condi[iuni a tirajului de 129 exemplare.
Marea calitate a lui Amedeo Preziosi
era cã nu îçi roman[a compozi[iile çi nu
cãuta pitorescul cu orice pre[, accentuându-l
sau inventându-l acolo unde nu exista. El
era un observator atent çi corect, cu ochi
ager çi mânã exersatã, care çtia sã-çi
selecteze modelele çi sã le redea în toatã
splendoarea lor fireascã, needulcoratã sub
imperiul preceptelor esteticii occidentale. El
era un admirabil povestitor în imagini çi în
toate compozi[iile încerca sã gãseascã
motivul nara[iunii care sã le facã vii çi
atractive nu doar prin exotism çi culoare.
Om cu mult umor, el imortaliza mici
anecdote care sã descre[eascã frun[ile
privitorilor: [ãranii cu figuri toropite de
cãldurã çi nãucite de agita[ia çi zgomotul
târgului, tineri care çuguiesc pe lângã fetele
ruçinoase, çtrengarul bucureçtean cu un
cãrucior la care a legat un câine spre a-i
trage povara, cãlugãrul care se tocmeçte
pentru ciuperci cu o [ãrãncu[ã nurlie, sãtenii
care au bãut adãlmaçul la cârciuma „Fritz
cel Mare” çi se îndepãrteazã sprijinindu-se
unul de altul, clãtinându-se çi râzând la o
amintire, cãlugãri[ele ce çi-au sumes
veçmintele pentru a trece râul prin vad,
muçteriul nedecis asupra mãrfii în pia[a de
Fig. 4. Emil Volkers – “Prinul Carol I în
campania din 1877”, acuarel, BAR
Fig. 5. Emil Volkers – “Prinul Carol I în fruntea
unui regiment de clrai”, acuarel, BAR
Fig. 6. Johann Nepomuk Schönberg – “Trecerea
Dunrii”, ulei pe pânz, MNAR
peçte, „naiadele” valahe care se scaldã
complet goale în Dâmbovi[a cea cu „apã
dulce” la doi paçi de sacagiii ce-çi umplu
hârdaiele din aceeaçi apã ce urmau sã o
comercializeze orãçenilor, surugiii fercheçi
çi detaça[i ca niçte „muschetari cu armele la
îndemânã” – aça cum îi caracterizase un
cãlãtor strãin -, [iganii rufoçi çi cu priviri
viclene, solda[ii cu figuri placide çi uniforme
prea elegante pentru alura lor lipsitã de
mar[ialitate, domnii çi doamnele din înalta
societate care, prin elegan[a lor, par strãini
în acest furnicar specific „por[ilor Orientului”.
Un alt artist care a lucrat o perioadã
mai îndelungatã pentru prin[ul Carol I a fost
germanul EMIL VOLKERS (1831 – 1905),
cunoscut pictor animalier. Si acesta a fãcut
câteva scurte vizite în România, cam în
acelaçi timp cu Preziosi, între 1867 çi 1869,
1871 çi 1872 çi, poate, 1877 çi 1878. Mai
întâi a executat „portretele” cailor prefera[i ai
domnitorului - Aprath, Coma çi Don Juan -
ce sunt astãzi expuse în Castelul Peleç.
Apoi a fãcut mai multe picturi în ulei ce-l
aveau ca personaj principal pe Carol I
precum douã portrete ecvestre ale acestuia
- unul în uniformã prusacã, altul în uniformã
româneascã - apoi Intrarea prinului Carol
în ar (1868), Vizita prin ar a domnitorului
Carol (1869), Vântoarea regal (1878),
Carol I la manevre (1880). Dar, a fost atras
çi de scenele cu [ãrani, în special în zilele
de târg când avea prilejul sã-çi fructifice
marile calitã[i de pictor animalier prin
includerea în compozi[ii a cailor, boilor,
bivolilor çi celorlalte vite ce se puteau afla la
un iarmaroc: Halt de potalion (1869),
Popas în câmp (1869), Târg (1872), Popas
la fântân (1872), :ranc clare (1878),
:rani Români în drum spre târg (1878).
Emil Volkers çi-a publicat câteva
dintre compozi[iile cu tematicã româneascã
în periodicele ilustrate ale vremii. Astfel, în
„L’Illustration” No.1372 din 12 iunie 1869,
p.380, apare reprodusã lucrarea Le prince
Charles de Roumanie en voyage. În
revistele germane îçi înso[ea ilustra[ia çi cu
articole ample în care descria peisajul,
oamenii çi atmosfera specificã [inuturilor
româneçti, aça cum a procedat atunci când
a semnat imaginea çi coresponden[a Der
Markt zu Riureni in der Kleine Walachei din
„Illustrirte Zeitung” No.1601, 7 März 1874,
p.172, sau Aus Bukarest. Zigeunertoilette
am Sonntag Vormittag, din „Ueber Land und
Meer” No.9 din 1876, p.164 çi 166, çi,
probabil, Die Zigeuner Siebenbürgens, text
înso[it de ilustra[ia intitulatã Eine
Wanderzigeunertruppe in Siebenbürgen,
nesemnatã dar atribuibilã lui din punct de
vedere stilistic, apãrutã în „Illustrirte
Zeitung” No.170 din 17 Juni 1876, p.471 çi
476.
La fel ca Preziosi, çi Volkers se
dovedeçte un observator atent, dar el duce
detaliul pânã la obositoare rigurozitate.
Totul este tratat cu egalã intensitate
indiferent de planul în care se aflã, fapt ce
produce un echilibru fastidios. Elementele
constitutive nu sunt eviden[iate în mod
gradat, iar personajele au toate aceeaçi
importan[ã. Din aceastã cauzã nu existã
accente çi lipseçte profunzimea: totul se
desfãçoarã, fãrã excep[ie, în prim plan, iar
planul secund nu existã. Cucerit de
Fig. 7. Johann Nepomuk Schönberg –
“Principele Carol I în reduta Grivia”, ulei pe
pânz, MNA
Fig. 8. Friedrich Kaiser – “Maiorul Candiano-
Popescu prezentând Principelui Carol I i
Marelui Duce Nicolae drapelul otoman, capturat
la Grivia”, ulei pe pânz, MNAR
frumuse[ea çi bogã[ia portului na[ional,
începe o intensã muncã de documentare.
Redarea ornamentelor de pe costume este
foarte minu[ioasã chiar cu riscul de a realiza
compozi[ii reci, lipsite de vervã, din cauza
finisajului detaliilor ce concureazã fotografia:
pe alti[a cãmãçii [ãrãncii care cãlãreçte
bãrbãteçte pe cãlu[ul ei alb sau pe aceea a
suratei sale ce toarce, coco[atã în car, din
tabloul :rani români în drum spre târg,
etnograful ar putea distinge tipul de
cusãturã, numãrul împunsãturilor de ac,
firele metalice çi de lânã folosite la decor
precum çi trama ornamentalã ce ar putea fi
decalcatã cu uçurin[ã în vederea
reconstituirii modelului.
În timpul rãzboiului ruso-româno-turc
din 1877-1878 care a adus Independen[a
României, Volkers executã douã acuarele
de mici dimensiuni ce-l reprezentau pe
principele Carol I pe front. Una îl aratã pe
comandantul Armatei de Vest în mijlocul
unui dezolant peisaj de iarnã, cãlare, în
plinã viforni[ã, cercetând câmpul de luptã
(fig. 4). Domnitorul este îmbrãcat în [inutã
de campanie, cu manta. Ofi[erii adjutan[i çi
gãrzile sunt în planul al doilea, obturate de
rafalele înghe[ate ale vârtejului de nea. În
cealaltã acuarelã – schi[ã preliminarã pentru
un tablou în ulei de mari dimensiuni aflat la
Muzeul Militar Na[ional – principele poartã
o uniformã de mare [inutã de general de
cavalerie çi se aflã în fruntea unui regiment
de cãlãraçi care se pregãtesc sã çarjeze
(fig. 5). Aceastã [inutã este destul de
ciudatã pentru domnitor care, în mod
obiçnuit purta uniforma de general de
infanterie, cu tunica çi chipiul din postav
bleumarin, cu galoane de aur. Însã, din
motive încã necunoscute, la începutul
anului 1877, el a pozat fotografului Franz
Duschek îmbrãcat în uniforma de cavalerie.
Carol Szathmari avea sã foloseascã acea
imagine fotograficã pentru un portret oficial,
figurã întreagã, pe care l-a pictat urmând
tipul de impostare al precedentului
domnitor, Alexandru Ioan I: modelul este
plasat în axul cadrului, cu mantia albã,
domneascã pe umeri çi cãciula de samur cu
surguci de pietre pre[ioase çi egretã albã
açezatã alãturi de un buzdugan pe masa pe
care îçi sprijinã mâna. Toate acestea –
pelerina cu guler lat de samur çi
brandemburguri de fir auriu, cãciula
împãunatã çi buzduganul – erau elemente
ale investiturii pentru domnitorii Principatelor
Române care ieçiserã demult din uz çi pe
care Carol I nu le folosise vreodatã. Însãçi
compunerea era demodatã çi neinspiratã.
Un alt portret, în mãrime naturalã, ce-l
prezintã pe domnitor în aceeaçi uniformã de
cavalerie, profilându-se pe un peisaj montan
Fig. 9. Friedrich Kaiser - “Principele Carol I
defilând în fruntea trupelor româneti, în faa
:arului Alexandru al II-lea i a Marelui Duce
Nicolae”, ulei pe pânz, MNAR
Fig. 10. Tadeusz von Ajdukiewicz – “Principesa
Maria, comandant onorific al Regimentului 4
Roiori, la defilarea de 10 Mai“, dup albumul
„Armata Român”
cu o zare luminoasã – poate la Sinaia – a
semnat, în 1881, pictorul american
GEORGE PETER ALEXANDER HEALY
(1808 – 1894), lucrare ce se aflã în
patrimoniul Castelului Peleç din Sinaia.
În timpul campaniei din 1877, Carol
Szathmari, în ciuda vârstei înaintate (65 de
ani), çi-a înso[it patronul pe front pentru a
executa desene, acuarele çi fotografii. Deçi
nu s-a aflat în prima linie, el a elaborat
diverse compozi[ii cu lupte folosind
informa[iile culese de la combatan[i. In acea
perioada, artistul român colabora constant
la revistele ilustrate din [arã çi strãinãtate
trimi[ându-çi desenele care erau reproduse
în „Resboiul” de la Bucureçti, în
„L’Illustration” de la Paris, în „The Illustrated
London News” din capitala britanicã çi, mai
ales, în „Illustrirte Zeitung” de la Leipzig.
Pentru colec[ia princiarã a fãcut câteva
acuarele de mari dimensiuni ce se aflã azi
la Castelul Peleç: Vizita arului Alexandru II
la Bucureti, Intrarea lui Carol I în Plevna,
Primirea lui Carol I în satul Debova, Carol I
la biserica dintr-un sat bulgresc, Carol I
defilând în fruntea Trupelor în Bulgaria,
Carol I întorcându-se din campania 1877.
Fotografiile realizate de Szathmari în
timpul ostilitã[ilor au fost adunate în albumul
Suvenir din Resbelul 1877-1878. Ele
reprezintã bateriile de artilerie de pe malul
Dunãrii, trupe în bivuac sau açteptând sã fie
trecute în revistã de un comandant, cartierul
general al domnitorului la Poiana, în
România, sau la Poradim, în Bulgaria,
ofi[erii sãi de stat major çi ataça[ii militari
strãini, prin[ul Carol în fa[a cortului sãu de
campanie sau pe prispa casei ce-i slujea de
locuin[ã, înconjurat de aghiotan[i.
Dupã încheierea ostilitã[ilor, doi al[i
pictori au fost solicita[i sã furnizeze
domnitorului lucrãri cu scene din campanie.
Unul dintre ei era JOHANN NEPOMUK
SCHÖNBERG (1838–1913), artist austriac
asimilat englez datoritã lungii sale colaborãri
la „The Illustrated London News” çi
pet r ecer i i t i mpul ui î n compani a
coresponden[ilor de presã çi artiçtilor
speciali britanici. În a doua parte a vie[ii
chiar a locuit o bunã parte din timp la
Londra, unde-çi avea çi atelierul. În timpul
conflictului armat din Bulgaria, el trimitea la
redac[iile revistelor atât desene cât çi
articole de la teatrul luptelor. Deçi la
începutul rãzboiului trimisese articole çi
desene defavorabile çi defãimãtoare pentru
armata românã, în timpul campaniei a fost
martor ocular la câteva bãtãlii în care
solda[ii români s-au purtat cu multã vitejie çi
atunci artistul çi-a schimbat opiniile. În
lungul rãstimp de 25 de ani, Schönberg a
elaborat 6 picturi de mari dimensiuni pentru
colec[ia princiarã: Trecerea Dunrii (1893)
(fig. 6), Bombardarea Vidinului sau „Asta e
muzica ce-mi place!” (1891), Atacul asupra
redutei Grivia (1891), Vizita domnitorului la
reduta Grivia (1893) (fig. 7), Carol I la
btlia de la Plevna (1903), Prima întâlnire
a domnitorului Carol I cu Osman Paa
(1896). Pentru realizarea acestor ample
compozi[ii artistului i s-a cerut cât mai mare
f i del i t at e în real i zarea chi puri l or
personajelor; de aceea i s-au pus la
dispozi[ie portretele fotografice ale
principalilor protagoniçti ai momentului
istoric descris, nu numai ale comandan[ilor
implica[i direct în ac[iune, ci çi ale ofi[erilor
inferiori çi a unei pãr[i din combatan[ii de
rând, aça cum se stipulase chiar în
contractul încheiat pe 10/22 iulie 1878, la
Sinaia, çi semnat de Martin Stohr, maestrul
Fig. 11. Tadeusz von Ajdukiewicz – “Principele
Carol I în campania din Bulgaria”, dup albumul
„Armata Român”
ebenist al Cur[ii, ca reprezentant al
domnitorului Carol, çi Friedrich Lachmann,
fost reporter de front în timpul rãzboiului
abia încheiat, ca reprezentant al pictorului
Schönberg. Aceste picturi de mari
dimensiuni (125 x 185 cm) au fost mândria
Palatului Regal din Bucureçti. Proaspãt
sositã în Capitalã, în 1893, ca so[ie a
prin[ului moçtenitor Ferdinand (1865–1927),
tânãra principesã Maria (1875–1938) se
sim[ea strãinã çi singurã în noua sa
locuin[ã. Pentru a o smulge din apatie,
regele - „Unchiul”, cum obiçnuia ea sã-l
numeascã - a ini[iat întâlniri, la ceai, cu
doamne din înalta societate, de obicei mult
mai bãtrâne decât proaspãta mireasã.
Efectul a fost exact contrar celui scontat,
cãci principesa se plictisea çi mai mult în
compania unor femei ce nu erau de aceeaçi
vârstã cu ea çi în atmosfera apãsãtoare a
unui salon pe ai cãrui pere[i erau panotate,
fãrã îndoialã, picturile lui Schönberg, aça
cum reiese din descrierea, uçor ironicã,
fãcutã de însãçi principesa, viitoarea reginã
de mai târziu, în memoriile sale intitulate
Povestea vieii mele: „Açadar, se organizarã
câteva primiri unde se servea ceai într-un
salon cu o înfã[içare nemaipomenit de
mohorâtã, cu pere[ii tapeta[i în roçu
pompeian çi cu scaune urâte, exagerat
poleite. Ca podoabã, o serie de tablouri
reprezentând pe regele Carol în timpul
campaniei din 1877: Unchiul în bãtaia
gloan[elor, Unchiul pe metereze, Unchiul
trecând Dunãrea pe un pod de vase,
Unchiul pe un cal jucãuç, Unchiul în mijlocul
viscolului, Unchiul primind sabia lui Osman
Paça. Si sub aceste tablouri patriotice sta
mica çi trista exilatã, primind doamne slabe
çi doamne grase, doamne blajine çi doamne
îngâmfate, doamne elegante çi doamne
ponosite, doamne zbârcite çi doamne
fardate, doamne guralive çi doamne
aproape tot atât de sfioase ca çi mica
strãinã”
1
.
Celãlalt artist care a executat
compozi[ii inspirate de Rãzboiul de
Independen[ã a fost pictorul german
FRIEDRICH KAISER (1815–1890),
specializat în compozi[ii cu tematicã
bataillistã. Trei lucrãri de dimensiuni identice
(64 x 109 cm) fac parte dintr-o suitã clar
legatã de campania 1877: Maiorul
Candiano-Popescu prezentând Prinului
Carol I i Marelui Duce Nicolae steagul
turcesc capturat la Grivia (fig. 8), Prinul
Carol I în fruntea trupelor române defilând
prin faa arului Alexandru al II-lea i a
Marelui Duce Nicolae cu statul lor major (fig.
9) çi Întâlnirea principelui Carol I cu Osman
Paa. Mai existã o picturã, de dimensiuni
mai reduse (42,2 x 34,8 cm) ce-l reprezintã
pe domnitor înso[it de generalul Alexandru
Cernat çi de colonelul Victor Cre[ianu, to[i
cãlãri, trecând în revistã trupele de
doroban[i. Nici una dintre aceste pânze nu
este datatã çi nici nu existã vreo dovadã cã
autorul a fost pe front çi a asistat la
momentele pe care le-a descris cu penelul.
În 1896, când împãratul Franz Joseph
face o vizitã în România la invita[ia regelui
Carol I, oaspetele îi recomandã gazdei un
priceput pictor polonez de scene militare, pe
TADEUSZ von AJUDKIEWICZ (1852–
1915). Artistul se va stabili, din 1897, la
Bucureçti iar ulterior îçi va cumpãra o casã
la Zizin, într-o frumoasã zonã de munte. El
va imortaliza Parada în cinstea împratului
Franz Joseph condus de regele Carol I la
Cotroceni precum çi douã portrete ecvestre
ale celor doi suverani, cele din urmã aflate
actualmente în patrimoniul Castelului Peleç.
În 1903 a fost publicat la Editura I.V.Socec,
Fig. 12. Tadeusz von Ajdukiewicz – “Principesa
Elisabeta, „mama rniilor”, în timpul Rzboiului
de Independen”, dup albumul „Armata
Român”
1
Maria, Regina României – Povestea vie[ii mele, Editura Eminescu, Bucureçti, 1991, vol.II, p.43
un elegant album Armata Român, cu o
versiune în francezã, în care sunt
reproduse, color, picturi de Ajdukiewicz cu
ofi[eri çi solda[i de diverse arme çi în
diverse uniforme. Albumul se deschide cu
portretele ecvestre ale regelui Carol I,
prin[ului moçtenitor Ferdinand çi principesei
Maria, îmbrãcatã în uniformã de cavalerie,
în calitatea sa de colonel onorific al
Regimentului 4 Roçiori (fig. 10). Este
inseratã apoi o compozi[ie din campania din
1877 la care Ajdukiewicz nu participase çi,
în consecin[ã, se inspirase din acuarela lui
Volkers çi, poate, din fotografiile lui
Szathmari: domnitorul (fig. 11) apare
reprezentat în manta, cu gluga ridicatã
peste chipiu, înaintând cãlare prin nãme[ii
Bulgariei çi urmat de câ[iva aghiotan[i; de
sub stratul gros de zãpadã se i[esc trupuri
înghe[ate de turci doborâ[i în luptã, arme çi
echipament pierdut de duçmanii înfrân[i.
Domnitorul priveçte în depãrtare, cu o
expresie concentratã çi sigurã, specificã
învingãtorului precaut çi stãpân pe for[ele
sale. Lucrarea este bine executatã dar îi
lipseçte nervul specific unei scene de luptã.
Se impune specificarea cã Ajudkiewicz nu
era autor de scene batailliste ci un excelent
pictor militar ce era mai în largul lui când
trata imagini calme, cu militari în repaus,
pozând în uniforme de mare [inutã,
pregãtindu-se pentru o paradã sau o revistã
a trupelor, decât atunci când i se impuneau
subiecte cu manevre sau lupte sângeroase
ce-i solicitau cu totul alte cunoçtin[e de
compunere a personajelor çi, eventual,
chiar o experien[ã personalã pe front, aça
cum aveau reporterii çi artiçtii speciali. Tot
în acest album se aflã çi o plançã intitulatã
Regina în campania din 1877–1878, ce o
reprezenta pe sensibila reginã Elisabeta ca
„mamã a rãni[ilor” (fig. 12), îngrijind un
soldat într-un spital. Si pentru aceastã
lucrare autorul a folosit desene preexistente
din perioada rãzboiului, posibil chiar unul de
Szathmari cãci seamãnã cu unul publicat de
acesta în ziarul ilustrat „Resboiul” No. 95 din
26 octombrie 1877. Subiectul se preta mai
mult la graficã çi la dialogul dintre alb çi
negru decât la culoare, fapt sim[it çi de
Ajudkiewicz care, contrar obiçnuin[ei sale
de a folosi nuan[e strãlucitoare, în acest
tablou a folosit o paletã sobrã dominatã de
gri çi brun.
Majoritatea picturilor originale ce au
stat la baza acestui album se aflã astãzi la
Muzeul Militar Na[ional din Bucureçti. Dar
artistul executase mult mai multe pânze
decât cele reproduse în album, lucrãri care
çi-au gãsit locul în colec[ii particulare, iar
câteva çi-au fãcut apari[ia, în ultimul timp, în
magazine de antichitã[i çi la licita[ii de artã,
atrãgând interesul publicului contemporan.
Principele Carol I a çtiut sã atragã la
Curtea României artiçtii potrivi[i sã creeze
opere cu mare for[ã evocatoare çi cu
valoare perenã pentru patrimoniul na[ional
çi universal.
În 1983, profesorul Vasile Drãgu[ îmi
semnala un monument - care îi trezise
interesul într-o comisie de avizare -
surprinzãtor prin prezen[a, într-un tablou
votiv, a imaginii unei biserici prevãzute cu
un pridvor cu douã niveluri, cel superior
având aspectul evident al unei camere a
clopotelor. Era biserica “Sf. Paraschiva” din
Domneçti, sat aflat acum în jude[ul Ilfov, pe
care am cercetat-o imediat, rezultatele
investiga[iei fiind fãcute publice într-o
sesiune de comunicãri din acelaçi an, dar
pe care am publicat-o abia recent
1
.
Ceea ce este într-adevãr special la
aceastã bisericã, mutilatã de restaurãri
succesive exact în partea sa cea mai
interesantã, este pridvorul care, la origine -
aça cum ne permite încã observarea atentã
a clãdirii existente çi coroborarea datelor cu
ceea ce oferã imaginea bisericii din tabloul
votiv, [inut în mânã de o primã pereche de
ctitori, pe care i-am identificat a fi fost cei ai
zidirii, respectiv Petru Ciorogârleanu vel
sluger çi so[ia sa Ancu[a
2
- era deschis pe
ambele niveluri, cel superior prezentând o
serie de goluri în plin cintru pe toate cele trei
laturi, probabil descãrcate pe stâlpi de
zidãrie. De la început am pus acest pridvor
în rela[ie cu douã monumente majore din
arhitectura |ãrii Româneçti din secolul al
XVII-lea, cu care are unele trãsãturi
comune: biserica „Sf. Gheorghe” din Piteçti,
ctitoria din 1656 a domnitorului Constantin
Serban, ale cãrei forme ini[iale au fost
reconstituite çi puse în valoare prin
restaurarea arhitectului Stefan Balç, din
1963-1968
3
çi biserica „Sf. Treime” din
Filipeçtii de Pãdure, ctitoria familiei lui Matei
Cantacuzino, datatã prin pisanie 1688.
Înainte de restaurarea din 1875, care
i-a mutilat total aspectul originar, partea din
biserica „Sf. Gheorghe” din Piteçti, care ne
intereseazã aici era descrisã astfel într-o
“Catagrafie” a lãcaçului, din 1864, transcrisã
de preotul Marin M. Braniçte: “Intrarea dintâi
se afl tind, unde d femeile, cu trei
ferestre de piatr, cu cercevele cu geamuri,
s afl zugrvit peste tot marmur i patru
icoane zugrvite pe prete, pardosit cu
lespezi de piatr, toate acestea din nou
fcute dup arderea oraului în leat 1848,
avgust [...] Deasupra acetii tinzi se afl
clopotni cu dou clopote”
4
. Tinda “unde
d femeile” este de fapt pridvorul ini[ial,
devenit pronaos, prin desfiin[area zidului
dintre naosul çi pronaosul bisericii din 1656.
Deasupra pridvorului originar, în 1875
a fost ridicat un turn-clopotni[ã înalt, de
facturã neogoticã, la care s-a renun[at la
restaurarea din anii ’60.
Regãsind pe pere[ii perimetrali ai
fostului spa[iu pentru clopote locurile
golurilor çi amprentele fostelor bol[i,
arhitectul Stefan Balç a reconstituit integral
pridvorul, mai pu[in sistemul de boltire,
conform Avizului nr. 6 din 10 martie 1964
5
.
Aspect ul act ual al bi ser i ci i
îndreptã[eçte apropierea celei de la
Domneçti de ea, iar considerarea lãcaçului
piteçtean ca model ar putea fi sus[inutã prin
douã serii de fapte:
a. Noutatea de netãgãduit a bisericii Sf.
Gheorghe, care ar fi putut incita la imita[ii
mai mult sau mai pu[in reuçite;
b. Ctitorul bisericii din Domneçti este
Petru, la origine negustor domnesc din
Pridvoare cu clopotni7* în arhitectura *rii Române<ti din secolul al XVII-lea

Tereza Sinigalia
1
Tereza Sinigalia, Un monument mai puin cunoscut din preajma Bucuretilor, în Muzeul Municipiului
Bucureti. Cercetri arheologice în Bucureti, VI, Bucureçti, 2005, p. 379-400.
2
Ibidem, p. 383-384, 385-386.
3
Stefan Balç, Biserica Sf. Gheorghe din Piteti, în Revista Muzeelor i Monumentelor. Monumente
Istorice i de Art, 1976, nr. 2, p. 62-66 în BMI, având la bazã Proiectul DMI M40 963/68 din Arhiva
INMI, Dosar 7042.
4
Arhiva INMI, Dosar nr. 7042, file nenumerotate.
5
Ibidem.
Piteçti, care îmbogã[indu-se, accede la
func[ii pânã la dregãtoria de mare sluger
6
,
calitate men[ionatã çi în tabloul votiv al
bisericii „Sf. Paraschiva”
7
. Noua çi
impozanta bisericã din oraçul sãu de
baçtinã era în mãsurã sã îl impresioneze pe
“omul nou” care era Petru, cel care, în
momentul în care comandã o ctitorie proprie
cere meçterului sã realizeze o transpunere
simplificatã (de plan dreptunghiular, de
dimensiuni mai mici çi fãrã turle pe naos çi
pe pronaos), dar pãstrând noutatea
pridvorului deschis surmontat de clopotni[a
neadãpostitã într-un turn, ci într-un volum
paralelipipedic ocupând aceeaçi suprafa[ã
cu spa[iul de intrare.
Al treilea monument care intrã în
aceastã discu[ie este biserica „Sf. Treime”
din satul Filipeçtii de Pãdure (jud. Prahova).
Ea trece drept o ctitorie spãtarului Toma
Cantacuzino din anul 1688, deçi este
plauzibil ca edificiul sã fi fost mãcar început
anterior de cãtre tatãl acestuia, Matei, cam
în acelaçi timp cu ridicarea impozantului
conac ce adãpostea familia, aflat în
apropierea sa
8
.
Principiul planimetric çi structiv este
asemãnãtor: lãcaçul este compus din altar,
naos cu abside laterale surmontat de o
turlã, pronaos, pridvor deschis cu douã
niveluri, cel superior depãçind cu peste 1m
înãl[imea restului bisericii. Tot pridvorul este
cel care înregistreazã noutã[ile: acesta este
decroçat fa[ã de pronaos, având un plan
poligonal la ambele niveluri, cu un numãr de
goluri care nu îçi rãspund pe verticalã,
fiecare nivel fiind acoperit cu o câte o
calotã, cea inferioarã strãpunsã de
Fig. 1. Biserica “Sf. Paraschiva” din Domneti, com Domneti, jud. Ilfov. Tabloul votiv - detaliu. Foto
arhiva INMI.
6
Arhivele Statului Bucureçti. Catalogul documentelor din :ara Româneasc, vol. IV, V, VI, passim;
Nicolae Stoicescu, Dicionar al marilor dregtori din :ara Româneasc i Moldova. Sec. XIV-XVII,
Bucureçti, 1971, p. 149.
7
Vezi supra, nota 1.
8
Tereza Sinigalia, Repertoriul arhitecturii din :ara Româneasc. 1600-1680, II, Bucureçti, 2004, p.
312-313.
penetra[ii corespunzãtoare celor 7 arcade.
O scarã practicatã în grosimea zidului
nordic al pronaosului, care debuçeazã
printr-o uçã tãiatã în peretele sãu vestic la
nivelul etajului pridvorului, constituie dovada
de netãgãduit a contemporaneitã[ii corpului
bisericii cu spa[iile deschise de la vest –
realitate negatã de unii autori
9
- , chiar dacã
solu[ia acestora va fi apãrut pe parcursul
lucrãrilor. Faptul cã scara debuçeazã în
foiçorul superior çi nu în spa[iul de deasupra
bol[ilor pronaosului, cum ar fi fost normal în
cazul unui turn-clopotni[ã dispus ini[ial pe
aceastã încãpere, este un argument în plus
în favoarea existen[ei de la început a
acestuia în zona vesticã a lãcaçului. Numai
o cercetare arheologicã ar putea proba
eventualul decalaj în timp - foarte scurt de
altfel - întrucât, în 1691, la data pictãrii de
cãtre Pârvu Mutu, biserica avea deja acest
pridvor cu foiçor, dupã cum remarca çi
Ghika-Budeçti
10
. Func[ia de clopotni[ã este
mai curând bãnuitã, întrucât astãzi nu mai
existã nici o amenajare în foiçor care sã o
probeze.
Pentru a contura mai bine discu[ia, ar
putea sã fie luatã în considera[ie çi situa[ia
bisericii din Ludeçti, ctitoria logofãtului
Stoica Ludescu, omul de casã al
Cantacuzinilor, datatã, în lipsa pisaniei, în
jur de 1680
11
. Biserica prezintã, cel pu[in în
zona vesticã, cea care ne intereseazã aici,
asemãnãri semnificative cu cea de la
Filipeçtii de Pãdure: pridvor poligonal
decroçat cu 7 deschideri, acoperit cu o
calotã. Ceea ce o diferen[iazã este lipsa
unui foiçor superior. Un turn-clopotni[ã din
lemn, cu acces din exterior se ridicã
deasupra. Si aici o cercetare arheologicã çi
una de parament ar putea aduce noi lumini,
monumentul având mai mult decât un aer
comun cu câteva dintre ctitoriile
cantacuzine.
Întrebarea cea mai fireascã priveçte
motiva[ia unor asemenea inova[ii. Primele
douã monumente se înscriu în sfera
cãutãrilor care au marcat deceniile 4-6 ale
secolului al XVII-lea. Prestigiul bisericii
domneçti din Piteçti a putut determina
calitatea sa de model de bazã, care nu a
fost copiat, ci interpretat. Preluarea ideii la o
ctitorie cantacuzinã, într-o variantã înnoitã,
este dovada creativitã[ii meçterilor din |ara
Româneascã, care rãspund solicitãrii
comanditarilor prin solu[ii originale iar
regãsirea ei la biserica ridicatã de unul
dintre apropia[ii familiei reimpune nevoia
reevaluãrii conceptului de model çi a rela[iei
noilor construc[ii cu originalul.
9
Nicolae Ghika-Budeçti, Evoluia arhitecturii în Muntenia i Oltenia. Partea IV-a. Veacul al XVII-lea, în
BCMI, 1932, fasc 71-74, Bucureçti, 1933, p. 38, 68.
10
Ibidem, p. 68.
11
Tereza Sinigalia, Repertoriul arhitecturii din :ara Româneasc. 1600-1680, I, Bucureçti, 2002, p.
184-190.
Rãspunsul îl gãsim mai mult în
fizionomia faptelor sale, în istoria unei
exemplare administra[ii a monumentelor
istorice, decât în sinteza textelor pe care ni
le-a transmis. Cel pu[in pentru tânãra
genera[ie de restauratori muraliçti a anilor
‘70, profesorul, mai mult decât pragmaticul
administrator, a fost un respectat çi temut
pater, apãrãtor, în cadrul Direc[iei
Monumentelor, a unui mod de a gândi
consecvent principiului interdisciplinaritã[ii.
Mã voi mãrgini sã schi[ez arhitectura
concep[iei sale despre restaurarea
patrimoniului artistic aça cum s-a reflectat în
evolu[ia tinerei echipe de restauratori de
picturã muralã, al cãrei destin a încercat, cu
obstina[ia sa de om al pãmântului, a-l salva
chiar çi dupã samavolnica distrugere, în
1977, a institu[iei ce dobândise o frumoasã
tradi[ie în cercetarea çi protejarea
monumentelor noastre.
În acelaçi timp, mi se pare folositor
exerci[iul de a confrunta gândirea de acum
mai bine de douã decenii a profesorului
Drãgu[ cu mentalitatea çi evenimentele
contemporane, întrebându-ne cum ar fi
reac[ionat ferventul apãrãtor çi iubitor al
monumentelor la ceea ce trãim noi astãzi.
În 1986, Vasile Drãgu[ prefa[a
versiunea româneascã a tratatului so[ilor
Mora çi a lui Paul Philippot dedicat
conservãrii picturilor murale
1
, ce rezistã
pânã astãzi ca o complexã construc[ie
teoreticã ce depãçeçte frontierele
domeniului cãruia îi este consacrat,
devenind o erminie a restaurãrii în general.
Profesorul se afla cu pu[in înaintea
sfârçitului sãu, deopotrivã neaçteptat çi
abrupt, purtând în acelaçi timp toatã drama,
repetatã la nesfârçit, a celui ce trebuie sã
accepte a nu mai fi profet în [ara lui. Ne
aflam la aproape un deceniu de la
catastrofa cutremurului din 4 martie çi de la
cu mult mai crunta replicã ce avea sã-i
urmeze: perioada demolãrilor „epocii de
aur”
2
. Punctul culminant al tragediei fusese
atins în 1985 prin distrugerea Mãnãstirii
Vãcãreçti. În aceste împrejurãri, textul lui
Vasile Drãgu[, împreunã cu întreaga apari[ie
a cãr[ii dedicate conservãrii picturilor
murale, se constituia într-un fel de alegorie
a rezisten[ei. O rezisten[ã pe care
profesorul, devenit rector al Institutului
”Nicolae Grigorescu”, o organizase în felul
sãu, de încãpã[ânat çi bun gospodar.
Profitând de „strategia” regimului comunist,
vizând „integrarea învã[ãmântului cu
cercetarea çi produc[ia”, a creat în interiorul
Institutului pe care îl conducea cu aceeaçi
iubire, fermitate çi largã deschidere, cum o
fãcuse în cazul monumentelor istorice, un
atelier de cercetare-proiectare, capabil sã
adãposteascã ostracizata activitate de
conservare-restaurare a patrimoniului
construit. În acelaçi timp, îngãduise
amplificarea în interiorul sec[iei de Artã
monumentalã a disciplinei conservãrii çi
restaurãrii picturilor murale, transferând,
prin supravie[uitorii tinerei echipe de
restauratori, afirmatã ca o autoritate în chiar
în tragicul an 1977
3
, a experien[ei dobândite
pe parcursul a numai câ[iva ani în cadrul
Vasile Dr*gu7, creatorul sau purt*torul unei doctrine în domeniul
conserv*rii <i restaur*rii operei de art* ?
Dan Mohanu
RESTAURARE
1
Paolo çi Laura Mora çi Paul Philippot, „Conservarea picturilor murale,” Ed. Meridiane, Bucureçti,
1986.
2
A se vedea bilan[ul acestei epoci în lucrarea profesorului Dinu C. Giurescu, „Distrugerea trecutului
României”, Ed. Museion, Bucureçti, 1994.
3
În anul anihilãrii Direc[iei Patrimoniului Cultural Na[ional a avut loc (2-7 iulie 1977), la Suceava,
colocviul interna[ional dedicat experien[ei tinerei echipe de restauratori români privind conservarea çi
restaurarea picturilor murale. Lucrãrile colocviului au fost publicate în 1980 sub auspiciile Consiliului
Culturii çi Educa[iei Socialiste, cu participarea Comitetului Român pentru ICOMOS: „Colloque sur la
conservation et la restauration des peintures murales . Suceava, Roumanie, Juillet, 1977”.
Direc[iei Monumentelor Istorice.
Textul invocat al profesorului Drãgu[
debuta, pentru cei ce aveau urechi sã audã
çi minte sã în[eleagã, cu anamneza unei
Europe devastate de catastrofele celor douã
rãzboaie mondiale, autorul vãzând în „cazul
polonez”, al reconstruc[iilor ample, „nobilul
efort de recuperare a monumentelor çi
valorilor patrimoniale deteriorate sau uneori
de-a dreptul nimicite.” Cine îçi mai
aminteçte astãzi, când individualismul cinic,
acompaniat de o devastatoare ignoran[ã,
invadeazã conçtiin[a publicã, de modul în
care rezonau cuvintele lui Drãgu[ în
sufletele celor care vãzuserã cãzând,
împreunã cu expresiva arhitecturã
vernacularã din centrul istoric al
Bucureçtilor, monumente precum Biserica
Ienei sau Vãcãreçtii
4
? În trista alegorie a
patrimoniului românesc, Drãgu[ întrevedea
solu[ia recuperatorie a reconstruc[iei, cãreia
îi gãsea un surprinzãtor argument. Atât cât
putea exprima, dincolo de ochiul vigilent al
cenzurii, argumentarea reconstruc[iei,
destinatã unor timpuri de pace çi de dreaptã
cumpãnire, se baza pe dualitatea
patrimoniu fizic - patrimoniu spiritual.
„Recuperarea, recurgând deseori la
reconstituirea pe baz de documente,
devenea în asemenea cazuri cu atât mai
necesar, cu cât ceea ce se cerea a fi
pstrat nu era în primul rând condiia
material a obiectului, cât încrctura lui
moral i istoric, sensul de semnificant al
unui întreg trecut naional
5
. ”Mergând mai
departe, putem fãrã dificultate sau îndoialã
deduce ce gândea Vasile Drãgu[ a cãrei
ul ti mã exegezã dedi cat ã pi ct uri i
Fig. 1. Biserica mnstirii Humor. Detaliu pictur mural exterioar, “Procesiunea tuturor Sfinilor”. Foto
Vasile Drgu, Fototeca INMI, Fond DMI, 1961.
4
Spre neuitare a se vedea lucrarea Arh. Lidia Anania, Arh. Cecilia Luminea, Arh. Livia Melinte, Arh.
Ana-Nina Prosan, Arh. Lucia Stoica, Arh. Neculai Ionescu-Ghinea Bisericile osândite de Ceauescu.
Bucureti 1977-1989, Ed. Anastasia, 1995.
5
V. Drãgu[, Prefa[a citatã, pag. 5.
moldoveneçti vãdea o abordare teologicã
de o surprinzãtoare adâncime. Duhul unei
ctitorii, ar fi spus profesorul, nu moare odatã
cu anihilarea sa fizicã, ceea ce dã speran[ã
çi legitimitate gestului reconstruc[iei.
Drãgu[ ar fi gãsit cuvenitã
recuperarea urgentã a spa[iului monastic al
Vãcãreçtilor, într-un sens care nu înseamnã
nici o penibilã pastiçe a unei forme
materiale ireversibil distruse, nici o formã
secularizatã de a „glosa” pe tema ruinei
unui monument eclezial. A opera în mod
licen[ios cu formele unei biserici distruse,
compunând o scenografie suprarealistã
este ceea ce a reuçit, de pildã, sã realizeze
reconstituirea bisericii mãnãstirii Cotroceni,
stârnind, mai de curând, nedumerirea unui
beneficiar ezitant. Fenomenul este
caracteristic unor vremuri lipsite de claritate
doctrinarã, nestatornice çi marcate de
cameleonism, cãrora profesorul çi iubitorul
monumentelor li s-ar fi opus.
Experien[a sa de administrator al
activitã[ii de protec[ie a monumentelor
istorice l-a fãcut sã creadã în misiunea
institu[iilor dedicate ocrotirii patrimoniului,
sperând în prezen[a salvatoare a institu[iilor
cu caracter interna[ional „apte sã
preîntâmpine confuziile de restaurare sau
interven[iile periculoase, capabile sã aducã
daune mai mari chiar decât cele existente”
6
.
În aceeaçi mãsurã ca structurile
institu[ionale supra-na[ionale, institu[iile
na[ionale ar fi trebuit sã stimuleze
cristalizarea doctrinarã çi sã fundamenteze
metodologia de conservare-restaurare.
Este exact opusul a ceea ce trãim noi
astãzi, într-o devãlmãçie a restaurãrilor de
tot soiul, în care plãtitorul, cel cãruia banul îi
conferã în mod nescris puteri discre[ionare
decide linia de urmat. Acesta este însã
numai efectul a ceva mult mai grav çi care
apar [ i ne aut or i t ã[ i i i nvest i t e cu
responsabilitatea men[inerii în via[ã a
cadrului legislativ în interiorul cãruia se
produce ocrotirea patrimoniului. Este trist sã
vezi cum acea stare doctrinarã cristalinã, în
a cãrei fermitate çi limpezime nãdãjduia
Drãgu[, a devenit o existen[ã amorfã, lipsitã
de orice statornicie, în care totul este
posibil. Este posibil sã vezi monumente sau
clãdiri apar[inând unei zone protejate
cãzând sub loviturile proprietarilor
demolatori, alte clãdiri apar[inând
patrimoniului construit mutilate prin
interven[ii de reamenajare sau adaptare, tot
ce apar[ine detaliului arhitectonic coborât în
sfera minorului çi suprimat sau înlocuit fãrã
drept de apel. O abundentã produc[ie de
proiecte este lansatã în spa[iu fãrã nici o
supraveghere metodologicã, lãsând un
teren generos arbitrariului. Imperiul hârtiilor
îl substituie pe cel al faptelor, abilitatea çi
rigoarea devizelor acoperind cu scenografia
ei interven[ia propri u-zisã asupra
patrimoniului. Tutela, cum ar spune italienii,
se manifestã astãzi extrem de relaxat,
degajatã de responsabilitã[i fa[ã de tot ce nu
apar[ine orizontului sãu de interese.
Calea pe care Vasile Drãgu[ o oferea
celor dedica[i ocrotirii monumentelor
istorice, între care se afla çi tânãra echipã
de restauratori de picturã muralã, era croitã
în principal pornind de la experien[a çcolii
italiene, aflatã sub autoritatea gândirii lui
Cesare Brandi. Arhitectura teoriei
brandiene, în care subtilitatea çi adâncimea
gândirii estetico-filozofice are în acelaçi timp
virtu[ile construc[iei logice de tip juridic, o
fac uçor convertibilã într-o structurã
normativã de tipul Cartei de la Vene[ia, ce
îçi confirmã de mai multe decenii
viabilitatea. Interna[ionalizarea ei vãdeçte
efortul comun, în spiritul patrimoniului
universal, ce urmãreçte, conform afirma[iilor
profesorului Drãgu[, „s evite accidentalul,
modul unilateral de abordare, propunându-
i stabilirea unei metodologii tiinifice, o
responsabilitate în perspectiv istoric, cu
înelegerea adevrului c un act de
restaurare trebuie s fie el însui un reper al
atitudinii culturale în general.”
Metodologia pe care Drãgu[ a impus-
o pornea de la principiul pe care îl transfera
din medicinã, fãrã o falsã retoricã: Primum
non nocere. Ne aflam, de fapt, din nou,
înaintea unei construc[ii alegorice, în care
opera de artã se bucura de fiecare datã de
aten[ia çi privilegiile unui pacient fragil,
pândit deopotrivã de toate „suferin[ele” çi de
6
V. Drãgu[, op. cit., pag.6.
pericolul unor terapii nefaste
7
. Asimilarea
fãrã emfazã a monumentului istoric cu un
organism viu, fãcea mult mai inteligibilã
întreaga fenomenologie a interven[iei de
restaurare, amenin[atã de „fenomene de
respingere”, urmate de o ireversibilã
degradare a unei întregi structuri ce ar fi
trebuit salvatã. Consecin[a acestui mod de
a gândi a fost organizarea nou creatului
serviciu de conservare a picturilor murale pe
alte temeiuri decât cele care func[ionaserã
pânã atunci. Aceasta presupunea, înainte
de toate, o specializare a celor care aveau
sã intervinã la monumentele istorice,
devenind la rândul lor îndrumãtori ai tinerilor
lor colegi. O forma[ie de cu totul alt tip avea
sã facã opozi[ie vechiului sistem compus
din întreprinzãtori pe care Brandi i-ar fi
trecut în aceeaçi categorie de „pittori falliti”
pe care o contracarase în anii treizeci nou
înfiin[atul Istituto Centrale del Restauro.
Profesorul Constantin Blendea fusese
printre cei dintâi specializa[i prin cursurile
ICCROM de la Roma, iar activitatea sa de
restaurator devenise deja exemplarã prin
restaurarea picturilor murale din interiorul
Bolni[ei Coziei. Profesorul Blendea a avut,
de altfel, în primii ani ai campaniei de la
Humor responsabilitatea coordonãrii
echipelor de restauratori
8
.
Ceea ce s-a consacrat, începând cu
lucrãrile din anii ‘70 de la Humor, a fost
politica interven[iilor urgente, bazatã la
rândul ei pe principiul minimei interven[ii.
Este locul sã precizãm deopotrivã pentru cei
care îi pãstreazã o bunã memorie
profesorului Drãgu[ çi pentru detractorii sãi
cã lucrãrile de la Humor au beneficiat, atât
cât se putea la acea vreme, nu numai de o
riguroasã documentare çi organizare a
çantierului ci çi de o asisten[ã din partea
laboratorului de chimie prin persoana
inginerului Ioan Istudor, devotat çi statornic
cercetãtor al monumentelor noastre
Fig. 2. Biserica mnstirii Moldovia, Detaliu pictur mural exterioar, “Asediul Constantinopolelui”.
Foto Vasile Drgu, Fototeca INMI, Fond DMI, 1961.
7
Ibidem, pag. 7.
8
Prof. Constantin Blendea, „L’Organisation du chantier de Humor ”, p. 40-44, în culegerea citatã a
lucrãrilor Colocviului de la Suceava din 2-7 iulie 1977.
istorice
9
. Picturile murale de la Humor
reprezentau, de altfel, una din realele cazuri
urgente, pe care cercetarea îndeaproape l-a
pus în eviden[ã. Îndeosebi picturile
exterioare se aflau într-un proces evolutiv
de pierdere a coeziunii stratului de culoare.
Dezastrul exfolierilor, în creçtere, de altfel,
pe toate fa[adele pictate ale bisericilor
moldoveneçti, a fost descoperit pentru
prima datã la Humor, în urma unei
sistematice examinãri în luminã razantã.
Interven[iile de consolidare, dublate
de o cercetare sistematicã a cauzelor
degradãrilor, deveniserã aspectul dominant
al activitã[ii tinerei echipe de restauratori de
picturã muralã. Rãmâne exemplarã
cercetarea multidisciplinarã efectuatã la
Moldovi[a
10
, în care interven[ia de
conservare întreprinsã în registrul inferior al
pere[ilor a fost înso[itã de investigarea
umiditã[ii zidurilor çi de determinarea
structurii terenului de funda[ie, cu
detectarea pânzei de apã freaticã ce
interfera temelia bisericii
11
. În acelaçi timp,
pruden[a impusã de condi[ia inevitabilã a
experien[ei limitate pe care o dobândisem çi
de sãrãcia mijloacelor de care puteam
dispune, a condus la restrângerea
interven[iilor restauratorilor la ceea ce era
absolut necesar pentru a împiedica
pierderea iminentã a unor suprafe[e de
picturã muralã. Principiile compatibilitã[ii çi
reversibilitã[ii ne conduceau la utilizarea
unor materiale simple, tradi[ionale, de
aceeaçi naturã cu cele con[inute în suportul
çi stratul pictural original.
Cercetarea constituia la rândul ei
unul din temeiurile activitã[ii restauratorilor
de picturã muralã pe care o patrona Drãgu[.
Investiga[ia stratigraficã, convertitã într-o
veritabilã arheologie a suprafe[ei murale,
devenise sursa unor notabile descoperiri,
reprezentând totodatã un sprijin în
restaurarea arhitecturii çi a structurii
acesteia. În acelaçi timp, investiga[iile de
laborator reprezentau o etapã obligatorie în
preliminariile oricãrei interven[ii asupra
picturilor murale, oferind în pu[ini ani çi cu
mijloacele pe care le puteam avea la
dispozi[ie, o pre[ioasã „bazã de date” de
care cred cã ne vom putea folosi în viitor,
întocmai cum utilizãm astãzi sintezele lui
Gh. Balç sau N. Ghika-Budeçti.
În intervalul 1972-77, sub autoritatea
lui Drãgu[, echipa de restauratori de picturã
muralã ajunsese sã fie bine sudatã,
acoperind o largã problematicã a
monumentelor [ãrii. Disciplina ei izvora
dintr-un principiu fundamental pe care
profesorul îl exprima astfel: „ Monumentul,
respectiv opera de art, este factorul prim,
determinant, iar restauratorul este un factor
secund, auxiliar i subordonat cu
devotament ideii de ocrotire a patrimoniului
cultural”
12
. În acest spirit a fost adoptatã
politica interven[iilor de urgen[ã çi caracterul
restrictiv al opera[iunilor, limitate în general
la pura conservare. În mod deliberat erau
excluse opera[iunile de reintegrare a
lacunelor, iar extragerea picturilor murale
era consideratã o interven[ie in extremis ce
nu putea fi acceptatã decât în situa[ii
catastrofale, când posibilitatea conservãrii in
situ se dovedea definitiv compromisã.
Sã nu uitãm de asemenea cã
problema complexã a conservãrii
monumentelor era legatã de obligatoriile
etape preliminare ce privesc în primul rând
recunoaçterea patrimoniului ca atare,
înso[itã de un act de o importan[ã capitalã:
inventarul. Drãgu[ a fost ini[iatorul unui
repertoriu al monumentelor istorice, care din
nefericire, ca atâtea alte lucrãri la români,
nu a putut fi finalizat, alcãtuit pentru prima
datã de o echipã pluridisciplinarã în care
istoricilor de artã li se alãturau paleograful çi
9
Unele din primele observa[ii de sintezã privind tehnica picturilor murale din Nordul Moldovei çi
fenomenele de alterare ale stratului pictural au fost comunicate de Ion Istudor în lucrãrile Colocviului de
la Suceava: „”Alterations de la couleur” observées sur les peintures murales des églises de Bucovine”,
p. 21-25.
10
Marius Rãdulescu, „Intervention de Moldovi[a,1974-1975-1976. Aspects interdisciplinaires de la
méthodologie utilisée”, în „Colloque…”, p. 26-34.
11
Ing. Mircea Surugiu, ing. Aurel Predescu, „Etudes pour combattre le phénomène d’humidité
excessive de l’ensemble de Moldovi[a”, în „Colloque...”, p. 35-39.
12
V. Drãgu[, op. cit., p. 10
chimistul specializat în analiza operei de
artã.
Ce subzistã astãzi din toatã aceastã
gândire ce a guvernat, datoritã profesorului
Drãgu[, activitatea din anii ‘70 de ocrotire a
monumentelor istorice ?
Un plan na[ional bazat pe o
judicioasã politicã a urgen[elor a dispãrut cu
totul, iar etapa preliminarã a cunoaçterii prin
inventar a modului cum sunt rãspândite în
[arã monumentele afectate de diferite
categorii de degradãri este la rândul ei
inexistentã. În felul acesta o strategie a
prioritã[ilor nu poate sã func[ioneze, un
pãgubitor dezechilibru producându-se între
zone, precum Nordul Moldovei, al cãror
interes este adâncit prea mult în conçtiin[a
publicã pentru a dispãrea într-un moment
sau altul al istoriei, în vreme ce [inuturi cu o
tot atât de inestimabilã încãrcãturã
patrimonialã, pentru a invoca numai numele
Ha[egului, se aflã de decenii în postura de
surori vitregite. În acelaçi timp, în chiar
interiorul zonelor privilegiate s-au instalat
discriminãri inadmisibile, monumente
precum Baia sau Pãrhãu[ii fiind condamnate
la condi[ia rudei sãrace care poate sã mai
açtepte, deçi urgen[ele pe care le reclamã
ar trebui sã le împingã în condi[ia prioritarã.
O autonomie proclamatã ca un convertit
slogan al unor vremi de tristã amintire aduc
monumente de prim ordin la cheremul unor
for[e locale pe cât de lipsite de pricepere pe
atât de pline de îndrãznealã. Aça a fost
posibilã, în afara oricãrui conclav al celor
înzestra[i cu darul picturii çi al în[elegerii
imaginii creçtine, zugrãvirea spa[iului sacru
al Putnei, astfel s-a putut tolera restaurarea
marcatã de incisive retuçuri de la Biserica
Sf. Dumitru din Suceava, astfel s-au putut
comite repictãrile mutilante de la biserica
Târgului din Horezu sau din frumoasa
ctitorie monahalã din apropierea intrãrii în
Mãnãstirea Hurezi.
Mã întreb, în acest rapid bilan[, cum
ar fi reac[ionat Drãgu[ la bâlbâiala sinistrã,
generatã de o profundã necunoaçtere a
principiilor de bazã ale restaurãrii, din jurul
Coloanei lui Brâncuçi, eçuatã într-o
lamentabilã prezentare finalã, asimilabilã
unei caroserii metalizate. Cum ar fi suportat
Drãgu[ drama în care a alunecat pe
parcursul a mai bine de un deceniu un
monument ca Biserica Domneascã a
Argeçului, cu paramentul ireversibil
compromis, cu un çantier supravie[uind
între sãrãcie çi mistificarea instrumentatã cu
obstina[ie de for[e çtiute çi neçtiute, sub
indiferen[a protectoare a Tutelei? Cum ar fi
întâmpinat Drãgu[ uitarea unor monumente
transilvane, pe care le iubea atât de mult,
precum Leçnicul, Sântã Mãrie Orlea, sau
Cetatea Col[ului? Cum ar fi calificat cel care
a realizat pentru noi prima sintezã
substan[ialã a picturii gotice din Transilvania
absen[a oricãrei strategii de salvare a unor
ansambluri valoroase pentru întreaga lume
medievalã a Europei Occidentale, cum ar fi
pictura exterioarã de la Dârlos?
Anii din urmã au accentuat în mod
exasperant fenomene de multã vreme
cronicizate. Este cazul çirului amplu çi
incontrolabil al monumentelor „minore” în
sfera cãrora sunt introduse de-a valma
ctitorii voievodale çi [ãrãneçti. Într-un sistem
valoric haotic, în care secolele XVIII-XIX
reprezintã un ocean prea vast pentru a
putea fi controlat, monumentele sunt
condamnate la balansul între abandon, de
felul ansamblului monastic de la Costeçti –
Vâlcea, sau biserica în ruinã de la Ocnele
Mari, la restaurarea arbitrarã supusã
gustului devastator al beneficiarului sau al
sponsorului ce îçi arogã puteri discre[ionare.
Un exemplu trist, ce cuprinde o întreagã
zonã româneascã, cu vechi çi bine
întemeiate tradi[ii, sunt ctitoriile mocãneçti
din Sãcelele Braçovului, barbar repictate de
echipe lipsite de orice calificare.
În acest mediu de ineficien[ã
legislativã çi de democraticã diseminare a
ignoran[ei, o maladie în creçtere este
anihilarea monumentului istoric prin
suprimarea sau mãsluirea detaliului, supus
la condi[ia insignifiantã a firului de iarbã. O
asemenea dramã ar fi trãit-o Drãgu[ în
Sighiçoara medievalã. Ar fi suferit zilnic
vãzând cum dispar elemente autentice de
feronerie, anonimele produse ale dulgherilor
çi tâmplarilor, zidarilor sau pietrarilor
medievali. Si ar fi reac[ionat, desigur, la
penibilele artefacte ce transformã fa[adele
oraçelor transilvane într-o asepticã înçiruire
de decoruri.
Existã în toatã aceastã stare
maladivã, generatã de fenomene ce se
13
Ibidem, p. 9,10.
14
Ibidem, p. 7.
15
Ibidem, p. 19.
cuprind unul pe celãlalt ca într-o
„matrioçcã”, ajungând toate la identitatea
finalã – puterea discre[ionarã a banului – o
lipsã de comunicare ce contravine
principiului „por[ilor deschise” pe care Vasile
Drãgu[ îl punea la temelia activitã[ii de
ocrotire a patrimoniului. Considerând
exemplare analizele de çantier realizate în
1973 de restauratorii români çi de
specialiçtii Institutului Central de Restaurare
de la Roma çi ai ICCROM, Drãgu[ enun[a
principiul care avea sã guverneze pânã la
desfiin[area ei, în 1977, activitatea echipei
de muraliçti a Direc[iei Monumentelor: „În
opoziie cu tradiionalul secret cu care
restauratorii îi învluiau operaiile, discuia
din iulie 1973 urmrea instalarea unei poziii
a „porilor deschise”, favorabil discuiilor
analitice în msur s stimuleze critica
profesional i s pstreze intacte
raporturile interdisciplinare.”
13

Interdisciplinaritatea decurgea, în
accep[ia lui Drãgu[, din „calitatea de întreg a
unui monument”
14
, aceasta presupunând,
într-un vizibil ataçament fa[ã de gândirea
brandianã, includerea în procesul de
restaurare a operei de artã împreunã cu
toate urmele trecerii sale prin timp. Este o
referire la categoria adaosurilor care trebuie
respectatã în rolul ei de sporire a valorii
artistice çi istorice a monumentelor. De aici
convingerile lui Drãgu[ se extind asupra
specificului tratamentului modern de
restaurare, ieçit de sub autoritatea doctrinei
puriste çi salvat în concep[ia tratamentului
uni t ar, în[ el es ca o i nterven[ i e
nediscriminatorie, ramificatã spre toate
componentele unui monument istoric în
care nu mai poate func[iona suprema[ia
unuia sau a altuia dintre domenii.
Destinul patrimoniului românesc, pe
care fãrã îndoialã Drãgu[ îl trãia în toatã
tragica ipostazã a anilor ’80, i-a rezervat în
ultimii sãi ani o tristã perspectivã. Suferin[a
pe care o provocase îndeosebi distrugerea
patrimoniului Capitalei transpare în frazele
fãrã o aparentã [intã, ce ocoleau detectorul
cenzurii, expediindu-çi mesajul: „Cci s nu
uitm, rspunderea fa de operele trecute
nu revine doar specialitilor, ci întregii
societi, tuturor indivizilor care o compun.
Abia din momentul în care acest adevr va
fi cunoscut i recunoscut ca atare, vom
putea spera c omenirea s-a lepdat de
unul dintre cele mai grele vicii ale sale:
devorarea vinovat a propriilor creaii, în
fapt tergerea memoriei proprii, reducerea
la nimic a propriei personaliti.”
15

Una din defini[iile restaurãrii date de
fostul nostru director de la D.M.I., Vasile
Drãgu[ (noi îi spuneam „enciclopedie
ambulantã”) era: restaurarea este totalitatea
lucrrilor menite s readuc o oper de art
plastic sau de arhitectur cât mai aproape
de înfiarea originar. Restaurarea
implic i lucrrile destinate s actualizeze
funciunile unui monument, introducându-l
în circuitul vieii contemporane.
Domnul inginer-chimist Ioan Istudor
completa: conservarea este ansamblul de
msuri tehniceti-organizatorice necesare
pentru a asigura integritatea unei opere de
art prin înlturarea sau oprirea procesului
de degradare.
În conservare çi restaurare, sus[inea
Vasile Drãgu[, ca i în medicin, sunt
neîncetat experimentate materiale i
procedee noi…, restabilindu-se astfel
rezistena i sntatea operei de art,
pregtit s înfrunte mai departe timpul.
Consolidarea materialelor inerte
ridicã probleme dintre cele mai complicate
çi frecventa compara[ie cu medicina nu este
exageratã. Restauratorul profesionist,
conçtient de înalta sa rãspundere ca agent
de culturã evitã interven[iile cu caracter
ireversibil, lãsând posteritã[ii posibilitatea de
a corecta greçelile. O altã chestiune este
aceea de a interveni asupra cauzei çi nu a
efectului. Orice interven[ie a restauratorului
trebuie minu[ios pregãtitã printr-o cercetare
complexã. Pentru a ne uçura munca de
cercetare çi interven[ie la monumentele
istorice dl. prof. Drãgu[ çi un colectiv de
specialiçti au elaborat un repertoriu al
picturilor murale. Repertoriul a devenit un
instrument de lucru care îçi pãstreazã
nealteratã valoarea informativã, facilitând
noile întreprinderi ale cercetãrii. Echipa care
a organizat elaborarea repertoriului a fost
formatã din istorici de artã, chimist,
specialiçti de la laboratorul de criminalisticã
ca çi un specialist slavist-paleograf,
specialiçti din domenii care, în teritoriul
conservãrii çi restaurãrii se întrepãtrund într-
atât încât de multe ori nu le putem despãr[i.
Documenta[ia se poate completa çi
în func[ie de apari[ia unor noi colaboratori çi
implicit, a unor noi metode de investigare.
Colaborarea cu colegi de la alte
compartimente poate duce la completarea
datelor privitoare la un anumit monument.
La Bârsãu-Hârãu, jud. Hunedoara,
(picturã din sec. XV-XVI) colaborarea cu
Oficiul jude[ean çi cu dna Ileana Burnicioiu
m-a ajutat sã completez prima parte a
cercetãrii
1
. Poate ob[inem date importante
çi dupã ce vom studia "Istoria Sârbilor din
Voivodina".
Restaurarea, în 1997 a bisericii
sârbeçti din Cetatea Timiçoara a fost fãcutã
cu finan[are çi specialiçti de la Institutul de
la Novi-Sad iar rezultatele au fost publicate.
Partea românã n-a avut însã nici un aport în
afarã de avizul Ministerul Culturii, ob[inut
înainte de1996. Nici solicitarea colaborãrii la
restaurarea bisericii sârbeçti de la Bezdin
nu a avut mai mult succes.
Cercetarea atentã çi experien[a
îndelungatã dezvoltã intui[ia restauratorului.
La biseri ca voi evodal ã di n
Hãlmagiu, jud. Arad, cercetarea stratigraficã
a condus la gãsirea portretelor ctitorilor çi a
confirmat supozi[ia mea cã biserica a fost
supraînãl[atã. Tabloul votiv face parte din
stratul al doilea de picturã. Cercetarea a dus
la punerea în valoare a stratului I de picturã
din altar, peste care mai erau mici
fragmente din stratul II çi III de picturã. Pe
stratul de picturã din altar este incizat un
text cu litere chirilice în care se anun[ã
sosirea unui preot la 1600 çi apoi moartea
sa dupã 1610; limba este curat
româneascã, deci la acea datã cei de aici
vorbeau româneçte. Tot în altarul pictat în
frescã çi tehnicã mixtã am remarcat, alãturi
de scenele iconografiei obiçnuite, scene
atipice, cum ar fi scena Sacrificiul
Restaurare - tiin7* - Art*
Irina Ignat-Mardare
1
Desenele din sec. 19 reprezentând biserica din Bârsãu-Hãrãu, aduse dintr-o bibliotecã din Ungaria
de cãtre colega Ileana Burniciuoiu
pelicanului, pe sud, Sacrificiul Sf.
Bartolomeu pe nord iar în axul altarului
apare Iisus Cristos, în haine albe, încadrat
de doi îngeri. În naos, pe arcul triumfal este
reprezentatã Judecata de apoi. Parte din
primul strat se poate regãsi çi în naos çi în
zona de sub turn. S-a presupus cã este o
picturã din sec. XIV, dar poate fi mai veche.
Al doilea strat de picturã este din sec. XV.
Costumele ctitorilor sunt vene[iene (în sec.
XII, în zonã, este atestat episcopul Gerhart
originar din Vene[ia). Ultimul strat este din
sec. XVII-XVIII. Diferen[ierea straturilor,
observatã cu ochiul liber, a fost confirmatã
de analize de laborator. Un mic fragment
din scena Adormirea Maicii Domnului
descoperit pe fa[ada turnului a putut fi salvat
doar prin extragere çi se aflã la muzeul
bisericii parohiale. Pe fa[ada de sud biserica
avea un strat de prepara[ie care imitã
cãrãmida aparentã. Peste acest strat se mai
puteau vedea fragmente mici de picturã pe
un strat foarte sub[ire, cu text chiar
deasupra portalului de sud. Interven[ia
rapidã a muncitorilor a dus la pierderea unor
date despre acest monument. În curte mai
era „Piatra Cezarului”, pe care, prin tradi[ie,
erau bãtu[i cu cnutul cei ce refuzau sã
treacã la catolicism, în secolele XVII çi
XVIII.
La Leçnic am scos la ivealã icoana
v e c h i u l u i hr am „ Fec i o ar a c u
pruncul” (Glycophilusa) iar pe peretele de
sud, în naos pe o tencuialã care acum are
func[ia de arriccio, reprezentarea unui
personaj laic.
Cercetarea atentã a dus la gãsirea a
patru icoane executate în tehnica frescã la
altarul bisericii Olari din Curtea de Argeç ca
çi prezen[a altor straturi de picturã din
diferite epoci (fig.1.a-d).
Tot printr-o cercetare atentã am scos
la ivealã o frumoasã reprezentare floralã çi
geometricã pe plafonul çi stâlpii din biserica
“Sf. Arh. Mihail” din Brãila (fosta clãdire a
Medjidului - casa de rugãciuni musulmanã),
Fig. 1.a, b. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” – Olari din Curtea de Arge. Icoane împrteti. Foto
Irina Mardare
sub çipcile çi mortarul noii tencuieli. Plafonul
acestui monument, din scânduri de diferite
dimensiuni, se pãstra 98%. Atac xilofag
aveau doar douã coloane, în pozi[ii diferite
ca plasament. Cercetarea a fost întreruptã
de graba çi superficialitatea executan[ilor la
partea de construc[ie, ducând la aruncarea
scândurilor plafonului.
Amintesc cã tot datoritã analizãrii
atente a suprafe[ei pictate am descoperit
însemnãri sau reprezentãri ale ctitorilor în
zone ascunse privirii. Aça am gãsit la
Bãrbule[, în altar, lângã proscomidie, un
cantacuzin (fiind prigonit, nu trebuia sã
aparã ca ctitor). La Breasta, jud. Dolj,
ctitorul cu familia sunt reprezenta[i pe calota
de nord a pridvorului (ascunçi sistemului
fiscal austriac).
La biserica “Sf. Troi[ã” din Bodeçti –
Bãrbãteçti, jud. Vâlcea, reprezentarea Sf.
Sinoe, lângã scara turnului indicã accesul,
printr-o scarã în grosimea zidului, la un
spa[iu subteran. Arheologii mi-ar fi putut
confirma observa[ia dacã tocmai în zona
scãrii din perete nu s-ar fi practicat un stâlp
de beton pentru consolidare, în ciuda
avertismentelor mele.
La Ocnele Mari, jude[ul Vâlcea
reprezentarea unui Crist binecuvântând, în
jumãtatea de sud a peretelui vestic a
naosului m-a dus la descoperirea unei
ascunzãtori practicatã în grosimea zidului
iar la Sãraca, jud. Timiç, o mânã scrijelitã pe
picturã era îndreptatã cãtre partea unde a
existat o scarã în grosimea zidului de vest.
Observa[ii ca acestea sunt numeroase.
Dupã aceste constatãri urmeazã
primele interven[ii, acelea de îndepãrtare a
cauzelor degradãrilor.
Umiditatea de condensa[ie este una
dintre problemele cu care ne-am confruntat
la monumente unde zidurile sunt construite
din piatrã çi men[in çi vara temperaturi joase
(biserica mãnãstirii Humor – vezi
documenta[ie foto 1971-1975, M-rea
Sãraca, jud. Timiç, etc.). Condensul apare
în timpul ceremoniilor religioase deoarece
se produce o satura[ie a atmosferei cu
vapori de apã ce cad sau se preling pe
suprafa[a pictatã. Locurile unde s-a produs
condensul sunt acoperite cu un voal albicios
de eflorescen[e saline sau pete sub formã
de picãturi. Umiditatea de infiltra[ie apare
datoritã defectelor învelitorilor, expunerea
peretelui în ploaie sau canalizarea
defectuoasã.
Ciuperca merulius lacrimans a fost
depistatã la Sãraca çi s-au folosit toate
metodele chimice, biologice çi mecanice
pentru îndepãrtarea sa, încã din anul 1980.
Fig. 1.c, d. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” – Olari din Curtea de Arge. Fragmente de pictur
mural pe faadele turnului clopotni, relevate în timpul restaurrii. Foto Irina Mardare
Lupta a fost rapidã, în douã sãptãmâni am
îndepãrtat çi ars scândura afectatã çi am
întocmit documenta[ia pentru îndepãrtarea
cauzelor umiditã[ii. Am [inut în permanen[ã
legãtura cu comisia de specialitate ce
supraveghea atunci toate çantierele (çi nu
ca în perioada 1997-2000, când aceasta s-a
ocupat doar de çantierele din planul de
restaurare a OPPCN, ale firmelor angajate
la bugetul statului).
Despre Biserica mãnãstirii Sãraca,
jud. Timiç cu hramul actual „Schimbarea la
fa[ã” (în 1771 „Intrarea în bisericã a Maicii
Domnului”), Vasile Drãgu[ scria: cu totul
remarcabil este ansamblul pictat la 1730 de
ctre Andrei zugravul cu fiul su Andrei,
meteri care par a fi originari din :ara
Româneasc, stilul lor fiind îndatorat celui al
colii de la Hurezi. La Sãraca, în pisania de
la proscomidie sunt men[iona[i çi pictorii
Iovan çi Kiriac. Pe Andrei fiul îl gãsim çi în
biserica „Sf. Ioan Botezãtorul” din
Caransebeç. Aceçti pictori au sosit aici çi
datoritã legãturilor religioase cu sârbii din
zonã, care erau la rândul lor strâns lega[i de
episcopul de Râmnic, Ignatie Sârbul (zis
Grecul). Ignatie Sârbul a fost mitropolit în
timpul lui Matei Basarab, în perioada 1653-
1655. Pentru cã a participat la rãscoala
Seimenilor a fost scos din scaun, fiind
nevoit sã pribegeascã în Ardeal. La Arad se
înfiin[ase în 1705 o episcopie, reçedin[a lui
Iasia Diaconovici care a favorizat aducerea
cãr[ilor din |ara Româneascã. Aça au
început çi schimburile de pictori în
Transilvania, Maramureç çi Banat.
La Sãraca exista o çcoalã de sat çi o
tipografie; stare[ul, Ion Popovici era din
Valahia, vorbea çi scria româneçte çi
sârbeçte çi era pictor.
Am sosit la Sãraca, bisericã
monument istoric, açezatã în pustiu. Prima
casã din satul aproape pãrãsit se gãsea la 1
km mai sus de cimitirul satului. În est râul
Morava, la cca. 4 km iar în nord, la 8 km
drumul spre Gãtaia. Toatã aceastã
pustietate çi liniçtea apãsãtoare întreruptã
din când în când de bufni[e çi huhurezi era
ceva nou pentru mine iar pentru al[ii nu era
un loc atrãgãtor. M-a atras aceastã bisericã
ciudatã, una singurã mai seamãnã ca
împãr[ire a pronaosului çi naosului –
Biserica „Sf. Dumitru” din oraçul Râmnicu
Vâlcea, neglijatã în cercetare çi aceasta.
Nu existau documenta[ii de çantier;
de abia în 1982 am fãcut rost de o parte din
cele consemnate la monument. Într-un
proces verbal de recep[ionare a lucrãrilor
efectuate de dl. Gheorghe Ciobanu era
men[ionat faptul cã nu se pot continua
lucrãrile pentru cã mortarul este friabil
datoritã umiditã[ii. Zona cea mai degradatã
era altarul unde partea inferioarã a picturii în
frescã era desprinsã de zid. Pere[ii
prezentau toate formele de umiditate, iar în
zonele unde se chituise cu mortar în
compozi[ia cãruia era çi aracet totul apãrea
ca niçte pete pe zonele de interven[ie.
Biserica nu avea ferestre, în unele goluri era
montat calc sau plastic, în altele erau libere.
Apa pãtrundea peste tot, temperatura era
între 12 çi 14 grade. Umiditatea era de
100% sau 87%. Am încercat metoda
colegilor (Angelescu çi Lãtãrescu, care au
lucrat în 1978), sã pun aeroterma cãtre zid
dar am renun[at rapid pentru cã am
observat cã este o metodã distructivã; dupã
ce îndepãrtam aeroterma, la scurt timp se
forma un condens mai puternic çi zona
afectatã se mãrea.
Prima comisie care a sosit la
monument a fost formatã din Dl. Drãgu[, dl.
Opriça çi Lumini[a Munteanu. Apoi a sosit
dl. Istudor çi un inginer constructor. Prima
parte a fost partea organizatoricã, apoi
interven[ia de urgen[ã, înlãturarea
mortarelor necorespunzãtoare, ancorãri,
chituiri, împingeri la zid, îndepãrtarea
pãmântului din jurul monumentului,
proiectarea unor çan[uri de colectare a apei
pluviale, procurarea varului, nisipului, câl[ilor
çi a laptelui bun pentru caseinã.
Partea a doua, cea care a luat douã
sãptãmâni, a fost cea mai dificilã –
scoaterea çi arderea scândurilor cu
merulius. Am scos pânã la pãmântul crud,
am tratat suprafe[ele cu CATIOTIM preparat
de un laborator din Timiçoara, special
pentru Sãraca. La intrarea în bisericã çi în
casã foloseam preçuri îmbibate în acel
preparat.
În vara anului 1982 am creat o
pardosealã în patru pante cu înclina[ia cãtre
exterior, desfiin[ând pragul de ciment ce
bara apa sã iasã. În altar, dupã ce am
consolidat toatã pictura, am efectuat çi
consolidãrile stratului suport, atât cât sã-mi
permitã sã împing pictura la zid, pe toatã
lungimea altarului, În zona fisurilor, dupã
unele mãsuri de protec[ie, am fixat benzi
transversale de hârtie pelur, având ca
adeziv cleiul de CMC (carboxil metil de
celulozã). Amintesc cã altarul avea cele mai
complexe probleme, începând de la felul de
zidire, fisurile ce s-au produs în timp,
datorate tasãrii solului, prãdãciunilor çi chiar
luptelor religioase. La bazã, zidãria este de
tip "emplecton" caracteristicã monumentelor
pânã în sec. XIV aça cum sus[inea Dl.
Drãgu[, numai cã aici con[ine çi cãrãmizi de
dimensiuni foarte mari (romane ?) çi un
mortar argilos în care am gãsit tot felul de
resturi ceramice, bucã[i de marmurã çi
piatrã. Alte cãrãmizi, folosite în partea
superioarã a zidului, unde el se îngusteazã
ca grosime sunt de diferite compozi[ii ale
pãmântului, unele dând tenta unei
suprafe[e smãl[uite. Foarte curios cum a
rezistat aceastã zidãrie pânã acum.
Dupã decaparea mortarului de
repara[ie în exterior s-a observat cã
umezeala era mai puternicã în zonele cu
cãrãmizi de culoare mai închisã. În zona
altarului multe cãrãmizi nu au mortar între
ele, sunt montate aça de aproape una de
alta încât unele au înclina[ii çi sunt
fracturate. În altar, niça aflatã între
reprezentarea "Sf. Nicolae" çi Sf. Grigorie"
çi cea de lângã proscomidie, obturate cu
ciment çi cãrãmizi, între[inuserã în mod
deosebit umiditatea. Dupã eliminarea
zidãriei am observat cã fresca mergea pânã
la cca. 23 cm sub nivelul de cãlcare. Peste
stratul originar de frescã mai era un strat de
frescã care cobora încã câ[iva centimetri
sub pãmânt denotând o refacere a absidei.
Zidul, având multã umezealã a favorizat
migrarea sãrurilor spre exterior çi
macerarea mortarului rosturilor zidãriei – el
fiind nisipos çi argilos. Sãrurile migrând çi în
interior spre suprafa[ã a fãcut ca pigmentul
exfoliat, pulverulent sau solzit sã devinã
sticlos, fiind înglobat în sarea formatã,
insolubilã. Unde pigmentul a fost dat în strat
gros çi în special unde au fost folosi[i
pigmen[ii pe bazã de oxizi de pãmânt,
suprafa[a s-a ridicat degradându-se sub
formã de cuib de viespe, devenind çi
aceasta sticloasã. Nu mã opresc asupra
tratamentului stratului de culoare çi a
extragerii sãrurilor, acestea fiind explicate
de foarte multe ori de dl. ing. Istudor a cãrui
metodologie am folosit-o la multe
monumente. Modul interdisciplinar de a
lucra era împãmântenit la echipa care se
formase çi care avea ca mentori pe dl.
Drãgu[, dl. Istudor, dl. Efremov çi d-na
Laura Mora.
Opera[iile de extragere a sãrurilor
s-au desfãçurat mai uçor dupã ce s-a
rezolvat problema umiditã[ii, sãrurile
solubile fiind mai uçor îndepãrtate, fãrã
riscul de a afecta stratul de culoare dar
tratamentul lor s-a efectuat cu mare aten[ie
çi s-a repetat dupã o sãptãmânã pentru a
nu antrena stratul de culoare din zona
respectivã. Au fost zone unde sãrurile au
fost solubile, altele cu sãruri insolubile.
Tratamentul a fost chimic çi mecanic. În
unele zone am folosit çi creionul din fibrã de
sticlã, dar este periculos pentru cel ce-l
foloseçte datoritã fine[ei fibrelor de sticlã pe
care le poate inhala.
Cert este cã dacã stai lângã
monument çi nu eçti un restaurator “de
duminicã" po[i pãtrunde mult în intimitatea
monumentului. Sãraca încã nu este scoasã
la adevãrata luminã, cu toate cã s-au fãcut
paçi mari în aducerea sa aproape de
adevãr. Astfel arhitectul Cristian Moisescu a
plasat-o în sec. XIV; pictorul restaurator
Dan Cãceu a efectuat opera[ii dificile atât
legate de stratul de culoare, sãruri, cât çi
extrageri çi replantãri. A reuçit sã elibereze
pictura din exterior, din pridvor, adicã
peretele de vest al pronaosului; Tereza
Sinigalia a completat cu unele constatãri.
Specific cã biserica Mãnãstirii
Sãraca mai are surprize çi cred cã, dupã
cercetarea zidului bisericii sub nivelul de
cãlcare se va renun[a la ideea cã a fost
"fãrã temelie". Trebuie sã [inem cont cã în
1934, cei care au intervenit au umblat mult
sub nivelul de cãlcare. Atunci când am
efectuat sondaje în câteva locuri din zona
nordicã a naosului, în exterior, am putut
observa cã era o zidãrie din cãrãmidã care
se afunda peste 80 cm adâncime.
La Sãraca am folosit la fixarea
pigmentului pulverulent din conca altarului
douã preparate care se considerã cã nu
sunt compatibile. În situa[ia de la Sãraca, în
condi[iile de umiditate, pe mãsurã ce se
fãcea aerisirea naturalã prin crearea
golurilor pentru hidroizola[ie am reuçit sã
fixez uçor stratul de culoare degradat cu
Paraloid B 72 în concentra[ie de 4% în
toluen sau 5% în benzen. Uçoara fixare s-a
fãcut prin pulverizare a Paraloidului spre
suprafa[a pictatã, pigmentul absorbind
cantitatea care sã permitã fixarea. Dupã un
timp am putut folosi caseinatul de calciu
transparent, care a variat în concentra[ie çi
numãr de aplica[ii. Aceste aplica[ii prin
pensulare sau pulverizare le stabileçte
restauratorul în func[ie de suprafa[a pe
care lucreazã. Fenomenul de exfoliere a
apãrut çi ca urmare a cristalizãrii sãrurilor la
interfa[a dintre stratul de culoare çi
prepara[ia de var distrugându-se coeziunea
dintre pigment çi prepara[ie, producându-se
dislocãri ale stratului de culoare. La acest
fenomen contribuie çi tehnica de lucru a
picturii. Dispersia de caseinat de calciu s-a
folosit sub formã de solu[ii concentrate între
5-6% sau 3,5-4%. Dispersia de caseinat s-a
aplicat pe zone restrânse evitându-se
zonele cu absorb[ie micã. Excesul pe
aceste zone se poate scurge sau poate
duce la formarea unor suprafe[e lucioase.
Pentru îndepãrtarea eflorescen[elor s-au
ales metode mecanice çi chimice cum am
mai amintit.
Metodele chimice s-au bazat pe o
serie de substan[e capabile sã reac[ioneze
cu sulfatul de calciu çi cu carbonatul de
calciu, pentru a forma sãruri solubile în apã.
Pentru stabilirea metodelor de lucru am ales
zone cu eflorescen[e mai groase çi mai
dure. Printre substan[ele folosite au fost çi
bicarbonatul de amoniu 5% çi carbonatul de
amoniu 10%. Dupã analizele la fa[a locului
transmise de dl. ing. Istudor, s-a constatat
cã sulfatul de calciu este transformat în
sulfat de amoniu solubil çi carbonat de
calciu ce rãmâne în porii suprafe[ei trebuie
îndepãrtat mecanic. Pentru men[inerea
solu[iilor de sãruri mai mult pe suprafa[a de
contact s-a folosit un gel de CMC, produs
austriac, (carboximetil celuloza produsã la
Brãila având din start altã destina[ie, nu se
putea folosi din cauza alcalinitã[ii çi a unui
Fig. 2. Biserica “Schimbarea la Fa” a mnstirii Sraca, jud. Timi. Pictur mural 1730, “Naterea
Maicii Domnului”. Foto Vasile Drgu. Fototeca INMI, Fond DMI 1961
con[inut puternic de sãruri). Suprafe[ele de
lucru au avut cea mai mare dimensiune de
cca. 20x20 cm. Timpul de aplica[ie a fost în
func[ie de grosimea stratului de
eflorescen[e. În apa de lucru am folosit
CATIOTIM (produs atunci de Fabrica de
detergen[i din Timiçoara), substan[ã
tensioactivã ce avea çi proprietã[i
antiseptice, ac[ionând asupra bacteriilor çi
fungilor. Catiotimul s-a folosit în
concentra[ia de 5% în apã (livrarea de
obicei era de 40% substan[ã activã),
concentra[ia era micçoratã dacã se
revenea. Pentru blocarea urmelor de ioni
sulfat din perete (sulfatul de amoniu format
de reac[ie çi neîndepãrtat la spãlare) s-a
tratat suprafa[a cu o solu[ie de hidroxid de
bariu 5% care duce la formarea sulfatului de
bariu, o substan[ã insolubilã, ce nu
migreazã, cristalizeazã în pori çi determinã
mãrirea coeziunii stratului de picturã. Se
mai poate forma carbonatul de bariu din
hidroxidul de bariu în exces ce
carbonateazã çi astfel format, carbonatul se
bariu cristalizat contribuie çi acesta la
mãrirea coeziunii stratului de culoare. Dupã
acest tratament s-a continuat tratarea cu
apã în care este adãugat CATIOTIM CB.
Aceste testãri çi apoi tratãri a
suprafe[ei pictate au fost posibile datoritã
unor colaborãri foarte bune cu inginerul
chimist çi chiar cu biologul Ioni[ã care a
rãspuns deseori solicitãrilor noastre.
Am intrat pu[in în intimitatea unor
opera[ii de restaurare ca sã se poatã
observa cã un pictor restaurator sau în
general un restaurator nu este un executant
ci çi un cercetãtor, un practician cu
rãspunderea de a educa echipa cu care
lucreazã. Are rãspundere pe termen lung
asupra ac[iunilor sale la monument. El nu a
terminat legãtura cu monumentul atunci
când a plecat de pe çantier ci trebuie sã
urmãreascã acel monument cât trãieçte.
Aceasta ar fi çi misiunea unei direc[ii a
monumentelor istorice.
Am spus artã pentru cã un
restaurator lucreazã cu multã fine[e ca çi un
medic de chirurgie plasticã, numai cã zidul
çi pictura nu [ipã çi îçi aratã în timp efectele
interven[iilor benefice sau mai pu[in
benefice.
Pentru cã un restaurator trebuie sã
fie ini[iat în unele taine ale unor specialitã[i
conexe ar trebui sã existe çi la noi un liceu
de restaurare de unde po[i sã iei tehnicienii
iar cei dota[i sã fie specializa[i ca
restauratori specialiçti.
Închei aceste rânduri cu mul[umiri
celor ce au organizat simpozionul çi cu
multã recunoçtin[ã tuturor celor de la care
am învã[at foarte multe lucruri legate de
taina restaurãrii-conservãrii.
A<ezare
Satul Hotãrani din comuna Fãrcaçele,
jude[ul Olt (fost jud. Romana[i) se gãseçte
la cca. 5 km de malul drept al Oltului, la 16
km vest de Drãgãneçti-Olt, la 10 km nord
de Caracal, la cca. 5 km est de satul Reçca
çi cca. 10 km sud de Craiova.
Biserica „Sfin[ii Voievozi” çi Turnul
clopotni[ã se gãsesc pe malul pârâului
Teslui, mai exact în gura unei vâlcele largi,
ce porneçte din lunca acestuia (fig. 1).
Accesul la monument se face din drumul
comunal printr-un drum secundar cu direc[ia
V-E fiind lãrgit peste ruinele zidurilor celei
de a doua incinte, din dreptul bisericii.
Ansamblul a fost declarat Monument
Istoric în anul 1954, fiind inclus în Lista
Monumentelor de Culturã din R.P.R./1955,
la Nr. 1061 (ulterior Nr.7595-7597).
Biserica este în prezent în cult,
proprietate a Parohiei Ortodoxe Hotãrani.
Biserica çi turnul clopotni[ã
2
(fig.
2.a.,b.) sunt singurele elemente pãstrate
dintr-un amplu ansamblu de clãdiri (S=cca.
6000 mp) organizat în douã incinte. Prima
(S
incintã I
= 2860 mp) con[ine biserica, zidul
de incintã - astãzi pãstrat fragmentar -
chiliile, casele egumeneçti, trapeza çi
anexele gospodãreçti – azi dispãrute. Zidul
celei de a doua incinte (S
incintã II
= cca. 3200
mp), distrus complet între 1922-1924
înconjura casele ctitorilor, astãzi dispãrute,
turnul clopotni[ã al mãnãstirii (aflat la
cca.150 m vest, pe platoul de deasupra
bisericii), chiliile, cuhnia alte anexe - azi
dispãrute.
Din toate componentele dispãrute
se mai pãstreazã fragmente de ziduri çi
pivni[e, care sunt surprinse de sãpãturi
ocazionale.
Istoricul mo<iei, satului <i m*n*stirii
Din cele cunoscute pânã în clipa de
fa[ã reies urmãtoarele:
Moçia Hotãranilor suprapune, în
parte sau aproape în totalitate, suprafa[a
oraçului Romula Malva (municipium daco-
roman) ale cãrei ruine se aflã astãzi pe
teritoriul satului Reçca (la cca. 4 km. nord
de biserica “Sf. Voievozi”). Açezarea este
legatã de amintirea legendarului Ler
împãrat, identificat de unii cercetãtori cu
împãratul roman Galeriu, persecutor al
creçtinilor, a cãrui mamã era nãscutã çi a
trãit în Romula.
Cu foarte mare probabilitate, moçia
Hotãrani suprapune teritoriul cnezatului lui
Farcaç, amintit în Diploma Cavalerilor Ioani[i
(1247), acordatã acestora de cãtre regele
Ungariei Bela al IV-lea.
Pe temeiul reconstituirii succesiunii
moçiilor în sânul urmaçilor lui Farcaç
(cercetare întreprinsã de regretatul istoric
çi genealogist Dan Pleçia), a rezultat cã
boierii din Hotãrani, din Caracal çi din
Brâncoveni erau rude de sânge, poate
ramuri ale aceluiaçi neam de boieri, cu
to[ii strâns înrudi[i cu boierii Craioveçti çi cu
dinastia Basarabilor (sau Demetrianilor).
Astfel Hotãranii erau moçia de
baçtinã a Doamnei Neaga, so[ia dupã fire
a lui Basarab III |epeluç çi mamã a lui
Naeagoe Basarab (mai apoi Neaga devine
so[ia legitimã a marelui ban Neagoe
Strãhãianul) çi a necunoscutei (încã)
doamne "din Hotãrani” una din so[iile
principelui-domnitor Radu cel Mare.
Precizãm aici cã Neagoe Basarab reface
Curtea Domneascã din Caracal, reparând
aici Casele Domneçti çi paraclisul acesteia,
cu hramul „Sf. Nicolae”.
Restaurarea bisericii “Sfin7ii Voievozi” din satul Hot*rani, jude7ul Olt.
1
Date preliminare în vederea reconstituirii turlei de pe pronaos
<i a restaur*rii pridvorului
Dan Ionescu, Florin Dobrescu
1
Biserica “Sf. Voievozi” din Hotãrani a fost subiectul unuia dintre primele articole dedicate arhitecturii
medievale publicate de cãtre Vasile Drãgu[: Pridvorul bisericii fostului schit Hotrani, în “Omagiul lui
Petre Constantinescu Iaçi”, 1958, p. 651-659.
2
Mnstirea Hotrani – Olt. Proiect construire (cu releveu): Anexa "Obliga[ia de folosin[ã a
Monumentului…”, cap. Inventarul zonei de protec[ie / 21 Apr. 1964); Arhiva D.M.I., fondul D.M.I.A.,
Dos. 5411/1961- 1967. Ioan Pascu, Turnul din Hotrani, jud. Olt în “Cronica Cercetãrilor
arheologice. Campania 1998” , Raport nr. 65.
Apoi nenumita Doamnã o transmite
fiilor ei, Bãdica çi Stroe; cel dintâi - dupã
apelativ, de bunã seamã întâiul nãscut al
acelei neçtiute domni[e - este cunoscut de
tradi[ia localã ca Danciul Voievod, iar
documentar drept Radu VI Bãdica-Voievod.
Aceeaçi tradi[ie localã aratã cã Danciul
Bãdica îçi avea cur[ile boiereçti aici,
undeva în preajma bisericii. El domneçte
în douã rânduri în 1523 çi 1524, întrerupând
domnia fratelui sãu vitreg Radu V de la
Afuma[i. În cele din urmã este ucis
miçeleçte de turci la Giurgiu iar trupul îi este
înmormântat creçtineçte, Ia Mãnãstirea
Dealu, de cãtre Radu de la Afuma[i.
Moçia çi curtea sunt moçtenite apoi
de Badea clucerul çi de cãtre Crãciun din
Hotãrani, care între 1545-1554 primesc mai
multe hrisoave domneçti de întãrire a
proprietã[ii lor. Acest Badea era
cãsãtori t cu Muça, sora l ui Tudor di n
Li i ceni , Vãl eni çi Dobrosl oveni , numi tã
în acte Bãdeasa de l a Hotãrani (ul ti mi i
atesta[ i în 1570 Noi embri e 27). Un fi n
al acestui a, Badea Dumi tru (Mi trea
di n Hotãrani moçteneçte moçi a çi se
însoarã cu Neaga di n Ci slãu çi
Rumceni (toate în jude[ul Buzãu), zisã
Doamna Neaga, fiica marelui vistier Vlaicu
din Rumceni çi Cislãu
3
.
Mitrea çi Neaga sunt cei care, în
jurul anilor 1575-1578 rectitoresc Biserica
„Sf. Gheorghe-Vechi” din Bucureçti, ca rude
ale întâiului ctitor cunoscut al acesteia,
Nedelco Bãlãceanu; un act din aceastã
perioadã a fost scris de Stan Gramaticul în
Cetatea de Scaun Bucureçti, la Sfânta
Mnstire a Marelui Mucenic al lui
Hristos, Gheorghe. În aceastã perioadã,
tradi[ia ne spune cã Mãnãstirea “Sf.
Gheorghe Vechi” a fost vreme de 30 de ani,
scaunul Mitropoliei Ungro-Vlahiei
4
.
Aceiaçi sunt, în anul 1588, ctitorii
actualei biserici „Sfin[ii Voievozi” din
Hotãrani, cãreia Mitrea îi dãruieçte moçiile:
Fundul Vornicului, Hotãrani, Reçcu[a,
Frunzarul (toate în jude[ul Olt), Plosca
(jud. Dolj), Pãdurea Hotãrani (1250
pogoane), pomi çi vii („Viile Cãlugãrilor").
5
În acelaçi an 1588, Mitrea (zis çi
Mitrea Fãlcoianu) a ctitorit (dupã tradi[ia
localã), biserica Cur[ii Fãlcoianu-Jianu din
satul Fãlcoiu, jud. Olt (fig. 4.e.), moçtenitã
de nepo[ii sãi, boierii Fãlcoieni, fiind
refãcutã în 1710 de Matei Cãpitanul
Fãlcoianul çi de tatãl sau Gheorghe
Vornicul
6
. La scurtã vreme, în 1596, Mitrea
fu decapitat, pentru înalta trãdare
(„hiclenie”) la porunca lui Mihai Viteazul.

M*n*stirea
Cea mai veche atestare a mãnãstirii
este din 1612 (indirect), când se spune cã
fusese jefuitã çi arsã de tãtari çi turci; în
actul respectiv este numitã Mãnãstirea
“Sfântul Arhanghel Mihail”.
Cãtre 1620 a fost închinatã
Mãnãstirii Dionisiou de la Sfântul Muntele
Athos, de cãtre nepo[ii lui Mitrea Vornicul.
În anul 1624 documentele aratã cã
mãnãstirea era condusã de egumenul
Dorotei, singurul cunoscut din aceastã
perioadã.
Pânã la 1707 nu mai avem
informa[ii cuprinzãtoare despre mãnãstire.
În acel an, marele cãpitan Matei
Fãlcoianu, descendent din nepo[ii lui
Mitrea Vornicul din Hotãrani, începe
refacerea açezãmântului. Lucrãrile se
încheie în 1708; atunci a fost açternutã pe
pere[ii interiori minunata frescã ce o
vedem çi azi. Atunci este construit (poate
reconstruit) pridvorul bisericii, este ridicatã
turla clopotni[a de peste pronaos çi este
refãcut turnul strãjii de pe corniça
Tesluiului.
Dar în 1719 întreg ansamblul este
din nou prãdat çi ars de turci; avariile sunt

3
Dan Pleçia, Neagoe Basarab. Originea, familia i o scurt privire asupra politicii :rii Româneti la
începutul veacului al XVI-lea (I), în „Valahica”, vol. I, 1969, p. 45-60 çi idem, …(II), în “Studia
Valahica”, vol.II, 1970, p. 113-141.

4
Atlas-Ghid. Biserici Ortodoxe, vol. II, Ed. ERGOROM ‘79, Bucureçti, 2000, p. 219.
5
Coresponden[ã privind restaurarea bisericii de cãtre Episcopia Râmnicului çi Argeçului. Arhiva
D.M.I., Dos. 5413-5414/1979 (releveu + deviz, file nenumerotate).
6
Biserica din com. Flcoiu “Sf. Nicolae”, jud. Romanai. Anii 1921-1946. Chestionar, f. 1, 2, 24; Arhiva
D.M.I.. fond C.M. l .; Biserica “Sf. Nicolae” din Flcoiu – Olt. Proiect de restaurare a picturii, Fond
D.P.C.N., Dos. 1586/1946. file neumerotate).
Fig. 1. Ansamblul fostei mnstiri Hotrani, jud. Olt. Plan de situaie 1/5000. Biserica “Sf. Voievozi”
i turnul de poart sunt indicate prin sgei.
remediate de cãtre cãlugãri.
În 1750 este atestatã iarãçi
închinarea la Mãnãstirea Dionisiou.
În 1801, pazvangii, întorcându-se
dintr-o expedi[ie de jaf, ard mãnãstirea.
Cutremurul din 1802 îi produce
avarii; Ia fel cele din 1828 çi 1838; în
urma unuia dintre aceste cutremure se
prãbuçeçte turla clopotni[ã de peste
pronaos, cãci în catagrafiile ulterioare anului
1840, aceastã turlã nu mai este men[ionatã.
În 1812 îi este adosatã proscomidia,
pe latura nordicã a absidei sfântului altar.
Secularizarea îi taie cea mai mare
parte a veniturilor, astfel încât clãdirile
mãnãstirii decad cu repeziciune.
Pustiitã de oameni çi zdruncinatã de
stihiile naturii, mãnãstirea se deçartã de
vie[uitori pânã în 1888. În acest an
autoritã[ile eparhiale hotãrãsc - la cererea
credincioçilor din sat sã o atribuie ca
bisericã de mir parohiei satului Hotãrani.
Între 1922-1924, primarul din
Hotãrani are ideea transformãrii întinsului
zid de incintã al fostei mãnãstiri în carierã
de cãrãmidã: astfel împarte zidul în sec[iuni
de câte 6 metri, pe care Ie vinde locuitorilor
pentru a-çi scoate cãrãmida necesarã
construirii caselor
7
. Cutremurul din 1940 îi
provoacã avarii importante apãrând
crãpãturi care strãbãteau zidurile. Atunci
zidurile au fost legate cu tiran[i metalici çi
buiandrugi din beton armat.
Aceste consolidãri s-au dovedit
eficiente pentru cutremurul din 4 Martie
1977. Atunci „au apãrut în ziduri fisuri mici,
au cãzut por[iuni din corniçã çi din brâul
ini[ial”
8
. Tot atunci (cca. 1945) extensia
proscomidiei este acoperitã cu o placã din
beton (existentã çi azi)
9
.
Ca urmare a degradãrilor constatate
între 1940-1960, D.M.I., prin arh. Iancu
Atanasescu, întocmeçte proiectul de
restaurare al bisericii, propunând
dãrâmarea corniçei supraînãl[ate a bisericii,
restaurarea fa[adelor çi refacerea çarpantei,
astfel încât raportul dintre înãl[imea acesteia
çi nava bisericii sa fie de aproape 1:1. Nu se
pãstreazã date despre inten[ia reconstituirii
turlei clopotni[ã
10
. De atunci çi pânã în anul
1999, nu s-au mai fãcut alte lucrãri la
bisericã, cel pu[in din datele cunoscute de
noi pânã în momentul de fa[ã. Datoritã
avansãrii degradãrilor structurale, Parohia
„Sf. Voievozi” din Hotãrani, prin forurile
eparhiale çi culturale locale, a înaintat, în
cursul anului 1999, o cerere Ministerului
Culturii, pentru finan[area lucrãrilor de
restaurare çi consolidare a bisericii; astfel în
Planul Na[ional de Restaurare/1999 a fost
inclusã çi aceastã bisericã, proiectarea de
specialitate urmând sã fie asiguratã de
cãtre C.P.P.C.N., prin arh. Florin
Dobrescu, ca çef de proiect, ing. expert
Fig. 2. a. Biserica i relaia cu turnul clopotni.
Foto I. Postvaru, 1998
Fig. 2. b. Biserica, faada sud. Foto I. Postvaru,
1998
7
Arh. D.M.I., Fond D.M.I.A, Dos. 5411/1961-1967, v. mai jos.
8
Proiect C.P.P.C.N. 0 104/2000. Biserica „Sf. Voievozi” a fostei mnstiri Hotrani. Consolidare
Restaurare. Piese scrise arhitecturã de arh. Florin Dobrescu, p. 1-2).
9
Cf . r elatãrii dlui consilier parohial Drãgan.
10
Mãnãstirea Hotãrani – Olt. Obligaia de folosin a Monumentului i Memoriul Istoric, Arhiva D.M.l,
fond. D.M.I.A, Dos. 5411/1961-1967/ çi Dos. 5413-5414/1979, file nenumeroatate.
Lauren[iu Spoialã, colaborator pentru
expertizarea construc[iei çi restaurarea sa
structuralã, ing. Constantin Mehedin[eanu,
ca expert topograf, Raluca çi Sergiu çi
Iosipescu ca expert çi respectiv specialist
pentru cercetare arheologicã çi arh. Dan
Ionescu ca asistent pentru restaurarea
arhitecturalã (din anul 2000). În momentul de
fa[ã se lucreazã la finalizarea proiectului de
restaurare arhitecturalã.
Tipologie
Caracteristici i aspecte genetice
Biserica din Hotãrani este alcãtuitã
din (fig. 3. a. b.):
- Pridvor (acoperit cu douã calote
descãrcate pe zidurile de contur çi pe un
arc median; arcele çi bol[ile descarcã
cãtre exterior pe çase coloane poligonale
de zidãrie unite prin arce în plin cintru –
uçor turtite datoritã împingerilor masei de
zidãrie pe care o sus[in;
- Pronaos cu boltã în leagãn, dispusã
transversal, o situa[ie rar întâlnitã la biserici
de acest tip;
- Naos despãr[it de pronaos printr-
un zid masiv; boltit la fel, dar bolta
dispusã normal, de-a lungul bisericii;
- Sf. Altar închis cu o concã, aflatã în
prelungirea bol[ii Naosului.
Prin urmare, actuala bisericã face
parte din seria bisericilor de plan drept,
încadrate de cãtre arh. N. Ghica Budeçti,
în prima categorie, având socotite drept cap
de serie, bisericile din zidãrie ale cetã[ii din
Turnu-Severin, datate în secolele XII / XIII
—XIII / XIV. Bisericile din aceastã categorie
se caracterizeazã prin lipsa absidelor
laterale çi compartimentarea în altar, naos,
pronaos çi, uneori, pridvor (generalizat din
sec. al XVII-lea).
Acest tip de structurã a fost frecvent
folosit pentru construirea paracliselor din
cadrul cur[ilor boiereçti çi din incinta
mãnãstirilor creçtin-ortodoxe (indiferent de
mãrime, de loc ori apartenen[ã etnicã).
Datoritã cercetãrilor arheologice çi de
arhitecturã întreprinse în ultimii 50 de ani,
a reieçit cã acest tip de bisericã din zidãrie
era destul de rãspândit în veacurile III / IV -
V / VI d. Hr. Astfel de biserici de plan drept
au fost identificate la Tibiscum (sec. IV),
Gornea (sec. IV/V); Slãveni (mijl. sec. IV);
Porolissum (sec. IV / VI); Sucidava. Nu
existã însã, deocamdatã, descoperiri
arheologice care sã documenteze
continuitatea folosirii acestui tip de plan
pânã în secolele XII-XIII, când este datat
paraclisul din Cetatea Severinului.
O verigã importantã (pentru stadiul
actual al cercetãrilor dar foarte pu[in
cunoscutã) a difuzãrii acestui ti p de
bisericã, îl reprezintã vechiul lãcaç al
Cur[ i i Domneçti din Caracal, închinat Sf.
Ierarh Nicolae (fig.4.b).
Cercetãrile asupra acestei biserici
întreprinse de cãtre D.M.I.A. (apoi
D.P.C.N.) în anii 70-80 prin dI. Mircea
Ili escu au dus la concluzia preliminarã,
cã aceastã bisericã dateazã cel mai
devreme de la sfârçitul veacului al XV-lea
çi cel mai târziu la începutul veacului al
XVI-lea
13
. Ul t er i or , acelaçi cercetãtor, în
teza sa doctorat asupra Pridvorului
bisericilor, sus[inuta çi publicatã în
Suedia, în prima jumãtate a anului 2001
13
,
sus[ine cã biserica dateazã din secolul al
XI V- l e a f ãr ã Însã a preciza intervalul de
timp. Luãm ca atare aceast ã afirma[ie,
mai ales cã între aceastã bisericã çi
biserica mausoleu din Boiana (refãcuta în
veacul al XII-lea) existã asemãnãri
frapante: ambele au paramentul realizat
din asize de cãrãmidã alternând cu asize
de piatrã fasonatã (parte din acestea fiind
spolii romane), ambele au douã încãperi de
cult (naos çi altar) cu deosebirea cã la
Boiana mai existã çi un mausoleu sub
biserica propriu-zisã), ambele au pridvor
scurt, delimitat de coloane scunde din
zidãrie, nu mai pãstreazã turlele de Ia
origine (dacã le-au avut) çi au o siluetã
apropiatã.
11
Doina Benea. Dacia Sud-Vestic în secolele III, IV, vol. II, Editura de Vest, 1999, p. 111 – 155, 218
çi plançele 20, 21, 23, 25, 28.
12
Proiect de restaurare Biserica Domneascã din Caracal /faza PE, Studiul istoric; arh. Mircea
Iliescu. Arhiva D.M.I, Fond D.P.C.N. Dos. 2809/1973/ file nenumerotate.
13
Mircea Iliescu, Exonartex-form och funktion i ortodox kyrkobyggnadskonst, Eidos nr.2- Skrifter ut
givna av Konstvetenskapliga institutionen vid Stockholms Univeritet, 2001.
Caracteristicile înçirate mai sus sunt
prezente çi la biserica „Sf. Voievozi” din
Hotãrani, mai pu[in aceea a turlelor, care
este mult mai limpede decât în cazul
celorlalte douã biserici.
Etape de construc7ie
Probabil la refacerea radicalã din
1707-1708 i se adaugã turnule[ul de
acces la turnul clopotni[ã pe latura sudicã
çi ca urmare este spart zidul sudic al
pronaosului; tot atunci este ridicat (sau
refãcut ?) turnul clopotni[ã.
Datoritã acestor transformãri,
biserica poate fi încadratã în categoria
celor de plan drept cu pridvor, turn
clopotni[ã pe pronaos çi turnule[ de acces
pe latura sudicã.
Astfel, se înrudea direct cu biserici
precum cele din:
- “Sf. Treime” a Mãnãstirii Strehaia,
jud. Mehedin[i, (1645, rectitoritã de Matei
Basarab pe locul Cur[ii Craioveçtilor-
Basarabi) (fig.4.c.);
- „Sf. M. Mc. Dumitru” - „Slobozia”,
Bucureçti (1664-1665, ctitor Radu Leon
Voievod çi Luchia Doamna) dar în prezent
de plan triconc;
-„Sf. Nicolae” - "Selari", Bucureçti
(1700, rectitoritã de cãtre Serban (II)
Cantacuzi no fost mare paharni c,
împreunã cu Iorgu Starostele çi cu marele
negu[ãtor Apostol Lazãr);
- „Sf. Nicolae” - "Dintr-o Zi”,
Bucureçti (1701, ctitoria Maricãi Doamna
Brâncoveanca, varã de cumnat cu Matei
Fãl coianu);
- „Adormirea Maicii Domnului” -
"Rãzvan", Bucur eçt i ( 1705- 1706,
rectitoritã de marele agã Ianache
Vãcãrescu, so[ia sa Stanca, fiii lor çi
jupâneasa Vlãdaia din Cojeçti cu familia ei);
- „Sf. Nicolae” çi „Sfin[ii Apostoli
Petru çi Pavel” din satul Reçca (com.
Dobrosloveni) (fig. 4.d.), la cca. 3 km. vest
de Hotãrani), ctitoritã la 1781 de cãtre
Ilinca Dobrosloveanca, o strãnepoatã a lui
Mitrea Vornicul di n Hotãrani çi a lui Matei,
marele cãpitan din Fãlcoiu (Fãlcoianu),
etc.
Men[ionãm cã toate aceste biserici
au fost paraclise ale unor cur[i boiereçti
(la "Selari" rãmâne încã de precizat
amplasarea exactã a Cur[ii lui Serban II
Cantacuzino).
Toate cele çase biserici sunt, unele
identice - precum la Strehaia, unde
turnule[ul scãrii e açezat pe latura sudicã -
altele asemãnãtoare ca plan cu biserica
din Hotãrani, mai pu[in dispunerea
turnule[ului scãrii, care la "Slobozia",
"Dintr-o Zi”, "Rãzvan" çi Reçca este
açezat pe latura nordicã; însã toate (mai
pu[in "Selarii") au în fiin[ã turnul clopotni[ã:
la Reçca din zidãrie (refãcut în 1924, dupã
ce fusese doborâtã de o furtunã)
14
- Ia fel la
"Slobozia" (turn restaurat de cãtre D.M.I, în
1969, dupã un proiect al arh. P. Em.
Miclescu)
15
iar la "Dintr-o Zi" turla este din
lemn, îmbrãcat cu tablã galvanizatã
(datoratã restaurãrii întreprinsã de cãtre
C.M.I. în 1915, prin arh. Gheorghe Lupu).
Turnule[ele scãrilor acestor biserici însã nu
au fost afectate decât în mãsurã micã de
interven[iile ulterioare construirii lor.
Noi credem cã acestea ar fi cele mai
potrivite repere pentru restaurarea turnului-
clopotni[ã çi a turnule[ului aferent al scãrii
bisericii din Hotãrani, desigur dacã noi
informa[ii, documentare çi de teren nu vor
apare între timp.
Degrad*rile
Starea actualã a zidãriei bisericii (fig.
5. a. b.) este caracterizatã de:
- fisuri longitudinale pe intradosul
tuturor bol[ilor;
- fisuri transversale pe bol[i;
- fisuri foarte puternice apar între
pridvor çi pronaos, poate datoritã construirii
ulterioare a celui dintâi sau, poate, datoritã
funda[iilor executate defectuos;
- zidul dintre naos çi altar este
complet desprins de zidurile laterale, lungi,
ale bisericii;
- din cele douã registre de centuri
din lemn „în prezent n-au rãmas decât în
mod par[ial golurile [...]”
16
, buiandrugii din
14
Bis. “Sf. Nicolae” çi „Sf. Ap. Petru çi Pavel” – Reçca, Arhiva D.M.L, Fond D.M.I., Dos. 7593/1965/, pag.
nenumerotate).
15
Atlas Ghid…/ Biserici Ortodoxe, vol. 2, Bucureçti, p 183.
16
Proiect C.P.P.CN. nr. 04 104 / Faza I - Cercetare / Expertizã tehnicã , 1999 de ing. Lauren[iu Tudor
Spoialã, p. 2-3;
F
i
g
.
3
.
a
.
R
e
l
e
v
e
u
d
e
a
r
h
i
t
e
c
t
u
r

.
P
r
o
i
e
c
t
C
.
P
.
P
.
C
.
N
.
0
1
0
4
/
2
0
0
0
.
B
i
s
e
r
i
c
a

S
f
.
V
o
i
e
v
o
z
i

a
f
o
s
t
e
i
m

n

s
t
i
r
i
H
o
t

r
a
n
i
.
C
o
n
s
o
l
i
d
a
r
e
R
e
s
t
a
u
r
a
r
e
.
a
.
S
e
c

i
u
n
e
l
o
n
g
i
t
u
d
i
n
a
l

F
i
g
.
3
.
b
.
R
e
l
e
v
e
u
d
e
a
r
h
i
t
e
c
t
u
r

.
P
r
o
i
e
c
t
C
.
P
.
P
.
C
.
N
.
0
1
0
4
/
2
0
0
0
.
B
i
s
e
r
i
c
a

S
f
.
V
o
i
e
v
o
z
i

a
f
o
s
t
e
i
m

n

s
t
i
r
i
H
o
t

r
a
n
i
.
C
o
n
s
o
l
i
d
a
r
e
R
e
s
t
a
u
r
a
r
e
.
b
.
P
l
a
n
(
c
u
s
c
h
i

a
a
m
p
r
e
n
t
e
i
t
u
r
n
u
l
e

u
l
u
i
d
e
p
e
f
a

a
d
a
s
u
d
)
.
zidãrie de deasupra ferestrelor bisericii
prezintã mai multe fisuri, care se continuã,
par[ial, de-a lungul unora dintre
ancadramentele lor de piatrã;
- tencuiala exterioarã (din mortar de
var) este cãzutã aproape în întregime, pe
o înãl[ime de cca. 1-1.50 m;
- de-a lungul laturii nordice, mai
ales în zona soclului, au apãrut colonii de
licheni çi mucegai combinate cu sãruri
cristalizate - datorate, în parte, completãrii
nepotrivite a rosturilor cãrãmizilor, cu
mortar din ciment çi a contactului acestuia
cu apa în exces provenitã din capilaritate
(biserica foarte probabi l nu are
hidroizola[ie);
- de-a lungul fa[adelor bisericii sunt
por[iuni mari cu lacune ale stratului
suport, ale stratului de culoare, precum çi
cu cãrãmizii erodate
17

Pictura prezintã:
- fisuri ale stratului suport çi ale
stratului de culoare (fisuri de contrac[ie);
- desprinderi ale stratului suport
(unele accentuate la partea superioarã a
bol[ilor), datorate în primul rând infiltra[iilor
çi miçcãrilor seismice repetate;
- lacune ale stratului suport çi ale
stratului de culoare;
- f enomene de f ri abi l i zar e
(decoeziune) a stratului suport çi culoare,
vizibile în zonele excesiv umede (bol[i,
zona inferioarã) - uneori înso[ite de
desprinderi ale stratului suport;
- fenomene de exfoliere çi
pulverulen[ã ale stratului de culoare, mai
ales la bolta pronaosului;
- eflorescente saline la bol[i çi în
zona superioarã afectatã de umiditatea de
capilaritate, care produc exfolieri active;
- depuneri de fum çi praf; repictãri "a
secco" çi ulei;
- depuneri de cearã çi ulei de
candelã;
- atac biologic;
- suprapuneri
18

Originea st*rii actuale a bisericii
Foarte probabil în urma marelui
cutremur din 1802 turla de pe pronaos este
înlãturatã, cãrãmida recuperatã fiind folositã
pentru zidirea întinsei corniçe a bisericii,
înaltã de cca. 1.00 m. Din turlã se pãstreazã
butucul sãu, fãrã alte alterãri decât acelea
men[ionate.
Atunci (sau ulterior) este înlãturat çi
Fig. 4.b. Biserica “Sf. Nicolae” - Domneasc din
Caracal.
Fig. 4.a. Chivotul bisericii din tabloul votiv de la
1708
17
Ibidem, Piese scrise arhitectur, p. 2-3, çi observa[ii proprii.
18
Ibidem, Raport de examinare preliminar asupra picturii murale / 1999, p.1-2; pictor
restaurator Elena Murariu.
Fig. 4.c. Biserica “Sf. Treime” din Strehaia, jud.
Mehedini; dup Ghika Budeti.
turnule[ul scãrii, fostul gol de acces dinspre
pronaos cãtre acesta fiind umplut cu zidãrie
çi repictat.
Termenul reper al acestor lucrãri este
anul 1812, când este atestatã zidirea
extensiei Proscomidiei, din cãrãmidã
specificã anilor 1800.
Atunci biserica capãtã aspectul
pãstrat aproape neschimbat pânã în zilele
noastre (cu excep[ia degradãri lor
men[ionate mai sus).
În urma studiului a reieçit cã cele
mai apropiate variante de biserici fa[ã de
cea de la Hotãrani sunt bisericile „Sf.
Nicolae” din Reçca, com. Dobrosloveni,
„Sf. Nicolae” - „Dintr-o Zi” çi „Sf. M. Mc.
Dimitrie” - „Slobozia”, ultimele douã din
Bucureçti. Un alt argument pentru
restabilirea volumetriei turlei îl constituie
silueta bisericii din tabloul votiv (fig. 4.a.).
Precizãm cã aceastã imagine este
mãrturie din epoca refacerii bisericii de
cãtre Matei Fãlcoianu, sub care, se pare
cã se afla o alta, anterioarã, poate din
timpul lui Mitrea Vornicul.
De asemenea subliniem cã turla din
tabloul votiv este un reper foarte important
dar nu definitiv, pentru solu[ia de
restaurare.
Cu alte cuvinte, urmând atât cutuma
în restaurare specificã çcolii româneçti de
restaurare dar çi recomandarea cartelor
interna[ionale (cu deosebire cele de la
Atena çi Vene[ia), mai ales cele privind
reversibilitatea restaurãrilor, bisericii „Sf.
Voievozi” din Hotãrani i se propune
reconstituirea turlei de pe pronaos çi a
turnule[ului scãrii aferente, urmând modelul
acelora de la bisericile amintite; pentru
rezolvarea arhitecturalã a turnule[ului scãrii
se poate apela la una dintre variantele
men[ionate, ori ca pastiçã ori printr-o tratare
neutrã, dar în ambele cazuri, [inând cont de
caracterul sacru al bisericii „Sf. Voievozi”,
consacratã çi folositã ca lãcaç creçtin-
ortodox; precizãm cã în etapa actualã a
proiectului, datoritã neexecutãrii cercetãrii
arheologice (cu excep[ia unei periegheze),
nu cunoaçtem dimensiunile exacte ale
funda[iei turnule[ului, ca çi alte date ce pot
apãrea în urma cercetãrii respective iar ca
urmare propunerile noastre sunt doar
variante de lucru.
În ceea ce priveçte turla, aceasta va
fi inspiratã dupã turlele men[ionate mai
sus, dar o analizã suplimentarã se va face
pe parcursul fazei D.D.E. În tot cazul turla
va fi executatã din materiale uçoare, de
preferat lemnul, aça cum recomandã çi
expertiza tehnicã, deja men[ionatã.
Considerente structurale asupra
variantelor de restaurare
I. Varianta minimalã:
Pãstrarea bisericii sub forma în care
o vedem (fãrã turlã sau tum-clopotni[ã),
dar cu realizarea unei consolidãri
conforme cu Normativul P100/96.
Amplasamentul bisericii este încadrat în
zona D, clasa II de importan[ã. În urma
calculelor a reieçit
19
cã ar fi necesarã o
çaibã rigidã la partea superioarã a
zidurilor, ceea ce la ora actualã lipseçte.
Biserica dispune totuçi de suficiente rezerve
în aceastã variantã deçi valorile R calculate
sunt foarte apropiate de cele cerute de
norme. Masele sunt relativ uniform
rãspândite çi nu se creeazã momente
importante de torsiune. Calculul efectuat
dupã metodol ogi a Inst i tutul ui de
Arhitecturã, aratã cã ar fi suficientã
adãugarea a 4 sâmburi de beton armat de
25x50 cm, pe care ne propunem sã-i
realizãm în a II-a etapã. Ca atare se vor
executa urmãtoarele lucrãri:
La ziduri (fig. 6 a.):
- Injectarea çi [eserea tuturor fisurilor,
cele din zonele pictate neapãrat sub
supravegherea unui pictor-restaurator;
- Turnarea de b.a. în canalele fostelor
centuri de lemn;
- Ranforsarea coloanelor de zidãrie
ale pridvorului cu sâmburi din b.a., în
urma înlãturãrii umpluturii de zidãrie dintre
acestea;
- |eserea, întãritã cu ancore metalice
a rostului care s-a creat împrejurul zidãriei
catapetezmei;
- Se propune, într-o a doua etapã,
introducerea a 4 sâmburi de b.a. çi
numai dupã ce se va urmãri comportarea
zidãriei fãrã aportul acestora (dat fiind cã çi
execu[ia este dificilã).
La bol[i (fig. 6 a.):
- Injectarea fisurilor çi crãpãturilor
numai cu asisten[a unui pictor restaurator.
O aten[ie sporitã trebuie acordatã
crãpãturii longitudinale a bol[ii de peste
naos, care indicã deficien[e de execu[ie
congenitale. În acest rost, pe lângã
injectarea de rigoare trebuie bãtute pene
metalice çi suprabetonatã zona;
- Executarea unor centuri generale la
partea superioarã a zidurilor, la corniçã.
Acestea se vor întoarce pe perete pânã la
naçterea bol[ilor, extinzându-se cca. 50 cm.
çi peste bol[i;
- Executarea unor suprabetonãri
par[iale a tuturor bol[ilor, legarea prin
beton armat a celor de peste naos çi
Fig. 4.d. Biserica “Sf. Nicolae”, “Sf. Apostoli
Petru i Pavel” din Reca, jud. Olt.
Fig. 4.e. Biserica “Sf. Nicolae” din Flcoiu, jud.
Olt. Foto Fototeca INMI, 1987
Fig. 5.a,b. Releveu avarii. Proiect C.P.P.C.N. 0 104/2000. Biserica „Sf. Voievozi” a fostei mnstiri
Hotrani. Consolidare Restaurare. a. Faada est. b. Faada vest.
pronaos, dispuse pe direc[ii diferite çi în
prezent prost legate între ele;
- Pentru o mai bunã legare a
pridvorului de pronaos se propune un al
doilea registru de b.a. la nivelul corniçei sub
forma unei pasarele de cca. 1 m pe zona
centralã.
II. Variantele medie çi maximalã (fig.
7.a,b.)
Expertiza tehnicã (deja citatã),
precizeazã cã datoritã pozi[iei excentrice a
turlei fa[ã de nava bisericii pot apãrea çi
momente de torsiune, care pot fi
contracarate prin introducerea a 6 lame
de beton armat de 20x80 cm., care se vor
dispune la intersec[iile celor 3 ziduri
transversale cu cele longitudinale iar
butucul turlei va fi consolidat prin
introducerea unor sâmburi de 20x20 cm.
din beton armat în zona de trecere dintre
sec[iunea pãtratã çi cea octogonalã
înscrisã în aceasta. La baza ei se vor
prevedea centuri puternice de legare de
zidurile bisericii, precum çi 2 juguri de
descãrcare directã, care sã scuteascã
bolta de sarcina unei jumãtã[i din
greutatea turlei, pe care o suportã în
prezent (mai precis butucul acesteia). La
partea superioarã a butucului se va
prevedea o centurã puternicã de legare, din
care va pleca turla de lemn, permi[ând o
bunã ancorare a acesteia.
Turla de lemn se va realiza din 8
pere[i plani de lemn, care pot fi
prefabrica[i (pe fiecare laturã a
octogonului de bazã câte unul). Pere[ii vor
fi lega[i între ei cu platbande metalice.
Panourile se vor placa la exterior cu
scânduri de lemn la 45°, prinse în cuie. La
interior scândurile vor fi verticale. La partea
lor superioarã se leagã prin bare
transversale çi o çarpantã alcãtuitã pe
principiul elementelor triunghiulare, deci
rigide. Din punctul de vedere al structurii
nu sunt diferen[e între variantele maximalã
çi medie.
19
Proiect C.P.P.CN. nr. 04 104 / Faza I - Cercetare / Expertiz tehnic , 1999 de ing. Lauren[iu Tudor
Spoialã, p. 5-6.
Fig. 6.a. Propunere restaurare structural. Proiect C.P.P.C.N. 0 104/2000. Biserica „Sf.
Voievozi” a fostei mnstiri Hotrani. Consolidare Restaurare. Seciune longitudinal.
Fig. 6.b. Propunere restaurare structural. Proiect C.P.P.C.N. 0 104/2000. Biserica „Sf.
Voievozi” a fostei mnstiri Hotrani. Consolidare Restaurare. Plan boli.
F
i
g
.
7
.
a
,
b
.
P
r
o
p
u
n
e
r
e
r
e
s
t
a
u
r
a
r
e
.
V
a
r
i
a
n
t

m
a
x
i
m
a
l

.
P
r
o
i
e
c
t
C
.
P
.
P
.
C
.
N
.
0
1
0
4
/
2
0
0
0
.
B
i
s
e
r
i
c
a

S
f
.
V
o
i
e
v
o
z
i

a
f
o
s
t
e
i
m

n

s
t
i
r
i
H
o
t

r
a
n
i
.
C
o
n
s
o
l
i
d
a
r
e
R
e
s
t
a
u
r
a
r
e
.
a
.
F
a

a
d
a
v
e
s
t
.
b
.
F
a

a
d
a
s
u
d
.
Biserica de lemn cu hramul „Buna
Vestire”, reaçezatã pe Valea Cormãii
1
în
anul 2003 pentru a sluji ca bisericã pentru
açezãmântul monahal rânduit în acest loc
(fig. 1), face parte din çirul de „biserici
umblãtoare” care, dupã trei strãmutãri
succesive revine la rostul çi locul de[inut
dintru început. Documentele de arhivã çi o
inscrip[ie aflatã deasupra uçilor împãrãteçti
consemneazã târnosirea ei ca mãnãstire,
pe Valea Mãrului, între 1749 – 1751. „Acest
lucru – spune inscrip[ia – l-am isprãvit cu
popa Constantin cu ctitorul popa Iacob çi
popa Grigore în anul naçterii lui Hristos
1751”. Din ancheta magistratului Bistri[ei din
anul 1752 aflãm cã mãnãstirea au ridicat-o
popa Constantin zis „Tînãu” împreunã cu un
fost episcop de Rãdãu[i, Vlãdica Misail, ce
este ctitorul bisericii. Actuala construc[ie
înlocuia un mai vechi locaç de cult pe care
tradi[ia îl aminteçte încã la începutul
veacului al XVII-lea.
Prin planimetrie çi elementele
decorative monumentul se înscrie în seria
de biserici de lemn de la mijlocul secolului al
XVIII-lea care cuprind un altar decroçat, cu
trei laturi îmbinate în unghi drept, un naos
cu boltã semicilindricã çi un turn cu o galerie
deschisã çi coif octogonal. Acoperiçul în
patru ape, unitar, se sprijinã pe doi stâlpi la
col[urile altarului. Ulterior, cu ocazia
penultimei strãmutãri, biserica a primit un
pridvor închis pe latura vesticã.
Scãpatã din campania distrugãtoare
ordonatã de cãtre generalul Bucow cãreia i-
au cãzut pradã cele mai multe din
Odiseea unei biserici de lemn

erban Popescu Dolj
Fig. 1. Biserica de lemn “Buna Vestire” dup restaurare i montarea pe amplasamentul presupus al
vechiului schit de pe Valea Cormii, jud. Bistria Nsud (2003). Foto Werban Popescu-Dolj
1
Biserica de lemn a mãnãstirii “Buna Vestire” din satul Cormaia (apar[inãtor oraçului Sângeorz-Bãi),
jud. Bistri[a Nãsãud
inscrip[ie: „Aceastã icoanã Domnul Hristos
împreunã cu icoana Maicii Preciste le-au
fãcut popa Ion dempreunã cu femeia lui
Anu[a, ca sã le fie lor çi feciorilor lor
pomenire în veci. Si acest popã Ion iaste
fecioru popii lui Matei din Lãpuçu. Tudor
Zugravu.” Celelalte douã icoane înfã[içeazã
pe Maica Domnului cu Pruncul çi Pocrovul
Maicii Domnului, care deçi nu sunt semnate,
apar[in stilistic aceluiaçi pictor.
Epitaful reprezentând Punerea în
mormânt poartã inscrip[ia „Zugrav Toader
Cherleanu. Zugrãvit în Sângiorz. Anul 1783,
mese[a în 24 martie”; acest pictor, originar
din Tiha Bârgãului a activat în |ara
Nãsãudului între 1778 çi 1804.
Alte douã icoane, Învierea çi Sfântul
Nicolae poartã data 1784, fiind opera unui
pictor necunoscut.
Cercetarea - efectuatã odatã cu
releveul bisericii în vederea reamplasãrii - a
eviden[iat planimetria çi structura ini[ialã.
Perechea puternicelor grinzi cu console,
sprijinite pe peretele vestic çi pe douã alte
grinzi transversale, având rolul de a sus[ine
turnul çi prelungirea acoperiçului (cu circa
un metru pe latura de vest), demonstreazã
cã ini[ial, biserica a avut doar altar çi naos
cu o unicã intrare pe latura de sud. De
asemenea, prelungirea spa[iului spre vest
se vede cu uçurin[ã la nivelul tavanului, în
pridvor, datoritã neîndemânãrii cu care a
fost fãcutã. Odatã cu aceste transformãri se
taie în mijlocul peretelui vestic un acces
larg, sco[ându-se din uz intrarea de pe
latura sudicã.
Sarpanta transformatã çi cârpitã nu a
mai permis sesizarea formei originale a
acoperiçului.
În consecin[ã conceptul de restaurare
(fig. 3a,b) a prevãzut ini[ial pãstrarea
planimetriei çi volumetriei, schimbând doar
tipul de închidere a pridvorului çi
termoizolarea parapetului, remontarea pe o
funda[ie adecvatã çi recondi[ionarea sau
înlocuirea pieselor deteriorate.
În urma discu[iilor avute cu
utilizatoarele lãcaçului (açezãmântul este
astãzi un schit de maici), s-a renun[at la
închiderea pridvorului iar golul din peretele
vestic al naosului a primit o uçã nouã.
Studiul istoric a fost întocmit de dr.
arheolog Cornel Gaiu.
Execu[ia, în regie proprie, a fost
Fig. 2. Amplasamentul primit în 1994, în
Sângiorz-Bi, dup translatarea în vederea
construirii noii biserici parohiale. Foto Werban
Popescu-Dolj
mãnãstirile ortodoxe din Transilvania, în
anul 1761, mãnãstirea de pe Valea Cormãii
rãmâne fãrã cãlugãri. Sângeorzenii, la
îndemnul cãlugãrului Macarie, aduc biserica
în localitate çi o monteazã în Grãdina lui
Malin, o colinã din vecinãtatea satului. În
1820 biserica este trasã pe tãlpi çi mutatã
pe malul stâng al Someçului slujind ca
bisericã parohialã pânã la ridicarea actualei
biserici, în anul 1999. În anul 1994 biserica
fusese translatã cu câ[iva metri, într-un col[
al incintei, spre a face loc noului edificiu,
(fig. 2) iar în anul 2003 a fost demontatã çi
repusã pe amplasamentul ini[ial.
Biserica pãstreazã cu sfin[enie
valoroase opere de artã între care
remarcãm mai multe icoane ale pictorului
Tudor Zugravul, personalitate artisticã cu
remarcabile calitã[i, format probabil în una
din mãnãstirile nãsãudene, în prima
jumãtate a secolului al XVIII-lea. Icoana
împãrãteascã Deisis având pe margini
apostolii are în partea de jos urmãtoarea
coordonatã de S.A. Creativ Grup din
Bistri[a, prin persoana domnului Viorel
Someçan, încheind cu bine istoria
zbuciumatã a acestui modest dar valoros
lãcaç de cult.
Fig. 3 a, b. Propunere de restaurare. a faada sud, b. seciune longitudinal.
“Moçna … Biserica evanghelicã, una
din cele mai frumoase biserici gotice tîrzii,
construitã … de cãtre meçterul Andreas din
Sibiu … .”
Vasile Drãgu[
2
Dincolo de scopul prim al prezervãrii -
asigurarea condi[iilor necesare pentru
men[inerea optimã a valorilor identificate
pentru a fi predate genera[iilor viitoare -
demersul numit „conservare“ îçi propune -
sau ar trebui sã îçi propunã - interven[ii
menite sã eviden[ieze çi/sau sã explice
elementele care au generat procesul însuçi
de protec[ie. Din acest punct de vedere, un
aspect interesant îl reprezintã cazurile în
care anumite valori evidente, încorporate
într-un obiect sau într-un ansamblu de
arhitecturã sînt rezultatele dificil de
ierarhizat ale unei evolu[ii istorice mai pu[in
clarã.
Uni t at ea pot en[ i al ã a unei
componente de patrimoniu cultural nu este
Biserica fortificat* din Mo<na / Meschen
Certitudini <i ipoteze
1
Hanna Derer
1
Sub titlul “Studiul de arhitecturã çi investiga[ia arheologicã în cercetarea pentru conservare. Studiu de
caz – biserica din Moçna / Meschen” textul de fa[ã a constituit comunicarea sus[inutã de autoare la
simpozionul “Arhitecturã. Restaurare. Arheologie” din anul 2001, la Institutul de Arheologie “Vasile
Pârvan” din Bucureçti.
2
Vasile Drãgu[, Dicionar enciclopedic de art medieval româneasc, Bucureçti, 1976, pag. 210.
Fig. 1. Ansamblul bisericii fortificate din Mona/Meschen, jud. Sibiu; reconstituire propus de arh. Radu
Nicolae
întotdeauna lizibilã direct în substan[a
originarã çi/sau originalã depusã în straturile
caracterizate prin autenticitate ale timpului
istoric. În astfel de situa[ii, în[elegerea çi, în
consecin[ã, punerea în valoare a resursei
culturale intrinseci
3
proprii obiectului sau
ansamblului în cauzã este posibilã numai
prin aplicarea mai multor instrumente de
lecturã. Dintre acestea se detaçeazã cuplul
format din studiul de arhitecturã çi
investiga[ia arheologicã, cuplu în care
deseori este posibilã sus[inerea reciprocã a
ipotezelor construite prin mijloace
independente.
Un astfel de caz este constituit de
studiile relativ recente
4
la care a fost supus,
în vederea conservãrii, ansamblul bisericii
fortificate din Moçna /Meschen (fig. 1
5
),
situat în jude[ul Sibiu. Dintre diferitele
probleme referitoare la punerea în valoare
çi, implicit, explicarea anumitor elemente
prezente la acest monument istoric, una
dintre cele mai incitante este reprezentatã
de înclina[ia pilaçtrilor care separã cele trei
nave ale bisericii - halã (fig. 2). “Acestea
[navele], în interiorul bisericii, sînt despãr[ite
între ele prin cîte trei coloane, torse unele,
altele canelate, çi nu toate exact
perpendiculare.” – remarca în anul 1956
George Oprescu
6
.
În literatura de specialitate actualã
este acceptatã ipoteza avansatã de dr.
Hermann Fabini, conform cãreia explica[ia
stãrii de fapt men[ionatã rezidã în modul în
care a fost etapizatã execu[ia acoperirilor
curbe. În prima fazã ar fi fost realizate bol[ile
navelor laterale generatoare de împingeri
orizontale care ar fi putut cauza rãsturnarea
unor pilaçtrii verticali. În consecin[ã, aceçtia
au fost construi[i cu înclina[ia vizibilã çi în
prezent
7
. Aceastã ipotezã, caracterizatã
printr-o coeren[ã intrinsecã, nu ia însã în
considerare reac[ia structurii de rezisten[ã la
împingerile orizontale generate de boltirea
navei principale, cu o deschidere superioarã
celor din colaterale, împingeri care
ac[ioneazã în sensul în care este orientatã
çi înclina[ia pilaçtrilor.
În aceste condi[ii çi din dorin[a de a
Fig. 2. Seciune transversal prin biserica-hal
din Mona/Meschen, jud. Sibiu; imagine
prelucrat, în baza releveului, de arh. Radu
Nicolae
3
Despre conceptele „unitate poten[ialã“, „substan[a originarã/originalã“, „autenticitate“, „timp istoric“ çi
„resursa culturalã intrinsecã“ în Hanna Derer, Evaluarea patrimoniului arhitectural - studiu de caz:
Bucureti, în “Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”, nr. 1-2, 1995, Bucureçti, f.a..
4
Studiile de arhitecturã dedicate bisericii fortificate din Moçna / Meschen, jude[ul Sibiu, au fost
efectuate în anii 1998 - 2000, sub conducerea dr. arh. Hanna Derer (Biserica evanghelic fortificat
din Mona, judeul Sibiu. Proiect de conservare, restaurare, protejare i punere în valoare. Studiu
preliminar de arhitectur, f.l., 1998-2001). Investiga[iile arheologice au fost efectuate de cãtre dr.
arhg. Daniela Marcu - Biserica evanghelic Mona, judeul Sibiu. Cercetri arheologice, 1999 f.l.-
cãreia îi mul[umim pentru acceptul publicãrii extraselor (prelucrate) din documenta[ie.
5
Reconstituire a bisericii fortificate din Moçna / Meschen realizatã de arh. Radu Nicolae pentru
lucrarea de absolvire a master-ului în domeniul conservãrii patrimoniului “Restoration of the ensemble
of the fortified church in Moçna / Meschen, Romania” la Raymond Lemaire Centre for Conservation,
Katholieke Universiteit Leuven, Bucureçti / Leuven, 2000.
6
George Oprescu, Bisericile ceti ale sailor din Ardeal, Bucureçti, 1956, pag. 34.
7
Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, vol. 1,
Sibiu, 1999, pag. 476 - 477. Ipoteza în cauzã este prezentatã çi în alte lucrãri, ca de exemplu Alida
Fabini, Hermann Fabini, Kirchenburgen in Siebenbürgen, Leipzig, 1985, prima din cele citate
reprezentînd însã sursa cea mai recentã.
F
i
g
.
3
.
P
l
a
n
u
l
b
i
s
e
r
i
c
i
i
-
h
a
l

d
i
n
M
o

n
a
/
M
e
s
c
h
e
n
,
j
u
d
.
S
i
b
i
u
;
i
m
a
g
i
n
e
p
r
e
l
u
c
r
a
t

,
î
n
b
a
z
a
r
e
l
e
v
e
u
l
u
i
,
d
e
a
r
h
.
R
a
d
u
N
i
c
o
l
a
e
Fig. 4. Sondajele arheologice efectuate în prima etap de cercetare; imagine prelucrat, în baza
planei elaborate de arhg. Daniela Marcu, de arh. Radu Nicolae
Fig. 5. Planul sondajului arheologic destinat pilastrului din dreptul accesului de sud; imagine
prelucrat, în baza planei elaborate de arhg. Daniela Marcu, de arh. Radu Nicolae
Fig. 6. Vederile celor trei pardoseli identificate in situ prin sondajul arheologic la pilastrul din dreptul
accesului de sud; imagine prelucrat, în baza planei elaborate de arhg. Daniela Marcu, de arh.
Radu Nicolae
Fig. 7. Profilele sondajului arheologic destinat pilastrului din dreptul accesului de sud i cota
nivelului de clcare contemporan peretelui de sud al bisericii actuale. Imagine prelucrat, în baza
planei elaborate de arhg. Daniela Marcu, de arh. Radu Nicolae
pregãti pentru o prezentare viitoare a
monumentului o explica[ie mai completã, în
urma studiului preliminar de arhitecturã a
fost elaboratã o altã ipotezã. Aceasta se
bazeazã pe faptul cã pilaçtrii ce separã
nava centralã de cele douã laterale nu sînt
dispuçi în lungul unor axe rectilinii (fig. 3). În
consecin[ã, se poate presupune cã pozi[ia
în plan a elementelor portante verticale
punctuale este rezultatul unei erori de
trasare
8
.
Documentele de arhivã prezentate în
literatura de specialitate aratã cã biserica -
halã actualã este opera lui Andreas
Lapicida care, în jurul anului 1485, a
conceput çi realizat edificiul actual, preluînd
componente ale unei biserici anterioare
9
,
probabil o bazilicã, datînd de la sfîrçitul
secolului al 14-lea
10
. De la aceasta provin,
probabil, diferite elemente vizibile în
prezent, ca portalul de vest, pãr[i ale
zidurilor perimetrale çi piese de piatrã din
perechea de pilaçtrii din est. Este deci de
presupus cã erorile de trasare care
determinã pozi[ia în plan a elementelor
portante verticale punctuale se datoreazã
nu lui Andreas Lapicida, ci edificiului de cult
construit cu un secol înainte. Acesta, la
rîndul lui a fost probabil precedat de un
altul, deoarece prima atestare documentarã
a açezãrii se situeazã în anul 1283
11
çi încã
de atunci Moçna este men[ionatã drept una
dintre cele mai importante localitã[i din zona
Mediaç. În baza principiului denumit „loc
sacru“ aceastã bisericã trebuie sã se fi aflat
pe acelaçi amplasament cu cele douã care
i-au urmat çi deci erorile de trasare
men[ionate se pot datora de fapt acestui
prim edificiu de cult. Datînd deci din secolul
al 13-lea, acesta a fost probabil tot o
bazilicã çi deci acoperirea spa[iului interior,
fragmentatã pe cele trei nave, nu a fost
afectatã de lipsa de coliniaritate a pilaçtrilor,
mai ales dacã era constituitã de un plançeu
de lemn, prevãzut cel pu[in deasupra zonei
centrale, zona cu deschidere maximã.
Ipoteza referitoare la erorile de
trasare ale funda[iei çi la suprapunerea pe
acelaçi amplasament a cel pu[in douã
edificii de cult succesive
12
a fost verificatã
prin investiga[ia arheologicã efectuatã în
paralel cu studiul preliminar de arhitecturã
(fig. 4).
Sondajul realizat pentru pilastrul situat
în dreptul accesului de sud în biserica
actualã a pus în eviden[ã existen[a unei
funda[ii punctuale (fig. 5), de formã circularã
în plan, a cãrei fa[ã superioarã se aflã la
cota - 2,60 m fa[ã de waagris-ul utilizat la
realizarea releveului de arhitecturã. Absen[a
unei funda[ii continue pentru fila de pilaçtrii
ce separã nava centralã de colateralul de
sud constituie un argument pentru existen[a
unor erori de trasare care au putut genera
pozi[iile relativ aleatorii în plan ale
elementelor portante verticale punctuale.
Investiga[ia arheologicã a pus în
eviden[ã, sub pardoseala actualã din lemn
aflatã la - 1,50 m, patru niveluri de cãlcare
materializate sub forma unor pardoseli (fig.
6) diferite sau a unor straturi de pozã
specifice: o pardosealã din cãrãmidã
aproximativ pãtratã în plan, açezatã paralel
cu axele de simetrie ale bisericii la - 2,40 m,
o alta, din cãrãmidã dreptunghiularã
dispusã neregulat la - 2,20 m, o a treia
pardosealã, din cãrãmidã dreptunghiularã
pusã în operã în sistemul numit „ace de
brad“ la - 2,00 m çi un strat de pozã din
nisip pentru o pardosealã din lemn sau din
cãrãmidã la - 1,80 m. Corelînd aceste cote
cu cele referitoare la delimitarea dintre
8
Aceastã ipotezã a rezultat în timpul unei discu[ii purtatã de autoare cu arh. Mihai Opreanu, çeful de
proiect al întregii opera[iuni dedicatã bisericii fortificate din Moçna / Meschen, discu[ie la care a asistat çi
ing. Dan Ionescu, autorul conceptului de consolidare elaborat în paralel cu studiul de arhitecturã çi
investiga[iile arheologice men[ionate anterior (nota 4).
9
Hermann Fabini, Andreas Lapicida - ein siebenbürgischer Steinmetz und Baumeister der Spätgotik, in
“Österreichische Zeitschrift für Kunst und Denkmalpflege”, XXXI, Viena, 1977.
10
Hermann Fabini – Atlas… vol. 1, Sibiu, 1999, pag. 476 - 477.
11
Gernot Nussbächer, Aus der Geschichte der Marktgemeinde Meschen, in „Aus Urkunden und
Chroniken“, vol. 2, Bucureçti, 1985, pag. 80; Erich Waldemar Lingner (ed.), Meschen. Beiträge zu
seiner Geschichte, Sibiu, 1936.
12
Investiga[ia arheologicã a pus în eviden[ã çi indicii referitoare la existen[a celui de-al treilea edificiu de
cult, dar cantitatea çi calitatea acestora este insuficientã pentru definitivarea unor concluzii.
funda[ie çi zid ob[inute din sondajul
arheologic dedicat peretelui de sud al
bisericii se constatã cã cea mai adîncã
dintre pardoselile interioare identificate se
situa, probabil, sub nivelul de cãlcare
exterior corespunzãtor realizãrii acestuia,
aflat la cota - 2,30 m. Este deci posibil ca
aceastã pardosealã sã apar[inã edificiului
de cult anterior celui actual (fig. 7).
Confirmarea – cel pu[in punctualã -
prin investiga[ii arheologice a ipotezelor
privind erorile de trasare ale funda[iilor çi a
existen[ei succesive în timp a minim douã
biserici pe acelaçi amplasament permite
dezvoltarea în continuare a ra[ionamentului
referitor la înclina[ia pilaçtrilor ce separã
cele trei nave ale bisericii actuale. Astfel,
dacã erorile de trasare nu afectau în
mãsurã mare acoperirea spa[iilor interioare
în cazul unei / unor bazilici anterioare, acest
lucru nu mai era valabil pentru biserica -
halã actualã conceputã çi realizatã de
Andreas Lapicida la sfîrçitul secolului al 15-
lea. Dacã pilaçtrii, ridica[i pe funda[iile
edificiului anterior, ar fi fost verticali, erorile
de trasare ale funda[iei ar fi fost translatate
în planul orizontal de la naçterea bol[ilor
peste cele trei nave. În consecin[ã, pentru
fiecare nervurã çi pentru fiecare pînzã de
boltã ar fi fost necesar un cintru propriu cu o
geometrie diferitã de cea a celorlalte. De
asemeni, o geometrie neregulatã a bol[ilor
ar fi generat scurgerea necontrolatã a
eforturilor, situa[ie pe care Andreas Lapicida
a dorit probabil sã o evite. Este deci posibil
ca Andreas Lapicida sã fi proiectat pilaçtri
înclina[i pentru a ob[ine la cota de naçtere a
bol[ilor o geometrie regulatã care i-ar fi
permis realizarea çi utilizarea unuia çi
aceluiaçi cintru pentru toate traveile din cele
douã tipuri de nave.
Probabil ca aceastã geometrie
regulatã putea fi ob[inutã çi dacã dintre cele
patru perechi de pilaçtri cel pu[in una ar fi
fost formatã din pilaçtri verticali. În acest caz
însã, prin compara[ie, ceilal[i ar fi fost
percepu[i înclina[i în mod poten[at çi ar fi
putut fi interpreta[i ca o greçealã de
execu[ie. Pentru a elimina acest risc, este
posibil ca Andreas Lapicida sã fi optat
pentru varianta în care to[i pilaçtrii au fost
înclina[i.
Aceastã ipotezã necesitã, desigur, çi
alte metode de verificare – verificãri de altfel
efectuate ulterior momentului în care au
trebuit încheiate cercetãrile de arhitecturã çi
de arheologie. Pe baza unui releveu exact
13

care reprezintã pozi[ia pilaçtrilor atît la
nivelul de cãlcare, cît çi în planul de naçtere
al bol[ilor a fost elaborat un model
tridimensional
14
care, prin eliminarea
deformãrilor produse în timp, ar fi putut
indica în ce mãsurã a existat geometria
regulatã presupus creatã de Andreas
Lapicida. Însã, probabil datoritã gradului
ridicat de complexitate care caracterizeazã
starea actualã de echilibru static a
bisericii
15
, rezultatele ob[inute prin aceastã
metodã nu pot fi considerate univoce.
Înclina[ia pilaçtrilor de la Moçna, înclina[ie
care constituie un aspect cu valoare de
unicat pentru patrimoniul arhitectural din
Transilvania, rãmîne astfel o necunoscutã
care va fascina alte genera[ii de cercetãtori
chiar çi atunci cînd misterul ei va fi
dezvãluit. Pentru aceasta însã genera[iile
prezente trebuie sã se achite de scopul prim
al prezervãrii.
13
Elaborat de arh. Josef Kovacs.
14
De cãtre echipa arh. Mihai Opreanu.
15
Rod al unei evolu[ii - de presupus lentã dar - continuã printr-un numãr important de stãri de echilibru
temporare.
Releveul electronic realizat de arh.
Josef Kovacs a pus în eviden[ã cu mare
precizie configura[ia de ansamblu çi de
detaliu a bisericii. S-au confirmat çi precizat
deformãrile bol[ilor çi ale pere[ilor laterali, pe
lângã cele ale stâlpilor (acestea din urmã,
demult observate çi comentate).
Bol[ile navei centrale au împins spre
exterior mai puternic decât bol[ile
colateralelor; acestea din urma sunt,
dimpotrivã, îngustate çi împinse în sus.
Cutremurul de la 1919 a determinat la
rândul sãu deformãri majore; turnul lateral
de nord s-a prãbuçit aproape în întregime,
peretele lateral de nord este deversat cu
aprox. 40 cm (fa[ã de cel de sud, cu o
deplasare de doar aprox. 15 cm).
Am coborât din nou câteva zeci de fire
cu plumb, din toate punctele accesibile, deçi
asta se fãcuse deja; eram sigur de
mãsurãtorile electronice, dar sim[eam
nevoia sã vãd cu ochii mei.
Deja era evident, în urma efectuãrii
releveului „tradi[ional”, cã pere[ii laterali, la
nivelul corniçelor, sunt curba[i în plan
orizontal cãtre exterior, precum bordurile
unei bãrci.
Fa[ada de vest çi arcul de triumf au
rezistat împingerilor dar la mijlocul lungimii
navelor, deplasãrile sunt evidente. Turnurile
laterale au fost realizate tocmai în inten[ia
de a contracara deversãrile, ca niçte
contraforturi – dar au cedat la rândul lor,
datorita terenului slab de fundare.
Bol[ile prezintã deformãri asimetrice.
Por[iuni din pânzele bol[ilor sunt par[ial
Mo<na - Biserica evanghelic* fortificat*. Probleme de
conservare <i restaurare
Mihai Opreanu
Fig. 1. Ansamblul bisericii fortificate din Mona, jud. Sibiu, vedere nord
Fig. 2.a. Plan schematic al deformrilor la nivelul corniei.
Fig. 2.b. Plan intrados boli. Releveu electronic.
Fig. 3.a. Sistem boltire; nava central Fig. 3.b. Sistem boltire; traveele vest -
colaterala sud
Fig. 3.c. Bolile navei centrale
Fig. 3.d. Bolile navei centrale; detaliu
deformri i intervenii 1919
F
i
g
.
4
.
a
.
S
e
c

i
u
n
e
s
c
h
e
m
a
t
i
c

;
d
e
f
o
r
m

r
i
p
r
o
f
i
l
e
b
o
l

i
;
r
e
l
e
v
e
u
t
r
a
d
i

i
o
n
a
l
F
i
g
.
4
.
b
.
P
r
o
f
i
l
e
b
o
l

i
î
n
t
r
a
v
e
e
l
e
I
I
I
,
I
I

i
I
.
R
e
l
e
v
e
u
e
l
e
c
t
r
o
n
i
c
F
i
g
.
5
.
a
.
S
e
c

i
u
n
e
t
r
a
n
s
v
e
r
s
a
l

î
n
d
r
e
p
t
u
l
t
u
r
n
u
r
i
l
o
r
F
i
g
.
5
.
b
.
S
e
c

i
u
n
e
t
r
a
n
s
v
e
r
s
a
l

,
t
r
a
v
e
e
a
I
I
surpate (ieçite din formã); nervurile sunt
deformate la rândul lor, unele sunt
fracturate çi lãsate în jos
Cele douã coloane dinspre cor sunt
din tamburi de piatrã (probabil recupera[i de
la bazilica anterioara, conf. prof. Paul
Ni eder mai er ) ; pr ezi nt ã cea mai
spectaculoasã deversare dar, în plus, sunt
çi deforma[i axial (curba[i), deci aproape de
flambaj. Am verificat abaterile de la linia
dreaptã cu raza de laser (împreunã cu arh.
Stefan Mãnciulescu, cu care am putut sã
mã consult pe teren în douã rânduri).
Sacrisia prezintã, la rândul ei, o
deversare importantã, ca çi bol[ile corului.
Deformãrile se datoreazã unui
complex de cauze: împingerile laterale ale
bol[ilor, curgerea lentã a materialului,
terenul slab de fundare, imprecizia trasãrii
infrastructurilor (moçtenitã de la bazilica
anterioarã – se pare cã Andreas Lapicida a
ales sã implanteze coloanele pe blocurile de
funda[ie existente deçi nu sunt aliniate,
decât sã le implanteze dezaxat); în sfârçit,
miçcãrile seismice au agravat deformãrile,
mai cu seamã în 1919.
O multitudine de etrieri metalici au fost
introduçi dupã 1919 ; ei leagã nervurile de
pânzele bol[ilor; mul[i dintre ei sunt
suspenda[i, prin intermediul unor baterii de
tiran[i çi a unor juguri din lemn, de grinzile
majore ale çarpantei. S-au introdus tiran[i
metalici la nivelul naçterii bol[ilor çi s-a
refãcut turnul de nord, cu cãrãmidã
industrialã.
De remarcat ca bol[ile sunt extrem de
uçoare, în grosime de numai o jumãtate de
cãrãmidã; nervurile profilate din ceramicã
nu sunt [esute cu pânzele de boltã; acestea
din urma sunt zidite deasupra nervurilor.
Sunt suprafe[e cu dublã curburã, umflate în
sus, aça cum sunt multe bol[i gotice târzii.
Aceastã particularitate este greu, dacã nu
imposibil de observat cu ochiul liber, din
interiorul bisericii dar este evidentã în pod,
la nivelul extradosului (în Fran[a, de
exemplu, am avut ocazia sã vãd multe
asemenea exemple in situ çi în documente).
Curbura în sus (umflarea) pânzelor de boltã
le dã o rezervã suplimentarã de stabilitate în
caz de deformare ; ele ies mai greu dintr-o
formã stabilã. Acesta este unul dintre
motivele datoritã cãrora bol[ile au rãmas pe
loc.
Supraînãl[area prin « umflare » a
reprezentat çi o rezervã de stabilitate la
construc[ia bol[ilor, dacã acestea au fost
realizate fãrã cofraje, deasupra golului, aça
cum avem motive sa presupunem.
Nervurile erau însã puse în operã pe cintre.

Nu este simplu de tras o concluzie
sigurã despre configura[ia bisericii.
Am încercat reconstituirea virtualã a
configura[iei, fãrã deformãrile evidente. Se
pare cã stâlpii erau înclina[i într-o anumitã
mãsurã de la început ; aceasta, deoarece
arhitectul a vrut sã realizeze, la nivelul
naçterii bol[ilor, o configura[ie regulatã,
pornind de la o implantare neregulatã la
nivelul solului. Nu a vrut sã încline stâlpii
diferit, ci i-a inclinat pe to[i spre exterior,
pentru a nu realiza o imagine prea
dezordonata. De ce nu i-a inclinat spre
interior, mai ales cã nava centralã este
deosebit de largã fa[ã de colaterale?
Probabil pentru a evita un efect de
perspectivã care sã facã sã parã nava mai
scundã decât este de fapt. Dacã stâlpii sunt
divergen[i în sus, nava pare mai înaltã.
Desigur, a existat çi un motiv de ordin
tehnic pentru a avea bol[ile riguros
configurate çi anume cel de a construi pe
cintre egale.
Suntem încã în domeniul ipotezelor. În
curând vom avea eçafodaje care ne vor
permite sã ne apropiem fizic de bol[i (sunt
deja realizate în primele douã travee
dinspre vest); sperãm cã vom gãsi informa[ii
care sã ne ajute sã în[elegem mai complet
acest monument de excep[ie.

Consolidarea se va realiza în principal
printr-un sistem de diafragme pe fe[ele
interi oare ale pere[i l or, deasupra
extradosului bol[ilor çi o re[ea de nervuri
zvelte din beton armat (12 x 12 cm
sec[iune) tot pe extrados, ce vor dubla
nervurile existente çi vor fi conectate cu
acestea. Structura existentã va fi ajutatã de
elementele introduse, care vor constitui
doar un suport suplimentar (autorul solu[iei
de consolidare este inginerul Dan Ionescu).
Biserica se va consolida în forma în care se
aflã; nu se poate pune problema ca masele
construite sa fie redresate. Se vor re[ese
sau rezidi probabil câteva por[iuni restrânse
din bol[i, dintre cele foarte surpate.
Pânã acum s-au realizat unele lucrãri
par[iale; ritmul çi amploarea lor au fost
determinate de trançele de finan[are
succesive (din împrumutul de la Banca
Mondialã) çi anume: 1) consolidãri provizorii
çi asanare; 2) drumul de strajã çi turnul de
sud; 3) turnul principal çi „primãria veche”.
Consolidarea bisericii a început în 2004,
cu fonduri de la Inspectoratul de Stat pentru
Construc[ii (suficient pentru jumãtate din
lucrãrile de consolidare). Existã speran[e de
cofinan[are de la World Monuments Fund din
USA, precum çi din Germania, de la
organiza[ii independente. Pentru acest scop,
vor trebui continuate demersurile necesare.

Proiectant general
Universitatea de Arhitectura si Urbanism
"Ion Mincu" Bucureçti
CCPEC: Centrul de Cercetare,
Proiectare, Expertizã
çi
Consulting

Colectiv de elaborare a proiectului de
restaurare:
prof. dr. arh. Marius SMIGELSCHI,
consultant çtiin[ific
lect. drd.arh. Mihai OPREANU, çef de
proiect complex çi arhitecturã
conf. dr. arh. Hanna DERER, studiu,
analiza de arhitecturã çi releveu
arhitec[ii : dr. Gabriel NEGOESCU, Silviu
GOGULESCU, Aurora TÂRSOAGÄ,
Antonia CÎRCIUMÄRESCU, Radu
NICOLAE, Oana MACIUCA, Monica
GHEORGHI|Ä, Codina DUSOIU,
Mihaela BOGATEANU, Ana BOTEZ,
stud. arh. Ana Maria GILCA, Laura
NÄSTASE, Ioana POMARLEANU çi al[ii.
Sef de proiect structurã:
Ing. Dan IONESCU.
Instala[ii electrice:
Ing. G. PÄUNESCU.

Muntele Athos, Sfeta Gora cum îl
numeau înaintaçii noçtri mi s-a pãrut pânã
de curând, un loc dorit dar de neatins,
asemeni unui tãrâm de basm. Pânã în acest
an a fost doar o dorin[ã ascunsã,
nemãrturisitã, de a pleca în hagealâc la
Locurile Sfinte - ca un pelerinaj la Ierusalim
(aça cum fãceau înaintaçii sau, aça cum
viseazã musulmanii sã meargã mãcar o
datã la Mecca). Dupã cum bine se çtie în
peninsulã, pe teritoriul Muntelui Athos se
accede greu, restric[ionat; permisul de
intrare – Diamonoterion- ob[inându-se mai
greu decât o plecare în Vest înainte de
1990. Au fost mai uçor de atins, cel pu[in
pentru mine, locurile sacre mai depãrtate :
sanctuarul de la Delfi, Valea Regilor, siturile
rupestre din Capadochia, Tarsus, Damasc,
catacombele Romei.
Ca niciodatã mai înainte, am plecat
aproape în necunoscut, fãrã acele informa[ii
minime pe care le pot da ghidurile Michelin
sau publica[iile de specialitate. Fa[ã de
importan[a ansamblului pentru lumea
ortodoxiei, despre arhitectura Muntelui
Athos, la noi, s-a scris extrem de pu[in. Am
în vedere publica[ii care sã dea o imagine
de ansamblu : planuri ale mãnãstirilor, ale
clãdirilor componente, etape de construc[ie
etc. Studiul publicat de Gheorghe Balç în
BCMI înaintea primului rãzboi mondial
rãmâne deocamdatã singura lucrare care
oferã elemente concrete - planuri ale
catolicoanelor çi ale unor clãdiri anexe:
cuhnii, trapeze, etc. cât çi o scurtã referire la
organizarea func[ionalã a ansamblurilor çi
Et in Athos ego. Scurt* noti7* asupra sitului <i arhitecturii Sfântului Munte

Liviu Br*tuleanu
Fig. 1. Mnstirile de pe Muntele Athos. Carte potal, 2003
CONEXIUNI INTERNAIONALE
men[ionarea clãdirilor fãcute cu contribu[ia
domnitorilor români. Balç numeçte
construc[iile mãnãstireçti, construc[iile
portuare, aduc[iunile de apã, etc. fãcute sau
doar finan[ate de voievozii moldoveni çi
munteni; la fel fac Virgil Cândea
1
çi Marcu
Beza. Nu çtim ce se mai pãstreazã, în
prezent din acele etape de construc[ie,
deoarece de atunci s-a intervenit de
nenumãrate ori. Cele afirmate mai sus, deçi
par exagerate, pot fi probate de cel ce cautã
sã identifice, spre exemplu, contribu[ia
pri nci patel or române l a spori rea
patrimoniului construit pe Athos. S-a
reconstruit çi în ce propor[ie, sau doar s-a
reparat? S-a lucrat cu meçteri din
principate, sau autohtoni? Doar cu o cotã
parte de finan[are, sau integral? Ce se mai
pãstreazã în prezent din ctitoriile lui Stefan,
Rareç, Neagoe Basarab? Care etapã putea
constitui o sursã–model de alcãtuire a
primelor biserici în perioada de cristalizare a
unui „stil” na[ional în principatele române
(am în vedere ctitoriile din |ara
Româneascã – Snagovul çi biserica
mitropolitanã din Târgoviçte). Iatã, un
aspect incitant pentru un român care
doreçte a fi mai mult decât un simplu
pelerin.
Neîndoios cã existã planuri çi
relevee, studii de artã çi de arhitecturã sau
publica[ii cel pu[in în limba greacã - multele
çantiere de restaurare probeazã existen[a
acestora. Aceste surse nu sunt accesibile
însã unor persoane fizice, nu pot fi
procurate de la un stand de cãr[i - o
explica[ie poate fi çi aceea cã Muntele
Athos nu este obiectiv turistic. În afarã de
dificultatea gãsiri i unor materi ale
documentare depãçind nivelul unor
modeste pliante sau ilustrate, însãçi
vizitarea este dificilã çi limitatã. Pentru cã la
Sfântul Munte nu debarci ca turist ci ca
pelerin; odatã acceptat ca oaspete, eçti
îndemnat a te încadra în ciclul diurn al
comunitã[ii (este utilizat calendarul iulian -
pe stil vechi, ziua este divizatã în ore
bizantine çi se sfârçeçte la apusul soarelui
etc).
Teritoriul comunitã[ii athonite aflat azi
sub jurisdic[ia Greciei, ocupat de o
comunitate plurietnicã
2
, un loc liniçtit de
rugãciune çi reculegere este un peisaj
natural i cultural parte a Patrimoniului
mondial. Astfel era pe timpul imperiului
Bizantin, la fel a rãmas çi pe timpul
sultanilor care au ocrotit încã de la început
açezãmintele monahale de la Athos -
pmântul unde numele Domnului este
glorificat ziua i noaptea – aspect, de altfel,
mai pu[in cunoscut. Mahomed al II-lea a
protejat açezãmintele de pe Muntele Athos
imediat dupã cãderea Constantinopolului iar
Selim I-a finan[at chiar refacerea unor
mãnãstiri ruinate, în primul rând
Xeropotamou, care arsese la 1507; probabil
cã toleran[a otomanilor se datora çi femeilor
creçtine aflate în haremul sultanului, precum
a fost gali[iana Roxelana, influenta so[ie a
Fig. 2. Mnstirea Docheariou. Foto Liviu
Brtuleanu, 2003
1
Virgil Cândea, Constantin Simionescu, Mont Athos , în „ Presences Roumaines”, Bucureçti, 1979
2
Republicã monasticã; 20 mãnãstiri din care: 17 greceçti, 1 rusã, 1 bulgarã, 1 sârbã çi 12 schituri (3
româneçti - Prodromul, Colciu, Lacu); centrul puterii este la Karies (Sinodul)
lui Soliman Magnificul. La fel çi astãzi, se
doreçte a se pãstra caracterul ecumenic,
plurietnic çi multicultural. Tendin[a de
grecizare manifestatã în ultimul secol când,
dupã primul rãzboi mondial, din teritoriu
autonom, Athosul devine grecesc conform
cu Constitu[iile Greciei din 1926 (ceeace a
condus la o vãditã tendin[ã de elenizare în
detrimentul spiritului interordoxiei çi în
detrimentul cãlugãrilor de altã etnie care
devin automat cetã[eni greci, odatã stabili[i
în peninsulã) a determinat ceea ce se
numeçte Criza Sfântului Munte. Anularea
statutului autonom ce fusese ocrotit de
împãra[ii Bizan[ului çi de cãtre sultanii
otomani, cu toate consecin[ele ce decurg
din aceasta, este principala nemul[umire a
monahilor proveni[i din alte zone ale
ortodoxiei pentru care Athosul reprezintã
mai mult decât un munte.
Sfântul Munte Athos a fost un centru
religios important, cu numeroçi eremi[i çi
mici mãnãstiri (Monydria) încã înainte de
anul 963 dH. când Sf. Athanasie Athonitul
întemeiazã cu sprijin imperial primul
açezãmânt monahal – Marea Lavrã,
organizat dupã regulile statutate mai târziu
prin primul Typicon – semnat la 972 de
cãtre to[i egumenii mãnãstirilor, o chartã
(numitã Tragos) care reglementa modul de
organizare çi administrare a teritoriului çi a
comunitã[ilor monastice.
Typicoanele ce au urmat de fiecare
datã când au fost necesare noi reglementãri
au stabilit modul de stãpânire a teritoriului
athonit, administrat în prezent de 20
mãnãstiri între care cea mai importantã este
Marea Lavrã (printr-un asemenea act s-a
interzis accesul femeilor). De-a lungul
timpului au fost fluctua[ii în ceea ce priveçte
numãrul, ierarhizarea çi modul de
organizare a mãnãstirilor. Pe teritoriul çi sub
ascultarea celor 20 mari mãnãstiri (cu
organizare cenobitã çi idioritmicã) se aflã 12
schituri (sketes) - din care Prodromul, çi
Lacu sunt româneçti. Acestora li se adaugã
o sumedenie de chilii, colibe çi adãposturi
ale eremi[ilor aflate în subordinea
mã n ã s t i r i l o r : k e l l i a , k a l y v e s ,
isyhastrion (asketraria). În afarã de împãra[ii
Bizan[ului, çi al[i monarhi întemeiazã
mãnãstiri în secolele X–XIII (georgieni,
sârbi, bulgari, ruçi), ne-greceçti rãmânând în
prezent doar Hilandariou, Zografou, Ag.
Panteleimonos (Russicon). Românii, deçi s-
au implicat financiar secole de-a rândul, au
întemeiat açezãminte proprii abia în
perioada modernã; acestea sunt Lacu çi
Prodromul - schituri subordonate
mãnãstirilor Ag. Pavlou çi respectiv Megiste
Lavra.
Pe lângã traiul în obçte organizat
dupã modelul instituit de Sf. Athanasie, se
pãstreazã, mai ales spre extremitatea
peninsulei, în locuri aride çi aproape
inaccesibile, cea de a doua manifestare a
spiritualitã[ii ortodoxiei – modelul
anahoretic. Acest segment este cel mai
conservator (în bunul în[eles al cuvântului)
mai ales în contextul actual çi, din aceste
pricini Sfântul Munte Athos este considerat
a fi ultimul punct de conservare al ortodoxiei
ecumenice çi de rezisten[ã contra
procesului de globalizare, a societã[ii de
consum, a secularizãrii societã[ii çi ofensivei
catolicismului çi a cultelor neoprotestante
(interesant este cã nu islamul este
considerat ca o amenin[are pentru viitorul
ortodoxiei çi a omenirii).
Exceptând partea dinspre continent
spre Ouranoupoli (care este ultima açezare
civilã accesibilã fãrã permis special), unde
relieful este blând ca în zona Muscelului,
cea mai mare parte a peninsulei are un
relief muntos, din ce în ce mai accidentat
cãtre extremitatea esticã unde se înal[ã
muntele Athos cu cei peste 2000 m
înãl[ime. Relieful muntos îngreuneazã mult
deplasarea de la un punct la altul, chiar çi
pe vreme bunã, accesul principal la
mãnãstirile aflate pe cei doi versan[i
fãcându-se mai lesne chiar çi în prezent pe
apã, în locurile prielnice acostãrii
(construirea de drumuri este încã la început,
ele deservind în primul rând mãnãstirile
aflate în çantier). În aceste zone accesibile
de pe mare au fost construite „arsanele”
celor 20 de mãnãstiri – unele, precum
arsana mãnãstirilor Iviron çi Megiste Lavra,
fiind veritabile fortãre[e cu ziduri crenelate çi
pirguri.
La sud- vest sunt si t uat e:
Konstamonitou, Docheiariou, Xenofontos,
Xer opot amou, Ag. Pant el ei monos
(Russicon), Simonopetra, Ossiou Grigoriou,
Ag. Dionysiou, Ag. Pavlou. La nord-est:
Esphigmenou, Vatopediou, Pantocrator,
Stavronikita, Iviron, Philotheou, Karacalou,
Megiste Lavra (fig.1). Aproape toate cele 20
mãnãstiri se situeazã pe cei doi versan[i ai
peninsulei aproape de [ãrm, altele mai
depãrtate (Koutloumousiou Hilandariou,
Zografou), – deservite de porturile de pe
coasta sudicã. În linii generale, pe [ãrmul
nord-estic se situeazã cele mai vechi, mai
mari çi mai bine fortificate mãnãstiri; aici se
aflã çi cele dintâi în ordinea ierarhiei:
Megiste Lavra, Vatopediou, Iviron çi
Hilandariou.
Desigur o scurtã noti[ã nu poate
cuprinde decât o punctare sumarã çi
trunchiatã a ceea ce poate fi vãzut çi ar
putea fi cercetat într-un univers fabulos
precum este Sfântul Munte Athos. Imaginile
prezentate de cãtre subsemnatul, atât din
larg, de la cheiul de acostare sau de pe
solul athonit – incinte, clãdiri, prim planuri,
sau elemente de peisaj, pot da o micã
mãsurã a varietã[ii çi dimensiunii sitului
despre care çtim extrem de pu[in.
Parcurgând teritoriul athonit, cau[i
fãrã voie urmele lãsate de cei ce au ctitorit -
domnitorii çi marea boierime românã (nu e
vorba aici de cheltuielile curente, importante
çi acestea ci de actul de ctitorire ca atare).
Ele fiind semnalate la modul descriptiv, nu
permit o identificare, cu atât mai mult cu
cât, cu rare excep[ii, pietrele cu inscrip[ii au
dispãrut sau nu se poate çtii cât se
pãstreazã din substan[a originalã (spre
exemplu placa cu inscrip[ionare a pirgului
de la Koutloumousiou). Sunt etape de
construc[ie, etape de parcurs, care se pot
percepe doar prin vizualizare, pe
instrumente grafice – planuri, eleva[ii,
sec[iuni. Altfel, totul nu este decât literaturã,
legendã, album fotografic. Slaba percepere
în România a spa[iului arhitectural çi
spiritual al Sfântului Munte Athos,
pu[inãtatea çi stereotipul informa[iilor se
datoreazã çi numãrului extrem de mic de
români care au pãçit pe peninsulã. Si, în
afarã de pelerinaj pe cont propriu aça cum a
fãcut subsemnatul, este necesarã çi o
abordare tematicã cu acces la materiale
documentare ce nu se gãsesc în librãrii çi
Fig. 3. Mnstirea Grigoriou. Foto Liviu Brtuleanu, 2003.
pe tarabe. Mai trebuie atras aten[ia cã nu
grecii - care au alte prioritã[i - ne vor
semnala clãdirile çi pãr[ile de clãdire ce
reprezintã aportul voievozilor români.
Totul la Athos este la o „scarã”
grandioasã – relieful, clãdirile, incintele
mãnãstirilor çi ale marilor schituri, totul
amplificat prin incredibila densitate çi
diversitate a açezãrilor (în evul mediu în
peninsula Athos erau cca. 30 000 monahi).
Din aceastã cauzã este greu a te orienta în
cadrul incintelor, adevãrate oraçe
intramuros care adãposteau la începutul
secolului XX, fiecare, sute de cãlugãri:
Megiste Lavra (1187), Vatopediou (966),
Ag. Panteleimonos-Russicon (1928),
schitul Ag. Andreiou (cca.1000), etc
Clãdirile sunt pe mãsurã – catoliconul,
trapeza, magherionul, pirgul, corpurile de
chilii.
Aceastã arhitecturã, cea care apare
în fa[a vizitatorului (pelerinului), este relativ
recentã, ansamblurile au suferit numeroase
extinderi, repara[ii, refaceri, greu sesizate
de ochiul neavizat. Principalul inamic al
mãnãstirilor athonite (care a cauzat
distrugeri repetate ce nu au ocolit nici un
ansamblu) a fost mai degrabã focul decât
cutremurele sau duçmanul din afarã; un
incendiu recent, în 1990, a afectat
Simonopetra çi pãdurea învecinatã
amenin[ând çi açezãmintele vecine de pe
coasta sud-esticã a peninsulei. Dupã cum
amintisem anterior patrimoniul construit
athonit a fost reînnoit în cadrul unor
campanii de reabilitare, ca parte a
programului de perspectivã lansat de statul
elen çi sub patronajul UNESCO. Sunt încã
în çantier Iviron, Vatopediou, Xeropotamou,
Ag. Dionysiou, Russicon, schitul Ag.
Andreiou dar lucrãri de mai micã amploare
se fac peste tot. Mai pu[in are nevoie de
restaurare pictura, care în mod surprinzãtor
pentru un român, nu este afumatã çi în
consecin[ã se prezintã relativ proaspãtã
(acolo unde nu a fost atinsã de flãcãri); din
acest motiv aça cum afirmase çi G. Balç,
pictura poate fi un element de datare demn
de luat în seamã (evident pentru acele
clãdiri ce au fost pictate - catolicoane,
paraclise, trapeze). Ce atrage aten[ia la
Athos, cu toate dimensiunile mari ale
clãdirilor, este discre[ia, modestia çi lipsa de
monument al i tate a componentel or
ansamblurilor – deçi catolicoanele sunt
mari, iar corpurile de chilii au între 3 çi 7
niveluri. Este o arhitecturã vernacularã,
vizibilã la marile mãnãstiri, la schituri çi la
chilii, sau în centrul administrativ al
Comunitã[ii athonite – Karyes. Mã refer la
elemente de morfologie arhitecturalã ce se
regãsesc în zona peninsulei balcanice,
topite într-o sintezã proprie teritoriului
athonit (excep[ie fãcând açezãmintele
ruseçti unde arhitectura balcanic-otomanã
este asociatã arhitecturii slavilor de rãsãrit).
Din cauza deselor interven[ii çi din alte
motive ce [in de particularitã[ile Sfântului
Munte, la fa[adele catolicoanelor, lipsa
preocupãrii pentru componenta esteticã
este evidentã (tencuite çi zugrãvite în roçu,
acolo unde nu este lãsat apareiajul). Chiliile
etajate, scoase în afarã pe console de lemn,
dispuse perimetral spre exteriorul zidurilor
de incintã, nu pot fi decât recente; ele s-au
generalizat într-o perioadã de relativã
liniçte, cu mijloace financiare çi cu materiale
modeste. La Athos materialul de învelitoare
predilect, omniprezent, este piatra. Cu plãci
de piatrã sunt învelite calotele sau
acoperiçurile în pantã ale bisericilor,
paracliselor çi chiliilor. Dacã exteriorul
catolicoanelor este auster, cu foarte pu[ine
elemente pre[ioase ca detaliu (un astfel de
exemplu îl oferã catoliconul de la Iviron),
interiorul este exact contrar: pardoselile de
la catoliconul çi paraclisul Koukouzelisa de
la Megiste Lavra, pictura muralã a bisericilor
çi a trapezelor - cum sunt cele de la
Vatopediou sau Megiste Lavra - se întind pe
sute de metri pãtra[i. Fiala (aghiazmatarul),
açezatã între catolicon çi trapezã poate fi
veche çi pre[ioasã, o piesã de muzeu, ca
cele de la Megiste Lavra çi Vatopediou.
Obiectele de tezaur ca cele expuse la
Thessaloniki (care a fost Capitala Culturalã
a Europei în anul 1997), în prima mare
expozi[ie de artã athonitã sunt ascunse
privitorului; ele au supravie[uit datoritã
fortificãrii ansamblurilor çi trãiniciei
pirgurilor, care au oferit totdeauna o
protec[ie sigurã contra focului sau ho[ilor.
Pe munte, amintirea Sfântului
Athanasie este prezentã la peçtera çi izvorul
ce-i poartã numele. La Megiste Lavra
crucea de fier a lui Athanasie înconjuratã de
chiparoçii din fa[a trapezei, Aspidinera (apã
sfin[itã cu limbã de aspidã – în amintirea
unei minuni sãvârçite de Athanasie) este
oferitã drept suvenir.
Cãutând unele filia[ii cu bisericile
ridicate în principatele române, cu greu po[i
obser va asemãnãr i pl ani met r i ce,
volumetrice sau de detaliu între bisericile
athonite çi bisericile din |ara Româneascã -
în afarã de tipul planimetric de cruce greacã
înscrisã çi cu douã capele absidate ce
flancheazã absida altarului de la Snagov çi
Târgoviçte (încãperi ce vor deveni ulterior,
generalizându-se în cazul triconcului -
niçele proscomidiei çi ale diaconiconului) çi,
de pridvorul deschis. Cãutând filia[ii çi
posibile amprente ale ctitorilor români ce se
çtie cã au finan[at refacerile si repara[iile, pe
durata a mai multor secole la Sfântul Munte,
mi-a atras aten[ia un element de detaliu –
registrul de cãrãmidã zim[atã comun çi
bisericilor româneçti. La bisericile athonite
(ca çi la cele din Salonic) sunt doar douã
rânduri de cãrãmizi zim[ate, întocmai ca la
Snagov de exemplu. Cu trei rânduri, detaliu
generalizat la noi, am vãzut însã la
construc[iile otomane: corniçele geamiilor çi
hammam-urilor din Salonic. Cele observate
nu sunt rezultatul unui studiu organizat, ci
simple observa[ii fãcute din mers.
Se spune cã la Athos timpul stã pe
loc, orele çi calendarul decurgând dupã
vechiul tipic bizantin; ceea ce resimte
pelerinul, poate cel mai pregnant de cum
pãçeçte în acele locuri este reîntoarcerea
spre trecut. Cu toate acestea çi Athosul este
în pas cu tehnologiile actuale. Înnoirile sunt
discrete, reduse la un minim cerut de
siguran[a açezãmântului - fie telefoanele cu
cartelã de la intrarea în incinte, fie
instala[iile de telefonie-fax, iluminatul de
veghe, avertizare, bateriile solare,
instala[iile sanitare chiar çi hidran[ii de
incendiu dispuçi pe versan[ii împãduri[i. Ce
este de remarcat printre altele, este
calitatea lucrãrilor fãcute (n.b. - aici lucreazã
un numãr însemnat de români). La Megiste
Lavra s-a amenajat o platformã circulabilã
de jur împrejur çi au fost demolate unele
adãugiri târzii degajându-se astfel zidurile
exterioare ce pot fi acum percepute în
ansamblu, din orice direc[ie. S-a amenajat
un heliport, în vecinãtate; tot acolo s-a
construit un garaj-atelier auto la care s-au
utilizat materialele locului în perfectã
armonie cu situl (chiar dacã existã uçi
glisante). Involuntar am fãcut compara[ia,
prin contrast, cu noile amenajãri fãcute
dupã anul 1990 la noi, în incintele
mãnãstirilor sau în apropierea acestora: la
Dintr-un Lemn (incinta nouã, latura sudicã)
sau Polovragi (garaje-magazii exterioare
incintei care obtureazã elementul de peisaj
cel mai valoros – intrarea în chei), unde
prezen[a noilor utilitã[i modificã în mod
nefericit calitatea ansamblului çi a sitului.
Nu trebuie sã ne mire prea mult, Muntele
Athos a fost clasat ca sit i monument de
interes cultural universal din anul 1988 çi,
sub patronajul UNESCO, supus unui amplu
program de reabilitare demarat încã din
1981 cu sprijinul Europei Unite. În anul
1997, când Salonicul a fost Capitala
culturalã a Europei, tezaurele adãpostite la
Sfântul Munte au pãrãsit pentru prima datã
peninsula - subsemnatul având privilegiul
de a vizita expozi[ia organizatã în toamna
acelui an; atunci fuseserã prezentate
fotografii çi machete ale câtorva de
ansambluri .
Dupã desprinderea de cheiul din
Ouranoupoli, clãdirea arsanalei (o clãdire
impozantã, o veritabilã fortãrea[ã ce
aminteçte culele de piatrã de la sud de
Dunãre) rãmâne vizibilã o bunã parte din
drum ca o promisiune pentru locuri
nemaivãzute ce vor apãrea rând pe rând,
în crescendo pânã la acostarea în portul
Comunitã[ii athonite - Dafni. Pânã în dreptul
arsanei mãnãstirii bulgare Zografou se
perindã o sumedenie de kellia risipite pe
pantele blânde çi înverzite. De abia dupã ce
apare în fa[a ochilor Konstamonitou, mai
apoi Docheariou (fig.2) çi Xenofontos,
apare în toatã mãre[ia imensa mãnãstire
Agios Panteleimonos (Russicon). De la
micul port Dafni se urcã ocolind
Xeropotamou (acoperit în prezent de
schelele çantierului de restaurare) pânã la
cumpãna de ape între cei doi versan[i ai
peninsulei la „capitala” Sfintei Comunitã[i –
Karyes. Dupã Dafni continuã drumul pe
mare acostând în porturile urmãtoarelor
mãnãstiri de pe coasta sudicã Simonopetra,
Ossiou Grigoriou (fig.3), Ag. Dionysiou, Ag.
Pavlou, uneori ocolind extremitatea
peninsulei. Este por[iunea de [ãrm cea mai
spectaculoasã ce debuteazã cu apari[ia
aproape irealã a mãnãstirii Simonopetra çi
se încheie la Ag. Pavlou de unde se înal[ã
pânã la nori alb çi imens muntele Athos –
un perete de 2000 m de calcar (sau
marmorã?). Karyes este un orãçel ce
adãposteçte Sediul Sfintei Comunitã[i (cu
organismele de conducere Kinotita (Sinaxa)
– cu rol administrativ çi legislativ-
judecãtoresc çi, Epistasia – organul
executiv) alipit de pirgul “Sf. Sava” çi pe
care este arborat alãturi de drapelul Greciei
cel al Bizan[ului cu vulturul bicefal, catedrala
Protaton (cea mai veche, singura de la
Athos cu alcãtuire bazilicalã), locuin[e ale
reprezentan[ilor celor douãzeci de
mãnãstiri, magazine, poli[ia, poçta ç.a. Pe
colinele învecinate sunt un numãr imens de
kellia çi sketes unele pãrãsite, ruinate, sau
arse aça cum este marele schit rusesc Ag.
Andreiou. Nu departe de Karyes este
mãnãstirea Koutloumousiou întemeiatã în
secolul al XIII-lea, fortificatã, cu un rând de
chilii pe trei-patru caturi, cea fãcutã de cãtre
Neagoe Basarab dar din care se mai
pãstreazã turnul de veghe - Pirgul ( pisanie
din 1508). De la Karyes se poate accede
spre [ãrmul nordic la marile ansambluri
Megiste Lavra, Iviron, Vatopediou çi la
celelalte mai mici Philotheou, Karacalou,
Pantocrator, Stavronikita (ultimele douã le-
am vãzut de la distan[ã). Arsanele
acestora, mai rar folosite în prezent sunt
cele mai puternic fortificate, în special cele
aferente mãnãstirilor: Megiste Lavra, Iviron,
Nu departe de Marea Lavrã çi subordonat
acesteia la 2-3 ore de mers se aflã
principalul schit românesc – Timiou
Prodromou (mai mare decât mãnãstirile
Hurezi sau Neam[). Este o construc[ie
relativ nouã de la mijlocul secolului al XIX-
lea, situat la 2-300 m deasupra nivelului
mãrii pe un picior de munte ce duce spre
vârful muntelui Athos. Are arsana proprie
într-o zonã în care malul este greu accesibil,
fãrã pirg, având doar o mare încãpere
boltitã unde putea fi adãpostit caiacul
schitului. La arsanã se ajunge pe o potecã
abruptã ce strãbate un crâng cu mãrãciniç,
dafini, stejari pitici, mãslini; ici-colo se
zãresc în poieni[e grupuri de brânduçe çi,
lucru de mirare, printre arbori - hidran[i de
incendiu. Ansamblul a fost de curând
restaurat, proiectul de reabilitare a fost fãcut
de cãtre un arhitect din Salonic, çcolit în
România. Remarcabil este modul în care s-
a intervenit (beneficiind de o mânã de lucru
calificatã çi materiale bune) fãrã a se
modifica caracterul tradi[ional - sursele de
iluminare, materialele de construc[ie,
volumetria s.a.
A emite opinii drept judecã[i de
val oare asupra unor ansambl uri
mãnãstireçti çi a unui sit de amploarea çi
complexitatea Muntelui Athos, este superflu.
Pot face câteva remarci de suprafa[ã, ca
urmare a unui scurt çi prim contact cu situl
çi comunitã[ile athonite (Karyes, mãnãstirile
Megiste Lavra, Vatopediou, Iviron,
Koutloumousiou, Karacalou, Philotheou, Ag.
Pavlou; schiturile Timiou Prodromou, chilia
Colciu, Ag. Andreiou ).
O primã descindere la Sfântul Munte,
pe cont propriu, este prilejul acumulãrii unor
impresii copleçitoare; abia dupã ce se va fi
încheiat, ea te îndeamnã la o revenire mai
în tihnã, mai temeinicã.
Glosar:
Anacchore[i - sihaçtri, (trãitori izolat)
Archontarion - clãdire destinatã oaspe[ilor
(arhondaricul)
Arsana - construc[ie portuarã ce deserveçte
o mãnãstire, fortificatã, uneori având un pirg
Catolicon - biserica principalã (catedrala
mãnãstirii)
Fiala - aghiazmatarul (fântâna)
Girovagi - cãlugãri vagabonzi
Kellia - clãdire pentru mici comunitã[i (4 – 6
monahi ) având încorporat propriul paraclis
Kalyves - clãdire micã, izolatã (1 monah)
Kathismata - cãsu[ã a unui monah, primitã
spre folosin[ã pe via[ã
Iera Epistasia (Sfânta Comunitate) -
organul permanent ales, cu rol executiv, cu
sediul în Karyes la care participã
conducãtorii celor 20 mãnãstiri
Iera Kinotita (Sinaxa) - organul permanent
ales, cu rol legislativ-judiciar, cu sediul în
Karyes; Sinaxa Dublã Extraordinarã -
organul suprem, legislativ çi judecãtoresc –
3
Virgil Cândea, Constantin Simionescu, Mont Athos , în „ Presences Roumaines”, Bucureçti, 1979
se întruneçte de douã ori pe an
Isyhastrion (asketraria) - colibã sau grotã
individualã izolatã sau greu accesibilã
Magherni[ã (magherion) - cuhnie
Magopie - brutãrie
Mãnãstire Cenobitã - mãnãstire organizatã
cu via[ã în comun (de obçte/ chinovie)
Mãnãstire Idioritmictã - mãnãstire cu
activitate individualã; în comun se
desfãçoarã numai rugãciunea çi munca,
monahii trãiesc dupã propriile nevoi çi
posibilitã[i
Pirgos - turn de apãrare, de tip donjon
Sarabai[i - trãitori izola[i (2 – 3 pustnici)
Trapeza - sala de mese (refectoriul), vis à
vis de catolicon çi cu orientare inversã
M*n*stiri athonite în ordinea vechimii
întemeierii:

SEC X
Esphigmenou
Iviron, ini[ial georgianã, azi greacã
Megiste Lavra
Vatopediou
Xenofontou (Xenophontos)
Xiropotamou
SEC XI
Docheiariou (Dohiariou)
Karakalou
Agiou (St.) Pavlou
Panteleimonos (Russicon), ruseascã
SEC XII
Chilandari (Hilandariou), sârbeascã
SEC XIII
Stavronikita
Zografou, bulgãreascã
Koutloumoushou (Koultoumousiu)
SEC XIV
Simonos Petras,
Dionisiou,
Grigoriou,
Pantokrator

Ctitorii române<ti la Muntele Athos
(dupã Virgil Cândea
3
)
Caracalu (sec. XV), ini[ial mãnãstire
albanezã, reconstruitã de Petru Rareç dupã
ce fusese arsã la 1530, arsana - Petru
Rareç
Cutlumus/Coutloumousiou (sec. XIV), ctitor:
Vlaicu Vladislav; construieçte biserica
(discutabil), trapeza, chiliile, turnul de veghe
(pirgul - pisanie din 1508)
Dionisiou (sec. XIV)
Dochiariou
Esfigmen
Zographou (sec. XIII), ctitori: împãra[ii
despo[i sârbi, [arii bulgari, domnii români;
pirgul are pisanie de la Bogdan al III-lea, cel
Orb, de la 1517, arsana construitã de
Stefan cel Mare çi Bogdan al III-lea.
- subsidii: Alexandru cel Bun, Stefan cel
Mare, Radu cel Mare, Neagoe Basarab,
prin[esa Roxana (so[ia lui Alexandru
Lãpuçneanu), Ieremia Movilã
- în tablouri votive: Stefan cel Mare, Miron
Barnovschi, Vasile Lupu, Antioh Cantemir
Dochiariu (sec. XI), subsidii (sec XVI):
Bogdan, Neagoe Basarab, Alexandru
Lãpuçneanu refãcutã cu cheltuiala lui
Alexandru Lãpuçneanu.

În urma aderãrii - în 1990 - a
României la Convenia privind protecia
patrimoniului mondial, cultural i naional,
adoptatã de Conferin[a generalã a
Organiza[iei Na[iunilor Unite pentru
Educa[ie, Stiin[ã çi Culturã (UNESCO) la
16 noiembrie 1972 çi în urma
propunerilor Comisiei Na[ionale a
Monumentelor, Ansamblurilor çi Siturilor
Istorice, România a prezentat Lista
indicativ a monumentelor istorice
propuse a fi analizate de Comitetul
Patrimoniului Mondial în vederea
înscrierii lor pe Lista Patrimoniului
Mondial.
Promotor al elaborãrii Listei
indicative fusese, încã din 1972,
directorul Direc[iei Monumentelor Istorice,
Vasile Drãgu[.
În anul 1993 au fost acceptate
dosarele de înscriere pentru Bisericile cu
pictur exterioar din Moldova,
Ansamblul fortificat de la Biertan çi
Mnstirea Hurezi.
În anul 1999, au fost acceptate,
în urma prezentãrii documenta[iilor
aferente, Centrul istoric al oraului
Sighioara, extinderea pozi[iei Biertan
prin includerea altor açezãri cu biserici
fortificate din Transilvania (Prejmer,
Viscri, Saschiz, Dârjiu, Valea Viilor,
Câlnic), Biserici de lemn din Maramure
(Bârsana, Deseçti, Ieud – Deal, Plopiç,
Poienile Izei, Rogoz, Surdeçti), Cetile
dacice din munii Ortiei.
Conform Regulamentului de
organizare çi func[ionare aprobat prin
Ordin al Ministrului Culturii çi Cultelor,
Institutul Na[ional al Monumentelor
Istorice are ca obiect de activitate
asigurarea desfãçurãrii unor activitã[i din
domeniul strategiei na[ionale a protejãrii
monumentelor istorice.
Printre atribu[iile sale se numãrã
çi monitorizarea monumentelor înscrise
în Lista Patrimoniului Mondial, în
conformitate cu prevederile Legii nr.
Monitorizarea monumentelor istorice înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial

Josef Kovacs
564/2001 de aprobare a Ordonan[ei
Guvernului nr. 47/2000, privind mãsuri de
protec[ie a monumentelor istorice, care fac
parte din Lista Patrimoniului Mondial (LPM).
Mãsurile speciale de protec[ie a
monumentelor istorice care fac parte din
Li st a Pat r i moni ul ui Mondi al sunt
reglementate de urmãtoarele acte normative:
- Conv en i a pent r u pr ot ej ar ea
patrimoniului mondial, cultural i natural
- adoptatã de Conferin[a Generalã a
UNESCO, 16 noiembrie 1972
- Decretul nr. 187/1990 pentru acceptarea
Conven i ei pent r u pr ot ej ar ea
patrimoniului mondial, cultural i natural,
adoptatã de Conferin[a Generalã a
Organiza[iei Na[iunilor Unite pentru
Educa[ie, Stiin[ã çi Culturã la 16
noiembrie 1972
- Legea nr. 564/2001 de aprobare a
Ordonan[ei nr.47/2000 privind stabilirea
unor mãsur i de pr ot ec[ i e a
monumentelor istorice care fac parte din
Lista Patrimoniului Mondial
- Legea nr. 422/2001 privind protejarea
monumentelor istorice
Conform Legii 564/2001, Ministerul
Culturii çi Cultelor a elaborat Programul de
protec0ie 'i gestiune a monumentelor
istorice înscrise în Lista Patrimoniului
Mondial acesta fiind în prezent în analizã la
ministerele de resort, în vederea aprobãrii lui
prin Hotãrâre de Guvern.
Pr o g r a mu l c u p r i n d e a t ât
Metodol ogi a de monitorizare a
monumentelor istorice înscrise în Lista
Patrimoniului Mondial cât çi Metodologia
de elaborare 'i con0inutul-cadru al
planurilor de protec0ie 'i gestiune.

ATRIBUIA INMI – MONITORIZAREA
Programul propus de Ministerul
Culturii çi Cultelor prevede, în cadrul
activitã[ii de monitorizare, urmãtoarele:
1. Analize periodice fixe (de douã ori pe an)
çi analize excep[ionale, când este cazul, atât
pentru monumente istorice cât çi pentru
zonele lor de protec[ie çi pentru zona
protejatã.
2. Realizarea Dosarului de monitorizare
prin fiçe speciale.
3. Realizarea unei baze de date çi
gestionarea acesteia – sarcina INMI.
4. Planuri de mãsuri care stabilesc
termene, responsabilitã[i çi resurse
financiare pentru remedierea disfunc[iilor.

Monitorizarea este definitã ca o
ac[iune prin care se evalueazã periodic
rezultatele activitã[ilor de protec[ie,
prioritatea fiind acordatã stãrii de
conservare çi mãsurilor luate pentru
remedierea disfunc[iilor.
Monitorizarea çi gestionarea
Programului se vor realiza de o echipã
interministerialã coordonatã de Ministerul
Culturii çi Cultelor, prin Serviciul
Monumente Istorice.
Or gani zar ea act i vi t ã[ i i de
monitorizare, stabilirea graficelor de
monitorizare, a programelor de protec[ie çi
gestiune, precum çi a fiçelor speciale,
component e al e Dosar ul ui de
monitorizare, se vor realiza dupã
aprobarea “Programului cadru” çi
instituirea comisiei de monitorizare,
gestionarea datelor urmând a se realiza
de INMI.
De la formarea sa, INMI çi-a
propus sã realizeze o strategie proprie de
monitorizare, strategie care sã permitã
adunarea de date çi informa[ii preliminare.
Ac[iunile întreprinse în cadrul acestei
strategii au fost realizate în cadrul aloca[iei
bugetare çi din venituri extrabugetare.

STRATEGIA INMI DE MONITORIZARE
A. PROGRAM DE DEPLASÄRI PE
TEREN - pentru constatarea stãrii de
conservare a monumentelor.
B. PROGRAM DE COMUNICARE - cu
Direc[iile pentru Culturã Culte çi
Patrimoniu Cultural Na[ional, cu
Consiliile Jude[ene, cu Administra[ia
Publicã Localã, pentru identificarea
persoanelor responsabile, a ac[iunilor
întreprinse pânã în prezent çi pentru
stabilirea interven[iilor necesare
protejãrii monumentelor istorice
înscrise pe Lista Patrimoniului
Mondial.
C. FISA MINIMALÄ a grupelor de monumente
istorice înscrise în Lista Patrimoniului
Mondial, care cuprinde urmãtoarele
capitole:
1. PLANURI URBANISTICE
2.LUCRÄRI DE CONSERVARE –
RESTAURARE
3. AMENAJÄRI
4. SEMNALAREA MONUMENTELOR LPM
5. DEZBATERI, SIMPOZIOANE
6 . DEZ VOL T AREA ME SERI I L OR
TRADI|IONALE
7. PREVEDERI PENTRU ANII 2004 – 2006
8. AC|IUNI ALE ONG
9. PERSOANE RESPONSABILE
D. BAZÄ DE DATE DIGITALÄ – formare çi
introducere date
E. STUDII: de prefezabilitate, istorico-
arhitecturale çi de valorificare cultural-
turisticã – ansambluri çi açezãri.
F. DISEMINAREA INFORMA|IILOR –
simpozioane, expozi[ii, site web, CD, etc.

În baza acestei strategii, în cursul perioadei
2002-2003, s-au realizat urmãtoarele :

A. PROGRAM DE DEPLASÄRI PE TEREN -
pentru constatarea stãrii de conservare a
monumentelor.
Centrul istoric al ora'ului Sighi'oara - poz.
902.
Deplasãri pentru monitorizarea ansamblului în
vederea realizãrii urmãtoarelor:
- Raportul României cãtre UNESCO
- Cererea de aplica[ie pentru finan[area de
asisten[ã tehnicã
- Studiul de prefezabilitate
A'ez#ri cu biserici fortificate din
Transilvania - poz. 596 bis
Deplasãri pentru monitorizarea a trei açezãri:
Viscri, Biertan çi Saschiz, cu realizarea de fiçe
de eviden[ã.
Cet#0ile dacice din mun0ii Or#'tiei - poz. 906
Participarea INMI la deplasarea organizatã de
MCC la Cetã[ile dacice din Mun[ii Orãçtiei.
B. PROGRAM DE COMUNICARE - cu
Direc[iile pentru Culturã Culte çi Patrimoniu
Cultural Na[ional, cu Consiliile Jude[ene,
cu Administra[ia Publicã Localã, pentru
identificarea persoanelor responsabile, a
ac[iunilor întreprinse pânã în prezent çi
pentru stabilirea interven[iilor necesare
protejãrii monumentelor istorice înscrise pe
Lista Patrimoniului Mondial.
PERSOANE RESPONSABILE:
1. A'ez#ri cu biserici fortificate din
Transilvania - poz. 596 bis
Satul Câlnic, com. Câlnic, jud. Alba -
Consiliul jude[ean (cons. Hogman Gheorghe)
çi INMI (arh. Corina Lucescu, Director
Programe).
Satul Prejmer, com. Prejmer, jud. Bra<ov çi
satul Viscri, com. Bune<ti, jud. Bra<ov -
Consiliul jude[ean (arh. Alice Rãdulescu) çi
INMI.
Satul Dârjiu, com Dârjiu, jud Harghita -
Consiliul jude[ean (cons. Zita Marton) çi INMI.
Satul Saschiz, com. Saschiz, jud Mure< -
Consiliul jude[ean (arh. çef Doru Dunca, cons.
sup. Camelia Pojan Draga), DJCCPCN (arh.
Petru Gheorghia) çi INMI.
Satul Biertan, com. Biertan, jud. Sibiu çi
satul Valea Viilor, com. Valea Viilor, jud
Sibiu - Consiliul jude[ean (arh. çef Corneliu
Drãgan, arh. Viorel Cârstea, Compartimentul
de Urbanism çi Amenajarea Teritoriului) çi
INMI.
2. M#n#stirea Hurezi - poz. 597
INMI (arh. Ruxandra Nem[eanu), DJCCPCN
(consilier Elena Rizea).
3. Biserici cu picturi murale exterioare
din Moldova – poz. 598
Biserica “T*ierea capului Sf. Ioan
Botez*torul” din sat Arbore, com. Arbore,
jud. Suceava.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din
sat M*n*stirea Humorului, ora< Gura
Humorului, jud. Suceava.
Biserica “În*l7area Sf. Cruci” din sat
P*tr*u7i, com. P*tr*u7i, jud. Suceava.
M*n*stirea Probota cu biserica “Sf.
Nicolae” din sat Probota, com. Dolhasca,
jud. Suceava.
Biserica “Sf. Gheorghe” a m*n*stirii “Sf.
Ioan cel Nou” din municipiu Suceava, jud.
Suceava.
M*n*stirea Moldovi7a cu biserica
„Bunavestire” din sat Vatra Moldovi7ei,
com. Vatra Moldovi7ei, jud Suceava.
M*n*stirea Vorone7, cu biserica “Sf.
Gheorghe” din sat Vorone7, ora< Gura
Humorului, jud. Suceava - Consiliul jude[ean
(cons. Ilie Schipor), DJCCPCN (arh. Gh.
Blãnaru) çi INMI (prof. univ. dr. Tereza
Sinigalia, Director general).
4. Centrul istoric al ora'ului
Sighi'oara - poz. 902
Consiliul jude[ean (arh. çef Doru Dunca,
cons. sup. Camelia Pojan Draga),
DJCCPCN (arh. Petru Gheorghia),
Primãria Sighiçoara (arh. Antonina Cre[u,
çef Serv. Urbanism, ing. Victor Moldovan,
responsabil Serv. Investi[ii) çi INMI (arh.
Iosef Kovacs).
5. Biserici de lemn din Maramure'
- poz. 904
Biserica „Intrarea în biseric* a Maicii
Domnului” din sat Bârsana, com.
Bârsana,
Biserica „Sf. Nicolae” din sat Bude<ti,
com. Bude<ti,
Biserica „Sf. Paraschiva” din sat
Dese<ti, com. Dese<ti,
Biserica „Na<terea Maicii Domnului”
din sat Ieud – Deal, com. Ieud,
Biserica Sf. Arhangheli din sat Plopi<,
com. Sise<ti,
Biserica „Sf. Paraschiva” din sat
Poienile Izei, com. Botiza,
Biserica „Sf. Arhangheli” din sat
Rogoz, ora< Târgu-L*pu<,
Biserica „Sf. Arhangheli” din sat
urde<ti, com. Sise<ti, INMI (ist. artã
Adriana Stroe), DJCCPCN (consilier Ana
Mojolic).
6. Cet#0ile dacice din mun0ii
Or#'tiei - poz. 906
Gr*di<tea Muncelului, Piatra Ro<ie,
B*ni7a, C*pâlna, Blidaru, Consiliul
jude[ean (dr. Adriana Pescaru, Director
Muzeul Civiliza[iei Dacice çi Romane,
Deva), DJCCPCN (prof. Octavian Ioan
Rudeanu), MCC (dr. Mircea Angelescu,
Director DMIM), INMI (dr. Dana Mihai,
Director Stiin[ific).
Nominalizarea persoanelor responsabile
cu monitorizarea, din cadrul MCC çi
INMI, a fost adusã la cunoçtin[a INMI pe
data de 16 septembrie 2003.
AC|IUNI SI INTERVEN|II:
S-au realizat contacte telefonice çi
coresponden[ã cu Direc[iile pentru
Culturã Culte çi Patrimoniu Cultural
Na[ i onal , Consi l i i l e Jude[ ene,
Administra[ia Publicã Localã pentru
identificarea ac[iunilor întreprinse pânã în
prezent çi pentru stabilirea interven[iilor
necesare protejãrii monumentelor istorice
înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial.
Datele çi informa[iile ob[inute au fost
centralizate în cuprinsul Fielor minimale
realizate.
C. FISA MINIMALÄ a grupelor de monumente
istorice înscrise în Lista Patrimoniului
Mondial:
S-au realizat Fie minimale pentru toate
cele çase pozi[ii din Lista Patrimoniului
Mondial În faza fiçelor minimale, INMI a
întocmit, în luna octombrie 2003, un
Raport .preliminar privind monumentele
istorice înscrise în Lista Patrimoniului
Mondial - tradus în limba englezã.
Raportul cuprinde date privind:
- introducerea în planurile urbanistice
generale çi în planurile urbanistice zonale
a zonelor protejate çi a zonelor de
protec[ie aferente monumentelor istorice
men[ionate çi întocmirea de regulamente
pentru aceste zone,
- lucrãri de conservare-restaurare,
- amenajãri de drumuri de acces çi alte
amenajãri,
- semnalarea monumentelor men[ionate ca
monumente înscrise în Lista Patrimoniului
Mondial,
- dezbateri, simpozioane care au avut
subiecte legate de aceste monumente,
- preocupãri privind dezvoltarea meseriilor
tradi[ionale necesare monumentelor
istorice,
- prevederi pentru anii 2004 - 2006,
- ac[iuni ale ONG în rela[ie cu
monumentele men[ionate,
- numele persoanei (persoanelor) din
cadrul Direc[iilor pentru Culturã Culte çi
Patrimoniu Cultural Na[ional, Consiliilor
Jude[ene responsabile cu aceste
monumente înscrise în Lista Patrimoniului
Mondial.
Raportul a fost transmis cãtre UNESCO
– fiind bine apreciat.
D. BAZA DE DATE DIGITALÄ – formare çi
introducere date
În cadrul Programului CERES – Satele
sseti înscrise în Lista Patrimoniului Mondial;
Studiu istoric i valorificare cultural-turistic s-a
ini[iat realizarea unei baze de date digitale
privind monumentele istorice din România
înscrise în Lista Patrimoniul Mondial.
E. STUDII DE PREFEZABILITATE –
ansambluri çi açezãri
1. Centrul istoric al ora'ului
Sighi'oara - poz. 902
- Raportul României cãtre UNESCO
În conformitate cu decizia Comitetului
pentru Patrimoniu Mondial din iunie 2002,
Ministerul Culturii çi Cultelor, prin Institutul
Na[ional al Monumentelor Istorice, a
întocmit un Raport privind protecia
restaurarea i gestiunea sitului istoric
Sighioara.
Raportul a fost întocmit de INMI în
luna martie 2003 çi a fost analizat în
çedin[a Comitetului din 29.06. 2003 –
05.07.2003.
Raportul cuprinde date privind:
a. Starea actualã de conservare
- situa[ia privi nd conformarea
geologicã a terenului
- starea infrastructurii (re[ele de apã,
canalizare, drumuri)
- starea fondului construit
b. Mãsuri de conservare a sitului
- lucrãri executate sau în curs de
execu[ie
- lucrãri propuse pentru perioada
2004 - 2005
c. Prezentarea legisla[iei privind
protec[ia monumentelor istorice din
România (Legea 422/2001, Legea
564/2001, Proiectul de HG privind
Programul de protec[ie çi gestiune a
monumentelor istorice înscrise pe Lista
Patrimoniului Mondial – în curs de
aprobare.
d. Pentru restaurarea çi gestionarea
sitului s-au prezentat propunerile privind
activitã[ile de cercetare, precum çi
lucrãrile de execu[ie necesare în perioada
2003-2005.
e. Prezentarea echipei care va
asigura coordonarea pentru pregãtirea
Planului anual de gestiune ca parte a
Planului global, precum çi pentru
monitorizarea sitului.
Concluziile analizei Raportului în
cadrul çedin[ei Comitetului Patrimoniului
Mondial nu au fost aduse la cunoçtin[a
INMI pânã la data prezentului raport -
noiembrie 2003.
- Cererea de aplica[ie pentru finan[area
de asisten[ã tehnicã
În cadrul Programului de revitalizare a
Centrului Istoric al Sighiçoarei, ini[iat de
MCC, INMI a întocmit o aplica[ie în
vederea solicitãrii asisten[ei interna[ionale
(UNESCO) în vederea realizãrii unor
lucrãrii de cercetare:
- actualizarea planului topografic al
Centrului istoric
- studii urbanistice
- studii istorice çi de arhitecturã
Aplica[ia elaboratã în luna martie
2003 a fost analizatã de ICOMOS care a
formulat un set de întrebãri pentru
clarificarea activitã[ilor propuse în cadrul
asisten[ei interna[ionale.
INMI a transmis rãspunsurile la
întrebãrile ICOMOS în luna octombrie
2003.
Din informarea transmisã la INMI de
cãtre Centrul UNESCO pentru Patrimoniul
Mondial, condi[ia acordãrii de asisten[ã
interna[ionalã pentru Sighiçoara, este
onorarea de cãtre România a contribu[iei
pe anul 2003 la Fondul Patrimoniului
Mondial.
- Studiul de prefezabilitate
În cadrul aceluiaçi Program de
revitalizare a Centrului Istoric al
Sighiçoarei, INMI elaboreazã un studiu de
prefezabilitate, finan[at în cadrul unui
parteneriat de cãtre MCC çi Primãria
Sighiçoara.
Studiul este în curs de elaborare.
2. A'ez#ri cu biserici fortificate din
Transilvania, poz. 596 bis
Satele s*se<ti: Câlnic, Prejmer,
Viscri, Saschiz, Biertan, Valea Viilor
- Program CERES – Satele sãseçti
înscrise în Lista Patrimoniului Mondial;
Studiu istoric çi valorificare cultural-
turisticã.
În luna noiembrie 2002, INMI,
împreunã cu doi parteneri, a câçtigat
Licita[ia privind realizarea acestui
program, care dureazã pânã în 2005.
S-au predat pânã acum douã faze, la
30.11.2002 çi la 30.05.2003, urmãtoarea
fazã având termen la 30.11.2003.
În cadrul acestui program s-au ini[iat
ghiduri metodologice, studii istorice,
strategii de valorificare cultural-
turisticã.
F. DISEMINAREA INFORMA|IILOR –
simpozioane, expozi[ii, site web, CD, etc.
- În cadrul Programului CERES – Satele
sseti înscrise în Lista Patrimoniului
Mondial ; Studiu istoric i valorificare
cultural-turistic s-au realizat :
- o expozi[ie cu monumentele istorice
din România înscrise în Lista
Patrimoniul Mondial – expozi[ie care a
fost deschisã cu ocazia punerii în
func[iune a noului sediu al MCC –
03.11.2003.
- Un site web cu satele sãseçti înscrise
în Lista Patrimoniului Mondial, site
cuprins în site-ul INMI la pozi[ia
Programe Prioritare; site-ul va fi
opera[ional în cadrul Fazei 3 de
predare – 30.11.2003.

9 ianuarie 1928: se naçte la Craiova.
1946: absolvã Colegiul na[ional “Sf. Sava“ din Bucureçti. Profesorul de francezã, Eugen
Ionescu este autorul supranumelui sãu consacrat: Joli.
1946-1949: urmeazã cursurile Facultã[ii de Litere çi Filozofie din Bucureçti (întrerupte în
1949); frecventeazã predilect cursurile de esteticã ale profesorului Tudor Vianu.
1947-1951: lucreazã ca împiegat, apoi referent la Direc[ia Construc[iilor C.F.R.
1949-1951: serviciul militar; brigadã de cavalerie, grad sublocotenent.
1951-1953: contabil la Imprimeria CFR - „Filaret”.
1953-1957: urmeazã cursurile Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din
Bucureçti, sec[ia Istoria çi Teoria Artei. Lucrarea de diplomã: „Contribu[ii privind
istoria arhitecturii din |ara Româneascã în sec. XVI“.
1956-1957: lucreazã ca asistent muzeograf la Muzeul de Artã al R.P.R. (coleg cu Radu
Popa çi Dinu C. Giurescu, sub conducerea Corinei Nicolescu)
1957-1958: lucreazã ca inspector de crea[ie la Direc[ia Generalã a Artelor din Ministerul
Culturii
1960-1961: dupã ce fusese înlãturat, pe motive ideologice, din Ministerul Culturii,
lucreazã temporar ca dispecer de artã apoi çef serviciu propagandã la Fondul
Plastic.
1960, 26 martie: se cãsãtoreçte cu Gabriela Pãtulea, artist plastic.

*
Activitate în institute de cercetare:
1961-1968: lucreazã ca cercetãtor stagiar (3 ani), apoi ca cercetãtor çtiin[ific în cadrul
Institutului de Istoria Artei al Academiei R.P.R., sec[ia de Artã medievalã.
1976-1987: director al Institutului de Istoria Artei (trecut în subordinea Ministerului
Educa[iei çi Învã[ãmântului), func[ie implicatã de ocuparea postului de rector al
Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1976-1984).

Activitate didactic*
1965-1987: predã la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureçti:
1965: lector universitar, sus[ine cursul Arta medieval pe teritoriul României.
1971-1978: conferen[iar titular; sus[ine cursurile Arta veche româneasc, Tipologia
artei vechi româneti i Probleme de conservare i de restaurare.
1978, 15 septembrie: ob[ine titlul de profesor universitar
VASILE DRGU. REPERE BIOGRAFICE. OPERA
1
V. çi Vezi çi Vasile Drãgu[, Memoriu de activitate în specialitate. 1957-1977, 1977 çi Rapoarte
anuale de activitate, 1970-1987, în manuscris, prin amabilitatea d-nei Gabriela Pãtulea Drãgu[,
Radu Florescu, Energiile unei vocaii, în RMM - seria MIA 2-1987, p. 94-96; Tereza Sinigalia,
Vasile Drãgu[, în SCIA, seria AP, 1988, p. 93-96; Tereza Sinigalia, Nécrologie, Vasile Drgu 1928-
1987, în RRHA-série BA, 1988, p.103-105; Dinu C. Giurescu, Distrugerea trecutului României, Ed.
Museion, Bucureçti, 1994, p.81-85; Tereza Sinigalia, Unitate i continuitate în Arta Româneasc.
70 de ani de la naterea profesorului Vasile Drgu (1928-1987), în ARS TRANSSILVANIAE, VIII-
IX, 1998-1999, Ed. Academiei Române, p. 5-12. Christoph Machat, Vasile Drgu und die
Konzeption des Rumänische Denkmalamtes vor 1977, în ibidem, p.17-20; Radu Greceanu,
Premiul ICCROM post-mortem pentru Vasile Drgu, în BCMI, I, nr. 1-2, 1990. Carte de munc, în
registratura IAPNG, prin amabilitatea d-nei Lia Bujor .
REPERE BIOGRAFICE
1
1976-1984: rector (douã mandate)
1985-1987: çef de catedrã
1983-1985: prelegeri în cadrul cursurilor ICCROM de la Sermoneta
1985-1987: profesor asociat la Facultatea de Conservare - Restaurare din Cetinje,
Iugoslavia

Activitate în institu7ii specializate în domeniul ocrotirii patrimoniului cultural:
1968-1971: director al Direc[iei Muzee din C.S.C.A. (Comitetul de Stat pentru Culturã çi
Artã).
1971-1974: director al Direc[iei Monumentelor Istorice çi de Artã (D.M.I.A.) din cadrul
Consiliului Culturii çi Educa[iei Socialiste (C.C.E.S); preçedintele Consiliului Tehnico-
Stiin[ific (C.T.S.) pentru Monumente Istorice çi de Artã.
1974-1976: în urma reorganizãrii institu[iilor de profil prin Legea ocrotirii patrimoniului
cultural naional al R.S.R. nr. 63/1974, devine directorul Direc[iei Patrimoniului
Cultural Na[ional (D.P.C.N.) din cadrul C.C.E.S. (fosta D.M.I.A.), func[ie pe care o
exercitã pânã la numirea sa în func[ia de rector al Institutului de Arte Plastice “N.
Grigorescu”, în 30 iunie 1976.
1974-1977: preçedinte al Comisiei de avizare a Direc[iei Patrimoniului Cultural Na[ional
pânã la desfiin[area acesteia (1 decembrie 1977).
1974-1987: secretar al Comisiei Centrale de Stat a Patrimoniului Cultural Na[ional.
1978: dupã desfiin[area D.P.C.N. (25 noiembrie 1977), organizeazã în cadrul Institutului de
Arte plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureçti, un atelier de proiectare pentru
monumente istorice - „Atelierul de integrare”- care va func[iona pânã în 1990 çi care
va constitui nucleul Direc[iei Monumentelor Ansamblurilor çi Siturilor Istorice
(denumirea sub care a fost reînfiin[atã D.M.I., în 1990).

Teoretician <i practician în domeniul conserv*rii bunurilor culturale
Legi <i reglement*ri:
1972: în urma adoptãrii de cãtre UNESCO, în 1972, a Conveniei privind protecia
patrimoniului mondial, cultural i naional, ini[iazã elaborarea unei Liste indicative de
monumente din România propuse pentru includerea în Patrimoniul Mondial.
1974: a contribuit direct la elaborarea Legii ocrotirii patrimoniului cultural naional precum çi
la organizarea institu[iilor çi activitã[ilor decurgând din acest act normativ (Legea
ocrotirii patrimoniului cultural na[ional al R.S.R. nr. 63/1974).
1977: a proiectat organizarea de studii çi schimburi de experien[ã pe plan interna[ional în
domeniul protec[iei antiseismice a monumentelor.
Preocupãri pentru digitizarea cercetãrii pe monument çi a proiectãrii pentru
restaurare.

Restaurare:
1971-1977: coordonator çi mentor al celei mai efervescente campanii postbelice de
cercetare, conservare çi restaurare a monumentelor istorice din România, sus[inãtor
al abordãrii pluridisciplinare a domeniului.
1971-1977: a organizat, sub egida ICCROM primul atelier - çcoalã interna[ional de
restaurare a picturilor murale (mãnãstirea Humor), încheiat cu Colocviul Conservarea
i restaurarea picturilor murale , desfãçurat la Suceava, 2-7 iulie 1977 çi prima çcoalã
na[ionalã de restaurare a picturii murale, cu rezultate recunoscute pe plan
interna[ional (1976, în cadrul sec[iei „Artã monumentalã” a Institutului de Arte Plastice
“Nicolae Grigorescu” - Bucureçti).
1977-1987: Dupã desfiin[area D.P.C.N. (25 noiembrie 1977) çi derobarea de autoritate realã
a Comisiei Centrale de Stat a Patrimoniului Cultural Na[ional, duce o luptã inegalã
pentru continuarea unor çantiere de restaurare çi chiar pentru supravie[uirea fizicã a
unor monumente în condi[iile campaniei comuniste de distrugere a patrimoniului
construit din România.
1985: în calitatea sa de secretar al Comisiei Centrale de Stat a Patrimoniului Cultural
Na[ional semneazã, împreunã cu Dinu C. Giurescu, Dionisie Pippidi, Radu Popa,
Rãzvan Theodorescu, Aurelian Triçcu, Virgil Cândea, scrisori de protest adresate
autoritã[ilor comuniste împotriva distrugerii patrimoniului istoric construit din România,
mai cu seamã a ansamblurilor Mihai Vodã, Vãcãreçti çi a bisericilor “Enei”, çi “Sf.
Vineri”.
Acestei cauze îi dedicã çi audien[e riscante, în nume personal.

Func7ii în organisme culturale interne <i interna7ionale:
1957: membru al Uniunii Artiçtilor Plastici (UAP) a R.S.R., sec[ia criticã de artã; secretar al
sec[iei de criticã a UAP (1978-1980).
1966: devine membru Asocia[ia Interna[ionalã a Criticilor de Artã (AICA).
1968: devine membru ICOM (International Council of Museums) – membru în Comitetul
Na[ional Român ICOM pânã în 1987.
1968: devine membru al ICOMOS (International Council of Monuments and Sites); în 1971
este ales preçedinte al Comitetului Na[ional Român ICOMOS. În 1973 devine membru
al Consiliului executiv interna[ional ICOMOS iar din 1975 preçedinte al Comitetului
pentru program çi buget ICOMOS; reconfirmat preçedinte în 1977.
1973: devine membru al Consiliului de conducere al Centrului Interna[ional pentru
Conservarea çi Restaurarea Monumentelor (ICCROM), vicepreçedinte (1979-1980-
1981), membru în comitetul director (1983). Între 1984-1986 este preçedintele Adunãrii
Generale a ICCROM iar în 1986 este reales vicepreçedinte.
1973: devine membru în consiliul de conducere al Departamentului Cultelor.
1973: devine membru al Comisiei mixte româno-iugoslave pentru cercetarea monumentelor
istorice de interes reciproc (Timiçoara, Vršac, Beograd); preçedinte al pãr[ii române
între 1977-1987.
1973: devine membru al comisiei mixte româno-bulgare pentru cercetarea monumentelor
istorice de interes reciproc (Sofia, Rila) çi vicepreçedinte al pãr[ii române.

Titluri <i Distinc7ii
1968: Premiul pentru criticã al Uniunii Artiçtilor Plastici.
1968: Ordinul “Meritul Cultural” clasa a III-a.
1969: membru P.C.R.
1970: doctor în istoria artei la Academia R.S.R.; teza “Pictura muralã din Transilvania
secolele XIV-XVI”, publicatã în acelaçi an.
1979: Ordinul Muncii, clasa a III-a.
1981: Premiul “Ion Andreescu” al Academiei R.S.R, pentru lucrarea Arta gotic în România,
publicatã în 1979.
1983: Medalia “V Centenario di Raffaello”, Roma.
1983: Premiul pentru criticã al Uniunii Artiçtilor Plastici pentru lucrarea Arta româneasc,
împreunã cu Vasile Florea (autorul volumului II).
1985: Premiul “Minerva d’Oro”, acordat de cãtre Academia Interna[ionalã de Artã çi Culturã,
(CIDAE), Roma.
1987, 30 octombrie: membru de onoare al Societã[ii Elene de Arheologie.
1990, 9 mai: i se acordã Premiul ICCROM post-mortem pentru întreaga activitate.
Activitate publicistic* <i de editor
1965: numit membru în Consiliul de redac[ie de artã plasticã çi monografii istorice al Editurii
Meridiane. În 1986 devine preçedintele colegiului de redac[ie.
1965-1967: redactor (cu jumãtate de normã) la Editura Politicã.
1966: numit membru al Colegiului de redac[ie al revistei “Arta Plasticã” (din 1968-“ARTA” ) a
Uniunii Artiçtilor Plastici.
1970: ini[iazã reluarea publicãrii „Buletinului Monumentelor Istorice” sub egida C.S.C.A.
(membru al Colegiul de redac[ie), care apare din 1974 sub denumirea „Revista Muzeelor çi
Monumentelor”, seria „Monumente Istorice çi de Artã”.
1978-1987: Redactor çef al revistei “ARTA” a Uniunii Artiçtilor Plastici a R.S.R.
1984-1986: Redactor çef adjunct al revistelor “Studii çi Cercetãri de Istoria Artei, seria Arta
Plasticã” çi “Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, série Beaux Arts” ale Academiei de Stiin[e
Sociale çi Politice; redactor çef 1986-1987.
Contribu[ii constante la publica[iile „Manuscriptum”, „Secolul 20”, „Via[a Româneascã”,
„Contemporanul”, ç.a.
A impulsionat reluarea seriei “Materiale çi Cercetãri Arheologice” a Muzeului Na[ional de
Istorie al României.
A sprijinit organizarea simpozioanelor muzeului de arheologie din Turnu Severin çi a ini[iat
apari[ia periodicului “Drobeta”.
Promotor avizat al traducerii în limba românã a unor lucrãri din literatura universalã de
specialitate.

*
1 noiembrie 1987: moare la Bucureçti, în urma unei forme rare de maladie a sângelui. Este
înmormântat în cimitirul mãnãstirii Râme[, jud. Alba.

I.P.
Volume
Ghiberti (1378-1455), Ed. de stat pentru literaturã çi artã, 1959.
Stilurile Greciei antice, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1962.
Sighioara. Ora muzeu, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1966.
Cetatea Sighioara, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1968.
Vechi monumente hunedorene, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1968.
Drago Coman, maestrul frescelor de la Arbore [Album], editat çi în limba germanã, Ed.
Meridiane, Bucureçti, 1969.
Pictura muralã din Transilvania (secolele. XIV-XV), Ed. Meridiane, Bucureçti, 1970.
Pictura româneasc în imagini. 1111 reproduceri, (în colaborare cu Vasile Florea, Dan
Grigorescu çi Marin Mihalache), capitolul Pictura veche, editat çi în limbile francezã,
englezã, germanã, rusã, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1970, p. 7-104. Reeditat în variantã
revãzutã çi adãugitã, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1976; în limba englezã 1977.
Arta brâncoveneasc [Album], (în colaborare cu Nicolae Sãndulescu), editat çi în limba
francezã, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1971.
Istoria României în date (în colaborare cu colectiv coordonat de C.C. Giurescu), termenii de
artã medievalã, Ed. Enciclopedicã, 1971.
Humor [Album], editat çi în limbile englezã, francezã, germanã, Ed. Meridiane, Bucureçti,
1973.
Dicionar enciclopedic de art medieval româneasc, Ed. Stiin[ificã çi Enciclopedicã,
Bucureçti, 1976. Reeditat în variantã revãzutã, Ed. Vremea, Bucureçti, 2000.
Dobrogea, (în colaborare cu un colectiv coordonat de Emil Condurachi), Ed. Sport-Turism,
Bucureçti, 1978.
Arta gotic în România, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1979.
Pictura mural din Nordul Moldovei (în limba japonezã), Ed. Kodansha, Tokio, 1980.
VASILE DRGU. OPERA (Monumente istorice <i art* medieval*)
1
BIBLIOGRAFIE
1
Vezi çi Vasile Drãgu[, Memoriu de activitate în specialitate. 1957-1977 çi Rapoarte anuale de
activitate, 1970-1987, în manuscris, prin amabilitatea d-nei Gabriela Pãtulea Drãgu[; Bibliografia
Istoric a României, I, 1944-1969, Ed. Academiei R.S.R., Bucureçti, 1970; Idem, IV, 1969-1974, Ed.
A.R.S.R., Buc. 1975; Idem, V, 1974-1979, , Ed. A.R.S.R., Buc. 1980; Idem, VI, 1979-1984, Ed.
A.R.S.R., Buc. 1985; Idem, VII, 1984-1989, Editura Academiei Române, Buc. 1990; Idem, VIII, 1989-
1994, Ed. A. R., Buc. 1996; Bibliografie selectiv a lucrrilor de istoria artei medievale din România
publicate între 1945-1970, în BMI, Supliment, 1971; Edmond-René Labande, Bernadette Leplant,
Répertoire international des Médiévistes, Centre d’Etudes Supérieurs des Civilisation Médiévale,
Poitiers, V, 1971, p. 209; Index al autorilor de articole aprute în „Monumente Istorice i de Art”, 1974-
1978, în RMM, seria MIA, 1978, 2, p. 94-95; Radu Florescu, Energiile unei vocaii, în RMM - seria MIA
2-1987, p. 94-96; Tereza Sinigalia, Bibliografie selectiv a operei profesorului Vasile Drgu, în ARS
TRANSSILVANIAE, VIII-IX, 1998-1999, Ed. Academiei Române, 1999, p. 13-15.
Pictura muralã din Moldova. Sec. XV-XVI [Album], editat çi în limba englezã, germanã, rusã,
francezã, spaniolã, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1982.
Arta cretin în România, Secolul XV (Studiu introductiv i prezentarea planelor), IV, editat
çi în limba englezã, Ed. Institutului Biblic çi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureçti, 1985.
Arta româneasc. Vol. I, Preistorie, Antichitate, Ev. Mediu, Renatere, Baroc, Ed. Meridiane,
Bucureçti, 1982; editatã çi în limbile francezã çi englezã (1984). Reeditatã, în variantã
revãzutã, Ed. Vremea, Bucureçti, 2000.
Fata Morgana la Tassili, Ed. Sport – Turism, Bucureçti, 1983.
Dobrov [Album], Ed. Meridiane, Bucureçti, 1984.
Medalioane în cerneal, [antologie de texte], Ed. Meridiane, Bucureçti, 1988.
Arta cretin în România, Secolul XVI (Studiu introductiv i prezentarea planelor), V, editat
çi în limba englezã, Ed. Institutului Biblic çi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureçti, 1989.
History of Romanian Arts, (coautor), Ed. Enciclopedicã, Bucureçti, 1990.

Studii <i articole
O biseric cu gropni din Oltenia, din secolul al XVI-lea. Biserica schitului Dobrua, în
“Monumente çi muzee”, I, 1958, p. 175-184.
Datarea picturilor murale ctitoriceti din biserica de la Cepturoaia, în SCIA, 1962, p. 189-
192.
Însemnri despre pictura mural a bisericii fortificate din Drueni, în SCIA, 1962, 1, p. 181-
188.
O pictur mural laic de la Sibiu, la 1631, în SCIA, 1962, 2, p. 398-403.
O pictur de prerenatere în Transilvania, în “Arta Plasticã”, 1963, nr. 9, p. 506-508.
Probleme comune ale picturii murale medievale din Transilvania i din Cehoslovacia, aa
cum rezult din materialele publicate în revista “Uméni”, în SCIA, 1963, 1, p. 263-266.
Biserica din Lenic, în SCIA, 1963, 2, p. 423-433.
Despre picturile murale ale bisericii fortificate din Homorod, în SCIA, seria AP, 1964, 1, p.
102-109.
Despre picturile murale ale bisericii reformate din Mugeni, în SCIA, seria AP, 1964, 2, p.
307-320.
Pridvorul bisericii fostului schit Hotrani, în “Omagiul lui Petre Constantinescu Iaçi”, Ed.
Academiei R.S.R., 1965, p. 651-659.
Picturi murale exterioare din Transilvania medieval, în SCIA, seria AP, 1965, 1, p. 75-101.
Biserica din Strei, în SCIA, seria AP, 1965, 2, p. 299-317.
Zugravul Mihu i epoca sa, în SCIA, seria AP, 1966, 1, p. 39-47.
Un zugrav din Transilvania secolului al XV-lea. Wtefan de la Densu, în SCIA, seria AP,
Volume / Studii <i articole
1966, 2, p. 233-245.
Vechi picturi murale româneti din Transilvania, I, în “Arta Plasticã”, 1966, 4, p. 19-24.
Vechi picturi murale româneti din Transilvania, II, în “Arta Plasticã”, 1966, 9, p. 10-17.
Picturile murale din biserica evanghelic din Mlîncrav, în SCIA, seria AP, 1967, 1, p. 79-93.
Les peintures murales de l'église évangélique de Mlîncrav, în RRHA, série BA, 1968, p.
61-71.
Contribuii privind arhitectura goticului timpuriu în Transilvania, în SCIA, seria AP, 1968, 1,
p. 41-49.
Monumentele i muzeele, în BMI, 1970, 2, p. 51-52.
Considérations sur l’iconographie des peintures murales gotiques de la Transylvanie, în
”Les actes du XVII-e Congres International d’histoire de l’art – Budapest, 1969“, Budapesta,
1969.
Consideraii asupra iconografiei picturilor murale gotice din Transilvania, în BMI, 1970, 3, p.
15-26.
Pictura mural din :ara Româneasc i din Moldova i raporturile sale cu pictura Europei de
sud-est în cursul secolului al XVI-lea, în BMI, 1970, 4, p. 17-32.
Polipticul de la Bruiu, în BMI, 1971, 1, p. 62.
Mnstirea Vcreti i locul ei în contextul artei din :ara Româneasc, în BMI, 1971, 2, p.
30-39.
Picturile bisericii din Sînt Mrie Orlea – cel mai vechi ansamblu mural din ara noastr, în
BMI, 1971, 3, p. 61-74.
Un capitol unic al artei universale: bisericile cu pictur exterioar din Moldova, în “Mitropolia
Moldovei çi Sucevei”, 1971, 47, nr. 9-12, p. 675-678 çi în ‘’Synthèses” (Belgia), nr. 229/mai
1971.
O precizare cu privire la o grind din colecia muzeului din Sfîntu Gheorghe, în RM, 1971, 5,
p. 470-471.
Un spaiu omogen: arta brâncoveneasc, în „Arta”, 1971, nr. 4-5, p. 38-45.
Repere medievale, în Mgura, tradiie i art, în „Secolul XX”, 1972, nr. 9-12, p.11-18.
Iconografia picturii murale gotice în Transilvania (Consideraii generale i repertoriu pe
teme), în “Pagini de veche artã româneascã”, tom II, Ed. Academiei R.S.R., 1972, Bucureçti,
p. 7- 83.
Date noi cu privire la picturile murale medievale din Transilvania. Picturile murale ale
bisericii fortificate din Nema. Picturile murale ale bisericii ortodoxe din Bistria, în SCIA,
seria AP 1, 1972, p. 116-122.
Picturile bisericii din Gurasada, în BMI, 1972, 2, p. 63-66.
Un portret necunoscut al lui Mihai Viteazul. Însemnri privind biserica din Ocna Sibiului, în
BMI, 1972, 4, p. 60-62.
O epoc artistic uitat: epoca lui Miron Barnovschi, în BMI, 1973, 1, p. 15-24.
Studii <i articole
Din nou despre picturile bisericii din Strei, în BMI, 1973, 2, p. 19-26.
Wantierul pilot de restaurare pictur de la biserica fostei mnstiri Humor. Însemnri
marginale la campania anului 1972, în BMI, 1973, 3, p. 53-54.
Restaurarea picturilor murale de la Ghelina, în BMI, 1973, 4, p. 45-54.
Miron Barnovschi, ctitor la Suceava, în RMM, seria MIA 1974, 1, p. 91-92.
La monastère de Vcreti; expression des relations artistiques roumaines-grècques, în
„Symposium, l’époque phanariote”, Thessaloniki, Institute for Balkan Studies, 1974, p. 295-
300.
Restaurarea monumentelor istorice în perspectiva a trei decenii de activitate, în SCIA, seria
AP, 1974, tom.12, p. 11-28.
La restauration des monuments historiques dans la perspective de trois décennies
d’activité, în RRHA, série BA, XI, 1974, p. 11-36.
La monastère de Vcreti; expression des relations artistiques roumaines - grecques, în
„Symposium, l’époque phanariote. Thessaloniki, Institute for Balkan Studies, 1974”, p. 295-
300.
Trei decenii în activitatea de restaurare a monumentelor istorice, în RMM, seria MIA, 1974,
1, p. 3-4.
Legenda “eroului de frontier” în pictura mural din Transilvania, în RMM, seria MIA, 1974,
2, p. 21-38.
La légende du „héros de frontière” dans la peinture médiévale de la Transylvanie, în RRH,
série BA, 1975, p. 11-40.
O pictur mural exterioar regsit la Baia, în RMM, seria MIA, 1975, 1, p. 59-60.
Mihai Viteazul protector al artelor, în “Secolul 20”, 1975, nr. 9, p. 43-48.
Anul european al patrimoniului arhitectural. Monumentele i centrele istorice din România,
în RMM, seria MIA, 1975, 2, p. 3-11.
Historischer Denkmäler in Siebenbürgen aus der Perspektive der Restaurierungsarbeiten, în
“Siebenbürgische Archiv” (Köln-Wien), 12, 1975.
Monumentele de arhitectur considerate ca documente complexe ale istoriei patriei. În
„Memoriile Sec[iei de çtiin[e istorice. Academia R.S.R “, 1975-1976, 1, p. 9-19.
Monumentele istorice, martori ai epopeei naionale, în “Arta”, 1976, nr. 2-3, p. 21-25.
Centrele istorice i monumentele de arhitectur - documente complexe ale societii umane,
în „Arhitectura”, nr. 4/1976.
Granitul dintre ape, în “Secolul 20”, nr.4-5/1976.
Ceramica monumental din Moldova, oper de inspirat sintez, în RMM, seria MIA, 1976,
1, p. 33-38.
Picturile murale de la Media: o important recuperare pentru istoria artei transilvnene, în
RMM, seria MIA, 1976, 2, p. 11-22.
Monumentele istorice, parte integrant a patrimoniului cultural naional, în RMM, seria M,
Studii <i articole
1976, 2, p. 9-12.
Biserica domneasc din Cîmpulung: o nou ipotez, în RMM, seria MIA, 1977, 1, p. 45-50.
Monumentele de arhitectur considerate ca documente complexe ale istoriei patriei, în
„Memoriile sec[iei de çtiin[e istorice”, Academia R.S.R., seria IV, tom I, Bucureçti, 1978, p. 9-
18.
O vatr de strveche cultur româneasc. În „Monumente istorice çi bisericeçti din eparhia
Oradiei”, Oradea, 1978, p. 16-17.
Streisîngiorgiu. Observaii preliminare privind picturile murale, în RMM, seria MIA, 1978, 1, p.
39-42.
Peintres italiens en Transylvanie, Criana et Banat au long de XVIème et XVème siècle, în
RRHA, série BA, 1978, p. 3-18.
Medieval Romanian Art, în “Art and Artists”, April, 1978, London, p. 30-35.
Cetatea Bologa (note preliminarii), în RMM, seria MIA, 1978, 2, p. 43-45.
Conservarea i restaurarea picturilor murale în România, în „Revista Comisiei Na[ionale
pentru UNESCO”, 1978, nr. 3, p. 28-32.
Cercetri cu privire la arta medieval româneasc, în “Istoria çtiin[elor în România.
Istoriografia de artã”, Ed. Academiei R.S.R., 1979, p. 114-126.
Une forme représentative de l'architecture vernaculaire: les fortifications populaires du Moyen
Age, în RMM, seria MIA, 1979, 1, p. 60-75.
Un capitol unic al artei universale: bisericile cu pictur exterioar din Moldova, în “Revista
Comisiei Na[ionale Române UNESCO”, 1979, 21, nr. 1-2, p. 71-75.
Baroque and specific assimilations in the art of the Romanian principalities in the 17th-18th
centuries, în „Synthesis”, VI, 1979, p. 125-130.
Les églises en bois chez les Roumains. Problèmes d’histoire, de typologie et de
conservation, în “Compte rendu du 2-ème colloque sur les problèmes de la réanimation des
villages historiques et de typologie de l’architecture populaire”, Athènes, 1979, p. 115-136.
L’historiographie de l’art en Roumanie - problèmes et réalisations, (cu versiune englezã,
germanã çi rusã), în “Revue Roumaine”, nr, 4, 1979, p. 107-125.
Consonane artistice i literare în anii revoluiei de la patruzeciiopt, în “Revista Comisiei
Na[ionale Române UNESCO”, 1979, 21, nr. 3-4, p. 201-205.
Arta veche româneasc în perspectiva culturii europene, în “Secolul 20”, 1980, nr. 4-5, p.
121-128.
Biserica cul din Cernei, în “Drobeta”, 4, 1980, p. 17-26.
Lcaurile româneti de zid din nord-vestul rii i însemntatea lor istoric, în volumul
“Trepte noi çi vechi de istorie, culturã çi via[ã bisericeascã în Eparhia Oradiei. Mãrturii,
evocãri”, Oradea, 1980, p. 229-249.
Creaia artistic în epoca întemeietorilor de ar, în “Constituirea statelor feudale româneçti”,
Ed. Academiei R.S.R., Bucureçti, 1980, p. 261-324.
Considérations générales concernant la conservation et la restauration des peintures murales
Studii <i articole
médiévales de la Roumanie, în “Colloque sur la conservation et la restauration des
peintures murales. Suceava, Roumanie, juillet 1977”, Bucureçti, 1980, p.7-20.
Trésor artistique médiéval, în “Revue Roumaine“, 1980, nr. 9-10, p. 111-119.
Jose Puig y Cadafalch et l'art roumain, în RRHA, série BA, 1982, p. 49-56.
Tezaure artistice medievale - pictura mural, broderiile i miniaturile, în “Trepte de civiliza[ie
româneascã”, Ed. Politicã, Bucureçti, 1982, p. 123-130.
Monumentele de arhitectur: cronica cldit a istoriei, în “Drobeta”, 1982, 5, p. 79-92.
Despre relaiile artistice româno-polone în secolele XIII-XVII, în „Rela[ii culturale româno-
polone”, Universitatea din Bucureçti, 1982, p. 111-118.
Schitul Ostrov - valoare istoric i arhitectonic, în RMM, seria MIA, 1982, 2, p. 15-17.
Tradiiile ctitoriceti la întorsura Carpailor, în “Spiritualitate çi istorie la Întorsura Carpa[ilor”,
vol. II, Buzãu, 1983, p. 147-187.
Trsturi majore ale artei româneti din epoca lui Matei Basarab, în “Matei Basarab çi
Bucureçtii”, Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureçti, 1983, p. 71-79.
Glosse pe marginea unui tablou votiv (Mnstirea Dobrov), în “Noi cercetãri în domeniul
istoriei artei româneçti”, Academia de Stiin[e Sociale çi Politice, Bucureçti, 1983, p. 15-24.
Polipticul de la Dupu, în “Arta”, 1983, 2, p.12.
L'architecture dans les Pays Roumains au XVIème siècle dans la perspective des relations
avec le monde ottoman, în RRHA, série BA, 1986, p. 3-20.
Un ansamblu de sculptur decorativ din vremea lui Alexandru cel Bun, în “Arta”, 1986, nr.
7, p. 22.
Restaurarea picturilor Sixtinei sau redescoperirea lui Michelangelo, în „Arta”, 1986, 8, p. 26-
27.
Pictura exterioar din :ara Româneasc, în „Arta”, 1986, 10, p. 36.
Între arhitectul Ion Mincu i Manea, vtaful de zidari, în SCIA, seria AP, 1986, tom 33, p. 43-
52.
Redescoperirea lui Masaccio, în „Arta”, 1986, 12, p. 24.
Ceramica. Un capitol puin cunoscut de art medieval din ara noastr, în „Arta”, 1987, 11,
p. 36-38.
De nouveau sur les peintures murales extérieures de Moldavie. Considérations historiques
et iconographiques, în RRH, 1987, 1-2, p. 49-84.
Portretul lui Mihai Viteazul din Ocna Sibiului, în „Arta”, 1987, 1, p. 37.
Anastasie Crimca i unele aspecte ale confluenelor artistice româneti, în „Arta”, 1987, 10,
p. 30-32.
O „recitire” brâncoveneasc, în „Arta”, 1987, 2, p. 34-35.
Marc Aureliu. Dosarul unei statui ecvestre, în „Arta”, 1987, nr. 5, p. 31-34.
Gemalte Bibel. Die Fresken der Moldauklöster, în „Dacoromania”, 1988, p. 313-330.
Studii <i articole
Un programme architectonique non commenté de la Moldavie des XVème-XVIème siècles,
în RRHA, série BA, 1988, p. 3-20.
Biserica Domneascã din Câmpulung, în SCIA, seria AP, 1988, 35, p. 3-16.

Studii introductive, prefe7e
Prefa çi coordonator la Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localitilor i
monumentelor medievale din Moldova, DPCN - Biblioteca Monumentelor Istorice din
România, Bucureçti, 1974.
Introducere, la ***Monumentele istorice bisericeçti din Mitropolia Moldovei çi Sucevei
[Monografie], în colaborare cu Corina Nicolescu, Ed. Mitropoliei Moldovei çi Sucevei, 1974,
p. 9-22.
Prefa la Paul Philippot, Pictura flamand i renaterea italian, Ed. Meridiane, 1975.
Cuvânt înainte, la Andrei Cornea, De la portulan la vederea turistic. Ilustratori strini i
realiti româneti în secolele XVIII-XIX, Ed. Sport - Turism, Bucureçti, 1977.
Prefa la C. Benedict, C.Nicolescu, D. Grigorescu, Bucureti. Muzee de art [Album], editat
çi în limbile francezã, englezã, germanã, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1977.
Prefa i note la Charles Delvoye, Arta bizantin, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1976.
Studiu introductiv, la Ion Godea, Ioana Cristache Panait, Aurel Chiriac çi Marin I. Malinaç,
Monumente istorice bisericeti din eparhia Oradiei. Judeele Bihor, Slaj i Satu Mare.
Bisericile de lemn. Ed. Episcopiei Ortodoxe române a Oradiei, Oradea, 1978, p. 16-33.
Prefa la catalogul expozi[iei itinerante UNESCO, “Un chapitre unique de l’art universel: les
églises à peinture murale extérieure de la Moldavie”, 1979.
Cuvânt înainte la Dionisie din Furna, Carte de pictur, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1979.
Prefa la Ruth & Max Seydewitz, Operaiunea Linz, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1979.
Avant-propos çi coordonator la volumul “Colloque sur la conservation et la restauration des
peintures murales. Suceava, Roumanie, 2-7 juillet 1977”, C.C.E.S., Bucureçti, 1980.
Prefa la Viklor Lazarev, Istoria picturii bizantine, Ed. Meridiane, 1980.
Cuvânt înainte la Anca Bratu Pop, Pictura mural maramureean. Meteri zugravi i
interferene stilistice, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1982.
Prefa i note la Paul Henry, Bisericile din Nordul Moldovei, Ed Meridiane, 1984.
Cuvânt înainte la Maria Ana Muzicescu çi Ana Dobjanschi, Broderia veche româneasc, Ed.
Meridiane, 1985.
Studiu introductiv la W. Podlacha çi Grigore Nandriç, Umanismul picturii murale
postbizantine, Ed. Meridiane, 1985, vol. I, p. 5-27.
Cuvânt înainte çi coordonator la Anca Bratu, Monica Breazu, Ion Istudor, Maria Mocanu,
Maria Irina Popescu, Liana Tugearu Repertoriul picturilor medievale din România, sec. XIV-
1450, în “Pagini de veche artã româneascã”, Vol V, Ed. Academiei RSR, 1985 (lucrarea a
primit premiul “Ion Andreescu” al Academiei R.S.R. în 1985.
Studii <i articole / Studii introductive, prefe7e
Prefa, la Paolo çi Laura Mora, Paul Philippot, Conservarea picturilor murale, Ed.
Meridiane, Bucureçti, 1986.
Prefa la Ioan Opriç, Ocrotirea patrimoniului cultural, Ed. Meridiane, Bucureçti, 1986.
Prefa la Meliné Ghenea Poladian, Arta preistoric i antic din regiunea caucazian,
Bucureçti, 1988.
Studiu introductiv, la Ioana Cristache-Panait, Bisericile de lemn. Monumente istorice din
Episcopia Alba Iuliei, mrturii de continuitate i creaie româneasc, Ed. Episcopiei
Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1987, p. 14-30.

Cronici, recenzii, evoc*ri
Recenzie la Branko Fusci•, Istarske freske, în SCIA, 1966, 1, p. 148-149.
Note de lectur la Vlasta Dvorákova çi Dobroslava Menclová, Karlštgjn, în SCIA, 1967, 1, p.
131-132.
Recenzie la Nicolae Stoicescu, Bibliografia localitilor i monumentelor feudale din
România, I, :ara Româneasc, în BMI, 1971, 3, p. 111.
Al XIV-lea Congres internaional de Studii Bizantine, în BMI, 1971, 4, p. 73-74.
Prima perioad din activitatea restauratorilor UNESCO în ara noastr s-a încheiat, în BMI,
1971, 4, p. 74-75.
Recenzie la Otto Demus çi Max Hirmer, Romanische Wandmalerei, în BMI, 1972, 1, p. 76.
Note de drum din Bulgaria, în BMI, 1972, 1, p. 77-79.
Rspunderea unei aniversri, în BMI, 1972, 3, p. 3-6.
Cea de-a VII-a adunare general a Centrului Internaional de Studii pentru Conservarea i
Restaurarea Bunurilor Culturale, în BMI, 1973, 2, p.78.
Recenzie la Repertoriul internaional al medievitilor, Poitiers, 1971, în BMI, 1973, 2, p. 78.
Proiecte i perspective în activitatea de restaurare, (interviu realizat de Tereza Sinigalia), în
BMI, 1973, 4, p. 73.
Conferina de la Zürich pentru “Anul european al patrimoniului arhitectural”, în BMI, 1973, 4,
p.73-74.
Colocviul I.C.O.M.O.S. Salonic, 1973, în BMI, 1973, 4, p. 74.
Cea de-a IV-a adunare general a I.C.O.M.O.S., Rothenburg ob der Tauber, mai 1975, în
RMM, seria MIA, 1975, 1, p. 93.
Adunarea general a Centrului internaional de studii pentru conservarea i restaurarea
bunurilor culturale, Roma 1975, în RMM, seria MIA, 1975, 1, p. 93.
Horia Teodoru, în RMM, seria MIA, 1976, 1, p. 94.
Simion Jucan, în RMM, seria MIA, 1976, 1, p. 94.
Patrimoniul naional i sistematizarea (mas rotund), în „Arta”, nr. 7, 1977, material
suprimat
Studii introductive, prefe7e / Cronici, recenzii, evoc*ri
Profil: Wtefan Bal, în RMM, seria MIA, 1977, 2, p. 89.
Cea de-a V-a adunare general I.C.O.M.O.S., în RMM, seria MIA, 1978, 2, p. 93.
Muzeele i monumentele - 35 de ani de realizri, în RMM, seria M, 1979, 7, p. 14-19.
Sesiunea arheologic – Tulcea 1980, în “Arta”, 1980, 6, p. 36.
Maria Ana Musicescu, în SCIA, seria AP, 1980, tom 27, p. 191-192.
Recenzie la Trésors Transylvains, în “Revue Roumaine”, 1980, nr. 6, p. 169-171.
O invitaie la drumeie - Recenzie la Juliana Fabritius Dancu, Cetile rneti sseti din
Transilvania, în “Arta”, 1981, 12, p. 39.
Omagiu lui Virgil Vtianu, în “Arta”, 1982, 3, p.13.
Recenzie la Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, în
RRHA, série BA, 1983, p. 68-70.
ICCROM, une organisation internationale, în “Bulletin europeen”, XXXVI, 1985, 5, p. 12-14
Recenzie la N. K. Moutsopoulos çi G. Dimitrokallis, Geraki, Centre d’études byzantines,
Salonique, 1981, în RRHA, série BA, 1985, p. 79-82.
Recenzie la Andrei Paleolog, Pictura exterioar din :ara Româneasc, în “Arta”, 1986, 10, p.
36.
Un dicionar indispensabil (Recenzie la Georgeta Stoica, Paul Petrescu, Maria Bocçe,
Dicionar de art popular), în “Arta”, 1986, 11, p. 36.
O binemeritat recuperare (Recenzie la Alexandru Tzigara Samurcaç, Scrieri despre arta
româneasc), în „Arta”,1987, 10, p. 33.
Note de lecturã (la articole semnate de Paul Mylonas, N.K. Moutsopoulos çi Maria
Théoharis), în SCIA, seria AP, 1987, p.94-98; çi în limba francezã în RRHA, série BA, 1987,
p. 101-106.

CONTRIBUII MEDIA
Articole de pres*
Cetatea Târgovite, în “Apãrarea Patriei”, nr.1/1958.
Ars monumentalis rediviva, în “Via[a Româneascã”, nr. 3/1959, p. 181-183.
Cunoatem monumentele noastre istorice?, în “Scînteia”, 4 mai 1966.
Îmbogirea izvoarelor de documente în cercetarea istoriei culturii româneti, în „Scînteia”, 5
martie 1968.
Divizarea rspunderilor prejudiciaz patrimoniul unic al monumentelor istorice, în „Scînteia”,
18 iunie 1968.
Monumente puin cunoscute din :ara Bârsei, în „Astra”, 1968, III, nr. 2.
Picturi brâncoveneti pe Oltul transilvan, în „Astra”, 1968, nr.10.
Fresce medievale în sala Dalles, în “Scânteia Tineretului”, nr. 6041, 22 octombrie 1968.
Cronici, recenzii, evoc*ri / Contribu7ii media, Articole de pres*
Maetri uitai ai artei româneti, în “România literarã”, 6 februarie 1969.
Problemele modernizrii i urbanizrii satelor, în “Contemporanul”, 5 februarie 1971.
Pârvu Mutu sau tributul greu al uitrii, în “Astra”, nr.1/1971.
Restaurarea monumentelor istorice, în “Contemporanul”, 17 martie 1972.
Historical travel through Romania, în colaborare cu Iulian Antonescu , în “The Times”,
29 decembrie1972.
80 de ani de la înfiinarea Comisiei Monumentelor Istorice, în “România literarã“,
1 februarie1973.
Monumentele istorice i actualitatea, în “România liberã”, 8 februarie1973.
Un viitor pentru trecutul nostru, în “Contemporanul”, 20 iulie 1973.
Protecia i restaurarea zonelor istorice, în “România liberã”, 23 noiembrie 1973.
Un mare artist popular: Picu Ptru din Slite, în “România literarã”, 6 decembrie 1973.
Din nou despre “Cîmpia român”, în “Contemporanul”, 6 ianuarie 1974.
Frumuse[ea fîntînilor, în “Contemporanul”, 5 aprilie 1974.
Monumente istorice i de art, în “Contemporanul”, 1 noiembrie 1974.
Restaurarea monumentelor istorice, în “Contemporanul”, 31 ianuarie 1975.
Urbanistica modern i ocrotirea patrimoniului arhitectural, în “România liberã”, 8 februarie
1975.
O valoroas descoperire arheologic, în “Scînteia”, 27 iulie 1975.
Brâncui la Târgu Jiu, în “Arta”, nr. 3, 1975.
Monumentul istoric i educaia patriotic, în “Scînteia”, 17 ianuarie 1976.
Sîntem îndatorai fa de istorie printr-o neabtut grij fa de vestigiile arheologice, în
“Contemporanul”, 13 februarie1976.
Vestigiile i monumentele istorice, o mare coal a educaiei patriotice, în “România liberã”,
24 martie1976.
S-a fcut prea puin pentru introducerea marilor valori ale artei româneti în circuitul
universal, în “Contemporanul”, 9 iulie 1976.
Restaurarea picturilor murale din Moldova, în “România pitoreascã”, August, 1977.
Wcoala româneasc de restaurare, în “Îndrumãtorul cultural”, August, 1977.
Mozaicuri antice i de art din Tunisia, în “Scînteia”, 12 martie 1975.
Pledoarie pentru arta medieval româneasc, în “Via[a Româneascã“, nr.1-2, 1978.
Strvechile tradiii ale originalitii, în “Contemporanul “, 4 august 1978.
Repertoriul monumentelor istorice din România, în “Scînteia”, 19 iulie 1979.
Noi mrturii ale vechimii românilor în vatra strmoeasc, în “Scînteia”, 11 februarie 1979.
Articole de pres*
Umbrele trecutului, în “Contemporanul”, 29 februarie 1980.
Az Erdély szellemiség a kölcsönhatasok szellenisege în „ A Hét”, 19 iunie1981.
Creaia artistic i istoriografia de art, discu[ie cu Boris Buzilã, în “România liberã”, 15 mai
1981.
Starea e veghe asupra monumentelor istorice, atestate ale fiinei noastre istorice în
“Flacãra”, 28 februarie 1981.

Emisiuni radiofonice <i de televiziune
Vechi monumente de art din Transilvania, conferin[ã radiofonicã, 15 februarie 1966.
Biserica din Densu, conferin[ã radiofonicã, 18 octombrie 1966.
Biserica din Sînt Mrie Orlea, conferin[ã radiofonicã, 15 septembrie 1967.
Mnstirea Gura Motrului, conferin[ã radiofonicã, rubrica “Itinerar turistic românesc”,
program 2, 12 februarie 1968.
Un monument de pe valea Mureului: biserica din Lenic, conferin[ã radiofonicã, rubrica
“Itinerar turistic românesc”, program 2, 18 martie 1968.
Mnstirea Strehaia, conferin[ã radiofonicã, rubrica “Itinerar turistic românesc”, program 2,
11 mai 1968.
Monumente i construcii celebre, emisiune de televiziune “Mai ave[i o întrebare ?”, în
colaborare cu Cezar Lãzãrescu çi Radu Priscu, 16 octombrie 1970.
Costumul de curte în :rile Române, emisiune radiofonicã, 2 februarie 1971.
Rememorãri artistice în peisajul dealurilor buzoiene, emisiune radiofonicã, 27 martie 1972.
Congresul de bizantologie, emisiune radiofonicã, 20 noiembrie1971.
Muzeul de Art din Ploieti, emisiune de televiziune, 31 mai 1972.
Bucuretiul necunoscut; Curtea Veche - sistematizare sau reconstrucie, emisiune
radiofonicã, împreunã cu prof. univ. Grigore Ionescu, arh. Constantin Joja, arh. Paul
Bortnovschi, Panait I. Panait, ç. a. , 1972.
Cltorind la monumente: pe plaiuri buzoiene, emisiune radiofonicã, 1 martie 1974.
Cltorind la monumente: în câmpia Dunrii, emisiune radiofonicã, 29 martie 1974.
Cltorind la monumente: în voevodatul lui Farca, emisiune radiofonicã, 26 aprilie 1974.
Cum s privim un monument, emisiune radiofonicã, 1 noiembrie 1974.
Cum s privim un monument. Poposind la cetile lui Wtefan cel Mare, emisiune radiofonicã,
15 noiembrie 1974.
Cum s privim un monument. Putna, emisiune radiofonicã, 6 decembrie 1974.
Cum s privim un monument; biserica mauzoleu din Rzboieni, emisiune radiofonicã, 20
decembrie 1974.
Ctitoria Mavrocordailor, emisiune de televiziune, 8 februarie 1975.
Articole de pres* / Emisiuni radiofonice <i de televiziune
Mnstirea Hurez, emisiune radiofonicã, 21 februarie 1975.
Rezonanele contemporane ale baladei meterului Manole, emisiune radiofonicã, 7 martie
1975.
Monumentele patriei în peisajul contemporan, emisiune radiofonicã, 11 martie 1975.
Cetatea Sighioara, emisiune radiofonicã, 21 martie 1975.
Monumentele istorice azi, emisiune radiofonicã, 25 martie 1975.
Aciuni UNESCO pentru ocrotirea i punerea în valoare a patrimoniului cultural, emisiune
radiofonicã, 2 august 1975.
Monumentele de arhitectur - efigii ale spiritualitii româneti în permanent actualitate,
emisiune de televiziune, împreunã cu Grigore Ionescu, Virgil Cândea, Lucian Roçu, 10
august 1975
Aciuni pentru restaurarea monumentelor istorice, emisiune radiofonicã, 7 octombrie 1975.
Anul internaional al patrimoniului arhitectural, emisiune radiofonicã, 23 octombrie 1975.
La zi despre restaurarea monumentelor istorice, emisiune radio, 4 noiembrie 1975.
Monumentele arhitecturale româneti în perspectiva anului european pentru protejarea
monumentelor, emisiune radiofonicã, cu prof. Angelis D’Ossat (Roma), Ernest Martin
(Geneva) çi Norman Bromelle (Londra), 29 noiembrie 1975.
Ctitoria i necropola Buzetilor de la Cluiu, emisiune radiofonicã, 2 martie 1976.
Densuul ctitorilor cnezi, emisiune de televiziune, 11 aprilie1976.
Arheologie i restaurarea de monumente istorice, emisiune radiofonicã, 15 iunie 1976.
Monumentele patriei, coal a educaiei patriotice, emisiune radiofonicã, 17 iunie 1976.
Restituiri istorice, emisiune televiziune, 28 iunie 1976.
Monumente ale continuitii la Alba Iulia, emisiune radiofonicã, 5 aprilie 1977.
Monumentele patriei în peisajul contemporan, emisiune radiofonicã, 14 octombrie 1976.
Monumentele în pericol, emisiune de televiziune, 27 octombrie 1976.
Restaurarea picturilor murale din Moldova, emisiune de televiziune, 10 octombrie1977.
Cetatea Sarmisegetusei, emisiune radiofonicã, 18 aprilie 1980.
Monumentul de la Adamclisi, emisiune radiofonicã, 16 mai 1980.
Podul lui Apollodor, emisiune radiofonicã, 23 mai 1980.
Streisîngiorgiu - ctitorie voievodal, emisiune radiofonicã, 1980.
Medalion Gorge Oprescu, emisiune radiofonicã, 27 mai 1981.

Filme documentare
Turnuri i ceti haegane, scenariu çi comentariu, 1972.
Emisiuni radiofonice <i de televiziune / Filme documentare
Priviri i umbre, consultan[ã, 19 noiembrie 1975.
Popas de art la Hurez (regie Olga Zisu) - scenariu çi comentariu, 1976.
Atelierul internaional ICCROM de restaurare a picturilor murale de la biserica mnstirii
Humor, scenariu çi comentariu, Fototeca INMI, fond DMI, 1973.
Hurez (regie D. Dãdîrlat) - scenariu çi comentariu, 1975.
Mogooaia (regie D. Dãdîrlat) - scenariu çi comentariu, 1976.
Restaurarea – act de cultur, comentariu, Studioul Alexandru Sahia, 1980.

CONFERINE I COMUNICRI
Arta feudal în :rile Române, Universitatea Popularã de Artã (UPA) - sala Dalles,
3 ianuarie 1962.
Monumente medievale din Transilvania, Clubul Uniunii Artiçtilor Plastici (UAP),
26 februarie1962.
Monumente de art medieval din :ara Româneasc, Club UAP, 12 martie 1962.
Monumentele Moldovei, Club UAP, 20 aprilie 1962.
Arta medieval în Moldova, Galeriile UAP, 30 septembrie 1962.
Arta medieval pe teritoriul României, UPA - sala Dalles, 9 ianuarie 1963.
Monumente medievale moldoveneti, UPA - sala Dalles, 14 ianuarie 1963.
Monumente medievale transilvnene, Casa Oamenilor de Stiin[ã (COS), 12 martie 1963.
Arta medieval în :ara Româneasc, UPA - sala Dalles, 21 mai 1963.
Monumente de art medieval în R.P. Bulgaria, Club UAP, 16 octombrie 1963.
Monumente de art medieval din :ara Româneasc, Club UAP, 14 noiembrie1963.
Arta bizantin, UPA - sala Dalles, 25 decembrie1963
Contribuii pentru cunoaterea picturii româneti din Transilvania în secolul al XV-lea,
sesiunea çtiin[ificã a Institutului de Istoria Artei al Academiei Române, 19 februarie1964.
Probleme stilistice i iconografice ale picturii româneti din Transilvania în secolele XIV-XV,
Sesiunea çtiin[ificã a Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, 1 iulie 1964.
Picturile bisericii din Densu, Sesiunea çtiin[ificã jubiliarã dedicatã centenarului Academiei
Române, 1964.
Arta veche româneasc, ciclu de conferin[e, Universitatea “Stefan Gheorghiu” - Bucureçti,
noiembrie1964 - mai 1965.
Arta bizantin, UPA - sala Dalles, 13 ianuarie 1963.
Arta gotic, Universitatea Popularã Sibiu, 23 februarie 1965.
Arta popoarelor slave din sud, UPA - sala Dalles, 10 martie 1965.
Filme documentare / Conferin7e <i comunic*ri
Monumente medievale din ara noastr, club ICECHIM – Bucureçti, 18 martie 1965.
Arta veche româneasc, ciclu de conferin[e în cadrul cursurilor pentru ghizii specializa[i pe
monumente istorice, Curtea de Argeç, martie 1965.
Arta veche româneasc, ciclu de conferin[e Academia Militarã, februarie - mai 1966.
Arta medieval din Moldova, conferin[ã, UPA - sala Dalles, Bucureçti, 10 aprilie 1966.
Valoarea artei româneti i rolul ei în contextul artei plastice universale, Universitatea
Popularã Sibiu, 13 mai 1966.
La peinture murale extérieure en Moldavie, Universitã[ile din Ljubljana çi Belgrad, octombrie
1966.
Arta veche româneasc din Moldova i Transilvania, Muzeul de Artã, Craiova,
24 noiembrie 1966.
Arta veche româneasc din Muntenia i Oltenia, Muzeul de Artã, Craiova, 1 decembrie
1966.
Contribuii privind arhitectura gotic timpurie din Transilvania, Sesiunea çtiin[ificã a Institutul
de Istoria Artei al Academiei R.S.R., Bucureçti, 24 martie 1967.
Arta popoarelor slave în evul mediu, conferin[ã, UPA - sala Dalles, 18 ianuarie1967.
Arta veche româneasc, ciclu de conferin[e în cadrul cursurilor speciale pentru monumente
istorice, martie 1967, Curtea de Argeç.
Aspecte inedite din istoria picturii murale româneti, Casa Arhitectului, Bucureçti, noiembrie,
1957.
Arta medieval din :ara Româneasc i din Transilvania, ciclu de conferin[e în cadrul
cursurilor speciale cu ghizii pentru monumente istorice, Iaçi, 27-29 ianuarie 1968.
Arta medieval din Transilvania, I-II, ciclu de conferin[e în cadrul cursurilor speciale cu ghizii
pentru monumente istorice, Bucureçti, Sala Ateneului, martie,1968.
Arhitectura medieval din Moldova - ciclu de conferin[e, Iaçi, 16-18 ianuarie1969.
L’architecture médiévale en Roumanie, Casa de culturã “Ibu Khaldum”, Tunis, 13 martie
1969.
La peinture médiévale en Roumanie, Institutul Na[ional de Arheologie çi Artã, Tunis, 14
martie 1969.
Judeul Vâlcea, vatr de cultur i art medieval, Râmnicu Vâlcea, 11 mai 1969.
Picturile bisericii din Criscior, Sesiunea çtiin[ificã la Institutului de Istoria Artei al Academiei
R.S.R., 12 mai 1969.
Momente reprezentative din istoria artei vechi româneti, ciclu de conferin[e la Tekirghiol,
15-17 mai 1969.
Tunisia - 3 milenii de art, sala IRRCS, 26 mai 1969.
Contribuii privind unitatea de tehnic i tipologie în arhitectura religioas de lemn din
România, Sesiunea jubiliarã a Institutului de Istoria Artei al Academiei R.S.R., Bucureçti, 14
iunie1969.
Conferin7e <i comunic*ri
Arta medieval în :rile române, ciclu de conferin[e pentru ghizii de monumente istorice,
Iaçi, 20-25 ianuarie 1970.
La peinture murale en Valachie et en Moldavie et ses rapports avec la peinture sud-est
européen au cours du XV-eme siècle, la Congresul II de Studii Sud-Est Europene, Atena, 8
mai 1970.
Mnstirea Vcreti, expresie a colaborrii artistice româno-greceti, comunicare la
Simpozionul “Epoca fanariotã”, Salonic, 23 octombrie 1970.
Arta bizantin, Universitatea Popularã Braçov, 3 decembrie 1971.
Sculptura medieval în zona Buzului, Colocviul “Mãgura”, sala UAP, 17 februarie 1972.
Pagini de istorie artistic buzoian, colocviul “De la cioplitorii în piatrã ai Bãdenilor la tabãra
de sculpturã Mãgura-Buzãu”, 5 aprilie 1971.
Muzee i monumente, Sesiunea çtiin[ificã a muzeelor bucureçtene, 26 mai 1972.
L’arte monumentale della Transilvania. Due epoche representative, Academia di Romania,
Roma, 27 noiembrie 1972.
Cronica cercetrii tiinifice din Direcia Monumentelor Istorice i de Art în anul 1972,
Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureçti, 21 decembrie 1972.
Aspecte semnificative ale artei vechi româneti, 2 conferin[e pentru ghizii monumentelor
istorice, Iaçi, 19-20 ianuarie1973.
Din nou despre picturile bisericeti din Strei, Sesiunea jubiliarã a Direc[iei Monumentelor
Istorice çi de Artã (DMIA), 23 ianuarie 1973.
Legenda eroului de frontier în pictura medieval din Transilvania, Sesiunea çtiin[ificã a
catedrei de Istoria Artei din Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Bucureçti, 1973.
Bisericile de lemn la români. Probleme de istorie, de tipologie i de conservare, Colocviul
ICOMOS, Salonic, 8 octombrie 1973.
Monumentele istorice din Transilvania în perspectiva activitii de restaurare, Simpozionul
de studii privind Transilvania, Stuttgart, 1-4 noiembrie 1973.
Picu Ptru din Slitea Sibiului, meter între meteri, Simpozion la UPA - sala Dalles, 3
decembrie 1973
Monumente puin cunoscute din România, 3 conferin[e pentru ghizii de monumente istorice
din Moldova, Iaçi, 6-8 februarie1974.
Ceramica monumental moldoveneasc - o nou ipotez - Sesiunea anualã a Direc[iei
Monumentelor Istorice çi de Artã (DMIA), 14 mai 1974.
La légende du héros de frontière dans la peinture médiévale de la Transylvanie, comunicare
la Congresul III Interna[ional de Studii Sud-Est Europene, Bucureçti, 7 septembrie1974.
Un capitol al relaiilor artistice româno-bulgare: ctitoriile subdunrene ale lui Matei Basarab,
Muzeul de Istorie al RSR, 16 decembrie 1974.
Un Bucureti necunoscut, dezbatere organizatã de UAP çi Direc[ia Patrimoniului Cultural
Na[ional (DPCN), 29 ianuarie 1975.
Brâncui la Târgu Jiu. Perspective urbanistice, dezbatere organizatã de UAP çi DPCN, 10
Conferin7e <i comunic*ri
februarie1975.
Mozaicul, o art mereu vie. Itinerar în lumea mozaicurilor tunisiene, dezbatere la sala Dalles,
cu participarea lui Dan Grigorescu çi Dan Hãulicã, 7 aprilie 1975.
Picturile murale din Media, important recuperare pentru istoria artei medievale
transilvnene, Sesiunea çtiin[ificã a DPCN, 16 mai 1975.
La protection des petites villes historiques en Roumanie, colocviul ICOMOS, Rothenburg ob
der Tauber, 30 mai 1975.
Confluences stylistiques dans l’architecture religieuse post byzantine dans les pays
roumains, colocviul Asocia[iei de Studii Sud-Est Europene, Suceava, 12 iulie 1975.
Cuvânt de deschidere la expozi[ia Monumente istorice din România - conservare,
restaurare, sala IRRCS, 7 octombrie 1975.
Mihai Viteazul, protector al artelor, Sesiunea çtiin[ificã a DPCN, 24 octombrie 1975.
Ultimele descoperiri privind vechile ctitorii domneti, Sesiunea sec[iei de Stiin[e Istorice a
Academiei RSR, 31 octombrie 1975.
Valorile istorico-artistice ale ansamblului arhitectural Vcreti, Muzeul de Istorie al
Municipiului Bucureçti, 13 noiembrie 1975.
Ctitoriile lui Matei Basarab din Sudul Dunrii, Sesiunea DPCN, 23 ianuarie 1976.
Cum s privim un monument, cursuri pentru ghizii de monumente istorice din Moldova, Iaçi,
27 ianuarie 1976.
Sistematizarea centrelor istorice, Uniunea Arhitec[ilor, în cadrul unei seri dedicate DPCN, 24
februarie 1976.
Cetatea Alb în contextul fortificaiilor epocii lui Wtefan cel Mare, Sesiunea DPCN, 26 martie
1976.
Monumentele istorice din ara noastr i perspectiva restaurrilor din ultimii ani, Uniunea
Arhitec[ilor, 13 aprilie1976.
Restaurarea picturilor murale în România, Centrul Interna[ional UNESCO - Roma, 29 aprilie
1976.
Solia unui monument, Sesiunea DPCN, 11 mai 1976.
Confluene romanice în arta medieval româneasc în lumina noilor cercetri, colocviul
“Romanitatea orientalã - continuitate çi civiliza[ie”, Suceava, 25 septembrie 1976.
Epoca brâncoveneasc i rdcinile artei româneti moderne, Muzeul Mogoçoaia, 10
octombrie 1976.
Capacitatea de sintez i originalitatea universal a artei vechi româneti, Simpozionul
„Vocaia universal a culturii româneti”, Curtea de Argeç, 11 octombrie 1976.
Biserica domneasc din Câmpulung: o nou ipotez, Sesiunea çtiin[ificã a DPCN, 28
ianuarie 1977.
Elemente ale luptei de independen în arta medieval româneasc, Simpozionul dedicat
Centenarului Independen[ei de stat a României organizat de Universitatea din Iaçi çi
Universitatea din Freiburg, Iaçi, 8 aprilie 1977.
Conferin7e <i comunic*ri
Relaii artistice româno-turce în secolele XVI-XVIII, Colocviu dedicat Centenarului
Independen[ei de stat a României organizat de Societatea de Istorie din Ankara, 1977.
Considérations générales sur la conservation et la restauration des peintures murales
médiévale en Roumanie, Colocviu interna[ional „Conservarea çi restaurarea picturilor
murale” organizat de Comitetul Na[ional Român al ICOMOS (International Council of
Monuments and Sites), Suceava, 5 iulie 1977.
Probleme ale restaurrii picturilor murale medievale în România, sediul Centrului
Interna[ional de Studii pentru Conservarea çi Restaurarea Bunurilor Culturale (ICCROM) -
Roma, 8 mai 1978.
Raporturi specifice între stil i tehnic în pictura medieval din România, la Instituto
Centrale del Restauro, Roma, 9 mai 1978.
Raporturi de colaborare între istoria de art i arheologie, „Colocviul balcanic de
arheologie” organizat de L’Association Internationale d’Etudes Du Sud-Est Européen
(AIESEE), Tulcea, 3 iulie1978.
Coroziunea eolian a picturilor exterioare, la Seminarul interna[ional pentru conservarea
picturilor de la Tassili, Zeralda, Algeria, 29 octombrie 1978.
Picturile murale medievale din România, probleme de ordin istoric, artistic i de
conservare, ICCROM, Roma, 23 aprilie 1979.
Picturile murale din bisericile de lemn româneti, ICCROM, Roma, 24 aprilie1979.
Monumentele transilvnene i importana lor pentru istoria patriei, Tekirghiol, 26 septembrie
1979.
Locul artei româneti în contextul artei universale, Tekirghiol, 27 septembrie 1979.
Valori plastice reprezentative în arhitectura româneasc a secolului al XIX-lea, Muzeul de
Istorie al Municipiului Bucureçti, 12 decembrie 1979.
L’histoire des tremblements de terre en Roumanie a travers les dommages subis par les
monuments, Colocviul “Le patrimoine cultural balkanique face au problème séismique”,
organizat de AIESEE çi Comitetul Român ICOMOS, Bucureçti, 25 septembrie 1980.
Relaii artistice româno-polone în secolele XIV-XVI, simpozionul “Rela[ii culturale româno-
polone”, Universitatea Bucureçti, 28 octombrie1980.
Elemente de arhitectur în controvers, Colocviul “Monumente de arhitecturã”, Târgu
Mureç, 12 decembrie1980.
Wcoala de la “Sf. Sava” i rolul su pentru istoriografia de art româneasc, Colocviul
aniversar al Liceului “N. Bãlcescu” (“Sf. Sava”), la 300 de ani de la întemeiere, 13
decembrie 1980.
Originalitatea arhitecturii i picturii vechi româneti, douã conferin[e la Mitropolia Moldovei,
4-5 martie 1981.
Posibila reconstituire a capodoperei, cuvânt de deschidere a expozi[iei cu acelaçi titlu la
sala Kalinderu, 27 aprilie 1981.
Referiri documentare coninute de documentele istorice din judeul Mure, Sesiunea
DPCN, “Dezvoltarea patrimoniului”, 1981.
Conferin7e <i comunic*ri
Confluences baroques dans l’architecture de Moldavie aux XVII-ème-XVIII-ème siècles,
Colocviul AIESEE - ICOMOS, Bucureçti, 30 octombrie 1981.
Insemnri privind arhitectura româneasc de zid din Transilvania, Banat, Craiova, în secolul
al XVIII-lea, Colocviu Câmpulung-Muscel, 11 decembrie 1981.
A existat o coal de arhitectur la Craiova în secolele XVI-XVIII ?, Muzeul Olteniei,
Craiova, 15 ianuarie 1982.
Consideraii generale privind organizarea i rezultatele primei etape a repertorierii picturilor
murale medievale din România (sec.XIV-1450), Institutul de Istoria Artei, 28 ianuarie 1982.
Particulariti stilistice în arhitectura i decoraia monumentelor din :rile Române în secolul
al XVI-lea, Sesiunea çtiin[ificã a Comitetului Na[ional Român al CIHA (Comité International
d’Histoire de l’Art), 10 martie 1982.
Prisp – ceardac - pridvor în arhitectura româneasc din Transilvania, Muzeul Por[ilor de
Fier din Drobeta -Turnu Severin, 20 aprilie 1982.
Bref aperçu sur les problèmes de conservation des peintures murales en Roumanie,
ICCROM, 7 mai 1982.
Considérations sur l’histoire de l’art médiéval en Roumanie, Facultatea de conservare
Cetinije, 14 mai 1982.
Impact romanic în arhitectura româneasc din Transilvania, Muzeul de Istorie al
Transilvaniei, Cluj-Napoca, 27 mai 1982.
Spaiul Dunrii de Jos în epoca lui Matei Basarab, Muzeul de Istorie Cãlãraçi, 4 iunie 1982.
Tradiii de construcie urban, Institutul de Arhitecturã “ Ion Mincu” - Bucureçti, 5 iulie 1982.
Trsturi majore ale artei româneti în epoca lui Matei Basarab, Muzeul de Istorie din
Slobozia, 20 octombrie 1982.
Monumentul de arhitectur - document complex al istoriei, Uniunea Arhitec[ilor,
30 noiembrie 1982.
Evolution dans l’art médiéval du sud-est européen: succession, surprises et convergences,
AICA – AIESEE, 9 decembrie 1982.
Glosse la un tablou votiv, sesiunea anualã a CIHA (Comité International d’Histoire de l’Art),
21 februarie 1983.
Cum se citete un monument, cursuri pentru ghizii de monumente istorice din Moldova, Iaçi,
16 martie 1983.
Repere pentru o monografie artistic a epocii lui Matei Basarab, Muzeul de Artã Bucureçti,
14 aprilie 1983.
Probleme ale restaurrii monumentelor istorice în România, Sermoneta, 13 mai 1983.
Aspecte privind restaurarea picturilor murale din România, Officio delle pietre dure, Floren[a,
17 mai 1983.
Probleme privind restaurarea picturilor murale din România, Instituto Centrale del Restauro,
Roma, 19 mai 1983.
Conferin7e <i comunic*ri
Fondul unitar al artei vechi româneti, Sesiunea Institutului de Istoria Artei, „Unitate çi
continuitatea în arta româneascã”, Bucureçti, 30 septembrie 1983.
Reedinele voievodale ocazionale, particularitate a feudalismului românesc, Sesiunea
„Reçedin[e voievodale pe teritoriul patriei”, Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureçti, 12
decembrie 1983.
Bisericile de lemn la români, Sibiu, 16 ianuarie 1984.
Arta româneasc în Transilvania, Sibiu, 17 ianuarie 1984.
Pictura exterioar din Moldova, Sibiu, 18 ianuarie 1984.
Le patrimoine culturel face au danger séismique, ICCROM, 9 mai 1984.
Un capitolo dell’arte universale: I dipinti murali di Moldavia (le fasciate affrescate), Seminarul
de Studii Bizantine, Universitatea din Roma, 14 mai 1984.
Problemi di restauro ai monumenti storici di Romania, Facultatea de Arhitecturã din Roma,
25 mai 1984.
La conservazione e il restauro dei dipinti murali in Romania, ICCROM, Sermoneta,
16 mai 1984.
Muzee i monumente din R.D. German, Muzeul de istorie al R.S. România, 11 decembrie
1984.
Între arhitectul Ion Mincu i Manea, vtaful de zidari, Sesiunea anualã a Comitetului
Na[ional Român al CIHA, 26 aprilie 1985.
Arta bizantin; premise, sfer, perioad de formare, conferin[ã la Institutul Teologic din
Sibiu, 14 noiembrie 1985.
Epoca de aur a artei bizantine, Institutul Teologic din Sibiu, 15 noiembrie 1985.
Crepusculul artei bizantine, conferin[ã la Institutul Teologic din Sibiu, 16 noiembrie 1985.
Grecia între clasicismul antic i bizantinismul medieval, conferin[ã la Institutul Politehnic din
Bucureçti, 19 decembrie 1985.
Problemi di conservazione e di restauro dei dipinti murali medievali di Romania, conferin[ã
la Fondazione culturale Castani, Sermoneta, 22 mai 1985.
Un monument de sculptur decorativ din epoca lui Alexandru cel Bun, comunicare la
sesiunea Comitetului na[ional român de istoria artei, 26 mai1986.
Din nou despre picturile murale din Moldova. Consideraii de ordin istoric i iconografic,
Institutul de Istoria Artei, 5 mai 1986.
Grecia între clasic i bizantin, Muzeul de Artã din Craiova, 16-17 ianuarie 1986.
Probleme privind restaurarea picturilor murale medievale din România, conferin[ã - lec[ie la
cursurile de specializare ICCROM, Sermoneta, 9 mai 1986.

În pregãtire în 1987: Pictura mural gotic din Transilvania, Arhitectura religioas de lemn la
români, Arta romanic în Transilvania, Destinul artei gotice în România.
Conferin7e <i comunic*ri
II. REZULTATELE ALE ACTIVITII DE INVENTARIERE I
EVIDEN ALE SERVICIULUI CERCETARE-EVIDEN AL
I.N.M.I.
Context interna7ional <i na7ional
Sta[iunile termale au apãrut, ini[ial, în
Anglia, apoi în Fran[a, iar, dupã 1870, în
toatã Europa.
Exploatarea resurselor termale çi
infrastructura specificã acestora au o
tradi[ie milenarã în Europa, sta[iunile mai
recente încorporând çi dezvoltând, în
numeroase cazuri, construc[ii antice
racordate la re[eaua de drumuri din fostul
Imperiu roman.
Rezolvãrile urbanistice, stilurile çi
programele arhitecturale sau peisajere ale
sta[iunilor termale tradi[ionale apar[in, cu
precãdere, secolului XIX çi începutului
secolului XX, prezentând importante
modificãri în perioada de dupã primul
rãzboi mondial, când se impune stilul
modern interna[ional.
Teritoriul actual al României, ale cãrui
izvoare termale reprezintã circa o treime
din resursele de acest fel din Europa, a
suferit influen[e culturale multiple. El
con[ine, încã din Antichitate, vestigii care
atestã exploatarea izvoarelor termale
(Bãile Herculane, Bãile Geoagiu etc). Deçi
aceste resurse s-au bucurat apoi de
pre[uire în Imperiul otoman çi/sau în cel
habsburgic, majoritatea sta[iunilor termale
româneçti sunt de facturã relativ recentã (a
doua jumãtate a secolului XIX, secolul XX),
dezvoltându-se rela[ionat cu evolu[ia
statului na[ional român çi a sistemului de
cãi ferate care legau provinciile istorice
româneçti între ele sau cu restul Europei.
Con7inutul lucr*rii
Lucrarea de fa[ã prezintã contribu[ia
Institutului Na[ional al Monumentelor
Istorice, alãturi de Institutul INCD-
URBANPROIECT (proiectant general; çef
proiect arh. Aurelia Catanã), la proiectul ITER
(ITinerari TERmali) din cadrul Programului
INTERREG III B, program specific pentru
domeniul dezvoltãrii spa[iale integrate a
teritoriului european.
Ea cuprinde studiul a douã zone cu resurse
termale valoroase (zona Bãile Herculane-
Mehadia çi zona Bãile Felix-1 Mai), în
vederea identificãrii elementelor urbanistice
çi arhitecturale specifice sta[iunilor termale
istorice din România çi a particularitã[ilor de
dezvoltare a acestora, în raport cu cadrul
natural çi peisajul cultural înconjurãtor.
Studiul pilot a avut în vedere, de
asemenea, çi semnalarea problemelor de
profil privind inventarierea, gestionarea çi
protec[ia patrimoniul natural çi construit din
localitã[ile respective, identificarea çi
inventarierea a noi clãdiri çi ansambluri
valoroase în contextul natural çi/sau urban
specific, precum çi identificarea posibilitã[ilor
de ameliorare/dezvoltare a activitã[ii turistice
în zonele analizate, prin mãsuri arhitectural-
urbanistice çi de management urban.
Lucrarea se înscrie pe linia preocupãrilor
Uniunii Europene de promovare çi protejare
a patrimoniului natural çi cultural.
Necesitatea <i oportunitatea lucr*rii
Valorificarea resurselor balneare, în general,
çi a celor termale, în particular, reprezintã o
çansã realã de relansare a turismului
românesc çi de dezvoltare economicã a
zonelor çi localitã[ilor ce con[in respectivele
resurse.
Corelarea acestor eforturi cu cele similare
din [ãrile europene poate determina o mai
bunã cunoaçtere çi integrare a acestor zone
în circuitul turistic european, sus[inând,
totodatã, aspira[iile României de aderare la
Uniunea Europeanã.
ITER (ITinerari TERmali)
INVENTARIEREA PATRIMONIULUI ARHITECTURAL TERMAL

ITER – Metod* operativ* de abordare a zonelor cu poten7ial balnear
Studiu pilot: tradi7ie <i dezvoltare durabil* pentru sta7iuni termale

Ruxandra Nem7eanu
Colectivul Institutului Na7ional al
Monumentelor - Serviciul Cercetare-
Eviden7* participant la campania de
inventariere (2003)
Sef proiect: arh. Ruxandra Nem[eanu
Sef specialitate: ist. Aurelian Stroe
ist. artã Adriana Stroe
arh. Liviu Brãtuleanu
fotograf George Dumitriu
operator Ruxandra Serban
Bibliografie
• Stefan Negrea, Alexandrina Negrea, Ad
Aquas Herculi Sacras, Editura Timpul,
Reçi[a, 2002
• Agenda 21 - Rio de Janeiro, 1992
• Agenda Habitat - Istanbul, 1996
• SDEC - Schéma de Développement de
l'Espace Communautaire, Potsdam,
1999
• Pr i nci pes di r ect eur s pour l e
Développement territorial durable du
Continent européen, Hanovra, 2000
• VISION PLANET - Strategies for
Integrated Spatial Development of the
Central European, Danubian and
Adriatic Aria, Background Report, April
2000
• Conveni a pentru sal vgardarea
patrimoniului arhitectural al Europei,
Granada, 1985, în B.C.M.I., Anul IX, Nr.
1-2/1998; Carta de la Toledo privind
conservarea oraelor i zonelor istorice,
ICOMOS 1986, în B.C.M.I., Anul IX, Nr.
1-2/1998; Convenia european pentru
protecia patrimoniului arheologic, La
Valetta, 1992, în B.C.M.I., Anul IX, Nr.
1-2/1998; Carta revizuit a turismului
cultural, ICOMOS, 1999; Convenia
european a peisajului, Floren[a, 2000.

Bãile Herculane se numãrã printre
cele mai vechi bãi termale din România. În
2003, bãile au serbat 1850 de ani de
existen[ã.
Localitatea beneficiazã de cinci grupe
de izvoare termo-minerale care au un debit
constant çi temperaturi între 35º-62º.
Ansamblurile balneare pot fi grupate în patru
mari perioade istorice: prima – anticã, a
doua – începutul secolului XVIII, a treia –
secolul XIX, a patra – secolul XX.
Perioada antic* (roman*)
Legiunile romane au descoperit
izvoarele termo-minerale când au construit
castrul Ad Mediane (Mehadia). Ca çi alte
izvoare termo-minerale din imperiu çi
acestea au fost dedicate lui Hercule. Dupã
retragerea administra[iei imperiale aureliene
în 271, izvoarele au fost abandonate.

Secolul XVIII
La începutul secolului XVIII, izvoarele,
deçi nu erau captate în construc[ii durabile,
erau, totuçi, frecventate de cãtre localnici çi
de cãtre strãini (administra[ie, armatã, etc.)
pentru tratarea diverselor afec[iuni. Dupã
rãzboiul turco-ruso-austiac din 1716-1718,
când regiunea Banatului devine parte a
Imperiului habsburgic, austriecii redescoperã
ruinele romane çi reconstruiesc, din lemn,
diverse stabilimente. Acestea vor arde în
timpul rãzboiului turco-ruso-austriac din anii
1737-1739.

Secolul XIX
Dupã acest ultim rãzboi, un regiment
format numai din solda[i români a fost plasat
la grani[a Imperiului habsburgic.
În 1801 încep construc[iile durabile ale
stabilimentelor pentru tratament, majoritatea
existând çi în prezent. Aceasta este prima
fazã de construc[ii, când apar sanatoriile
militare, când se construieçte primul nucleu
al localitã[ii de azi. În 1810, bãile sunt
vizitate de împãratul Francisc I, care
apreciazã, în mod deosebit, calitã[ile
curative ale apelor. În 1817, localitatea îçi
schimbã denumirea din Bãile Mehadiei în
Bãile Herculane.
A doua fazã a construc[iilor,
alãturate, acum, vechiului nucleu, este
caracterizatã prin adoptarea noilor
programe de arhitecturã de vilegiaturã sub
îndrumarea sau chiar proiectarea
arhitectului Wilhelm von Doderer, autorul
proiectului Palatului Peleç de la Sinaia.
Aceste noi stabilimente – cazinoul, marile
hoteluri çi parcul public central – au fost
începute ca urmare a vizitei din 1852 a
împãratului Franz Joseph, care, ca çi
predecesorul sãu, a apreciat calitã[ile
curative ale izvoarelor termale. În 1886 se
construieçte clãdirea Bãilor Neptun dupã
planurile arhitectului Alpar, bãi care, la
acea vreme, erau considerate unele din
cele mai moderne din Europa.
Gara localitã[ii a fost construitã în
1886 pe linia feratã ce fãcea legãtura dintre
Timiçoara çi Orçova.

Secolul XX
BILE HERCULANE

Ruxandra Nem7eanu
Bile Herculane - vedere veche
Dupã Unire, bãile au intrat sub
administrarea Ministerului Sãnãtã[ii çi
Protec[iei Sociale.
Începând cu 1950 s-a construit un nou
complex de clãdiri în afara celor douã nuclee
istorice.
Rezultatele campaniei de inventariere
„Cartarea clãdirilor çi amenajãrilor cu
valoare arhitectural-istoricã çi/sau peisagisticã
din sta[iunea termalã Bãile Herculane, jude[ul
Caraç-Severin” s-a realizat prin verificarea,
corectarea çi reactual i zarea Li stei
Monumentelor Istorice din 1992, precum çi
prin reperarea unor noi posibile obiective
susceptibile de a fi clasate ca monumente
istorice, a unor amenajãri cu valoare
arhitectural-istoricã çi peisagisticã.
Din 46 obiective de arhitecturã, înscrise
în Lista Monumentelor Istorice din 1992, 36
de obiective au adresa poçtalã modificatã atât
prin schimbarea denumirii strãzilor, cât çi prin
renumerotarea poçtalã a imobilelor de cãtre
Serviciul Cadastru din cadrul Primãriei Bãile
Herculane.
Prin privatizarea complexelor hoteliere
çi balneare, denumirile consacrate ale
obiectivelor fie au fost radical schimbate, fie
au fost încruciçate (de exemplu, Hotelul
Ferdinand din str. Cernei nr. 20 a devenit în
prezent Hotel Decebal, iar Hotelul Venus din
Pia[a Hercules nr. 1 a devenit actualul Hotel
Ferdinand), schimbãrile putând duce la grave
erori de identificare.
Actualul Hotel Apollo cuprinde în Lista
1992, la o singurã pozi[ie, patru obiective,
care, în prezent, au adrese poçtale diferite –
Pia[a Hercules nr. 6, 7, 8 çi 9 –, fiind, de fapt,
imobile independente cu denumiri istorice
diferite – Baia Apollo, Sanatoriul ofi[eresc,
Hotel Severin, Baia Hebe. La aceastã pozi[ie
figureazã çi porticul acoperit ce leagã Baia
Hebe de Hotelul Decebal, deçi acesta face
parte din suprastructura podului din piatrã,
care are propria sa pozi[ie.
Cazinoul cu colonada çi parcul
înconjurãtor figureazã în prezent între
numerele 6-18, pe strada Cerna, iar în Lista
1992 numai la nr. 6. În parc existã çi în
prezent un monument al naturii, un sequoia
uriaç, care ar trebui sã figureze în planurile çi
regulamentul de urbanism.
Locuin[ele grãnicereçti cu grajdurile,
Baia Venera, Casa Sãracilor, actualmente
figurând pe strada Castanilor între numerele
33 a, b, c çi 35, au fost cu greu depistate în
teren, întrucât figurau la alte adrese, fãrã
numere poçtale.
Biserica catolicã cu turnul are în
prezent douã adrese poçtale: Pia[a Hercules
nr. 5 çi str. Liliacului nr. 2.
Vechea Uzinã electricã, din str. Uzinei
nr. 3, nu mai are plãcu[a comemorativã cu
anul de înfiin[are, plãcu[ã consemnatã în
Lista 1992. Imposibilitatea de a discuta cu
cineva din conducerea uzinei a fãcut ca
împrejurãrile în care aceasta a dispãrut sã
rãmânã nelãmurite.
În afara ediculului izvorului Hygeea,
care figureazã ca monument de arhitecturã,
s-au mai cartat ediculele izvoarelor „de
stomac çi de ochi”, care nu figureazã în Listã,
precum çi ediculul neoclasic al sta[iei de
pompare. Acestea din urmã figureazã pe str.
Izvorului, fãrã numãr.
Monumentele istorice din categoriile de
artã plasticã çi cu valoare memorialã, în
numãr de çase obiective (statui), au fost
identificate conform înregistrãrii în Listã.
Monumentele istorice din categoria
arheologie au fost mai pu[in abordate,
întrucât sunt greu de reperat fizic.
Ruinele apeductului roman, deçi
figureazã la monumente de arhitecturã, cu
greu au putut fi regãsite, plãcu[a de
semnalizare fiind dispãrutã, iar ruinele fiind
înglobate în stâncã çi beton.
Zona protejatã (categoria de rezerva[ie
de arhitecturã în Lista din 1992) este
împãr[itã pe çase pozi[ii, începând de la
Podul Roçu din dreptul Vilei Bãncii (str.
Zãvoiului nr. 38) pânã la Uzina electricã
açezatã în amonte de Pia[a Hercules, pe râul
Cerna. Este corect trasatã ca limite maxime.
În afara ei au mai rãmas câteva clãdiri
izolate, înçirate de-a lungul drumului principal
ce strãbate oraçul nou, în aval de oraçul
vechi, pe strada Castanilor, construc[ii
apãrute în general dupã 1900.
În fapt, oraçul istoric este reprezentat
de douã mari nuclee urbanistic închegate,
Pia[a Hercules – cu nucleul de clãdiri de
tratament pentru armata austriacã, ante 1864,
çi pia[a parcului cazinoului, înconjuratã de
clãdirile hotelurilor pentru vilegiaturã çi curã
balnearã, circa 1880. Din perioada romanã se
regãsesc vestigii in situ, în çi lângã clãdirea
Hotelului Roman çi în subsolurile Bãii Apollo.
Întreg materialul fotografic este grupat pe
monumente istorice, începând cu imagini vechi
(cãr[i poçtale 1900-1920), urmând imagini de
ansamblu, de obiect, de detaliu. Obiectivele
cartate sunt figurate pe hãr[i actuale, la scara
1/2000.
Din documenta[ia elaboratã am selectat
spre exemplificare 10 fiçe analitice de eviden[ã,
P
l
a
n
u
l
s
t
a
[
i
u
n
i
i
B
ã
i
l
e
H
e
r
c
u
l
a
n
e
(
I
.
N
.
M
.
I
.
)
Planul sta[iunilor 1 Mai çi Bãile Felix (I.N.M.I.)
Bãile 1 Mai, cunoscute çi ca Bãile
Episcopeçti çi Bãile Haieului, cuprind un
numãr relativ redus de clãdiri, dispuse la sud
de iazul cu nuferi – Rezerva[ia naturalã Pe[a.
Edificiul central al ansamblului este
Cazinoul, edificiu clasat monument istoric
(înscris în Lista Monumentelor Istorice 1992,
jude[ul Bihor, cod 05 B 076). Este o
construc[ie monumentalã cu o tratare
arhitecturalã specificã sfârçitului secolului al
XIX-lea çi cu o mare salã orientatã spre parc
(în prezent clãdirea este dezafectatã).
Alte clãdiri din perioada modernã ce
alcãtuiesc ansamblul balnear se situeazã în
vecinãtatea Cazinoului. Ele nu sunt clasate
monument istoric, nu reprezintã o arhitecturã
majorã, dar, luate separat, au anumite calitã[i
care dau, alãturi de rezerva[ia Pe[a çi
amenaj ãr i l e pei sagi st i ce, coer en[ ã
ansamblului.
- Capela catolicã din imediata
vecinãtate a Cazinoului a fost ridicatã
la 1883 de episcopul Oradiei,
Liponiczky István; exteriorul este tratat
în spiritul arhitecturii neoclasice.
- Sanatoriul pentru copii, situat în
parcul din fa[a Cazinoului çi in preajma
pârâului Pe[a, este o clãdire cu etaj,
mare, sobrã ca volumetrie çi tratare a
fa[adelor.
- Beciul subteran acoperit cu o boltã
semicilindricã, situat nu departe de
Cazinou çi de Capelã, par[ial utilizat,
este într-o stare de conservare
precarã.
- Piscina cu valuri artificiale cuprinde
un bazin în aer liber (instala[ia a fost
montatã în 1930) çi, alãturat, pavilionul
cu cabine-vestiar.
Sta[iunea Bãile 1 Mai este delimitatã la
nord de pârâul Pe[a care, datoritã izvoarelor
termale çi a nuferilor care se conservã în
acest microclimat (Nymphaea lotus – var.
Thermalis), are statut de rezerva[ie a naturii.
Localitatea nu are zonã istoricã
protejatã, nici monumente arheologice sau
monumente de artã plasticã.
BILE 1 MAI

Liviu Br*tuleanu
BILE FELIX

Liviu Br*tuleanu
Sta[iunea balneo-climatericã Felix este
prezentatã în prospectele turistice ca o mare
sta[iune modernã, cu numeroase hoteluri çi
baze de tratament, construite în deceniile 8 çi
9 ale secolului trecut. Deçi mult mai veche,
reînoitã în a doua jumãtate a secolului al XIX-
lea, precum atestã unica clãdire cu statut de
monument istoric – Strandul vechi
„Apollo” (înscris în Lista Monumentelor
Istorice 1992, jude[ul Bihor, cod 05 B 075) –
amintitele pliante înfã[içeazã un ansamblu
nou, de facturã urbanã.
Vechea sta[iune Felix este situatã între
noile stabilimente; este un ansamblu de
clãdiri çi amenajãri peisagistice, relativ
eterogen, însã, nu lipsit de reale calitã[i.
Etapa amintitã urmeazã dupã incendiul din
1843, o datã cu primul foraj modern, fãcut la
1875.
Se distinge, în acest nucleu central çi
istoric, preocuparea pentru crearea, prin
arhitectura edificiilor çi prin amenajãrile
exterioare (alei, bazine, planta[ii), a
caracterului specific sta[iunilor balneo-
climaterice ca parte a categoriei mai largi a
„arhitecturii de vilegiaturã”.
- La 1887 este construit Hotelul
„America” (pavilionul nr. 4); este o
clãdire cu etaj, cu o galerie cu geamlâc
pe trei laturi ale clãdirii.
- La o datã apropiatã (dacã se are în
vedere maniera de execu[ie) a fost
construitã, alãturi, actuala Bibliotecã –
edificiu cu o structurã uçoarã din lemn;
este orientatã spre vest, cãtre bazinele
cu apã termalã.
- La 1891-1893 este construit Hotelul
„Victor” (pavilionul nr.1).
- La 1896 este construit stabilimentul
de bãi „Francisc” (pavilionul nr. 2), mult
alterat prin interven[ii postbelice.
- La 1892-1904 este construit Hotelul
„Manyhert” (pavilionul nr. 3).
Tot de la cumpãna anilor 1900 dateazã
piscina Apollo (înscrisã în Lista Monumentelor
Istorice), precum çi vilele din partea centralã a
sta[iunii.
Localitatea nu are zonã istoricã
protejatã, nici monumente arheologice sau
monumente de artã plasticã.
Cercetarea fotografiilor aeriene aflate în
arhiva INMI ne-a permis semnalarea unei
fortifica[ii necunoscute, pe raza comunei
Scobin[i, jude[ul Iaçi.
Localizare geografic*
Situl arheologic a fost identificat la 3 km
nord-est de satul Bãdeni, comuna Scobin[i,
la jumãtatea drumului dintre satele Bãdeni çi
Pietroçica (com. Coarnele Caprei), pe
dealul Grãdineçti, în prelungirea spre sud-
est a culmilor ce alcãtuiesc dealul Grãdiçtea
(fig. 1, 3).
Geomorfologie <i hidrografie
Terenul este deluros, orientat în trepte
de la vest spre est, cu altitudini cuprinse
îndeobçte între 120-175 m. De altfel,
altitudinea maximã a microzonei Hârlãu, la
nord-vest, Coarnele Caprei la est çi Cotnari
la sud-est nu depãçeçte 248 m. În zona cea
mai apropiatã de situl arheologic, movila
Grãdineçti are altitudinea de 210 m. Din
punct de vedere hidrografic, zona este
O incint* fortificat* necunoscut* din jude7ul Ia<i
Cristina Cr*ciun
marcatã de râul Buhalni[a, la vest çi râul
Gurguiata la est, tributare microbazinului
Bahluiului.
Descrierea sitului
La identificarea çi descrierea sitului, am
utilizat douã înregistrãri aeriene verticale, una
din anul 1959 (înregistrare Direc[ia
Topograficã Militarã), cealaltã din 1986
(înregistrare Institutul de Geodezie,
Fotogrammetrie, Cartografie çi Organizarea
Teritoriului).
Incinta fortificatã (fig. 2), orientatã NV-SE,
altitudine 150-125 m, este de formã
poligonalã neregulatã, cu col[urile rotunjite pe
zona dinspre dealul Boului (cãtre nord-est).
Cursul de apã care pare a traversa incinta
este consecin[a procesului de eroziune al
culmii dealului çi a unor alunecãri de teren,
încã active. Lungimea fortifica[iei este de
circa 600 m, iar dimensiunile laturilor scurte
se încadreazã în valorile de cca. 460-480 m.
(latura de nord vest) çi cca. 360 m. (latura de
Fig. 1. Amplasamentul sitului. Scara 1:200000
sud-est). Suprafa[a închisã de incintã este
de cca. 24 ha.
Pe contur, cãtre nord-vest çi sud-vest se
vãd urmele celor douã intrãri în incintã.
Alte elemente de fortificare a incintei,
turnuri de col[ sau de incintã, nu au fost
decelate pe înregistrãrile aeriene avute la
dispozi[ie. De altfel, în cele aproape trei
decenii trecute între cele douã înregistrãri
aerofotografice, culturile agricole intensive
au distrus orice forme de microrelief de la
suprafa[a solului; pe fotografia aerianã din
1986, conturul incintei este vizibil numai pe
baza indiciilor de umiditate a solului (fig. 4).
Ipoteze privind încadrarea tipologic*
<i istoric*
Repertoriul arheologic al judeului Iai
1
men[ioneazã pe teritoriul comunei Scobin[i
numai o fortifica[ie de epocã Latène, cu
sistem de apãrare, amplasatã de
cercetãtori ,în douã loca[ii diferite:
1. Dealul Basaraba, la nord-vest de sat
2
Fig. 2. Incinta fortificat. Înregistrare aerian vertical DTM, 1959, scara de zbor 1:50.000. Arhiva INMI.
1
V. Chiricã, M. Tanasachi, Repertoriul arheologic al judeului Iai, vol. II, 1985, p. 365-366.
2
Idem, p. 365.
2. Dealul lui Vodã, la est de satul
Scobin[i, cãtre Cepleni[a
3
Nici una din cele douã loca[ii men[ionate
î n r e p er t o r i u n u c o r e s p u n de
amplasamentului incintei fortificate vizibile
pe fotografia aerianã.
De altfel, planimetria sitului de pe dealul
Grãdineçti este total diferitã fa[ã de
dispunerea în plan a fortifica[iilor geto-
dacice, fiind mai apropiatã de aceea a unor
incinte sau organizãri urbane din epoca
medievalã.
În acest context, numãrul relativ mare de
tezaure monetare (mai ales din epoca
Muçatinilor) descoperite pe raza comunelor
Cotnari, Cepleni[a, Scobin[i
4
ca çi
descoperirile izolate necartate datate în sec.
XII-XIV de la Cotnari
5
ar putea avea
conexiuni cu un sit de epocã medievalã
anterior întemeierilor domneçti de la Hârlãu
(sec. XV-XVI) sau de la Cotnari (biserica lui
Stefan cel Mare).
3
Ibidem, loc. cit.
4
Idem vol. II, Harta 13.
5
Idem, vol. I, sub voce Cotnari, p.202-203.
Fig. 3. Amplasamentul incintei fortificate. Scara
1:25.000
Desigur, chiar dacã încadrarea
cronologicã va fi trançatã cu precizie doar
prin cercetarea arheologicã, analizarea
fotografiilor aeriene se dovedeçte o metodã
eficientã în inventarierea monumentelor
istorice çi a siturilor arheologice.

Fig. 4. Incinta fortificat. Înregistrare aerian
vertical. IGFCOT, 1986. Scara de zbor 1:4000
Bilan0
Activitatea de coordonare a
inventarierii monumentelor istorice este
direct influen[atã de condi[iile generale în
care se desfãçoarã ac[iunile legate de
eviden[ã.
În primul rând, departe de a fi un
proces liniar, procesul de inventariere a
suferit schimbãri, urcuçuri çi coborâçuri,
legate, în primul rând, de absen[a unui
buget constant pentru o activitate care
presupune costuri mari.
În al doilea rând, este vorba de lipsa
acutã de personal de specialitate, care
duce la perturbãri grave çi pe termen lung
în domeniul eviden[ei monumentelor
istorice.
Cu toate aceste lipsuri, în anul 2004
a fost publicatã Lista Monumentelor
Istorice - o importantã realizare
metodologicã çi practicã. Deçi suferã în
continuare modificãri çi completãri – aça
cum este çi normal - lista publicatã
constituie un moment de referin[ã.
De asemenea, trebuie subliniat çi
faptul cã lista are çi importante implica[ii
juridice prin aplicarea prevederilor Legii
422/2001 monumentelor care sunt
înregistrate în LMI.
Un scurt istoric al eviden[ei
monumentelor istorice ne indicã faptul cã
Lista Monumentelor Istorice a fost realizatã
pentru prima datã în anul 1955,
cuprinzând 4.000 de obiective. O a doua
listã a fost realizatã în anii 1991-1992, fiind
îmbogã[itã pânã la 20.928 pozi[ii.
În anul 2000, a fost elaboratã de
cãtre specialiçtii C.P.P.C.N. o metodologie
de eviden[ã a monumentelor istorice, a
cãrui beneficiar a fost Ministerul Culturii çi
Cultelor. Cu aceastã ocazie se recunoçtea
faptul cã, din cauza termenului foarte scurt
în care a trebuit realizatã, lista din anul
1992 are o mul[ime de lipsuri çi greçeli
1
.
În anul 2001 au fost fãcu[i paçi
importan[i pe calea protejãrii monumentelor
istorice prin adoptarea Legii nr. 422 privind
protec[ia monumentelor istorice.
Potrivit acesteia, cf. articolului 7 alin (1)
Monumentele istorice se clasau în douã
grupe:
a) în grupa A - monumente istorice de
valoare na[ionalã çi universalã
b) în grupa B - monumente istorice
reprezentative pentru patrimoniul cultural
local.
În baza Legii 422/2001, cf. art. 29,
fostul Centru de Proiectare pentru Patrimoniu
Cultural Na[ional se reorganiza în Institutul
Na[ional al Monumentelor Istorice, ca
institu[ie publicã în subordinea Ministerului
Culturii çi Cultelor.
Conform aceleaçi legi, principalele
atribu[ii ale Institutului Na[ional al
Monumentelor Istorice în domeniul
inventarierii urmau sã fie:
a) actualizarea eviden[ei monumentelor
istorice;
b) elaborarea çi propunerea actualizãrii
periodice a Listei cuprinzând monumentele
istorice;
Accentul se punea pe cât mai buna
gestionare çi actualizare a eviden[ei
monumentelor istorice. Având în vedere
aceste considerente, precum çi faptul cã Lista
Monumentelor Istorice apãrutã in anul 1992,
dar niciodatã publicatã, a suportat destul de
numeroase modificãri de a lungul timpului,
Serviciul de Cercetare-eviden[ã avea de
îndeplinit un obiectiv extrem de important çi
de dificil.
Un pas important pe linia unei mai
bune în[elegeri a eviden[ei monumentelor
istorice l-a constituit adoptarea criteriilor de
clasare a monumentelor istorice, respectiv a
Ordinului nr. 2682/24.06.2003, prin care se
stabilea faptul cã Lista monumentelor istorice
se întocmeçte de cãtre specialiçtii Direc[iei
çtiin[ifice din cadrul Institutului Na[ional al
Monumentelor Istorice, pe baza fiçelor de
eviden[ã a monumentelor istorice, întocmite
potrivit art. 4 çi 5, cu avizul Comisiei
Eviden7a monumentelor Istorice, bilan7 <i perspective

Dana Mihai
1
Ruxandra Nem[eanu çi colaboratorii, Metodologia evidenei monumentelor istorice, BCMI, 1-4, 2000,
Na[ionale a Monumentelor Istorice çi, dupã
caz, a Comisiei Na[ionale de Arheologie.
De asemenea, erau stabilite criteriile
de clasare ale monumentelor istorice.
Criteriul de clasare este considerat un
standard calitativ çi cantitativ pe baza
cãruia se poate evalua semnifica[ia çi
importan[a culturalã a bunurilor imobile çi
se determinã categoria juridicã a
patrimoniului cultural na[ional imobil din
care fac parte aceste bunuri, grupa A sau
B de monumente istorice.
LMI-2004 este o listã informatizatã,
monumentele fiind cuprinse într-o bazã de
date gestionatã de un compartiment distinct
al I.N.M.I. Este o Listã „vie”, datoritã
procedurilor de clasare çi declasare a
monumentelor istorice - lista se modificã
permanent.
Pe de altã parte, acest mod de
concepere li realizare a LMI-2004 permite
nu numai o inventariere mai exactã çi
riguroasã ci çi un management mai
performant (viteza de cãutare çi de
identificare a statutului juridic al unui
monument creçte de peste 100 de ori, pot fi
ob[inute date statistice la nivel na[ional,
regional, jude[ean sau local cu o mare
vitezã etc).
Serviciul de Cercetare-Eviden[ã din
cadrul Institutului Na[ional al Monumentelor
Istorice a avut ca principal obiectiv
publicarea Listei Monumentelor Istorice.
Aceasta presupunea reactualizarea
informa[iilor din Lista 1992, colectarea de
noi informa[ii precum çi verificarea
corectitudinii informa[iilor trimise din
teritoriu, de la cele 41 de Direc[ii de
Culturã, Culte çi Patrimoniu Cultural
Na[ional.
Activitatea de colaborare cu
Direc[iile jude[ene a fost efectuatã de
Servi ci ul Cercetare-Evi den[ã, sub
coordonarea directã a directorului çtiin[ific,
între[inându-se o intensã coresponden[ã cu
pri vire la respectarea principi il or
metodologice de întocmire a Listei
Monumentelor Istorice, în aça fel încât
informa[ia sã fie transmisã unitar
2
. Pe de
altã parte, to[i specialiçtii departamentului
de cercetare–eviden[ã au fost pe teren
pentru a constata dispari[iile monumentelor
istorice care continuau sã figureze în Lista
din 1992 çi pentru a putea efectua
formalitã[ile legale pentru declançarea
procesului de declasare. Baza legalã a
declasãrii acestor monumente au constituit-
o Notele de constatare, care trebuiau
întocmite de cãtre autoritã[ile locale,
împreunã cu specialiçtii de la Direc[iile
jude[ene, çi, în cele mai multe cazuri, cu
asisten[a specialiçtilor de la I.N.M.I. Astfel,
au fost constatate 544 de dispari[ii de
monumente istorice, care au fost publicate
în anexã la Lista Monumentelor Istorice.
Si de aceastã datã, informa[iile
primite de la Direc[iile jude[ene au fost
neunitare, incomplete çi inegale în privin[a
con[inutului
3
.
Informa[ia colectatã a trecut printr-un
complex çi intens proces de verificare çi
corectare. Într-o etapã ulterioarã, datele au
fost procesate çi transpuse într-un format
unitar.
Calitatea înregistrãrilor astfel
prelucrate a fost de asemenea crescutã
prin aplicarea de procedee specifice de
asigurare a consisten[ei informa[iei prin
care s-a realizat eliminarea redundan[elor.
Toate aceste opera[ii au fost necesare nu
numai în scopul ob[inerii unei creçteri
calitative, çi a avut drept obiectiv
posibilitatea gestionãrii mult mai eficiente çi
mai rapide, prin intermediul unei baze de
date rela[ionale realizatã pe o platformã
Ms-Access.
Lista Monumentelor istorice a fost
întocmitã pe baza urmãtoarelor principii
2
|inem sã precizãm faptul cã Serviciul de eviden[ã cercetare are numai 8 membri care sunt
responsabili de informa[iile privitoare la cele 8 regiuni de dezvoltare, cuprinzând fiecare între 5-7
jude[e. Înainte de a se primi Listele actualizate çi verificate au fost efectuate de cãtre specialiçtii çi
consilierii Serviciului amintit, sondaje de verificare a corectitudinii datelor transmise.
3
În decembrie 2004 a fost organizatã masa rotundã Lista monumentelor istorice, bilan[ çi perspective,
la care au fost invita[i reprezentan[ii Direc[iilor jude[ene de Culturã. Dificultã[ile legate de actualizarea
Listei, de verificarea adreselor au fost inerente - lipsa de bani, de mijloace de transport, çi mai ales de
specialiçti, au fost eviden[iate de to[i participan[ii.
metodologice
4
, fiind construitã dupã o
filosofie nouã, chiar dacã se bazeazã pe
verificarea Listei 1992.
În primul rând, Lista Monumentelor
Istorice a cuprins informa[ii legate de
Codul LMI 2004, denumire, localitate,
adresa, datare.
LMI 2004 a avut ca model de
structurare çi gestionare a informa[iilor o
structurã bazatã pe diviziunea pe jude[e,
iar în cadrul acestora pe categorii, dupã
natura lor (arheologie, arhitecturã, for
public, memorial-funerare).
Fiecare monument are un cod de
identificare unic, care se pãstreazã chiar
dacã monumentul dispare fizic. Codul
unic permite identificarea fiecãrei
componente a unui ansamblu ceea ce
este foarte util, atât pentru restaurare cât
çi pentru regimul juridic de protec[ie.
Codul de monument introdus
pentru LMI 2004 a fost conceput ca
identificator unic al fiecãrui monument çi
este compus în urmãtorul mod:
sigla jude[ului ( de ex. AB, AR etc).
categoria din care face parte
monumentul respectiv (I, II, III, IV)
sigla pentru monument, ansamblu
sau sit (a, m, s)
grupa valoricã (A sau B)
nr. de ordine în cadrul jude[ului
Pentru varianta publicatã au fost
selectate urmãtoarele câmpuri de
informa[ie:
1. Denumirea oficialã actualã -
numele oficial al monumentului istoric
sub care acesta a fost clasat, pentru
biserici çi mãnãstiri fiind obligatorie
men[ionarea numelui hramului.
2. Localitatea - în cazul localitã[ilor s-
a respectat urmãtoarea ordine:
a. Oraçul reçedin[ã de jude[
b. Toate localitã[ile jude[ului în
ordinea alfabeticã a localitã[ilor
(oraçe, sate).
c. Pentru comunele de care apar[in
satele existã o rubricã specialã,
imediat dupã men[ionarea satului,
care permite gruparea informa[iilor la
nivel superior.
Principalele probleme de ordin
metodologic au fost cele aflate în legãturã cu:
1. Monumente istorice strãmutate pe
alte amplasamente (loca[ii) - s-au înregistrat
în L.M.I -2004 ca monument istoric la noua
adresã (din cadrul aceluiaçi sau în alt jude[).
Monumentele istorice strãmutate în unitã[i
muzeale au primit un cod corespunzãtor
unitã[ii muzeale.
2. Fosta categorie „E” - din LMI – 1992
a implicat de asemenea clarificãri
metodologice.
3. Conceptul de „Sit” arhitectural a fost
asimilat celui de „Zonã protejatã” aça cum
este în[eles în legisla[ia urbanisticã çi con[ine
atât construc[ii çi ansambluri clasate
monument istoric, cât çi construc[ii care nu au
aceastã calitate, dar care contribuie la
definirea calitã[ii sitului.
4. „Rezerva[iile de arhitecturã” au fost
transferate în categoria „situri” de arhitecturã
(categorie nominalizatã în Legea 422/2001);
5. Obiectivele nominalizate distinct în
categoria E, în LMI -1992, dupã o reevaluare
complexã, au fost încadrate în func[ie de
valoarea lor în Grupa A sau B, sau au fost
eliminate.
6. Categoria „E” - parcuri çi grãdini din
LMI-1992 din Bucureçti, au fost transferate în
func[ie de amploare, la categoria ansambluri
sau situri de arhitecturã.
7. În privin[a siturilor arheologice, s-a
optat pentru un cod comun, de sit, dupã care
nivelurile sitului arheologic au primit
subcoduri (01, 02, etc), de la nou la vechi,
aça cum se citeçte un profil stratigrafic
arheologic. Am optat pentru aceastã solu[ie,
pentru ca siturile arheologice, nefiind
delimitate, sã li se poatã asigura regimul de
protec[ie pe o suprafa[ã cât mai apropiatã de
presupusa lor întindere.
8. În cazul monumentelor dispãrute, s-
a procedat la declasarea acestora în urma
4
A fost emis Ordinul Ministrului Culturii çi Cultelor nr. 2314/ 2004 din 16 iulie 2004 cu privire la
aprobarea Listei Monumentelor Istorice çi a Listei Monumentelor Istorice dispãrute, care a luat în
considerare Decizia C.N.M.I. din 29 iunie 2004 çi Avizul C.N.A. nr. 155- E din 29 iunie 2004 a fost
aprobatã Lista Monumentelor Istorice, care s-a publicat în Monitorul Oficial al României, partea a I
a în trei volume cuprinzând 2463 de pagini.
întocmirii unor Note de constatare.
Acestea au fost eliberate în condi[iile
constatãrii dispari[iei de cãtre DCCPCNJ,
administra[ia publicã localã çi o altã
institu[ie publicã (de exemplu Inspec[ia de
stat în construc[ii) çi a asumãrii rãspunderii
pr i n semnãt ur a r epr ezent an[ i l or
administra[iei locale.
Pentru a uçura regãsirea informa[iei
referitoare la monumentele dispãrute, a
fost realizatã o anexã specialã pentru
monumentele dispãrute care sunt
identificate çi prin codul primit în 1991-
1992. În cadrul acestei anexe au fost
distribuite numere de ordine pe jude[e.

Analizând succint structura Listei
Monumentelor Istorice, putem constata cã
din punct de vedere cantitativ structura
este urmãtoarea:
- 23.624 de pozi[ii sunt reprezentate
de monumente, preponderentã este
categoria valoricã B - 18.516 pozi[ii fa[ã de
categoria A care însumeazã 5.108 pozi[ii
Din punct de vedere tipologic
constatãm urmãtoarea situa[ie:
- 1.762 sunt ansambluri
- 4.040 sunt situri arheologice çi de
arhitecturã.
O nouã etapã de modificãri çi
completãri dupã apari[ia LMI, în iulie 2004,
a fost reprezentatã prin demararea unei noi
etape de corectare, ac[iune ce a avut drept
obiect îndreptarea omisiunilor sau
eventualelor erori din LMI. Aceastã etapã a
fost realizatã de Serviciul de Cercetare-
Eviden[ã pe baza modificãrilor çi
completãrilor trimise de Direc[iile jude[ene.
Completãrile çi modificãrile propuse au fost
discutate çi aprobate de Biroul Comisiei
Na[ionale a Monumentelor Istorice în iunie
2005. Dupã operarea ultimelor corec[ii
aceasta a fost trimisã spre publicare.
În noua formã, la rubrica “men[iuni”
au fost specificate modificãrile çi
completãrile aduse la Lista Monumentelor
Istorice publicatã în 16 iulie 2004, noile
modificãri fiind introduse de asemenea în
ordinea alfabeticã a jude[elor.
Aceastã eratã a LMI-2004 face
obiectul unui nou volum care va fi publicat
curând în Monitorul Oficial sub numele de
Total monumente
Arheol ogie
ArhitecturA
For public
Memorial e
Grupa valori ca A
0
5000
10000
15000
20000
25000
30000
TOTAL
Total monumente
Diagrama LMI
Total monumente
Arheologie
ArhitecturA
For publ ic
Memoriale
Grupa valorica A
“Completri i modificri la Lista
Monumentelor Istorice”.
În concluzie, putem aprecia cã
inventarierea monumentelor istorice a
înregistrat importante progrese, atât din
punct de vedere metodologic cât çi
tehnologic. Realizarea unei baze de date
func[ionale, pe baza unor criterii
metodologice clare constituie prin ea
însãçi o importantã premisã pentru
dezvoltãrile ulterioare.

Perspective
Viitorul activitã[ii de inventariere este
inevitabil legat de completarea çi
actualizarea informa[iilor de[inute în
prezent în cadrul unui proces permanent
de creçtere a calitã[ii datelor de[inute în
prezent.
Un aspect important çi care nu a
fost avut în vedere pânã în prezent este
cel al corelãrii datelor cu informa[iile
cartografice çi geografice. Aceasta este de
altfel singura modalitate de a reprezenta
spa[ial distribu[ia monumentelor istorice.
De asemenea, trebuie luate în considerare
çi progresele realizate de [ãrile europene
în acest domeniu, pentru a putea asigura
compatibilitatea sistemelor de gestiune
pentru monumentele istorice.
În aceastã direc[ie avem în vedere
în primul rând aplicarea tehnologiei GIS
pentru a putea asigura o reprezentare
inclusiv cartograficã çi planimetricã a
datelor de[inute dar çi pentru a gestiona çi
moni tori za i nforma[ i i l e di n Li sta
Monumentelor Istorice,.
INMI este angajat deja în derularea
unui proiect-pilot pentru centrul istoric al
Bucureçtiului, care se bazeazã pe
r e p r e ze n t a r e a c a r t o g r af i c ã a
monumentelor istorice çi a siturilor
arheologice din aceastã zonã.
Informa[ia cartograficã digitalã va
cuprinde date referitoare la distribu[ia
siturilor arheologice (cercetate între anii
1950-2005) çi a monumentelor istorice pe
o hartã digitalã 1-2.000 conectatã la o bazã
de date care con[ine çi alte informa[ii
referitoare la fiecare monument çi sit
arheologic în parte. De asemenea, va fi
folositã çi o fotografie satelitarã a acestei
zone.
Pe baza rezultatelor çi experien[ei
acestui proiect-pilot, vom încerca în cursul
anului viitor proiectarea unei aplica[ii G.I.S.
pentru pozi[ionarea tuturor monumentelor
istorice din România. Pentru aceasta se va
folosi o hartã digitalã a României la scara
1 :200.000.
Pentru fiecare monument istoric va fi
completatã o fiçã descriptivã, monumentul
fiind pozi[ionat pe harta men[ionatã mai
sus ca un punct cãruia i se pot conecta o
infinitate de atribute. Va fi, de asemenea,
realizatã o legendã sau o codificare în
func[ie de importan[a sau categoria lor. Pe
acest punct vor fi create link-uri dedicate
(baza de date rela[ionalã în format digital)
cu urmãtoarele posibile con[inuturi:
fotografii de ansamblu reprezentative, fiçe
de eviden[ã, planuri, etc.
Acest nou salt tehnologic çi calitativ
impune nu numai un efort financiar
consistent dar çi noi modalitã[i de abordare
metodologicã a modului de colectare çi
gestionare a datelor. Fundamentarea
çtiin[ificã çi metodologicã a acestora va
constitui o nouã provocare pentru pu[inii
specialiçti din domeniul inventarierii.

În acest mod, datele cuprinzând
Lista Monumentelor Istorice poate deveni o
componentã importantã a noului sistem
informatizat de inventariere generalã, atât
de necesar astãzi. Cu atât mai mult apare
ca evidentã necesitatea de a organiza o
re[ea informaticã na[ionalã a patrimoniului
cultural.
În ziua de 1 Octombrie 2003, s-a desfãçurat cea de-a III-a edi[ie a Simpozionului
“Drumul Înaintaçilor”, dedicatã comemorãrii arhitec[ilor Nicolae Ghika-Budeçti, Petre
Antonescu çi Constantin Joja. Evenimentul a fost organizat de Institutul Na[ional al
Monumentelor Istorice, sub patronajul Ministerului Culturii çi Cultelor çi cu sprijinul Direc[iei
Monumentelor Istorice çi al Institutului de Istoria Artei “George Oprescu” al Academiei
Române, în sediul din Calea Victoriei al acestuia din urmã, Casa Dissescu.
Din partea D.M.I. – M.C.C. a contribuit la buna desfãçurare a simpozionului arh.
Irina Cosmãnescu, iar din partea I.N.M.I. au fost delega[i arhitec[ii Ruxandra Nem[eanu,
Liviu Brãtuleanu, Dan D. Ionescu.
Cuvântul de întâmpinare l-a rostit prof. univ. dr. Ioan Opriç, Secretar de stat pentru
Patrimoniu în M.C.C.
Prezentarea manifestãrii a fost fãcutã de cãtre conf. univ. dr. Tereza Sinigalia,
Director general INMI.
Dintre comunicãrile çtiin[ifice prezentate în cadrul simpozionului le men[ionãm pe
urmãtoarele:
1. Prof. univ. dr. Sorin Vasilescu, Universitatea de Arhitecturã çi Urbanism „Ion
Mincu” – Arhitectul i profesorul Petre Antonescu.
2. Conf. univ. dr. Mihai Sorin Rãdulescu, Universitatea Bucureçti, Facultatea de
Istorie – Genealogia arhitectului Nicolae Ghika – Budeti
3. Drd. arh. Ruxandra Nem[eanu, I.N.M.I. – Petre Antonescu, creator de
“monumente istorice” în stil naional
4. Drd. Liviu Brãtuleanu, I.N.M.I. – Arhitectul Constantin Joja, aa cum l-am
cunoscut
5. Arh. Dan D. Ionescu, I.N.M.I. – Contribuia arhitecilor Nicolae Ghika-Budeti,
Petre Antonescu i Constantin Joja la restaurarea monumentelor istorice din
România
6. Dr. Corina Popa, „Universitatea de Arte Plastice Nicolae Grigorescu” – Aspecte
ale restaurrii Mnstirii Horezu
7. Drd. Nicolae Vâlvoi, Craiova – Biserica Sf. Gheorghe-Nou din Craiova, ctitoria
familiei Stoenescu (arh. Petre Antonescu).
Simpozionul a cuprins çi vernisarea unei expozi[ii de fotografii ilustrând activitatea
de arhitec[i çi de restauratori a celor trei personalitã[i evocate. Prezentarea celor 15 panouri
(unul cu afiçul manifestãrii, iar 14 dedicate celor 3 arhitec[i) – dispuse la parterul çi la etajul
Casei Dissescu - a fost pregãtitã, coordonatã çi realizatã de cãtre arh. Dan D. Ionescu çi
transpusã în forma graficã computerizatã de cãtre student arh. Rãzvan Gãteaje. Cele 14
panouri au cuprins principalele opere de arhitecturã - crea[ii noi ori monumente istorice
restaurate - ale celor trei mari arhitec[i români, reprezentate prin fotografii actuale çi copii
dupã documente (planuri, schi[e, memorii çi fotografii) din Arhiva çi Fototeca I.N.M.I..

Dan D. Ionescu

CRONIC INTERN
Programul comemorativ “Drumul Înainta<ilor - S*pt*mâna Arhitecturii”
Agenda sesiunilor çtiin[ifice INMI din anul 2003 s-a încheiat cu simpozionul dedicat
memoriei lui Vasile Drãgu[, la 75 de ani de la naçterea sa. Evenimentul a prilejuit reunirea
entuziastã a unui mare numãr de personalitã[i din domenii culturale diverse, ilustrând
anvergura amprentei marelui istoric de artã aspra culturii româneçti çi memoria sa luminoasã.
Lucrãrile s-au desfãçurat în zilele 19-20 decembrie 2003, în Sala de conferin[e a
Ministerului Culturii çi Cultelor çi au fost precedate de o slujbã de pomenire oficiatã de
ieromah Justin Marchiç la biserica din Rãpciuni, aflatã în Muzeul Satului Bucureçti.
Cuvintele de deschidere au fost sus[inute de acad. Rãzvan Theodorescu, Ministrul
Culturii çi Cultelor, prof. dr. Ioan Opriç, Secretar de Stat, Ministerul Culturii çi Cultelor çi dr.
Dana Mihai, Director çtiin[ific al Institutului Na[ional al Monumentelor Istorice.
Prima parte a zilei a fost consacratã evocãrilor personalitã[ii marelui om de culturã,
sus[inute de colaboratori çi prieteni apropia[i: Petre Oprea, dr. Mircea Iliescu (prin delegat),
Vasile Celmare, dr. Cezara Mucenic, dr. Panait I. Panait, dr. Dan Grigorescu, Barbu
Cioculescu, Constantin Blendea, dr. Sorin Dumitrescu çi dr.Gheorghe Leahu.
D-na Gabriela Pãtulea Drãgu[ a rostit un Cuvânt de mulumire.
În pauza dintre comunicãri a avut loc lansarea Revistei Monumentelor Istorice 2001–
2003, prima apari[ie editorialã a INMI çi a fost vizionat filmul Atelierul internaional ICCROM
de restaurare a picturilor murale de la biserica mnstirii Humor, realizat sub coordonarea lui
Vasile Drãgu[, în 1973 (fototeca INMI, fond DMI, film de 16 mm, transpus pe bandã video).

Dr. Cristian Moisescu a moderat prima parte a comunicãrilor çtiin[ifice, pe care a
deschis-o printr-o aser[iune asupra Problemelor controversate în istoriografia de arhitectur
medieval româneasc. În afara contribu[iilor publicate în acest volum - semnate de dr. Voica
Puçcaçu, dr. Oliver Velescu, dr. Peter Derer, dr. Mira Graziela Dordea, Dana Jenei, dr.
Gheorghe Cantacuzino, dr. Virgiliu Z. Teodorescu çi Kovacs Josef - au mai vorbit: dr. Paul
Niedermaier despre Arhitectura medieval între condiionri economice i sociale, Nicolae
Sava despre Vicii de execuie in pictura mural, dr. Ana Dobjanschi - Câteva consideraii
privind icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la mnstirea Dintr-un lemn, jud. Vâlcea i
Micaela Adrian despre Probleme nerezolvate în conservarea i restaurarea mnstirii Hurezi.
Lucrãrile din a doua zi a simpozionului au fost moderate de dr. Sergiu Iosipescu.
Comunicarea sa, ca çi cele sus[inute de Irina Mardare, Dan Mohanu, Serban Popescu Dolj,
Liana Tugearu, dr. Adrian-Silvan Ionescu, Dan D. Ionescu, dr. Mihai Opreanu, çi Liviu
Brãtuleanu sunt publicate în prezentul volum. Au mai vorbit Adriana Stroe, despre Bile
Herculane - probleme ale inventarierii i Andreea Neacçu, despre Prezene ale arhitecturii
bizantine în Europa occidental.
Simpozionul a fost înso[it de Expozi[ia “Monumentele României fotografiate de Vasile
Drãgu[”, cuprinzând o selec[ie structuratã cronologic a diapozitivelor (digitizate cu acest prilej)
cu care neobositul cercetãtor al monumentelor istorice a înzestrat fototeca DMI, în anii ’70.
Pe panourile expozi[iei, imaginea fiecãrui monument este înso[itã de o legendã – citat din
scrierile autorului. Concep[ia graficã îi apar[ine lui Rãzvan Gãteaje.
Obiçnuita austeritate a mijloacelor a dat din pãcate caracterul aproape exclusiv
bucureçtean al participãrii iar timpul insuficient de pregãtire a vãduvit simpozionul de
participarea cu comunicãri a multor invita[i, în special a cercetãtorilor de la Institutul de Istoria
Artei.
Mul[umim pentru sprijinul neprecupe[it al d-nei Gabriela Pãtulea Drãgu[, care ne-a pus
la dispozi[ie informa[ii çi materiale inedite din arhiva personalã Vasile Drãgu[.
O mare absen[ã a fost cea a profesorului Radu Florescu, bunul prieten al lui Vasile
Drãgu[, omologul sau tandemul sãu în bornele importante ale carierei. A plecat dintre noi în
toamna anului 2003, la pu[in timp dupã ce m-a ajutat sã schi[ez proiectul al simpozionului.
Iozefina Postãvaru
Simpozionul Vasile Dr#gu0 - 75 de ani de la na'tere

Anul XII-XVI

Nr. 1

Institutul Na ional al Monumentelor Istorice

BULETINUL
COMISIEI

MONUMENTELOR ISTORICE

Bucure ti 2005

Coperta I:

Grupul statuar “Samson în lupt! cu leul” de la fosta M!n!stire “Adormirea Maicii Domnului” din Râmnicu S!rat, dup! Vasile Dr!gu,, Arta româneasc , 1982 - coperta. Panoul I, Sec. XIV din Expozi,ia Monumentele României fotografiate de Vasile Dr gu , I.N.M.I. - 2003.

Coperta IV:

COLEGIUL DE REDAC7IE: dr. Gheorghe CANTACUZINO dr. Dana MIHAI dr. Corina POPA acad. dr. Marius PORUMB dr. Voica PU CA U prof. univ. dr. Tereza SINIGALIA arh. Gheorghe SION REDAC7IE: Responsabil num!r: ist. art! Iozefina POST VARU Tehnoredactare computerizat! >i prelucrare imagini: Ruxandra ERBAN

Adresa Redac,iei B.C.M.I.: Institutul Na,ional al Monumentelor Istorice - Serviciul Cercetare-Eviden,! , str. Zossima Demarat nr. 8, sector 3, Bucure>ti, tel. 0213270917; 021 3270918; fax 021 3270919

Institutul Na ional al Monumentelor Istorice

BULETINUL
COMISIEI NA IONALE A MONUMENTELOR ISTORICE
2001-2005 In memoriam VASILE DR GU

Anul XII -XVI

Amintiri despre Vasile Dr gu CEZARA MUCENIC. creator sau purt tor de doctrin în domeniul restaur rii operei de art ? IRINA MARDARE. VOICA PU CA U.SUMAR COMUNIC RI CERCETARE I RAPOARTE DE I. Mormântul Episcopului Leontie de la R d ui MIRA GRATZIELA DORDEA. ADRIAN B TRÂNA. O reprezentare iconografic aparte ilustrat de dou manuscrise ruse ti din colec ia Muzeului Na ional de Art al României ADRIAN SILVAN IONESCU.Vasile Dr gu . Imaginea “Fecioarei cu Pruncul între Sfinte” de la Biserica Neagr din Bra ov LIANA TUGEARU. 1945. Restaurare . profesorului Vasile Dr gu În M rturisiri memoria SORIN DUMITRESCU. Vasile Dr gu . în slujba principelui Carol I Pictori BARBU CIOCULESCU. IONESCU.Bucure ti SERGIU IOSIPESCU.art tiin DAN D. Vasile Dr gu i ansamblul istoric “Mihai Vod ” din Bucure ti PETER DERER. Odiseea . un an dramatic din istoria CMI VIRGILIU Z. Pictura exterioar a monumentelor de arhitectur din Moldova . camaradul de la colegiul “Sf. Discu ii i controverse privitoare la monumentele istorice în ultimii treizeci de ani TEREZA SINIGALIA. Atelierul de Integrare din Institutul de arte plastice “Nicolae Grigorescu” .75 DE ANI DE LA NA TERE 2003 EVOC RI MIRCEA ILIESCU. Vasile Dr gu Domnul rector GHEO RGHE C ANT ACUZINO . Prima biseric a mân stirii “Sfântul Sava” din Ia i LIA B TRÂNA. TEODORESCU. Sava“ i prietenul de o via CONSTANTIN BLENDEA. LUCR RILE SIMPOZIONULUI VASILE DR GU .o ipotez asupra influen ei picturii exterioare a monumentelor civile i religioase din Germania i Transilvania DANA JENEI. Cuvânt de mul umire ISTORIA PROTEC IEI MONUMENTELOR ISTORICE OLIVER VELESCU. despre Vasile Dr gu GHEORGHE LEAHU. Biserica “Sfin ii Voievozi“ a m n stirii Hot rani: date preliminare în vederea reconstituirii turlei de pe pronaos i a restaur rii pridvorului ERBAN POPESCU DOLJ. Vasile Dr gu – câteva lec ii de atitudine i de inut IOAN OPRI . fondator de sistem cultural PETRE OPREA. Observa ii arheologice privind pridvorul bisericii “Radu Vod “ din Bucure ti NICOLAE PU CA U . Vasile Dr gu . Pridvoare cu clopotni în arhitectura : rii Române ti din secolul al XVII-lea RESTAURARE DAN MOHANU. Testamentul iconografic al lui Vasile Dr gu GABRIELA P TULEA DR GU .

unei biserici de lemn HANNA DERER, Biserica fortificat din Mo na/Meschen. Certitudini i ipoteze. MIHAI OPREANU, Mo na - Biserica evanghelic fortificat . Probleme de conservare i restaurare

CONEXIUNI INTERNA IONALE
LIVIU BR TULEANU, Et in Athos ego… KO V ACS IO SEF, Monitor i zar ea monumentelor UNESCO

Baia Diana (Adriana Stroe) Gara CFR (Adriana Stroe) Hotel Roman (Liviu Br!tuleanu, Ruxandra Nem,eanu) Ediculul care ad!poste>te izvorul de ochi (Adriana Stroe) Ediculul care ad!poste>te izvorul de stomac (Adriana Stroe) Baia Apollo (Ruxandra Nem,eanu) B!ile Neptun (Ruxandra Nem,eanu) Pavilionul de hidroterapie, cu bazinul termal deschis (Ruxandra Nem,eanu) LIVIU BR TULEANU, B ile 1 Mai Fi>! analitic! de eviden,! a monumentelor istorice: Bazinul termal cu valuri (Liviu Br!tuleanu, Ruxandra Nem,eanu) LIVIU BR TULEANU, B ile Felix Fi>! analitic! de eviden,! a monumentelor istorice: trandul Apollo (Liviu Br!tuleanu, Ruxandra Nem,eanu) CRISTINA CR CIUN, O fortifica ie necunoscut din jude ul Ia i DANA MIHAI, Eviden a monumentelor istorice, bilan i perspective

VASILE DR GU . REPERE BIOGRAFICE. OPERA
(Iozefina Post*varu)

II.REZULTATE ALE ACTIVIT II DE INVENTARIERE I EVIDEN ALE SERVICIULUI CERCETAREEVIDEN AL I.N.M.I.
I T E R (ITinerari TERmali), INVENTARIEREA PATRIMONIULUI ARHITECTURAL TERMAL
RUXANDRA NEM EANU, ITER – Metod operativ de abordare a zonelor cu poten ial balnear. Studiu pilot: tradi ie i dezvoltare durabil pentru sta iuni termale RUXANDRA NEM EANU, B ile Herculane Fi>e analitice de eviden,! a monumentelor istorice: Baia Hebe (Ruxandra Nem,eanu) Casinoul (Adriana Stroe, Aurelian Stroe)

CRONIC INTERN
Simpozionul Drumul înainta ilor — S pt mâna arhitecturii - 1-8 oct.2003 (D.D. Ionescu) Simpozionul Vasile Dr gu , 75 de ani de la na tere - 19-20 dec. 2003 (I. Post!varu)

SOMMAIRE I. LES TRAVAUX DU SYMPOSIUM VASILE DR GU -75 ANNÉÉS DEPUIS SA NAISSANCE 2003 EVOCATION
MIRCEA ILIESCU, Vasile Dr gu quelques leçons d’attitude et de tenue –

COMMUNICATIONS ET RAPPORTS DE RECHERCHE
GHEORGHE CANTACUZINO, Observations archéologiques concernant le porche de l’église “Radu Vod “ de Bucarest. NICOLAE PU CA U VOICA PU CA U, La première église du monastère “St. Sava“, de Ia i MIRA GRATZIELA DORDEA, Les peintures extérieures des monuments architecturaux de Moldavie - Une hypothèse sur l’influence des peintures extérieures des monuments civils et religieux d’Allemagne et de Transylvanie. DANA JENEI, L’image de la Vierge avec l’Enfant entre les saintes de L’église Noire (Biserica Neagr ), de Bra ov. LIANA TUGEARU, Une représentation iconographique particulière illustrée par deux manuscrits russes du Musée National d’Art de la Roumanie. ADRIAN SILVAN IONESCU, service du prince Carol I Peintres au

IOAN OPRI Vasile Dr gu , fondateur de système culturel PETRE OPREA, Souvenirs de Vasile Dr gu CEZARA MUCENIC, recteur Vasile Dr gu Monsieur le

BARBU CIOCULESCU, Vasile Dr gu , l’ami et le camarade du collège “St. Sava” CONSTANTIN BLENDEA, Confession sur Vasile Dr gu GHEORGHE LEAHU, En mémoire du professeur Vasile Dr gu SORIN DUMITRESCU, Le testament iconographique de Vasile Dr gu GABRIELA P TULEA DR GU , Un mot de remerciement

TEREZA SINIGALIA, Des porches avec des clochers dans l’architecture de la Valachie au 17ème siècle

HISTOIRE DE LA PROTECTION DES MONUMENTS HISTORIQUES
OLIVER VELESCU, 1945, une année dramatique dans l’histoire de la CMI VIRGILIU Z. TEODORESCU, Vasile Dr gu et l’ensemble historique “Mihai Vod ” de Bucarest PETER DERER, L’atelier d’Intégration de l’Institut “Nicolae Grigorescu” - Bucarest SERGIU IOSIPESCU, Discussion et controverse au regard des trente dernières années des monuments historiques

RESTAURATION
DAN MOHANU, Vasile Dr gu , créateur ou porteur de doctrine dans le domaine de la restauration d’œuvres d’art ? IRINA MARDARE, Restauration - ScienceArt DAN D. IONESCU, L’église “Sfin ii Voievozi“ du monastère Hot rani: dates préliminaires en vue de reconstituer la tour située au-dessus du pronaos et de restaurer le porche de l’église. ERBAN POPESCU DOLJ, d’une église en bois. Odyssée

HANNA DERER, L’église fortifiée de Mo na/Meschen. Certitudes et hypothèses. MIHAI OPREANU, Mo na – église évangélique fortifiée. Problèmes de conservation et de restauration.

La gare (Adriana Stroe)

CONNEXIONS INTERNATIONALES
LIVIU BR TULEANU, Et in Athos ego… KOVACS IOSEF, La surveillance des monuments de l' UNESCO

Hôtel Roman (Liviu Ruxandra Nem,eanu)

Br!tuleanu,

L'édicule qui abrite la source thermale pour les yeux (Adriana Stroe) L'édicule qui abrite la source thermale pour l'estomac (Adriana Stroe) Les thermes Nem,eanu) Les thermes Nem,eanu) Apollo Neptun (Ruxandra (Ruxandra

VASILE DR GU . REPERES BIOGRAPHIQUES. OEUVRE
(Iozefina Post*varu)

II. RÉSULTATS DE L’ACTIVITÉ D’INVENTORISATION ET REGISTRATION DU SERVICE RECHERCHE-REGISTRATION DE I.N.M.I.
I T E R (ITinerari TERmali) L'INVENTAIRE DU PATRIMOINE ARCHITECTURAL THERMAL
RUXANDRA NEM EANU, ITER – La méthode de recherche des zones avec potentiel thermal. Projet pilote: tradition et développement durable pour les stations thermales RUXANDRA NEM EANU, B ile Herculane Fiches analytiques monuments historiques d’inventaire des

Le pavillion de hydrothérapie, avec la piscine thermale en plein air (Ruxandra Nem,eanu) LIVIU BR TULEANU, B ile 1 Mai Fiche analytique d’inventaire monuments historiques: La piscine thermale à flots Br!tuleanu, Ruxandra Nem,eanu) LIVIU BR TULEANU, B ile Felix Fiches analytiques d’inventaire monuments historiques: des des (Liviu

La piscine Apollo (Liviu Br!tuleanu, Ruxandra Nem,eanu) CRISTINA CR CIUN, Une fortification inconnue de district de Ia i DANA MIHAI, Evidence des monuments historiques , bilance et perspectives

Les thermes Hebe (Ruxandra Nem,eanu) Le casino (Adriana Stroe, Aurelian Stroe) Les thermes Diana (Adriana Stroe)

2003 . LUCR RILE SIMPOZIONULUI VASILE DR GU 75 DE ANI DE LA NA TERE .I.

Sunt convins c! “Direc.mai ales .! V!c!rescu nr.inut al olteanului c!ruia îi pl!cea s! se afle în frunte.iez importan. Domnul profesor avea pasul larg >i ritmul sus. ne-am în>irat.i ai anului III (dup! sesiune ne consideram deja anul IV) de la Facultatea de Istoria >i Teoria Artei. precum >i tenacitatea cu care le urm!rea realizarea. Acolo am în. ansamblu restaurat 1972.eleg convingerea cu care profesorul î>i impunea ideile în pofida tuturor dificult!. totul a început într-o var! cald!. Acolo am început s! în.i. Dar iat!.ie f!r! griji aparente. Covasna.ii medievi>ti >i .i dintre dumneavoastr! locul cel mai potrivit de unde putem porni în evocarea lui Vasile Dr!gu.uia.000 de kilometri de dumneavoastr! – la anii primelor mele întâlniri cu domnul profesor Vasile Dr!gu. Fototeca INMI. Ca >i pentru mul.a covâr>itoare pe care a avut-o domnul Vasile Dr!gu. de>i am considerat întotdeauna ca o datorie de onoare s! eviden. 16.iile de atitudine în momente de cump!n!.ilor.i dintre colegii de facultate. Petrecusem deja o bun! parte din „practica de documentare” care se organiza anual pentru studen. era o zi cald! >i pe colinele din apropierea Ia>ului. “Patimi”. amintirile prime >i lec. fotografii Vasile Dr gu .).ii Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucure>ti în diferite ora>e din 7ar!. înc! de când – în întunericul s!lii de curs – ne c!l!uzea cu discret! abilitate didactic! prin labirintul de forme ale artei medievale europene >i române>ti.. pe drumul spre M!n!stirea Cet!.eles >i felul discret în care domnul profesor m! „câ>tigase” în cele din urm! printre studen.EVOC RI Vasile Dr*gu7 – câteva lec7ii de atitudine <i de 7inut* Mircea Iliescu Încerc s! m! întorc de aici – de la peste 3..ea fa. fond DMI. i asta cu toate c! prima mea întâlnire cu “domnul profesor” (a>a m-am adresat totdeauna domnului Vasile Dr!gu. sunt legate . dar spre surpriza mea m! reg!sesc în primul rând în înc!perea mic! de lâng! cabinetul directorului. to. i-am urmat exemplul >i în scurt timp ne-am dep!rtat apreciabil de restul grupului. Oltean la rândul meu. unde urma s! ne „examineze” domnul profesor Vasile Dr!gu. dup! ritmul fiec!ruia.iei Monumentelor Istorice.r!spunderea moral! pe care o sim.ifice.! de fiecare dintre fo>tii lui studen. în anii de început ai carierei mele >tiin. în fostul local al Direc. În anul acela Biserica romano-catolic din Ghelin a.poate mai întâi de toate sentimental – de mica înc!pere intelectual suprapopulat!. a avut loc mult înainte.i cei paisprezece studen. într-o perioad! de studen. 1961 studiasem timp de mai bine de dou! s!pt!mâni bisericile din apropierea Sucevei >i ne mutasem la Ia>i.ia” este >i pentru cei mai mul. Cum spuneam. . aflat! în imediata apropiere a biroului directorial din strada Ien!chi. jud. detaliu pictur mural 1330..

Avusesem multe altele de f!cut. am uitat s! men. v!zut! de pe colina pe care m! a>tepta profesorul. profesorul s-a oprit. P!rea un monument “mutat” >i uitat curând dup! aceea. Profesorul a trecut în revist!. dând ocol bisericii. m-a a>teptat . În ianuarie anul urm!tor i-am prezentat profesorului studiul monografic al M!n!stirii Hlincea cu gândul c! – pentru prima dat! în via.ie dulce-amar!. selec. ora>ul meu natal. dintr-o c!su. de la profesor la student. O senza. Ca s! fiu sincer. domnule Iliescu.ie de u>urare egoist!: aveam deja lucrarea de diplom!! Privind înapoi mi se pare acum c! trebuie s! fi lucrat zi >i noapte. Incinta avea dimensiuni mici iar zidul de ap!rare nimic impresionant. Am lucrat sus. un aspect deosebit de important pentru ob. M! întreb dac! nu cumva chiar “domnul profesor” n-a c!l!uzit discu.a binemeritat! de var!. Nu-mi amintesc exact cam cât a durat c!l!toria.Conversa. cu vedere deschis! spre peisajul molcom. de>i la o distan.inut dar.!ran oarecare >i l!sa impresia c! se ocup! de biseric! din proprie ini. chiar la >coala unde eu urmasem cursurile primare… Discu.ia ne-a trezit amândurora amintiri vag nostalgice >i – cum se întâmpl! de obicei – ne-am povestit reciproc o seam! de >otii jucate acelora>i profesori.ului mân!stirii – am încheiat studiul bisericii >i ne-am îndreptat apoi spre cealalt! destina. atât alegerea temei.it o senza. ne-am început vacan. am f!cut-o mai mult ca s!-mi “încerc for. Nu avea nimic din grandoarea m!n!stirilor din nordul Moldovei – Dragomirna.ionat în aceast! direc. Sigur c! o asemenea prezentare mi-a stârnit interesul dar. Acolo. Nu >tiu de ce. fiecare dintre noi întrebând despre subiectele care i se p!reau interesante. în foi>orul m!n!stirii. Ne-am terminat cafeaua – servit! cu discre. Am încheiat vizita m!n!stirii. încercam s!-mi g!sesc un “stil” >i eram convins c! voi alege un subiect de critic! de art! >i voi continua apoi în jurnalistic!. >tiu îns! c! am apucat s! povestim destule >i am ajuns la Cet!. Pe când scoteam din serviet! studiul despre Hlincea am încercat – cu naivitate stângace – s!-i descriu domnului profesor satisfac.! d!r!p!nat! – tot ce mai r!m!sese din ce odinioar! trebuie s! fi fost o chilie.uia antrenat într-o discu.ionez m!n!stirea Hlincea printre subiectele interesante despre care m-ai întrebat. la rug!mintea stare. din nou în frunte.! de biserica m!n!stirii Hlincea. am sim.ie de acela>i fel cu cea care m-a încercat uneori când am întâlnit un om drag dup! o lung! perioad! de timp >i am remarcat semnele unei str!luciri apuse.ii bune”.ie… Nu m! gândisem prea serios pân! atunci c! m! apropiam de ultimul an de studii care urma s! se încheie cu o asemenea lucrare.(plecase de la Cet!. dar. Discu. dar de mare interes pentru o viitoare cercetare aprofundat! a raporturilor artistice dintre Moldova >i 7ara Româneasc!”. nu sim. Totul îmi era necunoscut.ie.a.eam pe atunci o atrac.ie cu doamna Corina Popa) >i mi-a spus: „Uite.ele” decât ca o datorie „de onoare” fa. de mil! >i de dragoste în acela>i timp.uia cu mult înaintea celorlal.! apreciabil! în timp.inerea unei “reparti. M!n!stirea Hlincea. am ajuns la problema lucr!rilor de diplom! >i l-am întrebat pe profesor cum erau formulate subiectele unor asemenea lucr!ri. Scriam literatur!.iativ! ( pe atunci nu >tiam despre avatarurile vie.ii c!lug!rilor în anii 1950-60). În special arhitectura bisericii ar putea constitui subiectul unui studiu monografic nu foarte întins.i. apoi practica întreag!. a l!trat îndelung pân! când. Moldovi.a sau Sucevi. m!n!stirea nu p!rea s!-i confirme spusele. În toamna aceluia>i an am debutat cu o scurt! nuvel! în s!pt!mânalul „Luceaf!rul” >i am început s! public cronici de art! în revistele „Contemporanul” >i „Amfiteatru”. câteva subiecte posibile. Pe drum. moldovenesc.ia începuse.! terminasem ceva înainte de termen! Aveam o senza.ia inten. Un câine lup legat de-un lan.ie de un c!lug!r. desigur toate ancorate în arta medieval! româneasc!. P!rea un .ia pe care o încercam în clipa în care deschideam ziarul cump!rat de la . pe m!sur! ce ni se al!turau >i colegii r!ma>i în urm!.ia a luat o turnur! serioas!.ie deosebit! pentru arta medieval!. trapez!ria >i arhondaricul – a ie>it un b!trân s! ne întrebe ce dorim. Dar n-a fost a>a. Curând am g!sit mai multe puncte comune: profesorul f!cuse liceul în Craiova. cum era >i firesc. Nici m!car nu >tiam c! exist!.ia materialului dar >i criteriile de evaluare a rezultatului.

în metroul de Sundbyberg”. ca rezultat al cercet!rilor sale asupra pridvorului bisericilor ortodoxe. voit stângaci.) .a.a .inut întru totul: “Pridvorul în arhitectura 7!rii Române>ti. în mod straniu.iei Monumentelor >i Muzelor din cadrul faimosului Consiliu al Culturii. ca din întâmplare. Impresionat poate >i de promptitudinea cu care i-am prezentat studiul.ul str!zii >i-mi citeam numele tip!rit. de sintez!”. am asistat la o schimbare tulbur!toare. în timpul c!l!toriei. domnul Vasile Dr!gu. numele profesorului Vasile Dr!gu. în centrul ora>ului Miercurea Ciuc >i m! îndreptam în grab! c!tre o sta.una dintre bisericile ce trebuiau s! fie „inspectate”.in clar!. în pardesiul s!u de uniform! >i stingher ca o pan! întunecat! înfipt! în podea.i dintre ace>tia. În interiorul bisericii din Ghelin. Întâlnirea fusese întâmpl!toare: eu eram “pe teren”. Dup! banalit!.a bisericii îns!. Dânsul.red.i. Domnul profesor >i inspectorul de la Consiliu – o figur! pergamentoas! exprimând suferin. În carnetul suedez din care am preluat relatarea de mai sus. l-a citit (cum spunea dânsul. cu simplitate – Joli. În mâinile profesorului ap!ruser! ca prin minune . pentru a stârni compasiunea superiorilor se îndreptau c!tre ma>ina ce-i a>tepta în fa. Formularea titlului i-a apar.a numai inspectorul. între profesor >i inspectorul înso.i trebuie un subiect mai generos.ifice serioase”.! oficial! >i – spre disperarea inspectorului a c!rui func. Cu deta>area de acum îmi dau seama c! pentru domnul profesor eram în acel moment doar unul dintre studen. Îmi place s! cred c! mul. tiam c! nu voi mai avea nevoie de nici o 1 precizare suplimentar!… Fraza urm!toare m! a>eza direct al!turi de domnul profesor care – în calitate de director al Direc. al paginii: ”noiembrie 1987.ilor de ast!zi: „Îmi permit s! cred totu>i c! nici un articol de ziar nu aduce autorului o satisfac. DAR! Acum am convingerea c! a c!utat o formul! s! m! antreneze definitiv în studiul artei medievale.a.âna s! nu renun.ian” de adaptare din mers: prezen. i în felul acesta a câ>tigat – atunci >i timp îndelungat dup! aceea – mul. am fost martorul unei schimb!ri de program care m! avantaja în mod deosebit.! (voit?) napoleonian!. Subiectul propus la Hlincea i s-a p!rut dintr-o dat! prea restrâns – “dumneata ai nevoie s! zbori mai înalt. se înc!p!. cu pridvorul bisericilor. o leg!tur! mai mult sau mai pu. în fa.chio>cul din col. înso.a lor se afl! – ca >i în fa.ie atât de mare ca publicarea rezultatelor unei cercet!ri >tiin.ie real! aveam s-o aflu mai târziu – s! m! ajute s!-mi îndeplinesc sarcinile de serviciu… Impresionat de aceast! schimbare favorabil!. îndreptându-ne spre biserica medieval! din Ghelin.ia purtat!. Odat! ajun>i în fa. la Stokholm.ionat în primele rânduri. ba chiar – a> spune – cu con>tiinciozitate Mircea Iliescu va publica. ampla lucrare Exonartex . a formulat câteva subiecte care. 2001.i tineri ezitan.i”.ie de autobus ce urma s! m! duc! spre biserica din Ghelin. vag condescendent!. M!gulit.Skrifter ut givna av Konstvetenskapliga institutionen vid Stockholms Univeritet. am participat cu re. 2 . Subiectele erau administrative. În Cuvântul înainte. Niciodat! de atunci nu am fost martorul unei metamorfoze atât de complete >i rapide.ii care “trebuiau câ>tiga. este men. (n.it de un inspector „de la Consiliu” – într-un IMS de protocol. pe care în absen. Dup! ce entuziasmul mi s-a mai potolit s-a întors metodic la teancul de hârtii pe care i-l d!dusem >i – dup! ce a parcurs rapid prima pagin! – a f!cut un comentariu ce->i p!streaz! actualitatea >i ar merita s! fie transmis studen. î.! dar acceptat îl numeam.a mea atunci – acela>i domn profesor cu aparen.a Muzeului regional.a mea i-a oferit argumentele necesare s! amâne o >edin.elege sentimentele >i chiar c! le aprob!. am acceptat s! “m! gândesc” la o alt! tem!. ora 7. P!rea c!-mi în. reprezentant al Direc. scrisesem întâi într-un col. acum cercet!tori cu renume – retr!iesc prin spusele mele aventurile alegerii carierei >i c!. un exemplu tipic „dr!gu. iar tonul profesorului avea o not! evident oficial!. secolele XIV-XVI”1.e continui. aveau toate.e la aerul oficial pe care >i-l câ>tigase cu greu.30 diminea.itor.câteva dintre fi>ele de monument pe care cu tenacitate discret!.form och funktion i ortodox kyrkobyggnadskonst.iei Monumentelor Istorice. Eidos nr.ile de rigoare. l-a „pigulit”) >i i s-a p!rut excelent.inere la discu.

itor ar fi urmat deci s! continue dac! n-ar fi luat. profesorul . Dup! aceea îns! am avut ocazii nenum!rate s!-l asist sau numai s!-l simt pe domnul profesor împingând din greu în multe alte u>i nev!zute.iile. despre un proiect “grandios” (de genul c atas tr of alului pr oiec t de sistematizare a ora>ului Târgu Jiu. hot!rârea s! ne a>tepte într-o cafenea din centrul ora>ului. i iat!m! al!turi de Joli. profesorul se >i c!.ilor picta.ii numai de dânsul >tiute. Din tribuna bisericii îl vedeam c!.iste”. doi istorici de art! anonimi într-un ora> în care limba de comunicare era (>i probabil este înc!) maghiara! i co>marul dintotdeauna al deplas!rilor pe teren: biserica era închis!! Încerc!rile noastre repetate de a afla unde locuia preotul sau cantorul (dou! personaje cheie). spre dezam!girea din ce în ce mai greu st!pânit! a profesorului. profesorul . între not!rile consemnate în momente itinerante >i grupate simplu „noiembrie 1987” g!sesc acum descrierea altor lec. cu diferite culori cu semnifica. cu lac!tele incompeten. în mijlocul ora>ului. p!l!ria-i s!rise cât acolo >i poalele pardesiului i se strânseser! sub b!rbie. din 1977) despre topirea unui num!r al revistei „Arta” al c!rei con. din teama de a nu fi gre>it interpretat! de c!tre r!uvoitori.d!dea dovad! de o tenacitate îndârjit! care-mi retrezea amintirea acelui moment de la Târgu Secuiesc pe care-l >tiam numai noi. cu oarecare jen! >i f!când eforturi disperate s!-mi st!pânesc râsul am trecut pragul u>ii bucluca>e. Nu-mi venea s! cred c!-l v!d a>a. am urcat câteva trepte care d!deau c!tre o u>! lateral!. proiectat de for. i cercetarea a continuat metodic. Dar lec. rezultatul acelei cercet!ri tactile care m-a surprins. te rog o clip! cortelul (umbrela) >i geanta! ” Pân! s!-i în. I-am întins mâna b!lm!jind ceva dar s-a ridicat singur dr!cuind cu z!duf >i-atunci i-am ridicat doar p!l!ria încercând s!-l consolez: „suntem totu>i în!untrul bisericii de>i la o prim! privire nu pare s! fi meritat efortul”.eleg inten.e por.!rase pe parapetul sc!rii >i. c!.i domnule…” n-am apucat s! termin.!m.trecând cu agilitate de felin! de la un personaj la altul.i în urm! cu mai bine de o jum!tate de mileniu. Indiferent dac! era vorba despre salvarea unei picturi.!rat pe parapetul unei sc!ri. dezam!girea profesorului se transforma în furie: ”N-o s! plec!m de aici f!r! s! putem intra nici de data asta! 7ine-mi.cu convingerea specialistului . u>a s-a trântit la perete >i. închis! >i aceasta. proptit cu spatele în u>! începuse deja s! împing! vajnic. se afl! rezultatul lec. profesorul era înc! întins pe podea. mângâind cu delicate.i la Târgu Secuiesc unde se afla o biseric! reformat! pe care nu avusese înc! ocazia s-o viziteze! Co>marul inspectorului înso.a: peste trei sute de plicuri cu fi>ele monumentelor vizitate în timpul deplas!rilor „pe teren”.â>nit în!untru >i a disp!rut instantaneu din raza mea vizual!… Când. au r!mas f!r! rezultat. de la un detaliu fizionomic la unul de costum – p!rea s! se fi a>ezat la dreapta pictorului medieval… În rafturile bibliotecii mele de la Stockholm. cu pardesiul bleumarin >i p!l!ria mic! cenu>ie. În paginile carnetului suedez.a propriilor picioare. spre u>urarea tuturor.iuni de pictur!.! de toamn! la Ghelin.>col!reasc! >i la „aducea la zi” cu fiecare ocazie. În timp ce inspectorul p!rea din ce în ce mai nelini>tit în compania sfin. Am dat târcoale bisericii de câteva ori.inut contravenea ideilor politicienilor de conjunctur! sau chiar despre salvarea unui coleg din mâinile „maiorului Iosif”. alteori cu fals! brutalitate.ia de la Ghelin. profesorul a .ei sau ale prostiei… Uneori le deschidea prin manevre tactice. profesorul luase deja decizia de a m! înso. Întâmplarea a r!mas între noi f!r! s! mai fie amintit! sau relatat! pân! acum. ascunse în acelea>i cutii de carton „Clujana” în care au fost transportate în urm! cu mai bine de dou!zeci de ani. închise cu marile lac!te ale t!cerii speriate sau numai confortabile. Balamalele au cedat brusc. notând apoi febril. Pe m!sur! ce->i d!dea seama c! va trebui s! renun. „Am b!nuit – replic! profesorul aruncând o privire în jur în timp ce continua s!->i scuture poalele pr!fuite ale pardesiului – am b!nuit dar nu puteam pleca >i de data asta f!r! s! m! conving”. . “Sta. înro>indu-se treptat.!rat pe suporturi nesigure.a nu se terminase înc!! La ie>irea din biseric!.ii “dr!gu.iei de atitudine profesional! la care am participat în acea diminea.

ie a>ezat atunci încheie înc! o lec. scrisoarea m-a emo.! de tradi.ia cu strada Bati>tei).ionant era >i con. Dar domul profesor citise deja cartea >i replica n-a întârziat: „Dar nu la drum lung!” i iat!.!. De aceea plec!” Volumul pe care i-l adusesem era renumitul roman al lui George Orwell.i din biroul .ii >i chiar ca interpret de melodii populare de o autenticitate nostalgic!.ia omului de cultur! care nu se jeneaz! s!->i cânte iubirea fa.ia >i faptele de cultur! ale . micul meu Fiat albastru r!mas într-o pan! incomod! la intersec. în ianuarie 1982: „Domnule Iliescu ai pu.! m-a chemat în biroul directorial spunându-mi: „Domnule Iliescu.ie pe care atunci n-am avut puterea s! o a>tern pe hârtie. De altfel.ia Livre de poche >i i-am spus: “V-am adus-o a>a.lec.ii pe care. Bineîn. îmi dau seama c! acest repertoriu muzical îl adunase în timp >i reprezenta în fond o declara.ii. trecuse din via. Îl vizitasem în prim!vara aceluia>i an. Emo. dup! câteva rânduri care-mi relatau evolu.ii cât am putut de repede.o lec. “1984”.ie de înalt! atitudine moral! . Fiind prima.eles c! am dat curs rug!min. pl!tite în valut!.ca generos sus. R!m!sesem îns! cu convingerea nestr!mutat! c! profesorul va ie>i din criza nefericit! în care. Abia dup! aceea am aflat c! rug!mintea îmi sosise de pe un alt t!râm – profesorul Vasile Dr!gu.inutul. mi-a adresat-o înaintea plec!rii mele din .!rii sale.eleg mai bine rostul rug!min.ia s!n!t!.iei revistei.! de acupunctur! pe care subiectul o comenta cu o autoironie aparent!. fusese “ajutat” s! intre. profesorul îmi explica starea economic! precar! a revistei „Arta” >i m! ruga s! asigur câteva abonamente care. în Stockholm. de >ef în. aflasem de aventurile ciudate care-i subminaser! s!n!tatea >i chiar asistasem la o >edin.ie. Este vorba de prima >i singura scrisoare pe care am primit-o de la domnul profesor aici.ar!.!… Odihneasc!-se în pace! Stckholm 17 decembrie 2003 .in timp s! facem o plimbare împreun!?” Odat! ie>i.in!tor al bunei dispozi. probabil.ie personal! de dragoste. domnule Iliescu. declara. s-a dovedit c-a avut dreptate! Aceast! replic! ar putea constitui – în economia spuselor mele de pân! acum – un final de efect. cu aceast! replic! iau sfâr>it însemn!rile mele suedeze din luna noiembrie 1987.eleg!tor (într-o diminea. o carte în edi. în plin bulevard Magheru. te rog din suflet s!-mi faci pl!cerea >i s! vii la serviciu m!car cu o jum!tate de or! înaintea directorului!”) sau de animator al unora al unora dintre agapele colegiale . Pe acestea le culesese cu grij! dintr-un repertoriu numai de dânsul >tiut >i care pe atunci îmi trezeau comentarii ironice… Cu nostalgia dep!rt!rilor. în biroul de rector al Institutului Nicolae Grigorescu. i în. ar fi putut contribui la continuarea apari. pentru c! – citez – prostia este mai puternic .ionat.probabil foarte “ascultat” t!cerea s-a prelungit pân! în strad! unde profesorul mi-a pus o singur! întrebare: “ i totu>i.ii de modestie natural! (îl v!d pe domnul profesor împingând vajnic. de ce pleci?” Am scos din buzunarul hainei cadoul pe care i-l adusesem. urmate de alte >tiri de convenien. f!r! dedica. Urmeaz! un singur cuvânt: “Scrisoarea!” Semnul de exclama.

ia Patrimoniului Cultural Na. aici ac. istorici de art!. în limbajul de specialitate: un raport de complementaritate logic!. de unitate în abordare >i tratare. ci >i elementele care s! o articuleze prin institu. ingineri. Direc. Dintr-o mai larg! perspectiv!. i pe care a sus.elor >i cur.i în sfera unei preg!tiri profesionale prea încorsetate în norme prestabilite >i prea legate de rigorile practicilor vechi. chiar Lista Monumentelor Istorice în vigoare în acei ani st!tea ca o m!rturie a lipsei de viziune reie>it! din domina. vom în. a opera în domeniul culturii majore – cea care prive>te avu. a fortifica.a asupra cunoa>terii istorice dar >i asupra lucr!rilor de restaurare. Nici domeniul patrimoniului cultural nu face excep.ii importante.ional.ie înso. cu câteva excep.a. sus. putem spune esen.elege mai bine ce respingeri >i ce dificult!. pot fi considerate îndr!zne.ene pentru patrimoniul cultural na.ii – nimic nu garanta reu>ita. de lector al obiectului muzeal. De>i schimbarea decurgea din chiar Actul de la Helsinki (1971). arheologul Radu Florescu).iva colaboratori (între care. situri. trecut deja prin mari confrunt!ri profesionale >i de via. prin . restauratori.ional.iat-o >i condus-o la mijlocul deceniului opt al veacului trecut.ii.!. în numeroasele ei forme de exprimare.ii – integralitatea mo>tenirii culturale (de care se f!cea doar caz!).iilor. Cu atât mai mult cu cât s-au introdus nu numai noi concepte.ii.ele individuale.i r!mânând cantona.iilor dintre arheologia monumentelor istorice >i arhitectura lor având ca prim obiectiv cercetarea interdisciplinar! aprofundat!. fizicieni. dar >i o nou! legisla. muzeografi.ionaliste au configurat-o.ii >i speciali>ti. A deschis astfel calea spre obligativitatea unor cercet!rii complexe.e >i rezisten.mult mai profund ca al. fiecare subgrup cuprinde specialit!. care sunt meritele lui Vasile Dr!gu. orice sistem nou deranjând practici >i op.i poate întâmpina orice ini. colec. La acea vreme.ia cultural! dobândit! prin mo>tenire >i configurat! în monumente. Dac! vom ad!uga experien.it de câ. La o reac.? Multe! Între acestea vom include dezvoltarea rela.inut-o cu argumente >i solu. în urma c!rora arheologia (antic! >i îndeosebi cea medieval!) a venit cu contribu. au impus-o.iale. cele dirijate de Vasile Dr!gu. de cercet!tor.ia absolut! pe care criteriile tradi.e. La rândul s!u. biologi >.ele Profesorului.i distincte. O atare filozofie cultural! s-a dovedit modern! abia mai târziu. >i-a asumat cu t!rie încercarea de a moderniza sistemul. ? Ni se pare acum c! el a v!zut . Cum Profesorul era un lupt!tor. În acest sens. în mod obi>nuit. principalul colaborator >i artizanul lucr!rii a fost prietenul s!u. chimi>ti. istorici. Vasile Dr!gu. îndeosebi de factur! estetizant!.ionând un important grup specializat de profesioni>ti: arheologi.iuni care par sacrosancte >i definitive. Ce a adus nou Vasile Dr!gu. Desigur au contribuit >i experien.ie s-a a>teptat.ie de la aceste reac. oficiile jude. care aduc un aport specific la actul cultural.iile capabile a o impune în practic!: Comisia Central! de Stat a Patrimoniului Cultural Na.iativ! nou!.it! de institu. mul. muzee.i.ii. de obiectiv >i de context. Cercetarea arheologic! – mai ales a ora>elor. Evident c! s-a înso. În acest sens. pe monument). în remarcabila schimbare de sistem pe care a ini.Vasile Dr*gu7 – fondator de sistem cultural Ioan Opri< Încerc!rile de reformare în cultur! sunt întâmpinate. dou! componente ce vor face „carier!”.e.ele >i performan. de documentarist (livresc dar >i direct. de reticen. Ele l-au marcat pentru a promova nu numai o nou! viziune. neîndoielnic. iar în special arhitec. a promovat un altfel de raport între patrimoniul istoric construit >i cel mobil. a a>ez!mintelor de cult – >i-a sporit influen. conservatori. marcat! de comandamente ideologice >i de presiuni ale sistemului politic. arhitec. a re>edin.ional >i Laboratoarele zonale de restaurare.ilor nobiliare. lipsit de discrimin!ri elitare.ii.inute de personalitatea >i chiar de orgoliul fiec!ruia.

impuse odat! cu legisla.ionat. Construind o institu. Giurescu.inut leg!turi prietene>ti cu cei mai de seam! speciali>ti ai domeniului: Paolo >i Laura Mora. Dinu Adame>teanu etc. deciziile i-au fost înlesnite de preg!tirea documenta. E de neuitat contribu.a fost sus.itor. Comisia Central! de Stat a Patrimoniului Cultural Na. ele des pr e monumente.ionale de profil.ia sa .iei prin secretariatul pe care Profesorul l-a dirijat.ele ei fiind foarte apreciate. Eugen Chefneaux. starea de conservare >i.in!tor. încurajarea speciali>tilor în carte veche >i rar! a generat o specializare de care era mare nevoie. Manolis Chatzidakis.ii: tefan Bal>.inut! ca de un pilon în politica >i strategia pentru salvgardarea patrimoniul cultural. Cristian Moisescu. permi.a. Vasile Dr!gu. c uno> tin.ial al muzeelor. sus. adresate autorit!.a pe care a acordat-o Comisiei de specialitate.a . Alt demers nou a fost dezvoltarea cercet!rii istorice >i mai ales a celei de istoria artei în documentarea ce premerge restaurarea monumentelor istorice. le-a resim.ie modern!. Grigore Ionescu. Eugenia Greceanu. un adept >i un sus.ilor. Atelierele de proiectare s-au îmbog!.ia ei istoric!.!.iilor pe mobilier sau obiecte de inventar au sporit spectaculos. Este desigur de remarcat climatul de bun! factur! intelectual!.elegere – la lectura proiectelor >i în definitivarea avizelor.ele „sistematiz!rii” în urma cutremurului din martie 1977) .i de mare eficien.ionale monumente istorice. Totodat!.inut prin contribu. a înt!rit leg!turile dintre muzee >i angaja.ie topografic! sub formele cele mai moderne asupra monumentelor >i a siturilor arheologice. Vasile Dr!gu.ional. Aceast! larg! cunoa>tere i-a permis s! impun! în România un model de restaurare foarte bine fundamentat pe priorit!.i domeniului. Dotat pentru cultivarea rela. De altfel. el a fost recunoscut ca atare >i dorit s! conduc! destinele unor importante organisme interna. Dinu C. coala de restaurare de profil s-a impus de altfel pe plan interna.i speciali>ti a dobândit în anii '70 o pozi. un adev!rat mentor.ii de diverse specializ!ri ai acestora. Ad!ug!m – esen.it dramatic au avut. În unicul laborator de la Direc. ca una din cauze. fiind semnate de c!tre Radu Popa.ia Patrimoniului Cultural Na. inscrip. la îndemnul Pr ofes or ului. rolul lor fiind explicit >i dovedit în decursul unei activit!.iilor de specialitate. Grupul de restauratori de pictur!. folosindu-le în studiile sale >i respectându-i pe profesioni>ti.iile unor remarcabili arhitec.ând conexiuni între mo>tenirea cultural! propriu zis! >i semnifica. a c!rei autoritate a crescut sim.ional în respectivul organism. Atâta vreme cât aceasta a func.ele autohtone >i str!ine în restaurarea monumentelor istorice. performan. ca >i sistemului de avizare. adversit!. deciziile sale vizând o documenta.ile politice pe care Vasile Dr!gu. care a fost între..ie privilegiat!. mai ales.it cu un grup de tineri extrem de ata>a. a între.ional.ar!. Andrei P!noiu. R!zvan Theodorescu.ca nivel înalt de în. În acest cadru s-au preg!tit protestele împotriva demol!rii unor excep. Specialist de talie european!.ional – pe care a coordonat-o exemplar – a avut în Vasile Dr!gu. analizele >i investiga.grupul central de speciali>ti >i prin aportul substan. din folosin.iile complexe erau considerate cruciale iar profesorul le urm!rea atent. Promovând muzeificarea unor monumente >i recuperarea muzeelor >i a inventarului lor. Comisia în cauz! – pân! la decizia politic! care i-a anulat practic rolul (coincizând cu primele lucr!ri de demolare justificate de cerin.i izvorâte din importan. a preluat multiple rezolv!ri pozitive din experien. Fotografia aerian! >i fotogrammetria au avut în Vasile Dr!gu. Este aici de evocat importan. Vasile Dr!gu. generos pentru dezbateri. Leandros Vranousis.ia din 1974. tocmai felul în care a tratat problematica patrimoniului cultural na. pe care l-a corelat cu ceilal. Studiile remarcabile asupra documentelor. Vasile Dr!gu.inute cu mult! t!rie de Vasile Dr!gu.ial pentru zestrea pictural! – dezvoltarea studiilor pe pictur! mural!.. ca >i în marile laboratoare zonale din .

A „citit” >i „recitit” de nenum!rate ori un monument. A introdus aici. Astfel.i .iile de autor sau de coordonator atât la “Revista Monumentelor Istorice“. Spirit novator >i dispus dialogului. Dar. la pisanii >i inscrip.iile.considerându-l ca pe o categoric! necesitate. Bujoreni . Repertoriul lucr!rilor sale ne arat! un spirit preocupat de o mare varietate de subiecte: de la mozaicuri >i picturi murale la monumentele romanice >i gotice. A fost >i în aceast! direc. În România de acum.ifice. a parcurs >antierele arheologice >i cele de restaurare într-un ritm caden. de la fresca medieval! la arti>ti contemporani. valoarea monumentelor >i cea a operei de art! nu consta exclusiv în vechimea acestora. a cerut mai mult! exigen. Vasile Dr!gu. Grigorescu” pe care l-a condus. Pentru el. mai ales a oferit un model pentru mul.monumentului vizat. mai mult: respectate! Astfel. nu a ostenit în a participa la sesiunii >i colocvii – el însu>i introducând în practica institu. Negre>ti-Oa> îl a>eaz! în rândul vizionarilor dar >i al înv!. Descoperim acum c! pentru el.ia sistemului european de cercetare >i protejare a bunurilor culturale. foarte mult. de la icoanele vechi. Vasile Dr!gu. Concep. vocea >i opinia sa sau f!cut auzite atunci când trebuia ap!rat un monument sau o anume expresie etnografic! tradi. Acelea>i servicii le-a f!cut la Institutul de Istoria Artei. Gole>ti. cele pentru care a militat >i a lucrat Vasile Dr!gu. arta >i arhitectura contemporan! s-au impus ca un domeniu firesc.ii.inut! . propuneri de eviden. A fost astfel un adept al spargerii monopolismului fundamentat exclusiv pe vechime.area DPCN..iile de patrimoniu cultural.!. Exemplele de la Sighetu Marma. ceea ce l-a determinat s! promoveze numero>i arti>ti >i creatori de forme noi.iilor reprezentative din mediul rural. prin lucr!ri de înalt! . a dezvoltat activitatea româneasc! de restaurare în cadrul Institutului de Arte Plastice „N.i. iscoditor >i de un dinamism debordant.!. Ideile pe care le-a promovat aici >i au dovedit valabilitatea >i ne arat! o viziune realist! conform! cu evolu. care altfel s-ar fi pierdut în condi.ilor care au promovat practici salvatoare. a fost printre cei care au stimulat crearea primului muzeu de art! contemporan! – l-am numit pe cel de la Gala. lucr!ri fundamentale de repertoriere >i catalogare.ine ori. personaj de un fin intelectualism. în respectul opiniei celorlal.ional!. Vezi Dic ionarul monumentelor istorice i de art – autor cu oper! rezistent!. Vasile Dr!gu.nu s-a ferit de contraopinii >i nici nu a r!spuns cu vehemen.!. ci >i în solu. se vor putea impune în practicile culturale noi. În acest sens marile muzee etnografice în aer liber din România îi datoreaz! lui Vasile Dr!gu.ie un model. avem de a recupera de la genera.it. dar >i coordonator de energii intelectuale în elaborarea cercet!rii – Vezi “Studii >i Cercet!ri de Istoria Artei“ Vasile Dr!gu.ional!.iilor pe care le-a condus obligativitatea comunic!rii rezultatelor ca pe o practic! obligatorie . Mereu în c!utare. ca o solu.ional >i formele arhitecturale recente sau noi.iona institu.ie sunt de remarcat contribu.! celor ce iau atacat tezele. a perceput foarte bine leg!turile dintre patrimoniul tradi. în cadrul unui atelier specializat. formele >i calitatea demersului creator. Vasile Dr!gu.iei. Nu de pu.ionale. el sprijinind dezvoltarea lor.iilor. În aceast! direc.unele chiar de pionierat.ia în cauz! a dus la salvarea unui fond valoros de arhitectur! tradi.ia lui Vasile Dr!gu.iile transform!rilor rapide >i gândirii discriminatorii care le-au înso. r!mâne deopotriv! >i ca reformator al sistemului opera. Savant de bun! aducere aminte. Auzite >i ascultate. de evaluare a operei de art!. iar imaginea >i rolul . Viziune >i claritate a dovedit Profesorul >i atunci când. propuneri de noi ansambluri pentru restaurare. unde Profesorul Vasile Dr!gu. consolidându-le >i asigurându-le un loc de frunte în ierarhiile ocupa.a. ca >i de la ideile acestuia preocuparea de a repozi.Vâlcea.at de interesele sale >tiin. abordarea modern! a investiga. dup! desfiin.ie de recuperare a construc. r!mâne în memoria cultural! a ultimului secol o categoric! referin. cât >i la Revista „Arta”.ional pentru componentele patrimoniului cultural.i discipoli care >i-au f!cut o carier! legat! de patrimoniul cultural.

.ionale >i de stimulator al intereselor comunitare >i al promov!rii valorilor.s!u se contureaz! ca acelea ale unui spiritus rector al identit!.ii na.

iva ani mai târziu a >i concretizat. L-am cunoscut mai îndeaproape din 1958 când.in timp. pentru a fi mai conving!tor. Dac! am p om e n i t despre începuturile neprielnice în biografia profesional! a lui Vasile Dr!gu.iat realizarea unui dic. dar devenea un conviv entuziast când discu. fiind prieten cu numero>i colegi de la sec. atât pe termen scurt. a ini.iei de Istoria >i teoria artei a Institutului de Arte Plastice „N. Vasile Dr!gu.ie de art! în Occident. mi-a sugerat.ia de Art! feudal! a Institutului de Istoria Artei. dar pân! la urm!. discutând asupra artei feudale române>ti. a început s! trateze teme care s! dezv!luie trecutul patrimoniului na. s! prezinte coerent istoria artei feudale române>ti de-a lungul secolelor XVXIX. Dintotdeauna îmi solicita informa.Amintiri despre Vasile Dr*gu7 Petre Oprea Vasile Dr!gu. ministerul a refuzat s!-mi aprobe transferul. prezentându->i clar >i metodic. dar preocupânduse. >i-a fixat obiective de cercetare viabile. drept care a fost propus s! înso. În timpul elabor!rii.easc! o expozi.ineri.ional. totodat!.ie spre a se specializa în arta feudal!. A reu>it s! se încadreze. trebuie s! subliniez c! avea o putere de munc! neobi>nuit!.in! postul. Era politicos >i scurt la vorb!. unde lucram ca cercet!tor cu jum!tate de norm!. ne-am întâlnit mai des. Lucra scrupulos.ia de pictur! a Institutului. tot evaziv i-am dat s! în. Cadrele au scormonit adânc în biografia lui >i drept urmare a fost scos din minister >i dup! pu.cum îi spuneau alintându-l prietenii >i unii dintre cunoscu.i în arta religioas!.eleag! c! nu m! intereseaz! o atare munc! de anonimat. În cadrul Direc.a lui era ca în viitor. asamblate.ia de inspector la Direc. ajungând un condei prob >i în acest domeniu. pe un ton pledant p!rerile. Joli . pe post >i. Articolele sale bine documentate au întâmpinat deseori re. unde deveneam colegi. fotografia el însu>i >i nu ezita s! se deplaseze la monumente pe orice vreme. în special M!rginean. în urma trecerii examenului pentru ocuparea unui post de cercet!tor la sec. pân! la urm!. proasp!t absolvent al sec. Dorin.i . Blendea. opiniile >i îndoielile. de fiecare dat!. dar ponderat! >i un pasionat al artei medievale. eu având vechime de un an.. l-am îndemnat s! încerce s! ob. ducându->i îns!rcin!rile de serviciu la parametrii optimi. am f!cut-o spre a ar!ta c! s-a zb!tut din greu pentru a se împlini ca cercet!tor de elit! >i a c!p!ta prestigiul unei personalit!.ii mai apropia.era o fire optimist!. prezentarea cu obiectivitate a dus la publicarea lor. la diverse nivele. Con>tiincios. Vasile Celmare.ia avea drept obiect vestigiile trecutului românesc. Duminicile f!cea pe ghidul la ONT ca s! aib! posibilitatea s! studieze monumente istorice. N!p!stuit de soart!. de mai multe ori s! lucr!m împreun! dar eu.i apreciate >i ascultate în domeniul artei feudale. Perseverent >i tenace. fiind un cadru capabil. Constatai c! este un cercet!tor avizat în domeniu. ceea ce câ.ii asupra unor monumente religioase pe care eu le studiasem în deplas!rile colectivului de Art! feudal! a Institutului de Istoria Artei. cât >i de perspectiv!. ceea ce a reu>it. amân!ri. conform unui plan desf!>urat pe etape de la care nu se ab!tea. În 1958.iei Artelor Plastice a fost un inspector activ. Patriot lucid. Cât am lucrat împreun! în minister cocheta mai mult cu arta contemporan!. din acel moment.ionar de termeni folosi. Grigorescu” a fost repartizat pe func. Pentru îndeplinirea acestora. Jinduia >i dorea s! lucreze în aceast! institu. >i de arta contemporan!. metodic realiza fi>e.ia General! a Artelor din Ministerul Culturii. . a fost angajat ca simplu salariat la Fondul plastic. >i-a concentrat toat! pasiunea spre cercetarea artei feudale. eu dându-i o recomandare. Când.

. pentru a verifica un am!nunt la o biseric! la care mai fusese de nenum!rate ori înainte.i cercet!tori s-au mul. opreli>tile sunt zadarnice. Foto arhiva personal Vasile Dr gu . În concluzie. La biserica “Adormirea Maicii Domnului” din C line ti.! în specialitate.in s! subliniez c! lucr!rile lui Vasile Dr!gu. Rezultatul? O vast! bibliografie de specialitate de referin. jud. contribuie înc! foarte mult la cunoa>terea patrimoniului artistic din România >i r!mân un îndreptar pentru cercet!torii tineri din domeniul artei feudale dar >i a artei moderne >i contemporane.cât de neprielnic! sau s! mearg! noaptea cu trenul f!r! a dormi. Idealul lui de a prezenta cum se cuvine arta feudal! în contextul european a fost atins în cea mai mare parte >i r!mâne cercet!torilor tineri s! duc! mai departe str!dania lui.in sau deloc. 1982 . invocând c! nu se pot exprima liber din cauza opresiunilor ideologice. fiind un exemplu de munc! >i d!ruire. Retip!rirea c!r.umit s! se realizeze mai pu. într-o vreme când al. pot doar amâna rezultatele str!daniei. Prahova.ilor lui Joli st! m!rturie c! atunci când ai competen.!.

iilor. decani >i în cele din urm! rectori).ia fundamental! – descoperirea >i realizarea obiectivului expresiv – unde teoreticieni >i practicieni sunt chema. pentru a nu se mai bârfi pe seama plec!rilor aceluia de la serviciu.i>urilor practice ale vie.a unor misterioase dispozi.ie a aceluia>i aparat administrativ. legi care le permit s! nu ac. îmb!trânit în incompeten. în urma concursului din toamna anului 1976.a lor tinerei genera. Într-o institu.ie a conduc!torilor (>efi de catedr!.ii în formare. Foto arhiva personal Vasile Dr gu Tot astfel.ii întrucât ele se opun pân! la excludere. 7-9 mai 1984. un adev!rat silitor pe t!râmul descifr!rii tainelor domeniului. Au contribuit la aceasta pe de o parte criteriile de selec. sistemului de sistematizare a informa. problemele specifice serviciului. legate uneori doar prin inten. l-a determinat pe noul rector s! m! apeleze în calitatea pe care o aveam atunci de >ef al Bibliotecii Institutului. cercetare >i administrare s-a accentuat major în anii postbelici. Atunci stupoarea determinat! de obligativitatea de a se lua în discu. am lucrat i tiu atribu iile serviciilor.i. modului de selec.!mânt artistic. Am purtat atunci o discu. Reputa.ii de zi cu zi este un model frecvent. cu privirea deasupra m!run.ie cu profil de înv!.area mereu repetat! de>i nejustificat!: Dumneavoastr ve i pl ti! În acest context. Aceast! regul devenise aproape o axiom! în domeniul umanistic.inerea în func. dialog care-i uimea pe colegii >efi de compartimente administrative ca >i cum s-ar fi vorbit o limb! necunoscut!.ii. studiu.e.ilor de reg!sire. V rog.ilor gospod!re>ti ajunseser! la fireasca concluzie c! sunt st!pânii unui domeniu în care pot manevra cum doresc limitatele lor resurse. cu discipline de o mare varietate.ii: Wti i ce. sub amenin. posibilit!. Pe de alt! parte acei oameni m!run.ion!rii de publica.i cerceta >i administra în acela>i timp.a sa. La nivelul serviciilor administrative se aflase deja c! nu poate fi „dus” sau condus.. modul de organizare. Din prima >edin. plec!ri pe deplin motivate întrucât se f!ceau cu scopul achizi. ordine. men.i s! se ocupe de gestionarea activit!. sau s! o fac!. între care competen. La Sesiunea extraordinar a Adun rii Generale ICCROM. confirmat de altfel cu totul la a doua întâlnire. iar pe de alt! parte.ii >i ignorând faptele aparent comune ale vie.a în administrarea domeniului nu intra nici m!car cu un punctaj minim. s-a impus un alt raport de for. Era prima .ioneze.i s! ofere experien. competen ele colectivului. Nu po.ia paradoxal! în care un rector de prin anii T60 s! cear! unicului bibliotecar angajat al Institutului de Arte Plastice din Bucure>ti. cezura dintre crea.ie a achizi.! în care a anun. dar a>a cum ei o doresc. deci nu merit! s! încerci al!turarea celor dou! direc. c!ci tot nu se cunoa>te ce fac >i oricând pot invoca existen.ie în termeni conceptuali o activitate niciodat! abordat! în acest fel. postul de rector a fost ocupat de profesorul Vasile Dr!gu.ie interesant! >i benefic! asupra modului de organizare al bibliotecii. ca >i creatorul de art! nu putea cunoa>te plicticoasele detalii administrative.Domnul rector Vasile Dr*gu7 Cezara Mucenic Omul de cultur! adâncit în studiile >i cercet!rile sale.ie. sili.ia îl precedase. A>a s-a ajuns la situa. mai bine nu mai cump ra i c r i. pân la urm toarea întâlnire s -mi prezenta i: activitatea. ca s fie lini te. mai recent un alt rector accepta hot!rârile evident aberante ale contabilului sau directorului administrativ.at: Eu cunosc administra ie.iilor >i a>a mai departe.

la care au participat reprezentan. c!tre generalul Gall.!. directorul general al .ific! acolo unde o identifica >i sus.ional Rolul tiin ific al informa iilor stocate pe alt suport decât hârtia (filme. s! faci anticamer! cu st!ruin. fondurile de achizi. Am v zut destui oameni venind la 8 i plecând la 4 f r a face nimic în acest interval. Meritorie era >i atitudinea pe care o insufla oamenilor de cultur! din subordinea sa. de ce nu se poate face. care dintre obliga iile serviciului nu a fost realizat .ific al conducerii Institutului >i se deta>a ca activitate de celelalte servicii administrative atât prin atribu. formul! mult lini>titoare dar mult p!guboas! pentru institu. nu era u>or s! colaborezi cu domnul rector Vasile Dr!gu.ionari sau cadre didactice). diapozitive. a>a a f!cut-o >i în Institut. De atunci. solu. Limpezimea raporturilor administrative.ionale.ii pentru publica. Formula sa. de>i titulatura de cadru didactic ajut tor.ii erau informa.i>uri. Dar.ii erau semnificative. recâ>tigat! de curând de c!tre bibliotecarii din înv!. efectiv era ocupat. Drept care în mod constant. membru activ al unor prestigioase institu. cadre didactice de prestigiu contribuiau la stabilirea politicii acestui sector integrându-l sistemului de înv!.i ai institu.inta interesului >tiin. Înc! din anul I studen.ia în care era aplicat. venit! din incapacitatea de a justifica refuzul. Uneori. realizându-se c! un bibliotecar bun conteaz! tot atât cât un profesor bun >i c! valoarea uman! >i nivelul profesional sînt cele care conteaz!. Un moment de apogeu în activitatea de atunci a Bibliotecii a fost organizarea Simpozionului na. doar datorit! c!lduroasei recomand!ri f!cute de domnul rector Vasile Dr!gu. imbatabil! de altfel.ii interna.in voalate ale altor >efi de serviciu administrativ îndreptate în special spre eternul subiect al orei de venire la program. trebuia s! te înarmezi cu mult!.ara. A>a cum alt!dat!. am avut parte de un acces excep. S-a mic>orat astfel distan.!mânt.!mânt nu fusese înc! acordat!. Asta nu însemna c! încetaser! raidurile disciplinatoare >i criticile mai mult sau mai pu. cercet!tor cu participare la evenimente >tiin.a. biblioteca a fost men. discuri).ilor curente >i mai ales aprecierea muncii de calitate a avut un efect pozitiv asupra func. apreciind preocuparea >tiin. angajarea solicitat ? R!spunsul era de cele mai multe ori mu.inând-o. i astfel nu mai d!dea roade b!trânul >i bunul principiu cine nu munce te nu gre e te.iile ce îi erau conferite cât >i prin specializarea bibliotecarilor acelei epoci. cu efecte benefice asupra activit!.enia. Asupra carierei mele aceast! atitudine a avut un impact definitoriu.! comun! a bibliotecii cu restul administra.ia de a media între >efii mai multor servicii administrative. biblioteca Institutului a devenit o extensie a catedrelor. trebuie s! precizez.i >i articole î>i dr!muia cu rigurozitate timpul >i refuza s!-l piard! cu m!run.iei Monumentelor Istorice îndemna tinerii s! participe cu comunic!ri.! de cauz! autoritatea devenea >i mai pregnant! atunci când era pus în situa. Prins în multiple activit!. De>i eram doar bibliotecar. deci solicitarea de a->i exprima punctul lor de vedere strict profesional: Domnule juristconsult. precis.iilor ce de.ifice. autor de c!r.ion!rii Bibliotecii Institutului „Nicolae Grigorescu”.ionat! favorabil..iei.ii >tiin. aceea de profesionist pe t!râmul activit!. indiferent de profesiunea acestora (func.ific al Institutului.ia venea rapid. Ipostaza aceasta de conduc!tor care î>i exercit! cu deplin! cuno>tin. era solicitarea celor care refuzau unui coleg o cerere din sfera lor de competen. Odat! abordat. pentru a-l aborda în rezolvarea unei probleme. foarte mult! r!bdare. În cadrul consiliului >tiin. Dar r!bdarea era întotdeauna r!spl!tit!.i asupra fondului de carte >i tipului de sistematizare a acestuia. la binecunoscutele microsesiuni ale Direc.ifice.a fals! între diferitele sectoare de activitate. A fost de altfel. ultima >edin.ifice >i a celei administrative. nu pentru c! voia s!->i arate puterea ci doar pentru c!.i: cadru didactic.ineau astfel de fonduri din toat! .dat! când biblioteca devenea . Mie s -mi comunica i ce activitate este nesatisf c toare. din punct de vedere juridic. fiindu-i explicat! clar dolean.!. clar. în analiza muncii zonei auxiliare >tiin.ional la Arhivele municipiului Bucure>ti în timpul preg!tirii tezei de doctorat (cu un subiect f!r! leg!tur! cu sfera biblioteconomiei).

ific! nu te face un bun administrator.ii.a >tiin. ca într-o societate normal!.ie nu exclude capacitatea de a fi om de >tiin.inut. deci implicit a serviciilor sale. a mijlocit participarea personalului din bibliotecile reunite ale institutelor de arte plastice >i de istoria artei s! participe.ia curent!. înnegura.are a limbii germane la Goethe Institut. a stat sub semnul Vasile Dr!gu. când 80% dintre cl!dirile institu.ile studen. în timpul serviciului. activitatea Institutului de arte plastice ”Nicolae Grigorescu”. Noile achizi.i de cutremurul din 1977. În aceste condi.iei au fost afectate. organizarea unor expozi. când orice întâlnire cu un cet!. rectorul Vasile Dr!gu. Se dovedea astfel c! planurile se pot suprapune f!r! a se confunda. Tot ca un semn al normalit!. C! a te ocupa bine >i eficient de administra. la Institutul de arte plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucure>ti au reprezentat o .ani în care au disp!rut cu totul achizi.ii.ine prin achizi.!. a c!ror valoare întrecea cu mult ceea ce s-ar fi putut ob.iile de carte str!in! din total! lips! de valut!. Timp de opt ani. în condi.ion!ri erau v!zute ca subversive.. Cei opt ani de rectorat Vasile Dr!gu. rectorul Dr!gu.ii de carte de art! din Italia >i Republica Federal! Germania.ean str!in trebuia raportat! organelor iar cine nu era cu partidul era împotriva lui.iile în care astfel de perfec.ii cu participare diplomatic! la cel mai înalt nivel. în timp ce excelen.Arhivelor Statului.ilor incompatibile cu statutul de student comunist . au fost anii în care rectorul trebuia s! se ocupe de barba >i de must!. la un curs de înv!.ii au prilejuit. a ob. Au fost ani grei. datorit! prestigiului personal. dou! dona.

iile 1 înalte pe care le-a ocupat au fost pentru dânsul reflexul unor >i mai grele r!spunderi. publicat în noiembrie 1987 în “Via. sp!late spre a fi fotografiate >i apoi l!sate paraginii în noua lor ging!>ie. apoi cu aceea a destinului lor profesional.ie de mu>chetar.ilor exacte. ne-a fost pus la dispozi. camaradul de la colegiul „Sf. .ile Craiovei >i a marcat una din loviturile fericite ale profesorului care s!lta printre b!nci. implicit a sa.a Româneasc!”. drume.ie.a. prin pietri>urile Saharei. dup! ce ie>eau de sub pulpana Institutului. în loc s! ridici receptorul. despre pictorul D!r!scu.inem seama de democratismul profund al firii acestui om de elit!! A>a spun nevolnicii memoriali>ti: “S! fi pus pe hârtie cele ce mi le-a spus în cutare >i cutare împrejurare. cu totul real!. dup! cum >i am!r!ciunea îi era mare când avizul s!u nu operase. armonie >i echilibru.eam reciproc!.i carei luminau existen. în mai multe domenii ale >tiin. din toate izbucnea devotamentul celui ce se pusese necondi.ilor. ca lupii tineri. solicitat cum era de multiplele activit!.i>a acum!”. a avut parte de o existen. ca expert interna. pe care o sim. în anii r!zboiului. dându-i senza. invidiind geometriile delirului din st!pânirea poe. schimbul de arme. Joli f!cea parte dintre semenii care te privesc drept în ochi. cercet!tor.Vasile Dr*gu7. fie c! a realizat istorii ale artei medievale române>ti.ele: în casa lui am întâlnit inteligen. Din acest exerci. râsul >i tonul mai ridicat ori mai pierdut. Ne întindeam curse în conversa. fierbinte în sus. mai ascunse câteodat! decât delirul. întorcând pe amândou! fe. ne întindeam pun.! f!r! adversit!. un hâtru care prefera s! ne dea el porecle decât s!-i d!m noi lui. În acel an i-a pus lui Vasile Dr!gu.ionat în serviciul unei cauze.ind. c!ci crea. având ceva de spus >i de f!cut. t!cerile. Joli însemna traducerea literar! a numelui s!u de oltean de prin p!r. salvat de la ruin!. era un triumf personal.elor. c!ci era al societ!. Fie c! a scris despre pictorul Luchian. istoric. administrator. artist. de asemenea. ca unul care.ii.ilor s!i. un potop de ani. de cum ie>ise de pe b!ncile liceului.iei studen. Un om de ac.ietate de sinteze. fie c!. Sava” <i prietenul de-o via7*1 Barbu Cioculescu Mult! triste.inerea concluziilor. despre baroc.i >i ciocniri? Joli avea în ochi sclipirile dure ale lupt!torului. iar în grai replica scurt! – f!r! replic!.i. la mine l-a cunoscut pe poetul Constant Tonegaru. a descoperit jalea frescelor din Tassili. Profesor.ional Sfântul Sava. Scria cu voluptoas! tenacitate >i fireasc! împrosp!tare. cu grija forma. cer documentul complet.ional în restaur!ri.ie de c!tre autor.e de seam!. cu peste patruzeci de ani în urm!… În fapt. de atletism intelectual >i fizic. despre epoca lui Matei Basarab.e s! a>terni pe hârtie gânduri despre un prieten. despre isiha>ti. ca s!->i cunoasc! mai bine arta na.ele banul. rece în c!utarea argumentelor. Func. iar acestora le-a f!cut fa. fiindc! el însu>i >tia c! este un poet al simetriilor >i al frumuse. în permanent! documentare. încât a r!mas cu numele semnat pe tezele noastre: Eugen Ionescu. îmi trecea serviciul. f!r! preget. un noian de file. Cine. iar când m! credeam mai >iret. mai pe urm!. dac! . Tip napoleonian? Dac!-i acord!m prototipului farmecul omenesc. Joli întorcea foaia. dar nu peste m!sur!.iu rezulta o extraordinar! relaxare. Textul. pe care tehnica nu ni-l pune la îndemân! >i nici nu ni-l va pune. spre a-i forma num!rul telefonic! Nu ne vedeam din cale afar! de des. porecla Joli profesorul nostru de francez!. pe care mi-l vestea cu jubila. a-l fi determinat s! se “produc!”.iune: fiecare monument istoric restaurant prin grija sa. umorul >i omenia lui Joli – da! Da.ia. acele conversa. ne-au pus la un loc în clasa a patra a Colegiului Na.ii pretind vocea. Neuitate. ce document v-a> înf!.! cu poft!.ional! studiase arta tuturor continentelor. >i ca b!trâne vulpi. cum s-ar zice. cu gr!mada de chei la brâu. Ne treceam cuno>tin.ia sa cump!nea spiritualitatea unui popor prin ceea ce acesta izbutise mai înalt întru frumos. lacom pân! la insa.

nu numai fiindc! iubea cu patim! cetatea.i se r!pi siguran.ii nu mai sînt de loc – f!când leg!tura între catedr! >i clas!. undeva fiin. Frumos nu era colegul nostru. La 40 de ani de la absolvirea liceului (termenul sun! cumva penal!). convin>i cum suntem c! am stat pe b!ncile unei >coli în care se înv!. a nu-. prin inteligen. aceea care las! celor mai mul.ilor s-a trecut >i pe sine.i în b!nci cam scunde. o pregnan.el insolente.i fo>tii “savi>ti”. Fig.a c! orice n!past! te-ar ajunge.a cu numele executan. pe atunci. acea mobilitate ce sc!p!ra simpatie. Ne vom revedea în 1988 ? Iar dac! o vom face. P!streaz! lini>tea unei clase zumz!itoare. b!ie. ceea ce se putea întâmpla >i cu alta.iativa ca studen. la gândul de a->i da suflarea printre str!ini.!. cu o vast! fresc!. nu ne vom mai pr!bu>i în regatul regretelor? Duhul p!mântului a plecat dintre noi. ctitor. comprehensiune. În r!stimpul . Foto arhiva personal Vasile Dr gu .a fratern! c!reia vei putea s!-i ceri consonan. erban Cioculescu. Mândria >colii prin care trecuse îl însufle. Pe un scaun lateral st! Joli. la vârsta ingrat! a tuleielor. numele s!u e tot timpul în inima >colii pe care o . participare. Pe coloni. În timpul unei conferin e la Muzeul de Art Medieval de la Palatul Mogo oaia. ci fiindc! r!spundea unui “ce” mai adânc. cu convingerea deplinei vindec!ri. monitorul nostru.! de soiul mirodeniilor. În acest cult ne-a atras pe to. Dar personalitatea lui Joli avea ceva colocvial.>i cu figura de pe atunci matur! dup! cum nici noi ce>tilan. al.i nu eram.a carte >i se forjau caractere. mai întâi a c!l!torit la Roma.vorbindu-ne despre François Villon.ii holului liceului care dup! ce purtase numele unui sfânt purta acum numele unui martir.ea de parc! ar fi absolvit cel mai aristocratic colegiu din insula Colegiilor.i sunt tare departe. a c!rturarilor de sorginte savist!. ei se bâlbâie la întreb!rile absolut binevoitoare ale profesorului longeviv de la catedr! – Edgar Papu. ba chiar ni. iar fizionomia. Se alarmase. ci >i ca s! certifice izbânda destinului. i-a iubit cu fanatism >coala. nici în înc!p!. pân! la ultimul am!nunt. a .iale succese. pe mai sus-numitele b!nci sau în jurul mesei agapiale. tot el luase ini. Cea din urm!.! de 5 decembrie.ii.i>at deosebit de preg!tit!. pe care îl considera o categorie istoric!.i mai auzi numele din gura sa.ânarea bolii.ii Institutului pe care îl p!storea s! împodobeasc! pere. nu numai pentru c! porecla a prins. Ref!cut.a.i. >coala care ne recunoa>te printr-însul ne va deschide numai pe jum!tate por. pe întreaga diminea. 1.inea la inim!. strigând catalogul – unii absen.it întâia oar! aripa mor. 1976 comunicativ. iat! tot atâtea trepte coborâtoare în bezn!! Joli nu credea în ravagiile timpului. Joli ne aducea în fiecare an. maladia s-a înf!. l!mure>te profesoral despre starea clasei. în uniforma-i de postav era intern >i bursier . >i bine a f!cut. Astfel.eaz! con>tiin. E posesorul catalogului.ii au sc!pat cu des!vâr>ire de aspectul hirsut >i arat! cu mult mai respectabil decât cvadragenarii pe care. Ion Zamfirescu. A nu te mai vedea în ochii lui. Joli se afla la Roma când a sim. de-a lungul vremurilor. scormonitor.i amintiri amestecate de constrângeri >i par. îi consideram s!rmane epave! A>eza. odat! ce astfel.ile… Pierderea unui prieten e prilejul cel mai potrivit al înstr!in!rii de tine însu.

Mari umbre întunecate. ca s! le .bolii. în cazul în care n-o >tiam dinainte. De abia pus pe picioare. p!r!sit sie>i. pe poze. Re>uta l-a uimit. ultima dat!. înzestrat! cu una din cele mai notabile biblioteci.inat înecat în coroane.! l-a g!sit scriind. schi.elegem. ci din necesitatea muncii v!zut! ca o libertate.iune pe când duhul nu se desprinsese – >i cât! dragoste. Nu proceda astfel din eroism. încât m-am întrebat dac! nu cumva e surmenat. Pe catafalc. reaua a>ezare a luminilor. Gabriela. sceptic.ia l-a încântat.in! cursurile. f!urind proiecte.a planul unei noi c!r. iar chipul lui Joli era palid >i încerc!nat.a de care era. luminat! de tapiseria f!cut! de so. În timpul bolii. i-am învederat. Oricum. l-am fotografiat stând de vorb! cu p!rintele meu.!. trupul împu. c! avem obliga.ii. ornat! cu icoane pe sticl!.ia s! onor!m >i cea de-a cincizecea aniversare a absolvirii liceului >i observa. ca pe o încurajare. invita acas! studen. poate.ia sa. Nu-i voi mai cerceta frumoasa lui locuin. ultima diminea. nici n-a crezut c! e o rec!dere – dac! cumva teatrul pe care ni l-a jucat a fost mai autentic decât cel pe care i-l jucam noi. Nu-l voi mai întâmpina acas! la mine unde. scrisese o carte.i. deasupra celor dou! capete indicau. ne-a f!cut s! în. de parc! ar fi fost opera lui. . fa. ce imens! >i luminoas! energie îl punea în ac. de care tapiserie se ar!ta atât de mândru.

Vasile Pârvan.. aveam s!-l cunosc mai bine pe Vasile Dr!gu. i-am r spuns. fie c! era vorba de un mare ansamblu arhitectonic. de o scoar.i pentru pictur!. la Tismana. de pictura unei biserici.! cu ceea ce se practica în domeniul restaur!rii de pictur! . înc! din anii T57 atunci când starea de conservare a numeroase monumente se afla într-un semnificativ proces de deteriorare.!r!neasc!. lipsuri de tot felul >i mult! s!r!cie.ial dar în care se putea citi cu claritate valoarea ei estetic! >i exteriorizând un firesc sentiment de bucurie el m! întreb!: Ce zici Costic .I. de bun cunosc!tor al istoriei >i al artei. În aceast! atmosfer! grea >i ap!s!toare din toate punctele de vedere. Foto Vasile Dr gu .a de a cunoa>te în realitatea lor zonele istorice >i folclorice ale . Nicolae Iorga.N.M. 2. de o icoan! din secolul al XV-lea sau de un obiect de art! popular!.ase mult de la celebri s!i înainta>i.ini ani de la sfâr>itul celui de-al doilea r!zboi mondial >i în plin proces de instalare a noului regim. ne aflam într-o accentuat! lips! de restauratori specializa. un dialog pe care îl consider semnificativ >i azi în definirea portretului s!u de intelectual bine cultivat. al monumentelor dar >i cu deschidere spre crea. înfl!c!rat de dorin. în care dialogam în prezen.!r!neasc!. sau de o nu mai pu. am avut. Vasile Dr!gu.i. >tiute mai bine de el din documente >i c!r. înc! de la începutul studiilor.in expresiv! ceramic! de Horezu. aveam s! descop!r noi >i neb!nuite laturi ale personalit!. I.ii sale.inut. înzestrat cu o mare capacitate de a p!trunde în domeniul istoriei artelor. despre me>terii zidari.ii.a operei de art!. În Fig. fond DMI. politica de conservare >i p!strare a monumentelor în autenticitatea lor fireasc! >i niciodat! umbrite de interven.ind o bun! parte din an pe la acestea. Da. Privind un detaliu dintr-o fresc! distrus! par. tia s! citeasc! mesajul obiectului de art!. pe când întregul ansamblu era supus unor ample lucr!ri de restaurare. Un tân!r vioi. Ne aflam la pu. Vasile Dr!gu. Ai observat bine. patriot incontestabil.easc! sufletul cu un noian de date despre monument. zugravi sau c!lug!ri. cu prietenul meu. tef!nescu >i Horia Teodoru.ia unor restaur!ri nefaste.ia artistic! a contemporanilor s!i.ie. Am avut prilejul de a fi al!turi de el. fie c! era vorba despre o frumoas! cas! .!rii. În perioada anilor T50 -T70. pictura are stil. Se c!utau solu. î i place? Prive te ce expresie are acest detaliu i cât rafinament coloristic! (era un detaliu din portretul unui sfânt). drume. s-a dovedit a fi un cercet!tor de excep. cu argumentele >tiin. Fototeca I. Iar el a continuat s!-mi îmbog!. 1961 asemenea situa.ei. me terul a fost un zugrav des vâr it. El a sus. Biserica bolni ei Coziei. Pictura mural a fost restaurat în 1969 de c tre Constantin Blendea. de o vast! cultur!. i astfel. ce înv!.! .D.ii eficiente >i în concordan..M*rturii despre Vasile Dr*gu7 Constantin Blendea Foarte de timpuriu. la îndemnul i îndrumarea lui Vasile Dr gu .

avem .O. la îndemnul lui. venit acolo în calitate de membru al comitetului de conducere al I. pentru protejarea >i conservarea ei a>a cum se cuvine. Datorit! acestei recunoa>teri.iilor.i din atelierele institutului de art!.O. 7-9 mai 1984.!rii >i a numero>i Fig.ial.ele domeniului. în prezen. extinderea metodei de restaurare. În vara anului urm!tor.S. mai degrab!.a a numero>i constat de cât! considera. am încercat o restaurare decent! a picturii originale. Foto arhiva personal Vasile Dr gu speciali>ti români >i str!ini. capabil! s! preia întreaga problematic! referitoare la conservarea >i restaurarea picturilor murale existente în mai toate marile >i micile ctitorii din . Organizarea în acela>i an a unui >antier de restaurare la biserica m!n!stirii Humor. pe care l-am condus nemijlocit >i unde.inut s! sublinieze atât valoarea conceptului de restaurare cât >i fine. Pe tot parcursul vie. pe un antier de restaurare din Roma cu ocazia Sesiunii Adun rii Generale ICCROM. cu participarea unor speciali>ti din afara . în scurgerea timpului.C. aveam s! tineri din .i. în perioada unor cursuri de specializare la Roma >i Sermoneta.. datorit! acestui mod de a vedea cerin.ea tehnic! a interven. istorici. sugerând tot odat!.ar!. profesorul Vasile Dr!gu. el a reu>it s! trezeasc! un interes major pentru cunoa>terea culturii >i artei române>ti.a Coziei.ie se bucura el în compania unei elite intelectuale de nivel interna. bine cunoscu. unde m! aflam împreun! cu colegul Cristian Moisescu. pe >antier.ii profesori Paolo >i Laura Mora au . 1. Cevat Erder i Jukka Jokilehto.ii sale.mural! în vestul Europei. abia ie>i. restauratori.ional. Vasile Dr gu .. La propunerea lui Vasile Dr!gu. l-am întâlnit pe Vasile Dr!gu. avea s! confirme necesitatea dezvolt!rii unei >coli de restaurare puternice. a încurajat activitatea nemijlocit! a tinerilor speciali>ti pe >antierele de restaurare. Acolo. arhitec. intervenind.ar!. Cu acest prilej.M. în sensul conserv!rii >i nu al refacerii zonelor distruse par. cu prec!dere în Italia. în anul 1969 se organizeaz! un >antier la Bolni.

iei de art! monumental!-restaurare. Personalitate complex!..ine la vremea aceea îmi vin în minte mii de metri p!tra. ai c!rei absolven.ast!zi un valoros grup de restauratori.ilor o fereastr! luminoas!. Au fost îns! >i situa. profesor >i rector al Institutului de art! “Nicolae Grigorescu”. Îmi amintesc cu pl!cere de nivelul profesional de excep. tefan Luchian.i de veche pictur! bisericeasc! restaurat! corect de mâini iscusite.inere a activit!.i.ional de restaurare.in! >i s! promoveze realizarea unor interven.a noastr!. a reu>it.a noastr! prin faptele >i c!r. prin expresivitatea cursurilor lui s! deschid! în con>tiin. mai pu. cu discern!mântul celui care cunoa>te. a sus. umanist recunoscut.ie la care se purtau discu. asemenea multor voci care cereau cu insisten.a studen. L-am înso.i cu o bun! cunoa>tere nu numai a tehnologiilor complexe ci >i posesori ai unor concepte >tiin. în care Vasile Dr!gu. ale unor profesioni>ti mai mult sau mai pu.i erau solicita.i imperios s! se implice în procesul na.i de mult! vreme în con>tiin.in umbrit! de atmosfera grea a acelor vremuri.in cunoscu.ia sa. pentru c! Vasile Dr!gu.ii grele.!rii sale.iile asupra operei de art!.ii lui ca >i în cele a unor nereu>ite în lupta sa pentru salvarea patrimoniului na. . în acest focar al form!rii artistice. A scris mult. c!ci pe harta >antierelor desf!>urate în timp de câteva decenii se înscrie. În condi. printr-o politic! neîndoielnic! de sus. el a continuat s! sus. un loc aparte în acest cadru fiind acordat sec. critic de art! incisiv.inut >i încurajat dezvoltarea >colii superioare de art!.ifice privind interven. Catul Bogdan >i numeroase scrieri dedicate unor arti>ti din genera. orientat! obsesiv spre cercetare.ia unui cerc în jurul razei sale în care punctul central era setea lui de cunoa>tere >i iubirea închinat! culturii .! la monumentele expuse inevitabil distrugerii. la Polovragi >i Tismana. Nicolae D!r!scu.ii în care vocea de revolt! a profesorului Dr!gu. a scris remarcabile monografii despre arti>ti intra. Vasile Dr!gu. efigia lui Vasile Dr!gu.iile pe marginea lucr!rilor realizate de studen. a celor care l-am înso.it la acea vreme.ii de urgen. în cadrul unor comisii.ional. central. la Horezu >i Cozia. la Densu> >i Râme. s! nu l!s!m ca timpul s! a>tearn! pe imaginea lui umbrele reci ale uit!rii. cunoa>tere >i adev!r.it în momentele de izbând! ale vie. c!rora cu grandoare >i generozitate le trecuse pragul atelierului. >i enumerarea ar putea continua.nu pu. Rememorând cu luciditate acele vremuri nefaste. El >i-a construit întreaga sa oper! istoric! >i critic! precum construc.! oprirea campaniei distructive îndreptate dramatic asupra unor monumente >i întregi ansambluri civice. a continuat s! lupte împotriva abuzurilor de tot felul.ii pe >antierele de restaurare . înzestra. nu a mai fost auzit!. Este de datoria celor care l-am cunoscut >i care ne-am bucurat de aprecierea >i prietenia lui. la Târgovi>te >i Curtea de Arge>. pe Vasile Dr!gu. Ca rector.ile sale. Vasile Dr!gu.i >i de rolul de dirijor pe care îl exercita profesorul Dr!gu. tr!ie>te în con>tiin.

iar sutele sale de articole. Fiin.Sf. cu doi ani înainte s! vin! acel decembrie 1989. dar atât de mul. ne-a p!r!sit la numai 59 de ani.ie. Vasile Dr gu la Curtea Ars . lu!ri de pozi.ie. Foto arhiva personal Vasile Dr gu . 1981 de aleas! erudi. pe care doreai s!-l cuno>ti >i s! .ii. i-am cunoscut. iar cei ce au fost >i atunci >i acum complici indiferen. n-au avut nici un rezultat. la 9 ianuarie 1928. moderniz!ri >i repara. sarcinile mele profesionale >i-au l!rgit perimetrul.ii române>ti.ilor >i a p!str!torilor monumentelor . . Vasile Dr!gu. Mi-a acordat prietenia sa din primul moment.ilor.!rii. La 2 decembrie 1984 o >tire cutremur!toare s-a r!spândit în lumea arhitec. Vasile Dr!gu. 1. i-am respectat.i-l apropii. A>a l-am cunoscut >i eu prin 1975.elor >i al neîmplinirilor noastre.i. Ceau>escu hot!râse demolarea m!n!stirii V!c!re>ti. m! loveam tot mai intens de conflictul pe care noul centru civic ini. Toate machetele >i plan>ele prezentate lui Ceau>escu timp de mai mul. ni se r!resc rândurile. moral >i vertical. închinat! dragostei sale pentru istoria. de care r!spundeam.a sa de o generozitate.ii nui schimb! aspectul p!r!ginit >i nici calitatea ocupan. a urmat studii str!lucite >i a devenit cu fiecare an al vie. >i mai ales în Bucure>ti n-au tr!it dramatismul fr!mânt!rilor prin care trecea un num!r restrâns de oameni verticali. la 1 noiembrie 1987.ie >i modestie rar! g!zduia marea sa personalitate zona Lipscanilor. fiind promovat arhitect >ef al unui important colectiv de proiectan.În memoria profesorului Vasile Dr*gu7 Gheorghe Leahu Cu cât înaint!m în vârst!.i la ce se întâmpla în România. îi onoreaz! memoria.! de patrimoniul arhitectural.a sa lumina rar! a omului inteligent. i-am cerut adesea sfatul privind modul în care puteam s! abord!m oficial salvarea de la distrugere a zonei centrului istoric al Bucure>tilor. Mai târziu eu.B!r!. Acum centrul istoric al Bucure>tiului este practic abandonat – rarele interven."Joli" cum îi spuneau cei apropia. iar Lipscanii au fost o victim! de amploare a calamit!. studii.i ani. Al!turi de cl!diri >i ansambluri noi. r!spândea prin prezen.iilor lui Ceau>escu. El a considerat c! acuarelele mele vor reprezenta în viitor adev!rate documente ale Bucure>tiului >i ale României acestei perioade istorice. Profesorul Vasile Dr!gu. Pe 4 decembrie 1984. la Craiova. Dup! cum se >tie.i dintre ei au trecut prea devreme dincolo. amintire caremi este foarte drag!. cutremurul din 1977 a d!râmat >i a >ubrezit multe cl!diri vechi ale capitalei.ii sale un cercet!tor pasionat în cunoa>terea patrimoniului artistic >i arhitectural.iat de dictator îl provoca fa. am primit Fig. N!scut în Cetatea B!niei.ate cu demolarea.i. Gheorghe. punctele de vedere corecte împotriva t!v!lugului indica. din perimetrul Lipscani . urm!rite cu str!>nicie de slujitorii s!i devota. arta >i monumentele României.i oameni. amenin. fa.i din Institutul "Proiect Bucure>ti" >i r!spunzând de .ei spirituale >i morale ai intelectualit!. În anii aceia negri prin care am trecut. a fost unul dintre stâlpii rezisten.ii. Ace>tia încercau s!->i exprime cu disperare. prin toate mijloacele. în anii de comunism >i dictatur!. Pe m!sur! ce am înaintat în vârst!. al speran.! de cartierele >i str!zile vechi ale Bucure>tiului. discre. Cei tineri nu >tiu. Am tr!it printre mul. Profesorul Vasile Dr!gu. De atunci au r!mas cele 14 terenuri libere transformate pân! azi în maidane sau parcaje improvizate.ie .

ionat.a f!r!delegilor comuniste.iilor pe care regretatul profesor Vasile Dr!gu. Printr-un act de vigilen.a în opinii >i atitudini. aparent subversiv în acel moment. de care m! leag! o aleas! prietenie. a fost c!. prefa. ce urma s! fie amplasat pe locul str!lucitei ctitorii a lui Nicolae Mavrocordat – M!n!stirea V!c!re>ti.a afl!rii acestei crime puse la cale de dictator. a fost tip!rit. a fost unul dintre ace>ti oameni >i m! simt onorat s!-i cinstesc memoria. încercaser! >i ei. apoi prin întâlniri discrete la ei acas! sau în ma>ina mea. am întârziat cât a fost posibil . timp de doi ani.i câ. le avea în fa. privind valoarea de patrimoniu a M!n!stirii V!c!re>ti. memorii.at c! verticalitatea.ie. Profesorul Vasile Dr!gu. n-a scris în anul de vârf al demol!rilor -1988 nici un cuvânt de laud! pentru Nicolae Ceau>escu. albumul prefa.personal de la Prim!ria General! a capitalei sarcina de a concepe proiectul unui nou palat de justi.i cu demnitate profesional! >i moral! pe care l-am condus. ctitor sau "cârmaciul" cum îl adula atunci un actual senator. pe 15 decembrie 1986 ultimele ziduri au fost rase de pe fa.! stupid!.at de profesorul Vasile Dr!gu. Între 1984 >i 1986.ii.ional! a Monumentelor Istorice din Ministerul Culturii. >i al. Profesorul Vasile Dr!gu. am contactat în tain!. iar directorul editurii a fost sanc. Dumnezeu s!-l odihneasc! în pace! 10 decembrie 2003 .iva oameni de cultur!. Un alt moment important al vie. machete >i studii demolarea monumentului.martor. cinstea. cartea a fost interzis! de la difuzare. disperat în fa. Profesorul Vasile Dr!gu. am înv!. * La cei 71 de ani pe care-i port acum pe umeri. el mi-a redactat într-un gest de prietenie. Trecem în revist! ore în >ir duritatea prin care dictatorul >i slujitorii s!i au pus la cale distrugerea M!n!stirii V!c!re>ti. cu 100 de acuarele reproduse color sub titlul "Bucure>ti. Între timp. la toate nivelurile. o seam! de mari personalit!. Muncitorii tipografi au subtilizat câteva exemplare >i astfel am primit >i eu un exemplar . a fost dat la topit cu întregul s!u tiraj. pentru salvarea de la demolare a str!lucitului complex domnesc >i m!n!stiresc. Cu toate demersurile f!cute.i ale culturii noastre: pe profesorul emerit Grigore Ionescu (fostul meu dasc!l la Arhitectur!) >i pe profesorii Dinu Giurescu. cu aceste câteva gânduri. arhitectur! >i culoare". Acest prim album al meu a provocat un scandal în lumea editorilor. Se descoperise c! autorul. Atunci. marele arhitect. În 1988. de>i fusese aprobat! pentru tip!rire >i tip!rit! integral. la 1 noiembrie 1987 Vasile Dr!gu. împreun! cu colectivul de arhitec. i acest material.i principale ale oamenilor superiori. telefonic. al unui nou tribunal. În albumul pe care l-am editat în 1997 intitulat "Distrugerea M!n!stirii V!c!re>ti" am descris în detaliu demersurile f!cute. arhitect de profesie. Pe 5 decembrie 1984.a p!mântului. Gheorghe Leahu. pe care-i numeri pe degetele de la o singur! mân!. moralitatea >i consecven. mi-a folosit la argumentarea demersurilor insistente pe care le-am f!cut ulterior. prin proteste curajoase adresate conduc!torilor comuni>ti s! salveze de la demolare M!n!stirile V!c!re>ti >i Mihai Vod!.a la primul meu album închinat Bucure>tiului. a trecut în nefiin.ii mele legat de memoria profesorului Vasile Dr!gu. sunt calit!. în 1987. mi-a înmânat atunci dou! exemplare dintr-o bro>ur! editat! în 1974 de Institutul de Studii Balcanice din Salonic (Grecia) în care era inclus >i un amplu referat al s!u. R!zvan Theodorescu >i Vasile Dr!gu. într-un tiraj de 3500 de exemplare la "Casa Scânteii". Între 1986 >i 1989 am fost cooptat membru în Comisia Na. Atunci >i acolo am cunoscut direct limpezimea >i probitatea profesional! a pozi.!.prin interven.. m! prime>te la el acas! profesorul Vasile Dr!gu.

ial.ia ansamblurilor iconografice ale naosului. pe care medievistul. cu pu. ad!ugiri >i nuan. specialist sau nespecialist.ific al autorului. Foto Vasile Dr gu .a. total nea>teptat! pentru un tip de discurs >tiin. ceea ce izbe>te este îns!>i orientarea structurii expozitive a discursului.ia misteriosului program iconografic al bisericilor din nordul Moldovei. cu sufletul la gur!.!. Biserica m n stirii Humor.irea mor. singular – de a renun. Dincolo de interesul pe care îl suscit! noile interven.ific! îl costase o via.iilor documentului iconografic tr!deaz! o insolit! fervoare teologic!. la o opinie >tiin. în numele adev!rului.!.ii ale profesorului. seria “Beaux Arts”. aproape telegrafiat cititorului. în primul rând. dovede>te nu numai curajul exemplar – >i s! nu ne ferim s! o spunem. Considera ii istorice i iconografice” >i a constituit subiectul comunic!rii din 5 mai 1986. fond DMI. acea probitate rar! care. gonit probabil din urm! de presim. Textul la care ne referim are aspectul unui studiu iconografic elaborat parc! în regim de urgen. Prin redactarea acestei teze finale.i care.irilor hermeneutice. Suceava – Detaliu fresc exterioar .iei estetice. Versiunea francez! a aceluia>i text a ap!rut în nr. în mod predilect >i cu un brio devenit notoriu. încearc! s! le aduc! rapid tezelor sale deja formulate. Vasile Dr!gu. mai cu seam! de pe palierul percep.ii curânde. i s-a d!ruit r!gazul de a opera o schimbare de propor. format! din dou! p!r. Fiecare corec. mai ales dac! lu!m în considerare locul deosebit pe care îl ocup! aceast! tem! în contextul operei reputatului medievist. ca orice pacoste. 1.!toare care. însumeaz! cca. Cititorului.ific care decolase întotdeauna. 43 de pagini dactilografiate. cupolei sau altarului bisericii >tefaniene a Sfintei M!n!stiri Vorone. paginile 49-84. poart! titlul „Din nou despre pictura mural exterioar din Moldova. se ab!tuse subit >i inexorabil asupra sa. laolalt!.ii a punctului s!u de vedere privind originea >i motiva. l-a determinat s! execute o surprinz!toare volt! conceptual! >i metodologic!. ale c!rei concluzii mizeaz! pentru prima dat! exclusiv pe fundamentul religios al iconografiilor.ie metodologic! deopotriv! . fie >i în al doisprezecelea ceas.!ri de ultim! or! livrate toren. al revistei de specialitate “Revue Roumaine d’Histoire de l’Art”. de aceast! dat! eminamente duhovniceasc!.ie adus! lecturii semnifica. Fig. jud. Faptul ni se pare ie>it din comun. Fototeca INMI. care parcurge prima parte a studiului nu-i poate sc!pa pletora îmbun!t!. a c!rui concep.in timp înainte de a fi r!pus de boala necru. “Arhanghel”. Lucrarea. 24/1987.. f!cut! de autor la Institutul de Istoria Artei.Testamentul <tiin7ific al profesorului Vasile Dr*gu7 sau despre eficacitatea metodologic* a „gândului neîntrerupt la propria moarte” Sorin Dumitrescu inaugural! >i recapitulativ! îl recomand! de acum înainte drept veritabil testament >tiin. privind organizarea >i semnifica. 1961 În ultimele luni de via.! de om ci.ific! a c!rei acreditare >tiin. profesorului Vasile Dr!gu.

ie. mai exact. Sfin. Dar la fel de bine se poate obiecta c! noua tez! nu reu>e>te totu>i s! globalizeze multiplele mesaje. diferit de modul cum proceda de obicei. începând cu nordul . de c!tre cre>tinismul protestant.iuni r!spicat doctrinare care nu se sfiesc s! defineasc! morfologiile sau secven. toate sunt a>ezate. totalul concluziilor este rezumat de medievist prin urm!torul verdict: la originea iconografiilor exterioare din nordul Moldovei se afl! inten. cu care debuteaz! lucrarea >i care ocup! peste jum!tate din întinderea ei. zugr!virea momentelor excelente din hagiografiile Sfântului Mare Ierarh al Myrei.! a programului arhitectonic >i iconografic rare>ian ne-a determinat s! b!nuim c! distribuirea lor spa. a tradi. Destule detalii o pot infirma sau confirma. ajung pe rând s! fie motivate ca replici iconodule la refuzul >i reprimarea cultului mariologic. dar care. În fine. Sfântului Gherasim.ei.inuturile estice ale Transilvaniei. Nicolae. cu ani în urm!.ine >i firave.ii credin. Sfântului Antonie cel Mare.ele parietale ale Acatistului Bunei Vestiri >i Arborelui lui Iesei.iilor ortodoxiei sau a monahismului. Pe traseele acestei strategii metodologice prezen.inerea >i afirmarea unit!. pe cât de precis pe atât de dorit. cu aceast! ocazie documentele scrise convocate sunt pu.ite. este conceptul ecumenic în jurul c!ruia pivoteaz! întreg discursul lucr!rii noastre . ci le-a mobilizat abia ulterior >i doar ca probe aduse în sprijinul unei teze preexistente.i nu în mod direct . >i implicit men.inuturilor b!c!uane >i sfâr>ind cu . surprinde imediat faptul c!.ite. am fost >i noi o vreme preocupa.iei programului iconografic rare>ian. fapt r!mas necunoscut profesorului Vasile Dr!gu.ii polemice care o prilejuise: schimbarea cheii de decriptare ale originii >i motiva. Înainte chiar de a fi c!utat vreo motiva. ca >i cum pledoaria acestora nu l-ar mai fi preocupat pe medievist în aceea>i m!sur! >i nici nu i s-ar mai fi p!rut determinant! pentru garantarea juste.iile iconografiei rare>iene direct din apologetica ortodoxiei r!s!ritene. Mercurie. am observat c! mai mult sau mai pu.iilor Osta>i Mucenici Gheorghe. proasp!t ivite >i aflate în plin! ascensiune în vremea lui Petru Rare>. Dimitrie. ignorând pe atunci existen.ionala coeren. gândit de cititori ca posibil restaurator al politicilor ecumenice ale vremii în lumina ecumenismului Bisericii Nedesp!r. pe care le emit arhitecturile >i iconografiile bisericilor din nordul Moldovei.in.Abia dup! încheierea avalan>ei de „puneri la punct”. Iat! de ce descrierea ecumenismului eshatologic al acestor edificii ecleziale. redactarea uria>ului panteon de sfin. c! formula extremei lor concizii catehetice a fost deliberat orientat! s! urmeze conturul unui proiect topografic.ei dreptm!ritoare.a acestui studiu. ca ni>te baricade ale dreptei credin.ei cre>tine în icoane. adic! dinspre dogmele >i principiile care organizeaz! strategiile de ap!rare >i prosl!vire a credin. face obiectul comentariului nostru. în imediata vecin!tate a principalelor centre ale prozelitismului calvin. în mod tacit. privind topografia detaliat! a modului în care bisericile respective ocup! teritoriul Bucovinei. În acest context. La fel se întâmpl! >i cu documentele iconografice: în mod evident. Dup! tragerea liniei dedesubtul acestor constat!ri. cultului sfin.inem s! subliniem c! nu validitatea noii teze iconografice formulat! de Vasile Dr!gu.de anticalvinismul acestei iconografii prin simpla amplasare a bisericilor împodobite cu fresce exterioare din nordul Moldovei. început în vremea lui tefan cel Mare.e. excep. spre deosebire de prima parte a studiului.ia bloc!rii prozelitismului >i iconoclastiei cultelor reformate.ial! n-a fost f!cut! de ctitori la întâmplare. Ipoteza noastr! a devenit destul de plauzibil! în clipa în care.a vizual!. Din capul locului . începe s! se z!reasc! relieful adev!ratei inten. Bun!oar!.ele iconografice ca ilustr!ri ale fundamentelor credin.ii ipotezei. Limbajul discursului folose>te aser. majoritatea v!dit colorate ecumenic. cea de a doua parte deduce aspectul >i semnifica. i-ar confirma oarecum teza cea nou!.i ai Bisericii Nedesp!r.ilor. ca r!spunsuri iconodule aduse iconoclastiei calvine. Nestor. nici în acest caz autorul nu >i-a elaborat noul punct de vedere folosindu-le elocin.

ci dinspre convingerile >i ipotezele pe care le furnizeaz! cercet!rii credin. fie el scris sau zugr!vit. Eficacitatea acestei reorient!ri metodologice a >i fost imediat >i pe deplin confirmat! de îns!>i anvergura originalit!.ific! a respectivului domeniu. sintagma savant cucernic reprezint! o postura >tiin.ional. Prin recul. deconcertant ecou religios. ne confirm! >i el indirect.iunile „schimbate la fa. cu neîmplinirile ei cu tot. textul lui Vasile Dr!gu. Cu alte cuvinte. mai larg. ale c!rei strategie >i orizont investigatoriu par s! fi înregistrat o neîndoielnic! >i nu mai pu. ceea ce ne justific! esen. în a>a fel încât nu documentul s! induc! teza ci s! fie convocat doar pentru a sluji probatoriu la validarea acesteia.ific!”. pornind formularea tezei sau dezv!luirea semnifica. folosind traiectoriile credin.e cerute de înse>i ra. Caracteristic acestui tip de înv!.ie spiritual!. extinde asupra cercet!rii iconografice >i istoriografice române>ti ipostaza savantului cucernic inaugurat! glorios în disciplinele >tiin.eleg!toare a evlaviei culte înseamn! înainte de toate ca formularea tezei s! precead! întotdeauna locvacitatea specific! a documentului.ial interven.ii noului punct de vedere al autorului. folosirea unei grile teologice de analiz! istoric! >i iconografic! cu vast >i. nu se putea ca >i dispozitivul verbal – lexic >i sintax! – s! nu fie >i el recalibrat conform noilor exigen. Dimpotriv!.irea în.!” ale metodologiei autorului. a te folosi în cercetare de sim.. Lui Vasile Dr!gu.a de a pl!smui o decriptare original! a ansamblurilor >i secven. ceea ce credem c! d!ruie >i adaug! cercet!rii >tiin. care la vremea apari.cu ajutorul evlaviei necunoscutul sau semnifica. Ca urmare.i pe alocuri înc! stângaci sau dac! sintagmele citatelor sunt preluate uneori rudimentar sau defectuos.ifice evlavia cult! nu este nimic de ordin „extatic” sau ira.iunilor dumnezeie>ti.iilor ascunse nu dinspre relieful vizual al documentului sau al fenomenului istoric >i stilistic. La rândul lui. c! din punct de vedere procedural.iei.a care ascult! de evlavia cult! a „sim. acest text testamentar.ific cucernic.ific! aflat! în perfect! filia. peste toat! lucrarea. academic! >i procedural! cu cea a sublimilor >tiutori ai Evului Mediu european. ci rebran>area cugetului care investigheaz! la inepuizabilele >i ireductibilele recomand!ri ale ra.i.ia ascuns! a obiectului cercetat? Ar fi o eroare s! se considere c! prin acest mod de a pune întrebarea am pleda indirect pentru acea vedere oarb! care activeaz! frisonul mitic >i intui. reprezint! un eveniment de prim! m!rime în istoria cercet!rii iconografice din România >i. Cititorul observ! înc! de la primele pagini ale studiului c! are de a face cu o idea.ia de a consfin. demasc! . ce ar putea însemna. Oricât de desuet sau de bigot ar suna în urechile unora. înainte de orice amendament care ar putea fi adus acestui text final.e productive absolut noi.„Chivotele ecumenice ale lui Petru Rare i modelul lor ceresc”. propunerea de a birui >tiin.ie iconografic! atipic!.elege s! investigheze >i s! biruie >tiin.ei sau mai precis.elor medicale de marele profesor Paulescu.in ciudat! „metanoia >tiin.iile urmate în mod obi>nuit de comentariul istoricilor artei medievale. c!reia îi reu>e>te performan. s! înceteze de a mai dicta ivirea sau redactarea ipotezei iconografice sau istoriografice.ia este inten. Trebuie subliniat cât se poate de ap!sat c!. nu i s-a dat s! moar! înainte de a m!rturisi criteriul teologic ca dreptar metodologic al domeniului hermeneuticii artei medievale. factual.elor iconografice. poate chiar pentru întreaga lume >tiin. Astfel. sugerând. Dincolo de aceste preciz!ri sporadice.iei lui a trecut aproape neobservat. pentru cercet!torul de ast!zi. Cu acest text reper Vasile Dr!gu. chiar dac! termenii teologici sunt manevra.ia metodologic! a profesorului Vasile Dr!gu. pe care am putea-o numi putere a gândului >tiin. iconografia este cugetat! de o gândire miraculos înviorat! hermeneutic.iile „metodei” Schliemann.eleg!toare”.ific .at >i hermeneut cucernic este faptul c! în. pentru mul.ific.i public unicitatea >i valoarea spiritual! a impresionantului salt calitativ s!vâr>it de concep. lumineaz! ca o auror! salvatoare energia unei for. Pe toat! întinderea lucr!rii. documentului trebuie s! i se mic>oreze sensibil autoritatea în cadrul investiga. La urma urmei.irii în. orientat! radical diferit în raport cu direc.

iile unei arte produs! în sânul Bisericii nu vor putea fi în veci scoase la iveal!.. a îns!>i defini.in! cu orice pre.i P!rin. Iat! de ce credem c! noua ipostaz! metodologic! pe care Vasile Dr!gu.iunii directe ab!tute asupra vreunuia dintre noi a acestui înfrico>at >i neîndur!tor picamer divin.i recomand! „gândul la moarte” ca principal instrument al dobândirii adev!rului >i vie. îns!>i logica elementar! ne someaz! s! admitem c! semnifica. compatibil sut! la sut! cu obiectul scrutat. Abia acum putem afirma c! noul punct de vedere al regretatului medievist. interpretate >i comentate corect din afara Bisericii.absurdul tuturor cercet!rilor în domeniu care .uiasc! cumva documentul scris sau iconografic.ii P!rin.dornice mai mult din narcisism >tiin.i >i reda vie. Sfântul Ioan-Gur!-de-Aur nu se teme chiar s! adauge c! majoritatea oamenilor se gr!besc s! califice lucrarea dumnezeiescului „sfredel” ca pacoste sau ca sanc. Or. pe care l-au numit „sfredelul lui Dumnezeu” . f!r! s! fac! abstrac. când.o scul! divin! pe cât de n!prasnic!.ii zonele necrozate ale bietei noastre um anit!.iei patristice care a propus-o pentru a fi practicat!.intit f!r! întrerupere asupra propriei mor. adoptarea acestui comportament >tiin.ie.ilor >i în. „incolor!” obiectivitatea >i echidistan.ific decât din ra. limit! >i el. nu facem decât s! paraliz!m de oroare la vederea ac. a luat fiin. în realitate. Îns!. nu oricare “gând la moarte în general” ci numai acel gând a.ii >i inimii noastre.a . prin care investiga.ii ve>nice.i. care înc! mai guverneaz! metodologiile medievisticii europene .! pentru a ocoli tocmai palierul teologic. singurul.. menirea ei este de fapt tocmai aceea de a r!stigni moartea sufletului >i astfel.ia teologic! a unui alt paleativ duhovnicesc.iune divin!. în cazul lui Vasile Dr!gu. în felul lor în aceea>i m!sur! >i sfânt >i inconfundabil.. singurul gând în stare s! întrebe pân! la cap!t. bun cunosc!tor al cultului >i doctrinei.! nu la presiunea ivirii vreunui stoc de informa. asceza „gândului neîntrerupt la propria moarte” li s-a p!rut multora o practic! fie obsesiv-lugubr! fie dificil de preluat. la urma urmei. bazat! pe sacramentele >i rânduiala Bisericii? Peste tot.ia dogmatic! a unei hermeneutici iconografice de factur! doctrinar!. Sfin. a propus-o.ii de ultim! or!.iuni metodologice s!->i exhibe „puritatea” >tiin.ific!.ilor s!i de profesorul Vasile Dr!gu. Iat! axioma care tuteleaz! emblematic textul l!sat mo>tenire confra. i acestora. În pofida prestigiului tradi. de mintea secularizat! >i obiectivitatea indiferent! religios ale specialistului liber-cuget!tor ci numai din interior.bazat! pe prestigiul absolut al documentului.i leau l!sat mo>tenire defini. act metodologic. pe atât de benefic! în consecin.a ideologic! sau confesional! fac tot ce le st! în putin. la cei ale>i.estoas! a prejudec!.ific! >i s!->i men.. suprafa. necesar! >i urgent!”. manevrat! de Pronie tocmai pentru a penetra. aten.epeneala poncifelor min.i de perspicacitate duhovniceasc!. Lipsi. de a însufle.iei de tip fenomenologic .iei metodologice a actului de investigare >tiin.e. aproape muribund.ific limit!. întocmai „sufletelor moarte”. f!cut m anifest pr intr..i. adic! singurul capabil s! adreseze obiectului sau fenomenului cercetat „întrebarea just!. de cugetul îmbisericit al savantului proxim Bisericii. . Ce anume a putut prilejui.un îndr!zne.ie sau s! dispre.i se substituie dispozi. ci în urma unei profunde >i dramatice puneri în criz! a fundamentelor medievisticii. istoriografiei artei medievale nu s-a putut z!misli decât în cadrele teribilului dialog interior provocat de „gândul neîncetat la propria moarte”. aceia>i Sfin.

i elogiat munca. când întâlnirea noastr! cap!t! contur în transcendent… pentru c! a comemora înseamn! leg!tura cu dincolo… eu. pe c!rturarul Vasile Dr!gu. Gabriela Dr!gu. d!ruit întru cultur! >i art!. Tr!im vremuri tulburi >i grele dar am ferma convingere c! marile energii nu se pierd în neant >i adev!ratele valori vor avea locul lor într-o adev!rat! cultur!.i venit s!-l omagia. arhiva personal Vasile Dr gu . înclin capul în fa. i dumneavoastr!.umesc din suflet tuturor acelora care i-a.ie a. a str!daniilor lui pe acest p!mânt nu este uitat!..Cuvânt de mul7umire Gabriela P*tulea-Dr*gu7 În tab ra de sculptur de la M gura.a dumneavoastr!.a dumneavoastr!. Mul. 1985 În aceste momente de emo.ie.i pre. m! convinge.ie >i minu. cei care cu iubire.umesc în numele meu >i al lui… pentru c! urma pasiunilor lui. emo.ul meu. i-a.uit amintirea.i înc! o dat!. . c! am dreptate.i pe so. Mul. Foto Mihai Oroveanu.. pe omul de suflet. prin prezen. ast!zi.

Victor Br!tulescu a aflat de inten. prin m!surile pe care le-a întreprins chiar din primele zile. prin care cere s! se p!streze vechile func. Comisiunea î>i însu>e>te acest punct de vedere >i “roag pe dl. urmând a fi folosit i pentru nevoile Muzeului de Art Veche Bisericeasc ”.ia ocup!rii cl!dirii . UNESCO-CEPES. Ra. Opozi. În timpul guvern!rii N.iile guvernan. nici chiar de stat. În >edin. pictorul Arthur Verona. secretarul-director al Comisiunii. La 16 martie 1945 are loc o >edin. filele 84 >i 85 . începutul cârmuirii comuniste în România. >i este invocat articolul 15 din Legea Muzeelor.a fost aceea de a se asigura p!strarea în siguran.M. destina ie pe care o are de atâ ia ani.M.ioneaz! sus amintitul “Jurnal al Consiliului de Mini>tri” din 1931. fiind aprobat prin Decretul Regal nr. în care pe ordinea de zi se afla un singur punct. Cl!direa a fost cump!rat! de stat în 1927 de la Elena Kretzulescu. Aceast! binecunoscut! cl!dire reprezentativ! a Bucure>tiului a fost construit! de arhitectul Petre Antonescu între anii 1902-19041. dos. Cezara Mucenic.3455 din 22 Octombrie 19312.ia Comisiunii.I.ilor. Br!tulescu. Ministru al Artelor s binevoiasc a face s se p streze imobilul din str.N.ISTORIA PROTEC IEI MONUMENTELOR ISTORICE 1945. tef!nescu. Autointitulat "guvern de larg! concentrare democratic!". Lep!datu. Muzeul de Art! Religioas!. În primele zece zile de la instaurarea noii guvern!ri.iei de c!tre noul Minister al Artelor proasp!t creat. În alegerea sediului noului minister. Wtirbei Vod nr. Trecerea obiectelor acestui muzeu în seama altui muzeu este nepotrivit i primejdioas în actualele împrejur ri”. preotul Nae Ionescu. The Kretzulescu Palace and its Surroundings. Ministru la nou creatul Minister al Artelor fusese numit filosoful Mihai Ralea.ii. nu se poate instala în localul unui muzeu nici chiar provizoriu”. >i istoricii G.eanu.i s! le aplice nu puteau sesiza de multe ori inten.ionar" al partidului comunist din România. Virgil Dr!ghiceanu. tefan Ciobanu >i Theofil Sauciuc . nu toate m!surile luate pe plan administrativ erau f!cute cunoscute opiniei publice dar nici m!car cei chema. exercitate prin Andrei Ianuarevici Vâ>inschi.S!veanu. 39. Bucharest. Victor Br!tulescu este în cele din urm! îngenunchiat!. privirile s-au îndreptat spre palatul Kretzulescu din strada tirbei-Vod! nr. pentru trecutul nostru istoric. Iorga sa întocmit “Jurnalul Consiliului de Mini>tri” nr. 1 arhitectul Victor Steph!nescu.iunea acestui articol . 2002 2 Arhiva I. Desigur.. La 7 aprilie Pentru istoricul palatului a se vedea: Leland Conley Barrows. Iorga) se aprob ca folosin a imobilului Kretzulescu s fie cedat Comisiunii Monumentelor Istorice pentru instalarea serviciilor sale. Scarlat Lambrino. inclusiv cea de Muzeu de Art! Religioas!. >i mai ales a secretarului ei. În încheiere se recomand! alte imobile pentru a servi ca sediu noului minister. adic cea de muzeu al Comisiuni Monumentelor Istorice. “Jurnalul Consiliului de Mini>tri” devine lege. în care era stipulat c!: “nici o institu ie. 39 pentru destina ia care i s-a dat prin lege. atunci în vigoare. s-a instalat la Bucure>ti guvernul Petru Groza.! se men. iar membri erau: arhitectul Petre Antonescu. un an dramatic din istoria Comisiunii Monumentelor Istorice Oliver Velescu La 6 martie 1945.! a obiectelor de mare pre.scria V. anume referatul lui Victor Br!tulescu. în referatul amintit . Aurelian Sacerdo. I.sediul institu.. Br!tulescu redacteaz! un memoriu argumentat.! a Comisiunii. Yesterday and Today. Cultelor i Artelor (N. Revenim la anul 1945.D. Oliver Velescu.I. 1525 din 20 octombrie 1931 în care se poate citi: “În baza referatului domnului Pre edinte al Consiliului i Ministru al Instruc iunii. Oprescu. fond C. era v!dit c! se aplica în toate domeniile de activitate programul "revolu. Comisiunea era condus! la aceea dat! de Al. în urma presiunilor sovietice.

Ministru al Artelor asupra înc!perilor cuvenite Comisiunii".! .ei cantinei.M. 5 Monitorul Oficial nr. o înc!pere pentru laboratorul foto >i negativele de sticl!. Muzeul de Art! Religioas! a fost desfiin.atului Minister al Artelor >i Informa. în continuare.. v! rug!m s! binevoi.M.dincolo de vorbele frumoase ale ministrului Ralea . Muzeul de Art! Religioas!. 80/1946 de organizare a muzeelor6.elegerea cu dl. fila 172.se >tie dintr-un memoriu din 27 aprilie 1945: “Pentru moment s-au rezervat Comisiei numai dou înc peri din cele nereparate i anume: camera tezaurului. 7 Buletinul Oficial nr. Întrucât aceast! pivni.M. începând din 1860. . f r a mai întreba Comisiunea de nevoile sale”.! la Muzeul Na.M. În fapt a fost preluat doar serviciul tehnic. A>adar.ei. Lapedatu prezint! un istoric al C.3 Ceea ce s-a întâmplat în realitate dup! aceast! >edin.at! c! "ministerul organizeaz! o cantin! în subsolul fostului Muzeu de Art! Religioas!". la 24 iulie 1946.I. C. „se ia act >i nu se mai discut! referatul d-lui Victor Br!tulescu. 35 din 19 martie 1951. Tot odat!.I. Ea a fost de altfel desfiin. În deschiderea >edin.I.! este absolut necesar! existen.I. Se cere. la care particip! >i ministrul Mihai Ralea. 238 din 14 octombrie 1946. cantin! în loc de muzeu. luând cuvântul declar! c! în calitate de coleg la Facultatea de Litere cu dl.at.ilor (ministru Ion Pas).. a c rei tradi ie o va p stra dar” .M.M. “Pentru continuarea lucr rilor de restaurare se cere sprijinul în eleg tor al ministrului de resort. între 7 >i 27 aprilie 1945.I este anun.at. Direc iile i serviciile ministerului au dispus de toate celelalte înc peri ale localului. Cit!m în continuare: “Pietrele cu inscrip ii s3 4 au a ezat astfel încât s nu se vateme caracterele. de la parter i o camer la etaj suprapus celei dintâi în care s-au depozitat o parte din obiectele care odinioar împodobeau pere ii muzeului.at! prin Decretul Arhivele Na.>i aici începe duplicitatea . fond C. pe care Comisiunea sper s -l aibe i de acum încolo”. dat fiind în. fila4. arat c se simte fericit de aceast colaborare cu o institu ie a a de veche. pre>edintele Al. Mai afl!m din aceea>i adres! c! lucr!rile de amenajare a cantinei sunt gata "în afar! de pivni.“c în chip provizoriu i numai fiindc ministerul Cultelor i Artelor s-a desp r it în dou a trebuit s recurg la instalarea Ministerului Artelor în localul Muzeului de Art Religioas care apar ine C.ei". Localul va fi astfel temporar utilizat pentru o parte din direc iile ce alc tuiesc noul minister între care i C.ional Carol I-ul >i s! se predea cheia pivni. birouri în loc de exponate >i o Comisie a Monumentelor tot mai paralizat! în activitatea ei. obiectele au fost mutate în subsolul Ministerului Cultelor. tirbei Vod! nr.270/1945.I.! care este încuiat! >i în care se mai afl! o parte din colec. Muzeul de Art! Religioas! a fost desfiin. filiala Municipiului Bucure>ti. nu se îndoie te de sprijinul f g duit de d-sa Comisiunii Monumentelor Istorice”.iilor ce eventual s-ar mai g!si în aceast! pivni. Pre edinte. fond C. Ministru Ralea mul umind pentru cuvintele de salutare rostite de dl.ei continu! astfel: “Dl George Oprescu. fapt consacrat prin “Jurnalul Consiliului de Mini>tri“ nr. Cit!m. Procesul Verbal al >edin. Prin Legea nr. Practic.i a dispune s! se ia de îndat! m!suri pentru transportarea colec. Comisiunea propriu zis! a încetat s! se mai întruneasc!.M.. adunate cu grij! timp de cincizeci de ani de Comisiune4.1945 are loc o memorabil! >edin. Comisia Monumentelor Istorice a fost transformat! într-un serviciu pentru monumente istorice al nou înfiin.M. c reia i se va rezerva un num r de înc peri”. Arhiva D. 121 din 31 mai 1945 6 Monitorul Oficial nr. dos. ministru Ralea. iar un alt act din 4 februarie 1947 aminte>te de transportarea a 46 de l!zi cu obiecte la Curtea de Arge>.ionale.! a C. palatul Kretzulescu devenind de aici înainte sediu al Ministerului Artelor.829 /1945 prin care imobilul din str. În 25 iulie 1946. iar sculpturile în lemn i alte obiecte au fost depozitate la Stavropoleos i la Muzeul Na ional de Art de la Wosea”. în continuare din procesulverbal: “Dl.iile muzeului.I. Dup! mai bine de un an. Dos.I. 39 trece în proprietatea Ministerului Artelor5.

ionat dup! modelul sovietic în cadrul Academiei R.P. .ific! a muzeelor >i conservarea monumentelor istorice >i artistice" ce a func. 46 din 15 martie 19517 >i înlocuit! cu "Comisia >tiin.nr.R.

demn! de a fi transmis! c!tre genera. p.ii menite a contribui la protejarea patrimoniul arhitectural mo>tenit de la înainta>i erau capabile a-i conferi atât o bun! conservare. nr. Bucure>ti. prin gradul de 1 preg!tire. con. pân! la 1977.ii conexe >i bibliografia aferent!. nr. Desf!>urându-mi H. 3. 1969. în incinta acestui important vestigiu de la finalul veacului al XVI-lea >i atitudinea sa fa. Neculai Ionescu .a dobândit!.ia Pro Patria”. liberul arbitru a ac. func. Popina de la Mihai Vod . Translatarea4 bisericii >i a clopotni. a fost una din aceste persoane. Bucure>ti.. 4 Translatarea coordonat! de inginerul Eugeniu I.ia multor persoane care. nr. nr. Buc.mult trâmbi. anul XVII. Bucure>ti. vol.ie de restauratori. 22 aprilie 1994. aprilie 1993. 3 D. cât >i func. Editura Anastasia. În 7-8 luni de execu ie. 1160. Vera Maria Neagu. p. 10 text >i schi. iar dialogul purtat în mai multe împrejur!ri m-a ajutat s! enun. Cu toate aceste neajunsuri.iuni incompatibile. Cecilia Luminea. Lidia Anania. Bucure>ti. Virgil Z.ilor implicate în istoria institu. 2003 . în: „Revista Arhivelor”.S. „noua” direc.ionat pozitiv sau negativ asupra monumentelor istorice. 2 Public!m o forma rezumat! a amplei comunic!ri prezentat! de c!tre dl. Bucure>ti. vol. Teodorescu.I. Bibliografie: Florentina Dumitrescu.iile limitându-se la protocolare saluturi iar în alte împrejur!ri un schimb de scurte fraze menite a rezolva o problem! sau alta. p. cel mai adesea neglijate sau conferindu-li-se func. 1/1990. rela. 9. 16 iulie 1990.inând fi>e biografice ale personalit!. Teodorescu. Editura „Arta Grafic!”. 13. Din acel moment.at! de propaganda vremii . a fost. Teodorescu.).I. Arhitectura – Ansamblul Mihai Vod .i care s! eviden. 1995. Nicolae (Mihai Vod ).ie a fost permanent supus! unui proces de „primenire” a cadrelor. red. Ana Prosan. Virgiliu Z.M. Trecând printr-o etap! tranzitorie la C. în: „Arhitect design”.ei .era oferit! drept formul! lini>titoare pentru opinia public!. Biserica „Mihai Vod ” poate fi din nou pe locul ei.S. p. p. Virgiliu Z. Bibliografie: Eugeniu I. a realizat o serie de meritorii lucr!ri de restaurare >i mai ales a format o nou! genera.! Vasile Dr!gu.A.ile de relicv! istoric!. l!sându-se în grija fiec!rui jude.Vasile Dr*gu7 <i Ansamblul istoric “Mihai Vod*”1 Virgiliu Z. Todorescu la Simpozionul „Vasile Dr!gu. 1999. Arhivelor nr. p. 15. Bucure>ti. 30-31. Vasile Dr!gu. nr.iune premeditat! de subminare a ctitoriei lui Mihai Viteazul. Anvergura rezidirii. anul I. Bucure>ti. o adev!rat! monografie a Arhivelor Statului. LII. în: „Bucure>ti – Materiale de istorie >i muzeografie”. Transla ia construc iilor. p. un punct de vedere care a fost acceptat la timpul respectiv. în: „Colec.Ghinea. Ansamblul monumental istoric i de arhitectur Mihai Vod . Editura Tehnic!. calitatea de monument istoric.)3. Teodorescu. Biserica Mihai Vod . Preocuparea pentru soarta viitoare a Ansamblului istoric Mihai Vod! a fost în deceniile >apte >i opt ale secolului al XX-lea în aten. Bucure>ti. Cultur i religie – Biserica Sf. Gheorghe Leahu. nr. Bucuresciul cel cu dou dealuri. Bucure>ti. Bucure>ti.! de preconizata organizare a Centrului Na ional de cinstire a Bravului Erou în care urmau s! fie reunite m!rturiile referitoare la Mihai Voievod >i faptele sale. Ana Nina Prosan.iile care l-au situat evolutiv pân! la cea de conduc!tor al Direc. Iord!chescu. vatr de istorie milenar . str. 1977-1989.iile viitoare. Virgiliu Z. La momentul crucial de dup! cutremur s-a dispus ca activitatea s! fie descentralizat!. februarie 1998. pozi. problema patrimoniului cultural. de diminuare a fondurilor alocate cercet!rilor >i restaur!rilor.C. 23 aprilie 1955. 4. Virgiliu Z. ample referiri la organiza. 1986. Editura Meridiane. în: „Democra. 3-13.ia”. 75 de ani de la na>tere”.ii >i institu. 2. 245-260. dar s-a dovedit a fi o ac.M. 1237. Teodorescu Prezenta comunicare2 evoc! momente petrecute de omul de >tiin.ionalit!. considerat! ca o performan. 4. Lucia Stoica.! deosebit! prin lungimea traseului.. 26. prin preg!tirea profesional! sau încadrare în func. Iord!chescu. În diverse împrejur!ri am avut prilejul de a-l cunoa>te. Bucure tiul disp rut.. unghiul de pant! >i greutatea obiectivului.M. în: „România liber!”.iei Monumentelor Istorice (D.iei. la timpul respectiv. experien. a constituit o etap! a ceea ce a fost pân! la 1948 Comisiunea Monumentelor Istorice. 1995.C. (n.ieze calit!. pentru a fi anihilat îns! în ziua fatidic! în care s-a hot!rât distrugerea acestui ansamblu.ia 112 conferea Bisericii Mihai Vod! (cu întregul complex de cl!diri al Arhivelor Statului). .a sumar! a retransl!rii. Bisericile osândite de Ceau escu Bucure ti.

ia unor monumente.8 direct implicat în aplicarea prevederilor “Legii seculariz!rii averilor m!n!stire>ti”9 a ac.ii din ora> cu speran.ia de a prelua arhivele institu.iunea de p!r!sire contra cronometru a ansamblului. Cuza prin care era reglementat! func. depozitare. director general al Arhivelor Statului (1900-1923). muzeu >. 10 Denumirea de „mihailo. Mihai Vod!.iilor desfiin. motivându->i desp!r.ia proiectat!12. p.a c! în deceniile urm!toare construc. V!c!re>ti. tratamente pentru asigurarea conserv!rii. anexând-le la rapoartele întocmite. Direc. an în care reu>isem s! organizez s!rb!torirea a 50 de ani de la începerea activit!.iilor din acest ansamblu.ionat! de domnul Alexandru Ioan I Cuza la 17/29 decembrie 1863. Bucure>ti. Restaurarea >i amenajarea cl!dirilor fostei m!n!stiri a însemnat pentru scrupulosul Dimitre Onciul13 un scop precis pe care avea s!-l îndeplineasc! prin munca e>alonat!14 în func. cel al prelu!rii veniturilor fabuloaselor propriet!.ii au r!mas în stadiu de proiecte.a. i a r!mas pre. La momentul finaliz!rii expunerii. efective palate având spa. pentru a le transmite la locul de închinare a m!n!stirii. 7 Procesul de unificare a institu. respectiv la Muntele Athos. A fost s! fie ca. 42. practic descompunând expunerea mea care abordase problema perspectivelor folosirii spa. dar frumoasele inten. 13 Dimitre Onciul (1856-1923). membru >i pre>edinte al Comisiunii Monumentelor Istorice.ii lor. a adresat celor care-l înso. din dispozi.ionat pentru preluarea tuturor construc.iuni superioare.. avizat! dar de fiecare dat! amânat!. Vasile Dr!gu. închinate la „locurile sfinte” a fost sanc. i-am putut remarca prezen.ia General! a Arhivelor Statului7. .ate în conformitate cu prevederile Regulamentului Organic.i” exprima oprobriul la adresa comportamentului rapace al c!lug!rilor alogeni. pl!tind chirie. care aveau un singur obiectiv.irea prin nevoia de a mai r!mâne în incinta ansamblului. 14 Grigore Ionescu.ion!rii Arhivelor Statului: Coabitând ini. Cezar Bolliac.!rii. se va realiza.iilor cu excep. petrecut! pe viscolul primelor zile ale lunii ianuarie 1985 fragmentele. astfel c! în secolul al XIXlea le reg!sim g!zduite necorespunz!tor în m!n!stiri ca Antim. 9 Legea seculariz!rii averilor m!n!stire>ti. a început de fapt cu un monolog în care am prezentat . în 1 mai 1975. 12 La timpul respectiv au fost întocmite proiecte în concordan.! cu ceea ce erau arhivele în statele europene.ii cu publicul a Muzeului Arhivelor Statului6.iilor accentuându-se.ea persoane de diverse vârste c!rora le prezenta elementele de arhitectur! ale bisericii >i ale celorlalte construc. Arhivele Statului au fost în situa. 8 Cezar Bolliac (1813 – 1881) a fost unul din primii cercet!tori ai trecutului care a folosit documentul fotografic pentru a ilustra situa. 1957. dar >i în case particulare. Procesul de degradare a construc. institu.ia cu Vasile Dr!gu. prelucrare.ilor”10. s! se al!ture celor cu care pornisem turul ansamblului.ionarea în continuare a arhivelor din România. spre deosebire de alte împrejur!ri.i ale „mihailo. Este necesar s! precizez c! cele pe care le relatez se petreceau în anul 1976. 11 Înfiin. întrucât.ei. La opera.ia bisericii >i a clopotni. data înfiin.istoricul func. la 31 octombrie 1862.iile necesare.ate f!r! a primi >i spa. Discu. nu fusese posibil! o m anifestare corespunz!toare. bibliotec!.ii de preluare.ia avea s! devin!. în timpul unui ghidaj. de zeci de minute.in 5 extenso . s-a impus dispersarea unora din depozite11 în alte spa.eau câteva cuvinte.ii.ie de fondurile modeste Încadrat la 23 martie 1964 pentru a asigura activitatea expozi. birouri. Starea de ruin! a cl!dirilor era urmarea totalei neglij!ri de c!tre ocupan.activitatea în cadrul Muzeului Arhivelor Statului5.a în curtea ansamblului pe când înso.iei permanente în ceea ce fusese Muzeul Arhivelor Statului în perioada interbelic!. Directorul general.ial cu m!n!stirea Mihai Vod!. n-au fost recuperate. Bucure ti i monumentele sale.iilor din fostele Principate a fost realizat prin aplicarea Decretului semnat de domnitorul Alexandru Ioan I. pre>edinte al Academiei Române (1920 –1923). 6 Placa de marmur! a d!inuit pân! la 4 martie 1977 când s-a spart.

Enciclopedia Cugetarea – material românesc – oameni i înf ptuiri. Vechi zidiri bucure tene. Tot pe aceast! latur! sudic! a fost realizat! o nou! intrare a ansamblului18 . La momentul de maxim! solicitare uman! >i material! din primul r!zboi mondial. ministrul Instruc. Cristofi Cerchez21 >i Petre Antonescu. Arhivele Statului 125. anul CXIX. 184. p. p. s-a reu>it ca. Peste decenii. Concep. .ia str!zii Arhivelor asigurând leg!tura 15 între str!zile Mihai Vod! >i Alexandru Odobescu19. contribu.I. anul XXXVI.ie stradal!.renun. 78.N. Ioan Opri>. 17 Em.A.7. N. izvor de informa ii cu caracter na ional. aceste lucr!ri au condus la o efectiv! metamorfoz! a tuturor laturilor patrulaterului . p. creatori i opera lor: Cristofi Cerchez (1872-1955). Ca atare.S.A.M. 19 Strad! cu o concludent! denumire anterioar! pentru func. proiectan. V. Haret.ii de lucru pentru personal. în „Biblioteca Bucure>tiului”. în “Argessis”. vol. Pe latura de sud.ional!.ia aflat! deja pe o pozi. 2000. În 1919 devine locul de reuniune spiritual! a purt!torilor Ordinului Militar Mihai Viteazul. biserica >i clopotni. a fost construit! aici. lucr!rile s! fie finalizate.: A. Teodorescu. 3. VII. Necropola Capitalei.iilor pentru a servi la ad!postirea tezaurului arhivistic. inclusiv depozitele-demonstrative de la demisol. Virgiliu Z. a condus ca. Iorga.iului de pe latura estic!. 793/1906.ânduse la accesul de pe cea estic! .. biserica fostei m!n!stiri a func. 16 Dup! secularizare. 1999. dintre cl!direa muzeului >i clopotni. în ”Arhivele Prahovei”.ionat ca biseric! de cartier. nr. V. Restaurarea bisericii Mihai Vod din Bucure ti.ii lucr!rilor. s! devin! reprezentativ! prin noul aspect dobândit de lucr!rile întreprinse. p. G.care îi erau atribuite anual. Concomitent >i Comisiunea Monumentelor Istorice 15 manifesta o preocupare îndreptat! prioritar spre elementul central al ansamblului. Comisiunea Monumentelor Istorice la sfâr itul primului r zboi mondial. lucrare realizat! de un pictor danez înainte de r!zboi >i comandarea de vitralii în care s! fie tratat! istoria cancelariei domne>ti.ia Ateneului Român >i a fostei Cur. 8.ionalitatea avut! în „Între gârle”. 1957. Documentele elaborate de Comisiunea Monumentelor Istorice. 20 Constantin B!icoianu (1859 – 1929).ie cu cea de a doua scar! a muzeului. intrarea fiind situat! în zona înalt! a str!zilor Mihai Vod! >i Arhivelor. Ana Maria Or!>eanu. 194-205. Ploie>ti. Bibliografie: Lucian Predescu. Nicolae Gabrielescu. 1943. o mare parte din lucr!ri erau finalizate: palatul muzeului era construit. urmând a mai primi finisajele interioare22. ianuarie-iunie 2001. apari. Emil P sculescu-Orlea. amenajarea unor spa. un portret de înalt con tiin cet eneasc . dosarele: 781/1904. Cugetarea – Georgescu Delafras.iunii Publice >i Cultelor >i al arhitec. Bucure>ti..i anii de existen.în concordan. D.iunea de proiectare a lucr!rilor de renovare >i adaptare a construc. în B. Treptat. 21 Cristofi Cerchez (1872-1955) a valorificat stilul neoromânesc la restaurarea unor ansambluri arhitectonice printre care >i cel de la Mihai Vod!. în perioada interbelic!.C. Cutremurul din 1940 a impus refaceri la turle.ii la refacerea ansamblului Mihai Vod!.G. 1972.ie a trapezei m!n!stirii era atât de afectat! încât a impus înl!turarea ei pentru a fi construit un nou local care s! serveasc! pentru amenajarea muzeistic!. anul III. 18 Pe aceast! cale s-a asigurat un acces mai lesnicios.i la ac. >i amenajarea expozi. 787/1905. Teodorescu. 449-459.! cu noua rela. preocuparea pentru p!strarea documentelor. bibliotec! >i sal! de studii.. 22 Era preconizat! pictarea cu elemente decorative inspirate de miniaturile unor documente. Bucure>ti. Bucure>ti.ia lui Dimitre Onciul.I.i de Conturi din str.ie dominant! a Capitalei. Virgiliu Z. conjugat! cu sprijinul primit de la Spiru C. în decurs de aproape dou! decenii construc. 49-74.!. dotarea cu mobilierul adecvat. 89. fond D. Pite>ti. Nu fusese rezolvat! problema spa. Bezviconi. 1940.ionale. Costescu.ilor Alexandru B!icoianu20. p. vechea construc.I. fascicolele 115-118 p. dup! proiectul arhitectului Emanoil Costescu)17.C. nr. cu abnega. în anii celui de al doilea r!zboi mondial. în „Biserica Ortodox! Român!” Bucure>ti.! ai edificiului. obiectiv nerealizat în to.a fostei m!n!stiri16.inelul cel mic . arhitect diriginte la construc. din fondurile Ministerului Ap!r!rii Na.iei în rela. 1-6. Bucure>ti.ia arhitectului Emanoil Costescu >i neostoita participare a preotului capelan Emil P!sculescu-Orlea. Bucure>ti. p.care încadra biserica (restaurat! mai târziu. Ed. Dimitrie Onciul a procedat la antrenarea a o serie de valoro>i arhitec. casa parohial! >i o extindere a construc. nr. Prin grija C. spre finalul deceniului patru.M.

ie pentru public prezentând valori din patrimoniul arhivistic al Arhivelor Statului >i colec. 233. dosar 880/1926. la centenarul existen.S.ia George Olszewski. dosar 936/ 1925.I. >i-a pus la dispozi.iile Societ!.ie Era o contribu.I – Bucure tii i împrejurimile la mijlocul veacului al XVII-lea. secondat de Mihai Regleanu26 >i Virgil Arbore27.ii cu materiale relevând prezen. Luna Bucure tilor mai 1935 – Salonul Ateneului Român 18 mai-18 iunie 1935 expozi. lucr!rile erau aproape încheiate.ional de Bizantinologie g!zduit de România prin str!dania >i competen.A.M. Experien.A. p. 281. la timpul respectiv. s-a desf!>urat o solemnitate care a marcat inaugurarea Muzeului Arhivelor Statului. 25 George Olsevschi (1889 – 1943). Pe urmele istoriei.iile arhivelor fiind ocupate cu alte fonduri >i colec.iile când se apropia s!rb!torirea.ii Prietenii Muzeului Municipiului Bucure>ti29.iile au servit la organizarea unei ample expozi. care s-a dovedit a fi un bun gospodar.are. 92... 7.S.ii. 117 a. .G.. ca o prealabil! condi. în casa Moruzi de pe Calea Victoriei nr. p.ia V. 1. prin st!ruin.S. Tip.a culturii bizantine pe teritoriul românesc23. f.I. gravuri colorate.-D. 28 pozi.N. Cur. 338-339.B. anticipând inaugurarea muzeului. dosar 3/1935. C.ele lunare. spa. anul VIII.a dobândit! i-a fost util! în comisiile în care a fost cooptat pentru evaluarea bunurilor de patrimoniu cultural.ii în incinta Muzeului Arhivelor. la propunerea lui Constantin Moisil a fost numit de la 15 iunie 1925 director onorific al Muzeului Arhivelor Statului. f.ii c!tre noul Muzeu al Municipiului Bucure>ti. 7-13 ianuarie 2004.A. acuarele.D. a desf!>urat o bogat! activitate ca paleograf vezi: cererea din 29 octombrie 1926.ii Numismatice Române28 >i ale Societ!.S.ei.Dup! r!zboi au fost reluate lucr!rile necesare la cl!direa muzeului. angaja. 3. Contribu ii la istoria Bucure tilor . Bucure>ti.ionarilor particulari. Mihai Regleanu la 60 de ani. valori atât din propriul tezaur cât >i predilect. vezi. Teodorescu: prof. p.ii.ii Arhivelor Statului. Virgiliu Z. primul custode al Muzeului Arhivelor Statului în anii 1925-1927.A. Arbore. Au trebuit dou! decenii pentru a se trece la o dezafectare par.iunilor din cadrul Congresului Interna. în „Revista Arhivelor”. Spa. situa. p. angajat la Arhivele Statului între 1926 >i 1968. 28 Societatea Numismatic! Român! (S.ii pentru diversificarea începutului activit!.a”.!rii impunând un ritm lent de finan. George Olsevschi >i Constantin Moisil au încurajat desf!>urarea manifest!rilor societ!. vezi: A.A. fond D..C. Un secol de numismatic româneasc . . în condi. constituiri de viitoare institu.N. Bucure>ti.. în „Diminea.ia George Olszevschi25. 26 Mihai Regleanu. 1935.N.Materiale de istorie >i muzeografie”. din martie 192624.iile 23 servind la numeroase reuniuni. în „Na.. Teodorescu. La moartea lui Dimitrie Onciul.N. p. A fost un deceniu de realiz!ri multiple. 290.D. A. planuri.ii Regale. prilejul de a fi etalate. au fost recuperate >i aduse la Mihai Vod! cele 1455 l!zi cu arhive evacuate în anii r!zboiului la Moscova. fond D. când.ial! a acestor spa. 3733. manuscris în curs de publicare în: „Bucure>ti .ia financiar! a anilor de refacere a . 6 ianuarie 2004.ie propriile colec. anul XV. inaugurat la 22 noiembrie 1931. Teodorescu.ie a fost cererea României de a ne fi restituit tezaurul arhivistic evacuat de statul Român în timpul primului r!zboi mondial la Moscova >i care prin schimbarea de regim statal în Rusia a fost blocat de sovietici. „Anuarul Ateneului Român pe anul 1943”.I. p. astfel c! în 1924. 232 (698).ii culturale cu preocup!ri pentru istorie. cele din colec. Amintim selectiv în acest sens >edin. Z. 27 Colec. 17.R. f. 1944. directorul onorific. în Enciclopedia istoriografiei române ti. benefic pentru tezaurul arhivistic al României. Contribu ii la un portret de muzeograf: George Olszewski. Evocare a S. 9. expozi.-D.ia a inclus >i Chipuri i vederi din trecutul Capitalei.. Aici s-au conturat viitoarele dona. f.iuni constând din tablouri ulei.at! la 28 decembrie 1903 în Bucure>ti. 2/1965. A venit momentul 193530.N.a lui Nicolae Iorga 24 La 26 martie 1926 a fost deschis! în incinta Muzeului Arhivelor Statului prima expozi. nr.M.) înfiin. nr.. A fost.G. 29 Societatea „Prietenii Muzeului Municipiului Bucure>ti”.R. fond Casa coalelor.I. . 8. în 1957. a 125 de ani de activitate a Arhivelor Statului.C.ie pe care Arhivele Statului. s-a impus o „temporar!” depozitare în localul muzeului. A. Damaschin Mioc. nr.C. spa. vezi: Constantin Moisil. La 1 mai 1925.inerea ac. dosar 945/1925. fond Ateneul Român.a diplomatului Nicolae Titulescu.N. 30 În contextul declan>!rii unei noi runde de tratative între România >i U. piese din colec. >i colec.R. anul XV.ionarii o aduceau la sus. Bucure>ti. Virgil P. Virgiliu Z.iunea”. A.ii. Atunci a fost organizat! în dou! s!li o expozi.

al arcelor. Constantin Moisil i Wcoala de Arhivistic . p. Studii i realiz ri în arhitectura româneasc grafice Marvan. ca apoi s! revendic dreptul de a organiza expozi. 49).iilor pentru Muzeul Arhivelor. Mutarea Arhivelor Statului . Revista „Hrisovul”. Ioana Burlacu. Pivni.ii >i întreprinderi ce are misiunea de a administra arhiva unit!. Dialogurile cu persoane care într-un mod sau altul avuseser! tangen. cu deschidere spre str!zile Elie Radu >i Gutenberg a fost proiectat! pentru tipografie. cu muzeul. Noul Palat al Monitorului Oficial >i Imprimeriilor Statului au fost proiectate de arhitectul Statie Ciortan. cu coala de Arhivistic!32 în postur! de cadre didactice sau cursan.! cu conducerea institu. era construit! atât cl!direa administrativ! cât >i corpurile de cl!dire ale tipografiei. Aurora.ii respective . vol. 1.ad! spre bulevard unde era intrarea la direc.ii. dup! 1900 a fost p!strat! numai cea de pe latura vestic!.ia permanent!. În compunerea acestui ansamblu colectivul arhitectului Statie Ciortan a realizat tronsonul-fa.ie „Mihail Eminescu” >i sala de conferin. începutul f!cându-l în decembrie 1964 cu expozi.ie c!lca pe un strat gros de cenu>!. urmat! de cea dedicat! lui Nicolae Iorga34. Voica Pu>ca>u a eviden.ia spa. cu efectiva >i corespunz!toarea educa. În curte se mai afl! >i fostele grajduri modificate >i adaptate acum pentru garaje >i servicii gospod!re>ti. Ca atare. 34 Expozi. Este necesar s! revin pentru a aminti 31 c! în 1960 a fost acordat Arhivelor Statului un nou spa. La 27 nov. Au trecut anii >i în 1964. anul XII. camere de pe latura nordic!. o expozi. Cum >i Arhivele Statului.ii temporare. Bucure>ti. cel al Monitorului Oficial35 >i al Imprimeriilor Statului mutate în alte spa.ii de Arhivistic! 33 Expozi.a amabil! a doamnei dr. vizavi de gr!dina Ci>migiu.e unde am organizat în anii ’70 o serie de manifest!ri publice. la momentul s!rb!toririi centenarului Monitorului Oficial.Direc. A doua cl!dire. punct de alimentare cu energie electric! >i corpul administrativ. p.ionare arhivistic!37 asemenea manifest!ri le-am organizat în Expozi.ia permanent! a d!inuit în formula conceput! pân! în anul 1964 când am reu>it s! introduc noi documente.a impresiona prin propor.ia temporar! „Nicolae Iorga” (5 iunie 1965) a fost realizat! în condi. Localul devenise în anii `60 impropriu deoarece nu permitea o retehnologizare >i ca atare i-au fost repartizate alte spa.i.a. 37 coala de perfec.ii temporare de mare anvergur!.a pivni. Din vechile construc.i de extindere a spa. Ar fi putut s! fie un loc lini>tit. Bucure>ti.iei. Sondajul arheologic realizat cu asisten. buletin al >colii.iat c! respectiva construc. Ca student a fost pentru mine prilejul de a p!trunde pentru prima dat! în spa. 1/1977. XXXIX.). azi apari. fie în exclusivitate. se g!seau în imposibilitatea de a prelua documente conform prevederilor legisla. s-a cedat localul Monitorului Oficial din bd. 32 Bibliografie în „Revista Arhivelor”.a constituit pentru ansamblul de la Mihai Vod! o degajare >i chiar posibilit!. 350.iul de la etajul întâi de pe latura estic!. am fost angajat la Arhivele Statului în luna martie având ca misiune s! r!spund de expozi. 1940 36 – din activitatea unui profesionist. nr.ie patriotic!. Dup! preluarea spa.iilor.ionalit!.iilor de pe latura nordic! de c!tre coala de perfec.i mi-au consolidat impresia primar! din 1957 c! locurile de la „Mihai Vod!”.iei în vigoare.ie cu publicul. unde am organizat. printre altele. pivni. Vezi: Statie Ciortan.iile respective. a urmat o perioad! de intens! documentare.ia a fost reluat! în cadrul Facult!.iona prezen. 35 În 1931. Bucure>ti.ia temporar! „Ion Creang!” (decembrie 1964 . ca apoi s! trec la organizarea numai de expozi. în 1965.ia Monitorului Oficial având la parter servicii cu publicul.a de pe latura vestic!36 în care am reunit lucr!ri de art! plastic!.ia General! >i depozitele Arhivei Istorice . începând de la 1944. anul LIV.august 1965). fie în coabitare cu alte func. fosta bibliotec!.ia men. modul de realizare a boltirii. Astfel a fost preluat spa. reclamau un alt fel de tratament în rela. Ioanovici pentru cl!direa administrativ! >i ing.ie temporar! „Mihail Kog!lniceanu”.ii a mai r!mas fostul grajd cu fânar transformat în garaj. Institutul de arte Tradi.permanent!31.iile dep!>irii deceniilor anterioare de t!cere sau formul!ri eronate. nr. 6 Martie nr.ionare arhivistic! a fost creat! pentru instruirea personalului din institu. >.elor la întreg ansamblul.ia „Ion Creang!”33. Pedratzolli pentru cl!direa atelierelor. Bucure>ti. 1965 a fost inaugurat! casa memorial! „Nicolae Iorga” de la V!lenii de Munte. 8587. 1969. în „Revista Arhivelor”. nr. ni>ele laterale. .ii (str. 27 (azi b-dul Elisabta.iu. avându-i ca realizatori pe ing. unde am organizat o expozi.

39 Edificarea construc.iile degaj!rii spa.a. majoritatea dezbaterilor s-au desf!>urat în incinta Muzeului care a g!zduit >i o concludent! expozi. În 1969 i-a revenit României rolul de gazd!41. dar >i a modului cum. 1991 >i 1995 ce urmau s! marcheze începerea >i terminarea lucr!rilor de construc.sala mare a muzeului al c!rui spa.iei considerându-o obiectiv prioritar. documente emanate din cancelaria .octombrie 1595 trupele otomane instalate în m!n!stire au realizat lucr!ri genistice constând din trasarea de >an. Dominant era interesul de viitor.at! ca o necesitate a interdisciplinarului dar multe se opreau la stadiul de bune inten.ie42. documente emanate din cancelaria . . s!rb!torirea muzeului la împlinirea a 50 de ani de la intrarea în circuitul expozi. sau eviden.ie de situa.iau momente importante ale rela.ii.!.ie „momentului” Mihai Viteazul. mai ales c! eram con>tient c! se apropiau anivers!rile „Mihai Viteazul 400”38. aceast! mo>tenire sacr! a fost receptat! gradual de la o epoc! la alta. în anii 1989. diapozitive.ional. într-un monolog audiat cu o incredibil! r!bdare de Vasile Dr!gu.!rii sale.ional de evocare >i cinstire a lui Mihai Viteazul. Interesul manifestat de a cunoa>te istoricul ansamblului >i personalitatea ctitorului mi-au consolidat crezul c! pentru viitor prioritar este s! acord!m în spa.ios sprijinitor în persoana lui Vasile Aniversarea „Mihai Viteazul 400”. Între congresele care aveau loc la patru ani se desf!>ura câte o „mas! rotund!” cu participarea directorilor generali. Preocuparea a survenit dup! momentul 1969. A fost >i un prilej de valorificare atât a spa. Pe parcursul anilor modul de a o marca mi-a devenit de la an la an mai concludent. din nou.iilor. mai familiar. constituind „inelul mic”. Pentru mine convingerea a fost c! am câ>tigat un pre. dar >i s! traseze necesarul de contribu. dup! cum aminteam >i mai sus.ii noi. Lucr!rile cu caracter gospod!resc distribuite în exteriorul ansamblului au fost continuate >i amplificate în primii ani ai domniei ctitorului. într-un grandios spectacol de sunet >i 38 lumin!.iale.ii spre cunoa>terea celor mo>tenite.ca la orele 21:20 cutremurul s! n!ruie >i aceast! speran.iau momente importante ale rela. de la un secol la altul.ie. a venit cu noi sugestii. foto.la 4 martie 1977 la orele prânzului au fost acordate chiar fondurile pentru declan>area construc. Cele enun. La rându-i. care s! completeze aceast! gam! de informa. apoi au urmat cele de refacere dictate de precipitata >i distrug!toarea retragere a otomanilor din octombrie 1595. 43 Vezi Jurnalul >edin.iilor43 . 42 Fiecare participant a avut surpriza s! recunoasc!. Revin la dialog amintind c! preconizam ca.ie39 >i de refacere dup! distrugerile din 159540 ale ansamblului. predilect referitoare la artele plastice44.ional! era mult trâmbi. Vasile Dr!gu. unde s-a hot!rât declan>area lucr!rilor viitoarei cl!diri a muzeului.iile respective aten.iilor cu România. eram în anii ’70 când problema informa.iilor s! fie gazda unui Centru Na.ii. Fiecare participant a avut surpriza s! recunoasc!.ia plecând de la ceea ce.ional!. Muzeul Arhivelor s!->i continue misiunea de carte de vizit! a patrimoniului de documente istorice iar restul spa.iei de facsimile >. împrejmuitor al bisericii s-a realizat în anii 1589-1591. atunci când Arhivele Statului au g!zduit o important! manifestare interna. film dar >i miniaturi turnate în bronz. dup! un secol. La timpul respectiv era considerat! o certitudine . care îns! n-a venit.uri >i realizarea din pari de lemn a unor b!>ti (bastioane) împotriva atacurilor inopinate ale unit!. 41 Pentru Muzeul Arhivelor Statului a constituit prilejul unei radicale interven.!rii sale. am anticipat-o din momentul prelu!rii func. Iam prezentat situa.iu l-am valorificat în func. sau mai corect de o interogare din parte-i pentru a detalia proiectele de viitor. în timp. lansarea realiz!rii colec.ilor din subordinea voievodului Mihai . 40 În perioada post 23 august . Al doilea moment l-a constituit.ei ministeriale din ziua de 4 martie 1977.iilor ini. în câte o vitrin!. 44 Preconiza o colec.ate mai sus.ie de reprezent!ri ale monumentelor de for public: imagini.ii prealabile de renovare. înzestrare cu mobilier nou. în câte o vitrin!. au fost urmat de un viu dialog. în condi.iilor cu România. sau eviden. Reamintesc.iilor construite cât >i a cur. devenea o promisiune pentru un mâine.

A urmat. Astfel am recuperat un mare album cu fotografii45. dup! alte idei. în curtea de la Mihai Vod!.Sf. sacr! mo>tenire de la Mihai Viteazul.ia categoric! care a condus la demolarea ansamblului. crucile mormintelor.ilor.ilor antrena.ii acestor n!zuin. perioad! în care. Fototeca. Cele dou! componente ale ansamblului au ajuns înghesuite între Arhivele Na.ie a determinat reac. În ultima secund! ap!ruse.in pentru muzee >i cinematografie. Sâmb!ta. 45 acestea puteau s! fie „recuperate” de oameni de specialitate. nu dup! mult timp.i în „opera” de sistematizare a zonei Uranus .ial. tovar!>e Ceau>escu.a u>ii.ie este greu de spus.ial. A urmat ceva alarmant în propria gospod!rie. ceea ce mai r!m!sese era o gr!mad! pe coridor. la auzul întreb!rii m-a oprit cu un gest al mâinii drepte >i ie>ind la raport sa adresat prin t!cerea unui blocaj emo.13 Septembrie vatra viitoarei Case a Republicii. într-o fericit! coabitare. sobe.spre sear!. care constituia o concludent! trecere în revist! a etapelor care c!p!taser! acceptul sau modific!rile cuplului preziden. Toate fi>etele >i birourile erau golite. ce este aici ?” Am considerat c! e fireasc! >i c! reclam! o prezentare edificatoare pentru prezent >i benefic! pentru viitor. Din p!cate prea pu. grupul de persoane civile avându-l în prim plan pe directorul general în uniforma-i de general. Le semnalasem case care în preziua t!v!lugului reclamau preluarea unor componente care. lambriuri. în 1984 o nou! vizit! a „tovar!>ului” s-a soldat cu un „r!spuns” incredibil al vicepre>edintelui Consiliului Popular al Capitalei la repetarea ad-literam a întreb!rii din 1977: „A. Fie c! erau vitralii. >emineuri. A venit >i ziua de 9 ianuarie 1990 când am primit misiunea de a participa recuperator la salvarea a ceea ce fusese r!v!>it. Au trecut al. distrus de c!tre cei care. Dar „prompta” interven. Presupun c! de la cei afla.ia arheologic! cu vatra de cult getic!. anticipând sosirea oaspe. Banalele cheltuieli gospod!re>ti pentru localul muzeului nu mai erau finan. aici a fost o m!n!stire de maici !” De unde avea acest fripturist o asemenea informa. A urmat o unic! întrebare care viza în fapt. în b!t!lia care urma s! dea conturul realit!. fatidica zi de 9 martie 1977 când. . Fusesem mobilizat telefonic pentru a fi amfitrionul inopinatei vizite. mai multe timpuri istorice: „Ce a fost.ie. pre. cel pu. biserica cu al ei paroh în fa.ia Arhivelor Istorice Centrale. cuplul preziden.ionale. Casa Republicii >i colina cu ansamblul istoric Mihai Vod! ca apoi acesta din urm! s! dispar!. A urmat o temporar! îndep!rtare a mea de la conducerea muzeului. A fost astfel ratat! o posibil! >ans! de a salva de la distrugere acest chivot al Capitalei.ii. de câteva secunde. În primele 5 etape erau reunite. directorul general care. Îndr!znisem s! le adresez o fireasc! întrebare: care era soarta ansamblului? Primisem de mai multe ori un r!spuns lini>titor. În momentul în care au intrat. Deci undeva se >tia ceva ce eu nu trebuia s! >tiu.e. A>a am c!p!tat r!spuns la întreb!rile adresate arhitec. fuseser! declan>ate lucr!rile de metamorfozare a zonei viitorului centru civic al capitalei.i ani. Reac.ate. a poposit. Am ajuns astfel >i la cabinetul fostului prim ministru Constantin D!sc!lescu. la orele dup! amiezii . puteau fi o zestre inestimabil!.ional. Nu-l v!zusem >i nu-mi adresase vreo întrebare de-a lungul ultimilor 20 de ani ca s! poat! formula categorica afirma.Caz!rmii . feronerie. La un moment dat rela. Direc. Apostoli .i în anturajul pre>edintelui s-ar fi putut afla >i un r!spuns cât de cât corespunz!tor. Veneau dup! „procitania” s!pt!mânal! când primeau ultimele directive de a da jos >i reface. incinta muzeului g!zduia grupul arhitec.in s-a întreprins în acest sens. în avântul distructiv c!utau s! distrug! m!rturiile care. Nicule s! mergem !” Au f!cut stânga împrejur >i au plecat. s-ar fi constituit în element probatoriu. la ceasul judec!. „tovar!>ul” a aruncat o privire fugitiv! care a putut remarca rezerva.ilor înainte de 1984.ia cu arhitec.ia a fost concludent! din partea „tovar!>ei”: „Hai. costisitoarele finisaje.Dr!gu.ii s-a întrerupt dar am pus fenomenul pe seama schimb!rii locului lor de întrunire.

blocuri, cu o nefireasc! distribu,ie a clopotni,ei în raport cu absida altarului. La timpul respectiv s-a vorbit, s-a scris46 despre o impozant! pia,! care urma s! încadreze aceste relicve. Formulare gratuit! menit! a diminua reac,ia mocnit! din interior >i cea extern! formulat! prin diverse organisme interna,ionale ca act de condamnare a demol!rilor. Într-o epoc! care, dup! consf!tuirea de la Bucure>ti, din august 1966, a conduc!torilor partidelor „fr!,e>ti” încerca s! demonstreze „tovar!>ilor” cât de eficient s-a întronat ateismul47 în procesul de „socializare” a societ!,ii române>ti, de formare a „omului nou”, Vasile Dr!gu,, omul chemat a acorda cuvenita >i fireasca aten,ie la tot ceea ce era relicv! a trecutului, care se preocupase de formarea, pe diverse trepte de competen,!, a unei >coli de restauratori, se g!sea, dup! 1977 în situa,ia de a constata c! „înghe,ul” intervenit ducea la o perpetu! amânare a finaliz!rii lucr!rilor de restaurare la obiectivele abordate, unele prinse chiar în diverse stadii de decopertare, altele aproape gata s! fie terminate >i integrate cu diverse func,ionalit!,i, nu odat! cele mai fericite, dar totu>i salvatoare la timpul respectiv. Reveneam în discu,iile cu Vasile Dr!gu, la problema demol!rilor, a siturilor doveditoare ale evolu,iei ora>ului în decursul anilor, deceniilor, secolelor. Conversa,ia eviden,ia conceptul c! avem datoria de a transmite viitorimii e>antioane din toate timpurile >i ca atare, decizia demolatoare reclama un atent studiu de caz pentru a se ajunge la cea mai bun! solu,ie în procesul de selec,ie a ceea ce trebuie p!strat sau îndep!rtat. Admitea c! intervin multe argumente subiective >i tocmai de aceea era du>manul grabei, a deciziei nejustificate temeinic. Relatându-i episodul evocat de
46

Timotei Cipariu petrecut în localul de dinainte de restaurarea întreprins! dup! 1900, pe timpul când la conducerea Arhivelor Statului se afla Bogdan Petriceicu Hasdeu i-am exprimat crezul c! se va ajunge la întocmirea unei note care s! func,ioneze ca o plac! Pro memoria >i care s! defineasc! o cl!dire, sau orice obiect. M-a întrebat dac! am v!zut a>a ceva. I-am relatat c! am apreciat ini,iativa preotului de la biserica „Bati>te” care, pe o pagin! dactilografiat!, a g!sit cu cale ca o parte din text s! evoce istoricul bisericii, al parohiei iar restul s! prezinte personalit!,i din respectiva parohie. L-am incitat, >i cu alt prilej mi-a relatat chiar dialogul purtat cu autorul acelei prezent!ri. Era entuziast dar neîncrez!tor c! în acei ani se vor g!si mul,i care s! parcurg! drumul respectiv. La un asemenea moment când, la 75 de ani de la na>tere, ar fi fost normal s!-l avem printre noi la aceast! manifestare întru cinstirea omului >i faptelor sale, cele relatate mai sus, venite din partea unuia care nu s-a aflat decât tangen,ial în preajm!-i, sper s! constituie prilej de evocare a portretului moral al omului de conduit!, responsabil c!tre sine >i fa,! de societate pentru cele pe care le-a înf!ptuit. Dup! cum afirma, în preajma anului 1940, sociologul Henri Stahl, pentru definirea unei personalit!,i sunt necesari anii decant!rilor, care s! permit! separarea >i justa cânt!rire a celor bune >i a celor mai pu,in bune astfel ca, dup! circa 30 de ani s! i se poat! atribui locul ce i se cuvine în Panteonul oamenilor care, prin faptele lor, merit! a primi de la Patrie eterna recuno>tin,!. Personal consider c! pentru Vasile Dr!gu, o asemenea recunoa>tere este legitim! >i mai ales necesar! într-o epoc! când prioritar este s! ne dezmeticim

Corneliu Vadim Tudor, Minciuna are picioare scurte, în „S!pt!mâna”, Bucure>ti, 10 ianuarie 1986, text >i fotografii în care autorul, „comb!tând” reac,iile interne >i externe la adresa demol!rilor, afirm! c! în cazul bisericii >i clopotni,ei fostei m!n!stiri Mihai Vod! urma ca, în noul amplasament, s! fie încadrat! de o pia,! care s!-i pun! în eviden,! valoarea. 47 Ca >i în alte multe domenii propaganda era p!rta>e la actul formal, afi>ând asemenea m!suri, de multe ori frizând absurdul. C!r,ile de turism, pliantele, programele agen,iilor de turism, nu mai pomeneau de “biserici” ci de “monumente”.

pentru a afla calea cea dreapt! de urmat, inclusiv pentru a da viitorimii un Patrimoniu Cultural ne>tirbit cu care s! afl!m corespunz!toarea apreciere a lumii prezentului >i viitorului. Avem totodat! obliga,ia moral! a reflect!rii >i adopt!rii cuvenitelor m!suri pentru salvarea etapizat! a ceea ce a fost cândva ansamblul istoric Mihai Vod!48. Pentru început trebuie salvat terenul care a fost vatra m!n!stirii, ca apoi, când resursele materiale o vor permite, s! readucem la locul cuvenit biserica >i clopotni,a >i, în cele

din urm! s! fie reconstituite >i celelalte cl!diri ale ansamblului Mihai Vod!. O astfel de misiune onorant!, genera,ia anului 2018, anul Centenarului Marii Uniri, >i-o poate asuma. Astfel unul din obiectivele pentru care Vasile Dr!gu, a militat va fi o demn! prezen,! în Capitala României, va înceta silnica ostracizare impus! de ignoran,a vr!>ma>ilor >i vom crea49 o fericit! triad!: A n s am b l u l Mihai Vod!, Palatul Parlamentului României >i Academia Român!.

Dedica,ia lui Vasile Dr!gu, pe un exemplar din Dic ionarul de art româneasc .

medieval

Virgiliu Z. Teodorescu, Apel ! Domnului Emil Constantinescu, pre edintele României, Doamnelor i Domnilor senatori i deputa i din Parlamentul României, în “Republica”, Bucure>ti, anul II, nr. 150, 19 martie 1998, p. 7. Text menit a convinge autorit!,ile s! prezerve zona amenajat! ca parc pentru readucerea pe vechiul amplasament construc,iile translate >i a permite viitorimii s! refac! Ansamblul istoric “Mihai Vod!” pentru a putea deveni un demn Centru Na,ional al cinstirii bravului înainta>. 49 Virgiliu Z. Teodorescu, Catedrala Neamului, în „Cronica Român!”, Bucure>ti, anul X, nr. 3.139, joi 15 mai 2003, p. 4. Text menit a prezenta valoarea terenului fostei vetre a Ansamblului istoric “Mihai Vod!“ unde, prin realizarea catedralei secolului al XXI-lea, >i-ar g!si o fericit! amplasare >i ctitoria lui Mihai Viteazul.

48

Atelierul de Integrare din Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”-Bucure<ti
Peter Derer Desfiin,area Direc,iei Monumentelor Istorice (DPCN din 1974) în 1977 a fost explicat! în fel >i chip. O reac,ie emo,ional! - reflex al traiului sub dictatur! - sus,inea c! s-a datorat unor disfunc,ii de protocol în cadrul unei vizite oficiale. Ipoteza poate c!p!ta consisten,! în contextul disputelor dintre practicieni >i teoreticieni, exacerbate sub directoratul profesorului Vasile Dr!gu,. Nu este exclus ca ele s! fi fost speculate la nivelul conducerii de partid >i de stat de ambi,iile Elenei Ceau>escu, doritoare de a l!rgi domeniul culturii pe care >i-l aroga. O alt! variant! se referea la modul de gospod!rire a fondurilor puse la dispozi,ie pentru restaurarea monumentelor. S-a repro>at ponderea mare a cheltuielilor de transport, cazare, diurn!, studii etc. comparativ cu ceea ce se investea în lucr!rile propriu-zise. De aici poate decurge o alt! explica,ie legat! de defectele de func,ionare ale unei structuri centralizate desf!>urând activit!,i într-un teritoriu extins, departe de sediu. Oricare ar fi explica,iile, desfiin,area DMI p!rea hot!rât! odat! cu renuvelarea cadrului legal în domeniul urbanismului >i, ulterior, al patrimoniului cultural. Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului >i localit!,ilor urbane >i rurale punea accent pe cre>terea densit!,ii construc,iilor prin restrângerea perimetrului localit!,ilor (pentru extinderea teritoriului destinat agriculturii). In interiorul perimetrului restrâns se anvizaja restructurarea fondului mo>tenit dinspre centru (unde se concentrau cl!dirile cu valoare cultural!, majoritatea absente din Lista monumentelor istorice) c!tre zonele marginale. Reconstruc,ia socialist! a localit!,ilor presupunea sacrificarea unei p!r,i din patrimoniul cl!dit care putea face obiectul activit!,ii DMI. Poate pentru a anihila sau restrânge o eventual! opozi,ie sa luat în considerare restructurarea acesteia >i subaprecierea domeniului de activitate, cum rezult! din Legea nr. 63/1974 a ocrotirii patrimoniului cultural na,ional al Republicii Socialiste România. O lectur! atent! (f!r! a vorbi de normele anexate) relev! preocuparea aproape exclusiv! pentru problematica patrimoniului mobil, omiterea sau expedierea chestiunilor specifice monumentelor istorice, în ciuda ponderii lor în avu,ia na,ional!. Nu e de mirare atunci c!, înc! din primul capitol, se vorbe>te despre înfiin,area în cadrul Consiliului Culturii >i Educa,iei Socialiste a Direc,iei Patrimoniului Cultural Na,ional (prin reorganizarea Direc,iei Monumentelor Istorice >i de Art!) >i a Oficiilor Jude,ene pentru Patrimoniul Cultural Na,ional. Ar merita cercetate pierderile rezultate din (a doua) desfiin,are a DMI: o marc! prestigioas! de tradi,ie, rela,ia cu re,eaua institu,ional! din arhitectur!, construc,ii >i sistematizare, beneficiile financiare aferente unui domeniu în care se vehiculeaz! fonduri mari, contactul cu industria materialelor de construc,ii, antrepriza cu acces de cale ferat! pentru depozite de materiale >i remize de utilaje, sediul (ref!cut din bugetul propriu) cu baza material! (mobilier, instrumentar, deplasarea arhivei >i a fototecii etc.), personalul de specialitate cu expertiza adecvat!, o parte din rela,iile cu institu,ii similare din str!in!tate >a. Este de presupus c! profesorul Vasile Dr!gu, nu a participat la redactarea textului de lege, de>i nu este exclus s!-l fi cunoscut. Va fi realizat amploarea efectelor ce ar fi decurs din aplicarea lui? Va fi încercat s!-l influen,eze dac! nu putea s! împiedice intrarea lui în vigoare? Întrebare f!r! r!spuns de>i din pozi,iile ulterioare exprimate (în scrisoarea colectiv! c!tre pre>edintele Republicii Socialiste România privind stoparea demol!rii M!n!stirii V!c!re>ti, în prefe,e la diverse lucr!ri de specialitate unde sublinia obliga,ia p!str!rii patrimoniului urban, probabil >i la întrunirile speciali>tilor din ICOMOS la care a luat parte) reiese punctul propriu de vedere. Nu s-a mul,umit numai cu declara,iile, mai mult sau mai pu,in publice, prin care lua pozi,ie vis-à-vis de restructurarea ora>elor >i pierderile de substan,! istoric!. Profesorul

Vasile Dr!gu, a ac,ionat >i practic, constituind, în cadrul Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” (IAPGN) din Bucure>ti, un atelier de restaurare, poate ca r!spuns la desfiin,area DMI. Nu a fost singura reac,ie de acest fel din Bucure>ti, poate >i din ,ar!, la decizia nefondat! de a înlocui o institu,ie complex!, relativ autonom! (cu rol de inventariere,

restaurare. DGDAL a beneficiat de aportul unor fo>ti lucr!tori din DMI, dispunea de arhitec,i, ingineri de rezisten,!, de instala,ii, devizi>ti etc. cu practic! în domeniu. Pe antierul de deasupra coopera cu restaurare de pe lâng! ICRAL Vitan (r!spunz!tor de lucr!rile din sectorul 3 în care se afl! >i centrul istoric), dotat cu personal muncitor de specialitate,

La Curtea de Arge , împreun cu Valentin Fotino, Grigore Ionescu, Alexandru Du u Pogonat. Foto arhiva personal Vasile Dr gu , 1984.

i Tatiana

finan,are, proiectare >i execu,ie) cu un serviciu administrativ într-o unitate de rang secund din administra,ia central!. In cadrul Direc,iei generale pentru dezvoltarea construc,iei de locuin,e >i administrare locativ! (DGDAL) din Sfatul popular al municipiului Bucure>ti (director general inginer Corneliu Velicu) a func,ionat un colectiv de restaurare. Colectivul, consiliat de arhitect Emil Ionescu, fost salariat al DMI, >i condus temporar de inginer Victor Soare, s-a grefat pe structura existent! a atelierului de proiectare al DGDAL. Ulterior, au func,ionat mai multe colective care, pe lâng! documenta,ii de repara,ii curente >i capitale, au elaborat >i proiecte de

dispunând de ma>ini >i utilaje de construc,ii. Prin conlucrarea atelierului DGDAL cu antierul de restaurare Vitan au fost ini,iate - >i în parte terminate - lucr!ri de restaurare la imobile monumente istorice aflate în administrarea Sfatului popular (Casa “Mi,a Biciclista”, Arcul de triumf, Casa Toma Stelian, Villa Matilda etc.) Concluzii ale activit!,ii sale au fost prezentate la sesiuni de comunic!ri >tiin,ifice sau publicate în reviste de specialitate. Noua unitate înfiin,at! la IAPNG de c!tre rectorul Vasile Dr!gu, >i arhitectul Aurel Teodorescu (decedat zilele acestea) era dedicat! integr!rii dintre înv!,!mânt, cercetare >i produc,ie în domeniul

pentru restaurarea Casei domne>ti de la Râmnicu S!rat.are. pân! la începutul anului 1990. încadrat ini.iva ani înainte. În replic!. S-au inventariat case reprezentative din Bucure>ti.!. Cele mai multe lucr!ri au fost îns! legate de patrimoniul cl!dit. ulterior. Este de presupus. pentru amenaj!ri la Complexul Arhiepiscopiei romano-catolice din Bucure>ti. la care.ilor legate de autofinan. dactilograf! (prea pu.ial cu arhitec. sub denumirea DMASI. Mai întâi. s-au elaborat proiecte pentru protec. 1 . desf!>urând în continuare o activitate prezent! în orice societate care î>i respect! biografia.ionat peste un deceniu. Specificul atelierului.!mânt. eventual. tehnicieni. ansa a constituit-o formula integr!rii dintre înv!.in în perioada de început. 1977.iilor de construc. lansat! de conducerea . cel pu.ifice sau expuse în cadrul unor expozi. la constituirea >i func. când noua conducere a cerut transferul s!u la recent reînfiin.ii.ia înv!.ii >i. a conserv!rii monumentelor istorice dup! dispari.). detalii în stil pentru feronerii de bronz etc. este reac.iuni din castrul roman de la Drobeta-Turnu Severin.ific acordat.ata DMI.a pe probleme de rezisten.ia profesorului Vasile Dr!gu.ia DMI. cercetare >i produc. când a fost numit rector al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” (n.ia de rector al IAPNG.area DMI.area DMI1. restauratorii pe >antier.!mânt.). scurta istorie a Atelierului de integrare din Institutul de arte plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucure>ti.ia ingenioas! (paravanul integr!rii dintre înv!. Atelierul de integrare din IAPNG a func. Pentru acoperirea planului de proiectare au trebuit acceptate >i lucr!ri de decora. Se cuvine amintit!. în cercet!rile istorice.inea func. prezentate la sesiuni >tiin.!mântului (de art! >i arhitectur!) s-a concretizat în lucr!rile fotografice.are. de asemenea.ia de constructor vis-à-vis de desfiin.ionarea Atelierului de integrare a IAPNG s-a plasat pe mai multe paliere. red.ie urban!” organizat! în vara lui 1982 la Institutul de Arhitectur! “Ion Mincu” din Bucure>ti) Contribu. dar.iile în care nu exista pia. urmând ca în cadrul atelierului s! colaboreze cadrele didactice. Nu în ultimul rând trebuie men.ionat suportul >tiin. apoi. când înc! mai de.i ai atelierului au prezentat prelegeri sau au participat la activitatea practic! a studen. din cauza dificult!. pentru refacerea unei por. În aceast! perioad! s-au întocmit multe documenta. salariile încasându-se în urma pl!. cercetare >i produc. solu.ilor din IAPNG. preluând unii speciali>ti >i comenzi din domeniu. în anul marelui cutremur. sprijinul s!u în g!sirea de contracte în condi. 2003 Se retr!sese de la direc.a altor structuri similare) în perioada dramatic!.ii (precum cea dedicat! "Tradi. Oricum. consta în sistemul de autofinan. în asisten.ini din fosta DMI). f!r! îndoial!. pentru organizarea unei necropole domne>ti la biserica Ghica-Tei etc.i.ii contravalorii pe lucr!rile contractate. s-au num!rat >i lucr!ri noi (în manier! clasic!).a adecvat!. în lucr!rile privind componentele artistice ale monumentelor. neîncheiat! înc!. O parte dintre lucr!ri au fost publicate în reviste de specialitate.ia DMIA (devenit! DPCN prin legea 63/1974) în 1976. s-a ad!ugat un inginer constructor.patrimoniului cultural. se înscrie (al!turi de existen. 15 dec. Contribu.ia pila>trilor podului roman de la Drobeta-Turnu Severin.ie) la care s-a recurs pentru a trece de piedicile birocratice ale sistemului autoritar. salaria.ii interioare la fosta Casa Poporului (detalii clasice pentru decorarea u>ilor. mai rar. a Villei Albatros din Buz!u >i a Cazinoului din Vatra Dornei.!rii câ. proiectan.ie. Astfel constituit. Era un r!spuns la desfiin.

ilor sau bunicilor unora dintre noi.elor.ia arhitectului asupra a ceea ce ar fi voit s! fac! . simptomatic.iat! de marele precursor Alexandru Odobescu. Dar memoriile – de dincolo de mormânt – ale unicului urma> al lui Odobescu. numi.ionale a Monumentelor. O adev!rat! istoriografie tr!ise doar prin contribu. Serviciul de restaurare condus de Lecomte-du-Nouÿ nu pare s! fi creat numai mon>tri izvorâ.mai bine . era al regretatului academician David Prodan. Ansamblurilor >i Siturilor Istorice >i Direc. abia în 1998.ionar! >i România de drept a p!rin. Viziunea noastr! r!zb!tea >i în alc!tuirea num!rului pe anul 1992 a Revistei Monumentelor Istorice ap!rut. De altfel metoda suprim!rilor în lunile calde ale verii a r!mas pân! mai ieri o practic! încununat! totdeauna de succes. cu studii de istoria artei. i totu>i.vechii ziditori ai monumentelor.uitoare a contribu.iilor celor ce osteniser! în domeniul “monumentalisticii”. personalitate complex!. unde Napoléon al III-lea >i împ!r!teasa Eugenia invitau personajele de marc! ale >tiin.ie în vara anului 1994. la cererea suveranului. arunc! o lumin! nou! asupra unui dosar aparent închis. Noua Academie a RPR “îns!rcinase” pe unul dintre noii s!i titulari s! lichideze trecutul reprezentat de nici m!car sexagenara Comisiune a Monumentelor Istorice.iunea conjugat! a principelui Carol I >i a lui Alexandru Odobescu. Cazul. a fost impresionat de Viollet-le-Duc.!. treptat cunoscute >i apreciate de tân!rul principe.area acestui serviciu a ap!rut din ac. regele Mihai I.i prin înaltul Decret regal din 29 decembrie 1947. a precursorilor ei. În fa. Atunci când chestiunea m onum entelor istorice române>ti. Ansamblurilor >i Siturilor Istorice. pre.ie.iei sale operative aplicându-i-se lovitura de gra. Cu ultimul s!u pre>edinte Alexandru Lapedatu – dus deja pe drumul f!r! întoarcere al temni. intelectual de stânga înc! dinainte de r!zboi complet înstr!inat de “frontul istoric” oficial. tehnicii >i artelor.iei Monumentelor. în chinuita zidire a Direc. Principele. în tot ceea ce am f!cut în anii 1990-1992.ionar al iernii 1989/1990 >i în dorin. unele cu totul remarcabile. întâlnit la una dintre recep. cuvânt ce evoc! mai bine activitatea ini.iile imperiale de la Compiègne. savantul profesor de arheologie de la Universitatea . între cele de pe urm! ale majest!. m-a întrebat dac! mai exist! un “front istoric românesc” a>a cum se întâmplase înainte de Revolu. Înfiin.ia conceptelor de conservare >i restaurare mai apropiate de sensul dat lor de John Ruskin decât de Viollet-le-Duc. desigur. a devenit presant! >i posibilit!.iva ani de când un vechi amic. îns!>i Comisiei Na.iile. ca >i în atâtea alte cazuri >i anteriorul sistem “burghez” de ocrotire. reprezentate >i aplicate în principatul >i apoi vechiul regat al României de elevul acestuia Lecomte-du-Nouÿ. Comisiunea Monumentelor Istorice avea s! fie “escamotat!” prin noua organizare a Academiei în vara anului 1948.i din intui. Viziune aniversar!.i izolate.ei Sighetului compus! din oameni de înalt! valoare. Controvers! dep!>it! pe plan mondial de evolu. începuturile Comisiunii Monumentelor Istorice fuseser! puse sub semnul unei grave controverse asupra principiilor >coalei lui Viollet-le-Duc. de o mare inteligen. memorii ap!rute abia dup! Revolu. În entuziasmul revolu.ie. am resuscitat imaginea vechii Comisiuni a Momentelor Istorice.a reînnod!rii unei leg!turi organice între preschimbarea revolu.ile financiare au permis-o.ii sale. poate cel mai interesant. Slogan sau nu. ale unor personalit!. “frontul istoric” creat de noua putere zdrobise.a încurc!turii mele s-a gr!bit s!-mi explice c! >i în România vechiului regim din anii 1948-1989 acesta fusese tot un slogan propagandistic al puterii comuniste. Alexandru Tzigara-Samurca> (1872-1952). conservare-restaurare >i punere în valoare a monumentelor istorice.Discu7ii <i controverse privitoare la monumentele istorice în ultimii treizeci de ani Sergiu Iosipescu Sunt câ.

înlesnirea considerabil! creat! de conducerea Comisiunii Monumentelor Istorice de c!tre Nicolae Iorga.iei Muzee >i Monum ente apoi a Direc. Grigore Ionescu – ce diriguise pân! atunci restaurarea monumentelor istorice în România comunist!. pe atunci tân!rul licen. sunt tentat a spune.ar heolog ic ! a monumentelor. Bordenache. profunde atunci.ate peremptoriu >i a unor lucr!ri unde reconstruc. el ilustreaz!. într-o sal! .i în etapa dintre cele dou! r!zboaie mondiale atuul important al cunoa>terii. în România au fost începute lucr!rile Serviciului Tehnic al Casei Bisericii >i apoi al Comisiunii Monumentelor Istorice. Personalitatea lui Vasile Dr!gu. valoarea lucr!rilor executate sub conducerea arhitectului Lecomte-du-Nouÿ – sus. în primul rând. a istoriei monumentelor istorice precum >i a marilor curente de idei europene în acest domeniu.ii tefan Bal> >i Virgil Antonescu aceast! pleiad! româneasc! a restaur!rii s-a stins sub ochii no>tri.at! de Prosper Mérimée.i – Bilciurescu.ilor restauratori activi sau forma. Nicolae Domnesc din Ia>i.ia lui Felix Duban (1797-1870).iat în filozofie >i istoria artei Vasile Dr!gu. de parament. Castelul din Blois a fost restaurat.a cel mai adesea.it.bucure>tean!.ia. trebuie spus c!. m!car din punctul de vedere al calit!.iei Monumentelor Istorice >i apari.ia schi. În pofida unor principii enun. în 1968. c! printre primele proiecte ale lui Nicolae GhicaBude>ti – viitorul >ef al acestui serviciu. * * * F!r! îndoial! aceste prime pagini ar putea p!rea destul de îndep!rtate de etapa ultimilor treizeci de ani “before present” a subiectului comunic!rii mele.cam pr!fuit! .ia dac! nu chiar construirea din nou p!reau s! precump!neasc! asupra restaur!rii. devenea directorul Direc. Înalta preg!tire de specialitate. Când.i>at!.inut neprecupe.iei Patrimoniului Cultural Na. în cele din urm! al Direc. În direc.iei au conferit restaur!rii castelului din Blois un caracter exemplar.a castelului din Carcassonne.iei Monumentelor Istorice >i de Art! >i. Simptomatic pentru modul s!u de abordare a restaur!rii castelului. proiectele dintâi ale lui Felix Duban – primul mare premiu de arhitectur! la Ecôle des Beaux-Arts (1832) – au fost restaurarea porticului Octaviei >i al unei case din Pompei. frecventarea atâtor monumente ale României – >i Evolu ia arhitecturii în Muntenia i Oltenia (1927-1936) a aceluia>i Nicolae Ghika-Bude>ti este o dovad! -. c er c etar ea is tor ic o. Viollet-le-Duc a creat mai cu seam! prin al s!u Dictionnaire raisonée… o uria>! baz! de date. Cu arhitec. d! îns! cheia acestei leg!turi. ce succeda liniei de arhitec. s-a num!rat replica bisericii Sf. efectuat! chiar de c!tre marele arhitect este înf!.iei jubiliare din 1906. Revenind în România ultimului p!trar al secolului al XIX-lea. i trebuie remarcat. indispensabil! oric!rei conserv!ri sau restaur!ri a monumentelor istorice. în scurta etap! de relativ! liberalizare a regimului comunist. proiect materializat cu prilejul expozi.a vremurilor lui Louis Philippe >i Napoléon al III-lea pentru cercetarea temeinic! a monumentelor înaintea restaur!rii. reconstruit! de Lecomtedu-Nouÿ. Cercet!rile arheologice. au dat arhitec. adesea f!cut! sau completat! în str!in!tate. Un recent popas la Blois mi-a dat prilejul de a constata generala emula. pân! la cap!t de regele Carol I – a fost recunoscut! de speciali>tii români >i str!ini. în Fran. între altele.iei >i decora.ie din Fran. din 1970. la Filaret.ii acestui arhitect. privitoare la materialele construc. Alexandru Odobescu a apelat la Viollet-le-Duc. str!lucitor. sub direc. în vremurile din urm! se poate observa un adev!rat reviriment în aprecierea operei lui Eugène-Emmanuel Viollet-le-Duc (1814-1879).ional el era primul „civil”.a acestor prime restaur!ri. deasupra parcului Carol. din 1845 >i pân! la sfâr>itul vie. Din experien. a Buletinului Monumentelor Istorice (ulterior Revista Muzeelor i Monumentelor) f!ceau. Caracterizat drept arhitect-arheolog înc! mai de mult. pilduitor. Venirea sa în fruntea Direc. atât de necesara . Aplicarea rezultatelor cercet!rii în conservarea-restaurarea monumentelor.ii.

nu i se putea permite s! modifice nici m!car par. >i a apropia. inspirându-se poate >i din func. De altfel.ie. conserv!rii.e se refereau direct la modalitatea de abordare a monumentelor istorice.! de introducerea conceptului de sit – >i s! ne aducem aminte de lupta.ii. în procentele acordate din proiectare sau execu. chemate s! produc! desc!rcarea de sarcin! istoric!. cât >i o cotitur! în cercetarea monumentelor istorice. Patru tendin. inspirându-se fie din Direc.iile extramonumentalistice – politico-economice – grav! mi s-a p!rut ideea includerii în liste a unor capete de serie. Or necesitatea cercet!rii era fireasc! odat! cu o mai profund! specializare >i organizare a muncii în echip! pe >antierele de restaurare. Nu pu. istoria arhitecturii române>ti fusese aproape suprimat! din înv!. prin monografia domnului Gheorghe Cantacuzino asupra fortifica.de mai bine de un sfert de veac în Fran.a anilor 1901-1948. mai ales în mediul urban sau în zone de mari amenaj!ri teritoriale.cazul Fran.ia fondurilor. restaur!rii >i punerii în valoare a monumentelor istorice. În ultimul deceniu la noi . cât! vreme eram întrebat.ine erau controversele terminologice. Celelalte trei tendin. Trecând peste considera.ii de posibil monument istoric.! cerea arheologului implicat în proiectele de restaurare s! ofere doar cota nivelului de c!lcare al constructorilor monumentului pentru eventuala sistematizare vertical!. unei arheologii c!reia i se admitea doar lucrul în subteran. În aceste condi. Mai întâi aceea provenind din spiritul legisla. Rezultatele aveau s! se arate atât prin îns!>i opera lui Vasile Dr!gu. Er au în sc him b c erc et!r ile arheologice. “încununat! de succes”. în ultimul deceniu al regimului comunist.a chestiunea s-a pus foarte concret în reparti.racordare cu tradi. ansamblurilor >i siturilor istorice.ie cercet!rii.ionale >i a Direc.ial un proiect. Controversat este >i rolul arheologiei în cadrul proiectelor de protec.ei îmi este mai bine cunoscut – rolul >i ponderea cercet!rii istorico-arheologice >i de istoria artei în cadrul conserv!rii-restaur!rii monumentelor au f!cut nu o dat! obiectul unor dezbateri. idee care prezidase în ultimul deceniu al regimului comunist distrugerea a numeroase monumente care nu avuseser! >ansa s! fie trecute la r!bojul cut!rui arhitect oltean sau muntean – capete de serie. în decembrie 1989.e s-au confruntat înc! de la început. Boto>ani >i Roman. inventarierii. cu studiile istorice >i mai ales cu cercetarea de planuri vechi >i catagrafii.ilor s!i colaboratori istorici de art!.!mântul superior. evocând un ilustru >i drag disp!rut. împrumutat din limba rus!. îmbog!. Restul nu putea fi decât un impediment pentru finalizarea proiectului.it! cu aceea a .ionarea în Italia a unui Minister al Bunurilor Culturale ar fi dorit o lege comun! a muzeelor >i monumentelor. elaborat! >i promulgat! în 1990-1991 (pentru ora>ul Bucure>ti în 1992). de studiile doamnei arhitect Eugenia Greceanu privitoare la Pite>ti. cu lumea european!. f!r! necesara corelare cu cercet!rile de parament.iei în România a marcat >i începutul unei noi etape în organizarea cercet!rii.ia. cu alt sens. Apoi ciudata rezerv! fa.ionase Monumentelor Istorice înainte de 1968. fie. Ca >i în alte .iei adoptate în 1974 >i care.ia fa. A fost criticat! în primul rând pentru prea marele num!r de monumente istorice clasate. Nu este astfel de mirare .iei Monumentelor Istorice. a suscitat numeroase discu. conservare >i restaurare a monumentelor istorice. O veche obi>nuin. în sfâr>it dup! experien. între cele mai grave mi se pare opozi.iei. efortul pentru impunerea în 1990 a limitei de 50 de ani înainte de prezent pentru declararea calit!. al Revolu.iilor medievale ale 7!rii Române>ti >i.!rilor europene cu o organizare adm inistrativ! >i o problem atic! patrimonial! comparabil! cu a României.ia felul cum func. Am relevat cu alt prilej. fie între 1968 >i 1977. Începutul. pentru suprimarea termenului din titulatura Comisiei Na.! de denumirea de inventariere c!reia i se prefer! termenul. cu atât mai mult cu cât. în domeniul atât de special al istoriei urbanismului.>i trebuie s! . cu toat! seriozitatea dac! dup! anul 1800 se mai putea vorbi de monumente istorice.ii nu este de mirare c! Lista oficial! legal! a monumentelor. de eviden .!ri . protec.

ile locale. înfometarea muncitorilor din fabricile de prefabricate. Azi zidurile lor se risipesc sub >apele de beton puse cândva.ie hidraulic!.i.iilor arheologice urbane – a vechilor cet!.a apei. astfel c! problema p!str!rii substan.ia. pân! >i calitatea >i provenien. Evocarea aici. unde dup! descoperirea funda.ii proiectelor de restaurare la monumente >i situri arheologice. .! >i tranzac. anterior m!n!stirii – toate vestigiile au fost cu grij! acoperite pentru a nu complica >i modifica proiectul de restaurare deja avizat.ei originare f!r! a lua în considerare c! azi analizele geologice >i ale materialelor de construc.i pontice grece>ti Tomis/Tomoi >i Callatis. a câtorva dintre chestiunile dezb!tute >i mereu actuale în ultimele trei decenii nu trebuie s! ne fac! s! uit!m atâtea r!ni monumentale pe trupul României de azi >i.ile. pentru care se g!seau totdeauna fonduri. iar acum atentarea la dreptul sacru de proprietate asupra terenului. ci >i straturile. cu edificiile excep. autorit!. Sub alte orizonturi. De la aceste cazuri punctuale s! trecem la controversata chestiune a rezerva.ie s-a strecurat. se strecoar! insidioas!. s! ne concentr!m eforturile spre patrimoniul în suferin.ar!. Am v!zut mai toate marile >i vechile >antiere arheologice din .e .!rii noastre.iile climatului excesiv al . cedarea. Am participat acum mai bine de un deceniu la negocierile dintre conducerile direc.!.iilor unui nou turn al zidului de incint!.ia lui Viollet-le-Duc despre calitatea materialelor >i iscusin. domeniul celei de-a doua specializ!ri a mea. Un caz limit! este cel al s!p!turilor arheologice de la m!n!stirea AninoasaMuscel. în 1990.i din vechiul ora> antic Tomis >i în întregime Callatida zon! nonaedificandi s-au lovit de opozi. compromisurile onorabile erau de regul! încheiate. a unui patrimoniu peste m!sur! >i din atâtea locuri agresat.ia ireductibil! a unor speciali>ti locali pentru care a st!vili proliferarea blocurilor >i a construc. în fa. Pe temeiul unor legi clare >i a unor studii temeinice.iilor locale franceze de antichit!. S-a b!tut mult moneda pe p!strarea substan. nisipului utilizate odinioar!. ale unui rezervor circular cu calot! emisferic! pentru o instala. între intransigen. compozi.a de a conserva >i restaura monumente arheologice în condi.o m!rturisesc cu triste.iilor arhitecturale în aceste situri însemna la început. dincolo de ceea ce ne desparte.ionale în momentul atât de c!utatei descoperiri. fac foarte actual! discu.a arhitectului >i constructorului restaurator. variet!. Am l!sat la urm! chestiunea finalit!. Trebuin. În acela>i registru se înscrie >i cazul Geamiei Gazi Ali pa>a din Babadag din 1639 >i a >antierului arheologic deschis acolo.ie au ajuns îndeajuns de precise pentru a determina nu numai carierele.c! niciuna dintre campaniile arheologice pe care le-am condus sau la care am colaborat în cadrul unor proiecte de restaurare la monumente istorice nu a fost încheiat! în ultimii 14 ani. Efortul întreprins înc! din 1990 de a declara p!r.ei originare î>i pierde o bun! parte din sensul de alt! dat!.a dumneavoastr!. a bazei unui turn pentru scara de acces la casele metropolitane – f!r! a mai vorbi de vechiul cimitir. investitori >i proprietari.

care au dus la descoperirea. precum >i în 1794. 1959. În 1830. 51 – 78. urme care indic! existen. Chr. Ion Iona>cu. De la acest al doilea ctitor >i-a luat mân!stirea numele sub care a r!mas cunoscut!. dup! incendierea sa în 1595. cea mai veche fiind de dimensiuni cu pu. dosar 2285).iul dintre primele dou! pardoseli. în forma pe care i-au dat-o ctitorii. în Bucure i. Bucure>ti. Principalele rezultate au fost publicate3. Bucure>ti. turcii s-au retras aruncând în aer fortifica. Vlad Zirra. în afara urmelor de locuire din a doua epoc! a fierului >i din secolul IV p. în octombrie 1595. 75. Pentru aproape trei decenii. an XLIV. p. fa.COMUNIC RI I RAPOARTE DE CERCETARE Observa7ii arheologice privind pridvorul bisericii “Radu Vod*” din Bucure<ti Gheorghe I. 4 Vlad Zirra. biserica din 1575– 1577 a fost ref!cut! integral dup! 16134. ample s!p!turi arheologice pe dealul Radu Vod!. 2 Ibidem.adele fiind în!l. p.. sub conducerea profesorului Ion Iona>cu >i a cercet!torului Vlad Zirra. vezi tefan Bal>. 3 Ion Iona>cu. În 1613. reconstruind biserica pe vechile temelii1. fond DMI.!2. Pe la 1860 l!ca>ul a fost transformat în stil neo-gotic. S-a constatat c!. construind o „palanc!”. .ate >i îmbr!cate cu un strat de zid!rie >i 1 tencuial!. Cele dou! edificii au avut acela>i plan. Raport privind s p turile în biserica Radu Vod .! scurt!. Rezultatele s p turilor arheologice i a cercet rilor istorice din anul 1953. de c!tre Alexandru Mircea voievod (1568–1574. au fost d!râmate turlele >i pridvorul bisericii. 1611.in mai restrânse. în spa. Bucure>ti.adele.! de cel ref!cut5. Dumiru Berciu. sub Ion Iona>cu – Vlad Zirra. c!lug!rii s-au mutat la mân!stirea Mihai Vod!. Grave avarii au suferit cl!dirile mân!stirii >i biserica din cauza cutremurului din octombrie 1802. p. Cu mai bine de o jum!tate de secol în urm!. ca urmare a acestor avarii. 1620–1623) a ref!cut mân!stirea. în cea de a doua.a unui loca> anterior din lemn de la sfâr>itul secolului al XV-lea – începutul secolului al XVI-lea. au fost restaurate interiorul >i partea superioar! a bisericii. Mân!stirea Sfânta Troi. Vlad Zirra.ial. 5 Urmele au fost descoperite în naos >i pronaos cu prilejul restaur!rii. Radu vod! Mihnea (1601–1602. Cantacuzino Pe unul din dealurile de pe malul drept al Dâmbovi. pe întreg perimetrul interior. M n stirea Radu Vod i biserica Bucur. nr. p. 1954. 1953 – 1954. în anii 1970–1973. a fost ctitorit! în anii 1575–1577 mân!stirea cu hramul Sfintei Treimi. 1. fond DMI. când a fost consolidat turnulclopotni. Margareta Tudor.it privind s!p!turile din biseric! semnat de Vlad Zirra se afl! în dosarul de restaurare. Sanda Voiculescu. în RMM.ei. a avut o existen. în dosarul de restaurare (Arhiva INMI. În 1595 dealul a fost folosit de o>tile otomane care au înt!rit ansamblul.iile >i cl!dirile mân!stire>ti. M n stirea Radu Vod i biserica Bucur. Arhiva INMI. dup! proiectul condus de arh. 59– 68. La revenirea lui Mihai Viteazul. p. În prima au fost readuse la aspectul originar fa. s-au desf!>urat. 1611–1616. 1959. 1574–1577). dup! cum au dovedit mai târziu cercet!rile de arhitectur!. 132 – 172. Restaurarea bisericii s-a desf!>urat în dou! mari etape. 1585–1591). în cadrul marelui Wantier arheologic Bucure ti. fiind cercetat >i interiorul bisericii. retras cu circa 15 cm fa. extras din volumul Studii i referate privind istoria României. 1975. 51. S p turile arheologice din sectorul Radu Vod . a resturilor peretelui ini. unde se aflase un loca> de lemn în secolele XV – XVI. S!p!turile au acoperit în mare parte aria ansamblului vechii m!n!stiri cu extinderi în zona înconjur!toare. Un raport am!nun. în timpul lui tefan Cantacuzino (1714–1716). Restaurarea bisericii Radu Vod din Bucure ti. În secolul al XVIII-lea s-au executat anumite lucr!ri. dosar 2285. în volumul “Bucure>tii de odinioar! în lumina cercet!rilor arheologice”. S-au descoperit. terminat! de fiul s!u Mihnea (1577–1583. reprezentat în tabloul votiv. MIA. în volumul Bucure tii de odinioar în lumina cercet rilor arheologice. în anii 1953 >i 1954.!.

1959. 1. “M n stirea Radu Vod i biserica Bucur”. Reproducere dup Ion Iona cu. .Fig. Vlad Zirra. Bucure ti. în volumul “Bucure tii de odinioar în lumina cercet rilor arheologice”. fig. 12. acest sector reprodus din Planul Borroczin). Planul general al s p turilor f cute în 1953 – 1954 la biserica Radu Vod (sus în dreapta.

“M n stirea Radu Vod i biserica Bucur”. Vlad Zirra.Fig. 2. pe planul publicat dup s p turile din 1953 – 1954 (Ion Iona cu. . în volumul “Bucure tii de odinioar în lumina cercet rilor arheologice”). Amplasarea sondajelor arheologice din 1965.

5a. p mânt cenu iu castaniu. moloz. p mânt cenu iu granulos cu urme de moloz. XIX). nivelare modern . p mânt negru cenu iu. Fig. p mânt negru cenu iu. 6. urme de c r mid (nivelare modern ). pietri . p mânt castaniu. 3. groap mormânt. Profilul peretelui vestic al sondajului II / 1965. moloz. pietri . . pietri . nivelare cu c r mid sub treptele intr rii în pridvor (sec. 2. pigmen i de moloz. buc i de c r mid . 10. c r mid spart . p mânt cenu iu amestecat cu castaniu. 9. 4. 4. urme de mortar. groap modern . 3. 6. moloz. 3.Fig. 7. 4. 2. 5. p mânt cenu iu granulos. 5. Profilul peretelui vestic al sondajului I / 1965. 11. Legenda: 1. 7. pietri . c r mid spart . perpendicular pe latura nordic a pronaosului. p mânt cenu iu. Legenda: 1. nisip. sol galben steril. p mânt cenu iu g lbui. p mânt cenu iu g lbui. sol galben steril. 12. 8. perpendicular pe latura nordic a pridvorului.

ific! a Direc. nr. iar cele din a doua etap!.60 x 1 m. XXI.60 m. tefan Bal>.cercet!rile din 1953–1954. 45 – 52.iei Monumentelor Istorice din mai 19686.! de 3. 103.iunile documentelor din 5 iulie 16268 >i din 5 mai 16299. unite apoi printr o s!p!tur! cu l!.iile prilejuite de aceste sondaje vor fi prezentate în cele ce urmeaz!. la o distan.inut seama de men. XXII. într-un riguros studiu 7 publicat de arh. 6. Sondajele arheologice efectuate la biserica Radu Vod! în iunie 1965 au urm!rit în primul rând ob. Textul comunic!rii se p!streaz! în arhiva INMI.inerea unor date suplim entare asupra acestui compartiment au fost efectuate unele sondaje în anul 1965. în care se aminte>te c! Mihail Fig. Pentru ob. fond DMI.ilor care au condus remarcabilele lucr!ri de restaurare. în partea de vest a pridvorului. 2). în “Bucure tii de odinioar în lumina cercet rilor arheologice”.ioase cercet!ri a arhitecturii monumentului. plan a LXXII. La ea s-au f!cut referiri în men. 9 DRH.60 m.imea de 1. În aceast! problem! trebuie . conducerea arh. Restaurarea s-a efectuat pe baza unei minu. Rezultatele cercet!rii legate de prima faz! de restaurare au fost prezentate de arh. nr. p. dosar 2290 tefan Bal>. >i dou! sondaje de 4 x 1 m >i 3. Observa.25 m. . 5. 262.imea de 1. în desenul realizat în 1864 de C.inerea de date care s! arate dac! biserica a avut pridvor înc! de la sfâr>itul secolului al XVI-lea. Tabloul votiv din 1714 – 1716. op. Sanda Voiculescu într-o comunicare la sesiunea >tiin. 10 Au fost trasate dou! sondaje cu lungimea de 5 m >i l!. în “Bucure tii de odinioar în lumina cercet rilor arheologice”. tefan Bal> în 1975 . cit. perpendiculare pe latura de nord a pronaosului >i respectiv a pridvorului. în miniatura lui Dionisie Eclesiarhul din Condica m n stirii Radu Vod din 1794 (reprodus dup Ion Iona cu i Vlad Zirra. Una dintre problemele interesante ridicat! de cercetarea >i de restaurarea bisericii a fost cea a pridvorului. Biserica Radu Vod . într-o zon! neatins! de 6 7 Fig. plan a LII. 8 DRH B. Lecca (reprodus dup Ion Iona cu i Vlad Zirra.ionatele studii ale arhitec.. care a beneficiat >i de rezultatele s!p!turilor arheologice din 1953–1954. 1). B.

reprezentând depuneri anterioare bisericii. 7. Nu s-au p!strat urme de sicriu. când a fost cursul anilor 7095” (1586 – 1587).postelnic.a lui poate fi presupus! dup! mai multe cuie de fier descoperite. r!zuit! de nivel!rile moderne.ire de 5 – 6 cm de p!mânt cenu>iu deschis.ia din piatr!. din vechime. ce trebuie s! presupunem c! au existat. având în total o grosime de aproape 0. Deasupra solului galben steril se aflau un strat de p!mânt cenu>iu g!lbui >i altul negru cenu>iu. care fusese cercetat! în alte puncte prin s!p!turile din 1953–1954.inea pavajul. Aceast! mas! de zid!rie.! a bisericii.ie în caractere chirilice – bcdb – arat! c! e vorba de un mormânt de femeie. >i care poate s! reprezinte restul unei depuneri corespunz!toare primei perioade de existen. În sondajul dispus perpendicular pe latura de nord a pridvorului. având îngr!m!dite în apropierea craniului alte oseminte provenite de la o reînhumare. „s-a îngropat în pridvorul bisericii.60 m. Groapa acestuia. Sondajele au fost amplasate în dreptul pronaosului >i pridvorului.70 m în partea de nord-vest. Blocul de zid!rie dep!>e>te cu aproape 3 m limita nordic! a pridvorului >i are o adâncime de 1.a terenului). Scheletul era orientat est-vest. stratul modern cu moloz >i buc!.i de c!r!mid! spart!. ea era situat! imediat sub stratul de pietri> >i nisip care sus. nu >i în vecin!tatea funda. Funda ia laturii de nord a pronaosului i limita estic a blocului masiv de zid rie de c r mid .i de c!r!mid! spart!.70 m. doar în apropierea gropii. fiind r!zuite cu prilejul lucr!rilor de repara. deasupra stratului negru cenu>iu. a ap!rut un bloc masiv de zid!rie de c!r!mid!. La circa 0. Inventarul descoperit – un cercel de alam! cu m!rgelu>e.ire de pietri> >i nisip ce sus.50 m în partea de nord >i circa 1.ei edificiului.40–1. Succesiunea stratigrafic! a depunerilor în dreptul pridvorului actual este urm!toarea: deasupra solului galben steril se afl! stratul de p!mânt cenu>iu g!lbui >i cel negru cenu>iu. resturi de fir de la îmbr!c!minte >i un inel sigilar din aliaj de argint cu inscrip. . Cu o adâncime de 1. depunerile corespunz!toare diferitelor etape ale existen. la aproape 10 cm sub suprafa. care poate fi datat în a doua parte a secolului al XVII-lea. având pe alocuri fragmente de c!r!mid!.70 m. la o adâncime de circa 0.70 m în raport cu zidul bisericii. ce se poate observa. consolidat la baz! cu bârne de lemn dispuse orizontal.a terenului.ie a bisericii.70 m de funda. adâncit! pân! la circa 0. este mai lat! cu 0. este vizibil loca>ul unei astfel de bârne.inea pavajul modern >i sub un strat de circa 20 cm de moloz cu buc!. înc! de mai înainte vreme. Funda.30 m. cu grosimea total! de circa 0. Deasupra lor urmeaz! imediat. În cursul s!p!turilor din 1953-1954 în aceste depuneri au fost descoperite urme din a doua perioad! a fierului >i din secolul IV. Datele stratigrafice nefiind concludente în ceea ce prive>te datarea zid!riei masive Fig.75 m de la nivelul de s!pare (circa 1 m sub suprafa. orientate est-vest.i de c!r!mid! spart!.iei sau spre partea de nord a funda.ia bisericii s-a descoperit un mormânt. Deasupra lor se g!sea un strat de p!mânt cu moloz >i buc!. ace de v!l >i o încheietoare din acela>i material. sub stratul sub.in în solul galben. a c!rei limit! vestic! a fost delimitat! în cele dou! sondaje din zona respectiv!. Câteva fragmente din a doua epoc! a fierului au fost g!site >i în sondajele din 1965. Ea taie >i un strat sub.iei. pe laturile de nord >i de vest ale edificiului10. fiul lui Dobromir banul. În sondajul din dreptul pronaosului a ap!rut vechea funda. înconjoar! actualul pridvor. vag delimitate între ele. str!bate straturile de p!mânt negru cenu>iu >i cenu>iu g!lbui. p!trunzând pu. dar existen.ii din a doua jum!tate a secolului al XIX-lea.

5 Dimensiunile c!r!mizilor sunt destul de variate. Din aceasta ar rezulta c! planul bisericii la origine nu cuprindea un pridvor. l!. XVII în apropierea funda iei. f!r! s! se g!seasc! o alt! urm! de funda. Blocurile de piatr! f!.iune. Fig.actualului pridvor. lungimea între 25. funda.in un pridvor de aceea>i l!.ie a bisericii pe de o parte. S-a sondat >i masivul de zid!rie de c!r!mid!. 8. indiciile mai sigure pot fi date de raportul între aceasta >i vechea funda.ial demolat!. Zid!ria masiv! de c!r!mid! dep!>e>te spre est limita pridvorului cu 1. în dreptul intr!rii nordice a Fig. Funda. Totodat! trei rânduri de c!r!mizi li se alipesc.imea între 12. fiind mai greu de crezut c! rândurile de c!r!mid! din partea superioar! a masei de zid!rie ar fi 27 cm. în partea de nord a acestuia.5 14. partea ei superioar! fiind aici par. Zid!ria de c!r!mid! face corp comun cu zid!ria similar! descoperit! în cursul cercet!rilor din 1954 în interiorul pridvorului. ele fiind probabil refolosite. în dreptul pilastrului modern din partea de nord est a pridvorului. 9.ionat >i din partea inferioar! a paramentului zidului laturii Fig.iei de piatr!.ial pe ea. pân! la o adâncime de circa 60 cm.ime cu pronaosul.5 – 5 cm. Zid ria masiv de c r mid laturii de nord a pronaosului. Ea este alipit!. sau cel pu. mormânt din sec.3 cm >i grosimea între 3. l!rgit!.ie. care se sprijin! par. ceea ce indic! o contemporaneitate a masivului de zid!rie de c!r!mid! cu construc.ia pridvorului din a doua jum!tate a secolului al XIX-lea.uit! de la baza pilastrului men. pe o mic! por. Funda ia pronaosului (col ul de nord vest) i partea superioar a blocului masiv de zid rie de c r mid . între ea >i zid!ria pridvorului ref!cut în 1859-1863 pe de alta11. 11 nordice a pridvorului se sprijin! pe zid!ria masiv! de c!r!mid!.03 m. 10. în dreptul pronaosului.ia pronaosului poate fi urm!rit! spre vest numai pân* în dreptul limitei exterioare a pridvorului. profilul vestic. a bisericii ref!cute de Radu Mihnea. . i funda ia de c!r!mid!. Sondajul I – pronaos.

poate din 1714–171612. Pridvorul este reprezentat având aceea>i în!l. Bucure tii de odinioar …. când s-a urm!rit în mod special identificarea a ceea ce s-a p!strat din biserica din ultimul sfert al veacului al XVI-lea.ine construc. descoperit! în pod. iar în p!r. p.ia bisericii se termina la u>a pronaosului. din bolovani >i mortar. Vechea corni>!.Fig.ada de vest. cu câte dou! arcade sprijinite pe coloane în p!r. s-a constatat c! funda.. era întoars! pe toat! latura de vest a pr on a os u l u i. fost ad!ugate mai târziu.a unei îngro>!ri cu 20 Fig. LXXII/1 14 tefan Bal>. p. .ii superioare a pridvorului din secolul al XIX-lea. cât >i în miniatura din condica mân!stirii Radu Vod! din 1794. În partea central! a pridvorului.in rezistent. nici ele nu îndeajuns de concludente15. 12. deosebit! de cea din temeliile secolului XVI sau XVII. Întrebarea dac! pridvorul f!cea parte din biseric! în timpul lui Alexandru Mircea sau al lui Radu Mihnea s-a aflat între problemele urm!rite prin cercet!rile din 1953–1954.i>at! cu pridvor atât în tabloul votiv din 1714–1716. a unor eventuale urme ale unui loca> mai vechi >i determinarea mormintelor din secolele XVI >i XVII. f!r! firidele existente pe fa. blocul masiv de zid rie de c r mid pe latura de nord. pridvorul având o funda. >i prezen. cu liant mai pu.!. care ar fi trebuit s! existe în cazul lipsei pridvorului. Ibidem. datorat! lui Dionisie Eclesiarhul13 sau în medalionul pictat pe o f!clie de lemn aflat! lâng! mormântul ctitorului14.ime ca restul bisericii. precizând datele suplimentare aduse de cercet!rile de arhitectur!.adele laterale. Rostul zid!riei masive de c!r!mid! trebuie s! fi fost cel de a sus. p. în axul bisericii. se afla p!mânt. 75. dup! d!râmarea p!r. Arh. S-a remarcat c! biserica este înf!.ie proprie.ile laterale >i trei pe fa. 48 15 Ibidem. cit. S-a presupus c! adaosul dateaz! din secolul al XVIII-lea. 11. În aceast! privin. i nf ir m â nd i nd ic a. Faptul c! sub corni>! paramentul zid!riei este neted. cu grosimea de circa 1 m.ile laterale o mas! compact! de c!r!mizi legate relativ neglijent cu mortar.ime cu 12 13 corpul bisericii. op. cunoscut din copia f!cut! în 1864 de C. Latura de nord a pridvorului – partea superioar a blocului masiv de zid rie de c r mid . Sondajul II – pridvor. i i l e reprezent!rilor amintite privind un pridvor cu aceea>i în!l. plan>ele LII. Lecca. tefan Bal> a remarcat caracterul contradictoriu al datelor arheologice în raport cu cele istorice >i reprezent!rile cunoscute. 51 – 52.ia ce avea s! se ridice deasupra sa.

. solu.adele laterale ale pronaosului din ultima parte a secolului al XVI-lea vor fi fost pu. ale c!ror eventuale urme s! fie mai retrase decât linia fa. Limita vestic a masivului de zid rie de c r mid .inând seama de urmele de funda. limita nordic blocului masiv de zid rie de c r mid . ar putea totu>i pune de acord dovezile arheologice cu datele cercet!rii de arhitectur!. în pofida unor date arheologice care aparent ar contrazice-o. .area frontonului. Fig. a>a cum este construit!. cu r e zem a t e pe î n g r o> ar e a bol. 16 a cea a pronaosului. un pridvor ridicat pe funda. Ipoteza existen.inut pridvorul. 14. Aceasta ar explica particularit!. în forma în care este reprezentat în tabloul votiv din 1714 – 1716 >i în miniatura lui Dionisie Eclesiarhul.ia de restaurare adoptat! a men.! de cea superioar! au fost considerate pe drept cuvânt ca indicând existen.i. refacerea pridvorului pe un plan >i în forme diferite.ile men. Se poate presupune c! el a fost p!strat în biserica ref!cut! la începutul secolului al XVII-lea.cm a p!r.in mai retrase. tefan Bal>. Este posibil ca în al doilea deceniu al secolului al XVIII-lea pridvorul s! fi fost transformat. a putut s! distrug! eventuale alte urme de zid!rie.a unui pridvor de în!l. cu în!l. cu arcade sprijinite pe coloane >i corni>a ajungând la nivelul corni>ei pronaosului. XIX. a putut duce la construirea masivului radier de zid!rie de c!r!mid! care s!-l sus. 7inând seama de imprecizia datelor existente >i de necesitatea func. având o în!l.ii amplificate fa.imea mic>orat! prin desfiin.ime redus!.ime mai mic! decât Fig. fiul lui Dobromir banul. 52. În a doua jum!tate a secolului al XIX-lea.! de cel anterior. cu m!rturiile Ibidem. Sondajul II – pridvor.ii separate de ale restului bisericii.inând seama de urmele descoperite în interior ale vechilor pere. Se poate presupune. cred c! poate fi formulat! înc! o ipotez! privind pridvorul bisericii Radu Vod!. ca la Mitropolie sau Cotroceni. p.ionat!16. de propor. Acest pridvor poate fi cel în care a fost înmormântat Mihail postelnic. De altfel.adelor bisericii ref!cute la 1613. Zid!ria de c!r!mid! care înconjoar! pridvorul din a doua jum!tate a secolului al XIX-lea. . în 1586 – 1587.in!.ile fa.adei de vest remarcate de arh. pentru o mai bun! armonizare cu volumul pronaosului.ional! a p!str!rii compartimentului. Recapitulând toate aceste date.ii inferioare fa. 13. se poate presupune c! >i fa. c! biserica va fi avut înc! din prima faz!. Sondajul din nord vestul pridvorului din sec. din ultimul sfert al secolului al XVI-lea.ei unui pridvor al bisericii înc! din ultimul sfert al veacului al XVI-lea.ie ale pridvorului g!site în 1954.

Biserica Sfânta Troi. cu turla sprijinit! pe coloane.al bisericilor de plan treflat cu pronaos supral!rgit.documentare >i cu vechile reprezent!ri ale l!ca>ului.inaugurat de ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arge> . care s! fi fost prev!zut cu pridvor. premergând cu câteva decenii biserica Mitropoliei din Bucure>ti.! ar fi astfel primul edificiu din grupul . .

ionat! prin rezultatele cercet!rilor arheologice10. Dic ionarul marilor dreg tori din :ara Româneasc i Moldova.at înainte de anul 1625. 2 DIR. 2000 (în continuare DIOI. sub conducerea autorilor. Ed. domn al 7!rii Moldovei. A. I . Enciclopedic!. cert este îns! c! lucr!rile de construc.224-225.ioneaz! explicit c! biserica actual! a fost înnoit! din temelii7 >i . Nu cunoa>tem momentul exact în care biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" a m!n!stirii „Sf. fie c! structura bisericii . veacul XVI. Iorga. >i de la fiica acesteia. Cât prive>te statutul a>ez!mântului monahal nou înfiin.277. .369-370.137).73-74). Sava din Ia>i. acolo. fiind egumen Ieroteiu ieromonahul din prea vestitul ostrov al Ciprului. sub Mitropolitul chir Anastasie Crimcovici al Mitropoliei Sucevei >i Athanasie episcop de Roman în anul 7133 (1625) luna lui mai s-a s!vâr>it” (N. 4 DIR. doc. refacerea bisericii din temelie fiind f!cut! sub conducerea "protomaistrului" Gheorghe din Constantinopol. Ed. vol. ieromonah venit din Cipru. p. dat! la care apare prima oar! aceast! calitate explicit exprimat! (Documente privind istoria ora ului Ia i. Iorga.in aproape finalizate înainte de 26 noiembrie 1587 când. 6 A>a cum >i este numit în mod curent. 5 Ibidem. la folosirea c!ruia s-a renun. doc.III.50. editat de Ion Capro>u. la o dat! anterioar!. în vremea p!storiei egumenului Ieroteiu.a unei danii acordat! înainte de anul 1583 în beneficiul m!n!stirii mai sus amintite. p. p. 1971.Prima biseric* a fostei m*n*stiri „Sf. vol. pentru 7000 de aspri4.456.face parte din volumul „Biserica Sf. Stoicescu.ada sudic! a corpului bisericii (>i la interiorul turnului) ne informeaz!: “Cu voia Tat!lui >i cu ajutorul Fiului >i cu s!vâr>irea Sfântului Duh a început a se zidi >i a se înoi acest sfânt hram de dumnealui Ianachie. acela>i care face m!n!stirii substan. ca s locuiasc acolo rug torii no tri i s . pentru ca ace>tia s!->i ridice biseric!2. Mai mult. ctitor. de c!tre Petru Vod! chiopul de la femeia lui Borcea din Ia>i.i fac biseric ”3. în c!lug!rie cu numele de Macrina.adele monumentului >i acum în fiin.at.! – sus. un anume Lucoci a fost deja îngropat “în sfânta biseric!”5. Sintagma "rug!torii no>tri" folosit! pentru desemnarea c!lug!rilor m!n!stirii „Sf. Sava” din Ia<i 1 Nicolae N.). Sava” de lâng! Ierusalim6.inut sub form! de comunicare în decembrie 2003 . loc cit.277. fusese cump!rat. iar c!petenie a me>terilor Gheorghe din Constantinopol. Monografie arheologic!”. III.iale danii. vol. secolele XIV-XVII.pentru rug!ciunea sa >i p!rin. în anul 7133 mai s-a s!vâr>it” (N. Dosoftei. identificat cu Ianache Caragea.în fapt >i înc! de la început . dovedindu-se real! prima ipotez! amintit!: Articolul de fa.iune include zid!riile unui edificiu anterior construit.368-369. Ia>i. 3 Ibidem. Trei pisanii montate pe fa.! men.ie erau cel pu. vol. un loc în târgul Ia>ilor. veacul XVI. Locul în cauz!. 8 Pisania în limba slavon! aflat! la vest de portalul de intrare în pronaos. p.at ca un edificiu distinct.zidit! >i înnoit! în anul 16258. doc. acum sub tipar la editura Trinitas din Ia>i. p.inerea constat!rilor de specialitate care s! demonstreze: fie c! biserica construit! imediat dup! anul 1583 a fiin. Pu<ca<u <i Voica Maria Pu<ca<u La 4 august 1583. Sava” de lâng! Ierusalim. cneaghina lui Corpaci. dup! 7 iunie 1600.224-225. doc. Inscrip ii din bisericile României.acela de metoh al 1 M!n!stirii „Sf. prin intermediul c!reia acela>i voievod al Moldovei devenise. Dania consta în “ni>te case f!cute de domnia noastr! în târgul Ia>ilor >i cu locul acestor case.>i acum în func. 10 Campaniile de cercetare arheologic! s-au desf!>urat în anii 1976-1981.ilor s!i în zilele binecinstitorului st!pânitor Io Radu voievod. la rug!mintea acestora. Petru Vod! chiopul f!cea danie c!lug!rilor de la m!n!stirea „Sf. cu aceia>i autori. Problema a fost deplin solu. Datele de mai sus impuneau rezolvarea unei probleme majore >i anume ob. Ianachi) “nepotul cinstitului domn Scarlatos din Constantinopol"9. tot din amintitele texte epigrafice reiese c! biserica a fost ctitorit! de Ion (Enache. I. Sava” a fost construit! efectiv. III. A.cit.respectiv . II. nepotul cinstitului domn Scarlatos din Constantinopol. p. pe fa. acesta era . fost mare postelnic >i … nepot al dumnealui Scarlatos întru numele Adormirii Maicii Mântuitorului nostru St!pânei N!sc!toare de Dumnezeu >i pururea Fecioarei Maria . Sava” de lâng! Ierusalim se explic! prin existen. 7 Pisania în limba greac! a>ezat! deasupra portalului laturii vestice de intrare în pronaos consemneaz! c! “Minunat! aceast! >i vrednic! de laud! biserica s-a înnoit din temelii de c!tre prea cucernicul boier Ioan postelnicul. op. 9 N.

Fig. Biserica fostei m n stiri “Sf. Plan de situa ie cu amplasarea sec iunilor . 1. Ia i. Sava” . mun.

2. Planul descoperirilor arheologice la W±0 =100 cm fa de pragul portalului vestic al bisericii actuale.Fig. .

Profil longitudinal .Fig. 3.

Fig. 4. Profil transversal .

urm!toarea alc!tuire: A.a susmen.a numitelor fragmente ceramice probeaz! existen. iar masa stratului coboar! în profunzimea solului (în m!sura în care aceast! adâncime a putut fi verificat!) pân! la 4 .a stratului precedent. C.a . respectiv.ionatelor fragmente de vase ceramice se datoreaz! cu mare probabilitate fiin.ii superioare a depozitului terasei inferioare a Bahluiului.un nivel de vestigii caracterizat prin r!spândirea sporadic! de fragmente ceramice de tip Cucuteni (intervenite fie direct la fa. prezen.a stratului de humus. .5 m. stratific!rile datorate locuirii >i activit!. fa. 5.2.în ordinea cronologic! a depunerii sau form!rii respectivelor straturi . 11 A. .e brun ro>cate.a c!reia au intervenit.stratul de humus. fie u>or cufundate în partea superioar! a masei acestuia). 1.stratific!rile datorate proceselor geologice >i pedologice >i care . cu masa compact!.stratul de argil! sedimentar!.Fig. prezen.în vecin!tate . constând în instala. suprapus direct la fa. 4) prezint! .a acestui strat a constituit tocmai acea platform! natural! la suprafa. 30 . Stratigrafia general! a sitului investigat (Fig.ii omene>ti. de culoare galben! pân! la ruginie.1. . spre est de hotelul Moldova.ial grupaj de stratific!ri. Sava” nu au mai fost descoperite >i alte categorii de vestigii ale unei locuiri neolitice. Biserica actuala a fostei M n stiri Sf. .50 m adâncime fa.a acestui strat se afla la cca. corespondent unei locuiri civile de epoc! medieval!. pe terasa inferioar! a Bahluiului în sectorul delimitat acum de edificiul Palatului Culturii >i frontul sudic al str!zii Anastasie Panu.30 . cu o grosime de cca.a vetrei de locuire a unei foste a>ez!ri neolitice11.at între anii 1583 >i 1625. fa. în timp. A. .! de nivelul actual de c!lcare. cu nuan. B.iile >i Întrucât în raza terenului cercetat de noi la „Sf. 3.un substan. Sava în cele ce urmeaz! ne vom referi la vestigiile bisericii 1 – cea care a fiin. .in de alc!tuirea p!r.!rii uneia dintre a>ez!rile cucuteniene identificate prin cercet!rile de specialitate efectuate în ultimii 50 de ani în zona cartierului Târgu Cucului >i.50 cm.1.

>an. pe toat! grosimea masei zid!riilor. în mod expres.iale (biserica 1) a m!n!stirii „Sf. intervin opera.ia în care dup! demolarea primei biserici. Numitele condi. în alte cazuri similare nu au mai fost luate m!suri asem!n!toare >i. >an. Probabil c! . dau impresia unor neregularit!. Dup! data de 4 august 158312. La încheierea lucr!rilor de s!pare a Ibidem. . D. asemenea stâlpi au fost observa.ie a fost executat! de la fa. resturile amintitelor amenaj!ri.un grupaj de stratific!ri generat de fundarea >i func.! de 12-15cm) s! bureze umplutura respectivelor gropi.ie care.aser! instala. nota 3. cu o l!. Amintim acum faptul c! a>ez!mântul a avut.iei unor lucr!ri de amenajare >i amplasare a elementelor . Sl!bit! din punct de vedere al omogenit!.iile >i amenaj!rile atelierului de ol!rie.uri traversa prin masa umpluturilor unor gropi anterioare.iei tronsonului sud-estic al absidei altarului.ile urbane. Într-un singur caz ce este drept. încât în momentul turn!rii t!lpii funda.iilor aveau suprafe.a acelei zone. 2).ime de 160-170 cm au fost realizate în a>a fel.ii improprii unei fund!ri ar fi putut fi . Sava”.urile de funda. re. în a>a fel încât stâlpii de lemn (gro>i de 6-12 cm >i dispu>i la distan. Respectivele lucr!ri au fost executate în >i pe acela>i teren unde fiin.ului de funda. Constructorii au executat o sumar! >i superficial! opera. 14 O atare solu. construc.ie ale bisericii s-a dovedit inapt! s! r!spund! solicit!rilor statice cerute de construirea unui edificiu de mari propor.ie.urile de funda. Ace>tia au fost b!tu. a>a cum putem deduce din m!surile pe care le-au luat.iile necesare fund!rii bisericii ini.ia celei de a doua suprapune doar jum!tatea nordic! a vestigiilor r!mase din loca>ul preexistent (Fig. unele surp!ri ale malurilor au fost obturate de zisele zid!rii de funda. cu toate c! gropile intersectate de traseul funda. dintre cele mai grave constructorii au gândit >i au pus în practic! o solu.a de teren în care au fost s!pate >an.e >i adâncimi considerabile. pr!bu>ite.ului de funda.ie traversau un teren cu consisten. ceea ce îns! nu s-a întâmplat. drept consecin. >i pe toat! suprafa.ameliorate prin întreprinderea unor m!suri de consolidare global!.desigur . Pe zone strict limitate >i numai acolo unde gabaritul respectivelor >an. Adâncite cu 165-170 cm în profunzimea solului (în raport de nivelul de c!lcare atunci existent). Solu. S!parea >an. astfel >i în acele puncte.i. activ în decursul secolului al XV-lea.i la baza funda. suprafa.iilor acestea s! fie înscrise în masa solului virgin.ii moderne >i contemporane datorate execu. Din cuprinsul acestei nivel!ri superficiale au fost recoltate monetele 216.ii de tasare. dou! edificii de cult. .! inegal! – dar nu au intuit pericolul real.urile de funda. tocmai în apropierea unor asemenea zone funda. succesiv. Pentru tot traseul care delimita planul viitorului edificiu. pe o adâncime de 100-120 cm. 324 etc. distrus prin incendiu la începutul secolului urm!tor.!.i de trasaj.ii în acest sens au fost adoptate strict local – deci constructorii au con>tientizat faptul c! >an.ionarea a>ez!mântului monahal al m!n!stirii „Sf.ele de stâlpi de lemn.ii.inând de utilit!.ie deosebit! de consolidare a terenului.ie au fost excavate simultan >i unitar (Fig.ie de nivelare13.a stratului generat de incendierea >i distrugerea atelierului de 12 13 ol!rie.ion!rii unui atelier de ol!rie. 229. 1. deranjate >i uneori dislocate de interven. Manife>ti doar sub forma unor goluri verticale cilindrice p!strate în masa solului (dup! ce structura lor lemnoas! a putrezit >i s-a transformat într-un rumegu> friabil). în condi. Sava”. La fundul >an.!. 283.în acel moment – gradul de tasare efectiv! a umpluturilor amintitelor gropi a p!rut suficient >i asigurator constructorilor bisericii 1.iile bisericii prezint! fracturi.ionare pare s! nu mai fi fost repetat!.amenaj!rile necesare func.i cu maiul în profunzimea solului viu. Procedeul descris nu a fost aplicat cu consecven. acolo unde aceasta intersecta umplutura unei gropi14.ie au fost planta. 2) Toate vestigiile >i stratific!rile enumerate succint mai sus au fost suprapuse. numai în acele zone în care se aflau înc! in situ.urile de funda.

a" vertical! a acestora. cât >i c!tre exteriorul acesteia. dispuse în lungul traseului funda. Apoi. primul predominant cantitativ. 3/4 din volumul >an. 6. A fost folosit procedeul turn!rii directe în >an. întreaga mas! de material de construc.urilor. amândou! cu valoare cronologic! de terminus post quem. procedeul de amplasare al unui al doilea rând de grinzi de lemn (Fig. Masa debleului a fost nivelat! apoi . 6). pe toat! desf!>urarea efectiv! a >an.urilor de funda. Ele erau ancorate între ele. 15 Men.iilor >i la 18-30 cm c!tre interior de "fa. Mortarul folosit pentru execu.uri.cu piroane de fier b!tute în zonele de intersectare a grinzilor. Zone p strate în aria naosului din pardoseala bisericii 1 care s-a continuat umplerea total! a >an.127). Sistemul de amplasare a tiran ilor în funda iile bisericii 1 >an.urilor. Imediat dup! terminarea acestei opera.iilor >i folosit cu func. în masa c!ruia a fost înecat! prin aruncare o prim! "asiz!" de moloane de piatr!. izolator >i strat suport pentru un prim pavaj din lespezi de piatr!. Date fiind abunden.urile de funda.urilor.iuni din zid!ria eleva.a solului >i a fost lop!tat.iile de ecran orizontalizat. s-a continuat cu punerea în oper! a agregatelor. în straturi alternative (de mortar >i rânduri de moloane de piatr!. pân! când s-a realizat umplerea a cca. constructorii au repetat. atât c!tre interiorul bisericii în construc. progresiv. la fundul >an. în cadrul uneia >i aceleia>i ac.a >i fluiditatea pastei de mortar.urilor s-a turnat un abundent strat de mortar. prin grinzi similare dispuse deasupra >i transversal.ion!m c! în >an.ie. Fig. aidoma.ie (atât timp cât aceast! mas! nu f!cuse înc! priz!) s-a mulat perfect sub propria-i greutate în cavitatea >an. a>a cum am ar!tat). Debleul depozitat c!tre exteriorul bisericii a fost nivelat imediat dup! construirea unei bune por. constituindu-se (prin solidificare lent!) într-o mas! monolitic!.ie: în primul rând.>i compresat! în toat! aria corespunz!tore interiorului bisericii.urilor. voit mai fluid.ul de fundare al bisericii 1 a ap!rut o monet! emis! în anul 1549 (M.iilor de fundare era compus din var >i nisip. spre a constitui stratul suport al pardoselilor. din loc în loc. Grinzile erau fasonate sumar prin cioplire.iuni individuale rectangulare (cu dimensiuni de 25 x 20 cm). cu respectarea urm!toarelor etape de execu.iuni. în acel moment. debleul rezultat a fost depozitat direct la fa. dup! Fig.ajungându-se la sec. . 7.ia opera. constructorii au amenajat un prim >ir de câte dou! grinzi de lemn. întregul sistem a fost încheiat pentru o mai bun! rigidizare .189) >i alta emis! în anul 1577 (M.iuni15.ie turnat! în >an.ie.urilor de fundare. Opera.iunea de fundare a fost efectuat! în suita direct! a celei de s!pare a >an.

pe ambele fe.a în!l.a acestei nivel!ri fiind amenajat! pardoseala edificiului.f!r! alte amenaj!ri . la fa. zid!riile fostei biserici . în desf!>urare continu! >i la acela>i nivel.196). Naosul bisericii 2 cu zidul nordic al naosului bisericii 1 strat de mortar de culoare alb-g!lbuie. de aceast! dat!) dispuse în asize legate cu mortar de var/ nisip. amintite >i anterior (M. la fa. O repara. Atunci. Traseul altarului bisericii 1 (zona aflat la exteriorul bisericii 2) Eleva.imii primelor dou! sau chiar trei asize însumate.iei.iei s-a f!cut pân! la fa.Fig. pe timpul Fig.retrageri de 15-20 cm în raport de l!. a>ezate lespezi de piatr! de carier! de mici dimensiuni >i forme neregulate. Cu o grosime de 4-5 cm.ie a pardoselii sa f!cut prin sclivisirea zonelor vizate cu un 16 Fig. apoi.inându-se un fel de "pre-tencuire". demolarea construc. Excedentul de mortar a fost îndep!rtat înc! în momentul zidirii. dimpreun! cu structurile materiale care marcau fiecare dintre amenaj!rile datorate constructorilor bisericii ini.imea funda.a respectivelor zid!rii. în coresponden. In acest fel.ime de cca.iei p!strate >i pornind de la decro>ul funda. pe în!l. 35-40 cm.a acestei pardoseli . u>or presate în masa stratului suport (Fig.! (situat! la W – 196 pân! la W-203 cm) a îndeplinit .urilor16. profilul estic: zidul nordic al bisericii 1 (suprapus par ial de construc ia criptei 10) i pilonul nord-estic al naosului bisericii 1.ionat ca atare pân! în momentul dezafect!rii bisericii.iilor.ia de pardoseal! la interiorul bisericii.r!mas! astfel in situ.ii >an. În profil sunt vizibile lespezi i straturile suport ale pardoselii bisericii 1. C!tre interiorul fostului edificiu. precum >i a tuturor celor care au operat interven.ime uniform! pe tot traseul s!u de desf!>urare (de 125-130 cm) marcând . aceste lespezi constituiau o plac! rigid! a c!rei fa. a fost nivelat >i compactat debleul extras prin s!parea cavit!. 10. cu grosimea de 10-12 cm.e verticale . uniform pastefiat >i întins cu grij!.ii asupra acesteia.130 >i M.ia a fost construit! din moloane de piatr! (u>or fasonate. restul fiind netezit la fa.au r!mas în teren. sclivisirea pardoselii a func.a c!ruia au fost. Din acest strat au fost recoltate monetele 130 >i 196. 8.imea eleva. ob. 7). Pardoseala a fost executat! dintr-un strat de mortar din var/nisip.iei bisericii s-a p!strat pe o în!l. . Împreun! cu stratul de mortar în care au fost înglobate.iale. 9.func.atât cât ele se mai aflau sub cota de nivel a pardoselii . prezint! o l!. Zid!ria eleva. Sec iunea 10.

itor.fiecare cu câte dou! asemenea grinzi (atât între ele cât >i cu zidurile laterale ale naosului).ie. o por. configurau o modalitate special! de desp!r.a tuturor amenaj!rilor func.ie a fiec!ruia dintre cele patru volume prismatice a fost amplasat! câte o lespede de piatr! de dimensiuni mari.50 m.ime de 14.a respectivei pardoseli în sus. elemente distincte.ial. cu laturile de dimensiuni sensibil echivalente (la interiorul edificiului.ie. La nivelul de impostare a re. dup! recuperarea deliberat! a materialului de construc.un altar semicircular.iale al fostei m!n!stiri „Sf. Analiza tuturor acestor date a condus Fig. volumele de zid!rie acum în discu.ia E-V >i 7. .iuni mari din desf!>urarea . Terenul din jurul acesteia a fost perforat în repetate rânduri de gropile mormintelor necropolei – dar >i de alte interven.50-1.ie reutilizabil. por. materializate acolo. A>a cum vom vedea la momentul potrivit. În zona central! a ariei naosului au fost g!site patru volume de zid!rie independente >i echidistante unul de cel!lalt >i fa.00 m .10 m pe direc.de la fa.25 m pe direc.ia N-S.ie .ia s-a p!strat doar pân! la fa.a >i în profunzimea solului .din asize alternative de piatr! >i c!r!mid!.ion!rii sale17. aveau un regim de fundare identic . moloz nivelat >i stratificat la sol.75 m.ionate au fost posibile numai în zonele cercetate la interiorul bisericii 1. 9. e.ii ulterioare – f!când practic imposibil! orice constatare stratigrafic!. 9). în aria nordic! a pronaosului. cu dimensiunile de 6.ie s-a putut constata cu claritate în cazul stâlpilor vestici Toate observa.i de la partea superioar! a funda. întreaga mas! a zid!riilor de funda.! de zidurile laterale (Fig. cu v!dit caracter de egalizare >i orizontalizare.iile stratigrafice men.iune înc! p!strat! din fosta eleva.i .iune orizontal! aproape p!trat!. Aceast! situa. 2. pe direc.la fa.func.iune octogonal!.cu mare probabilitate . Sava” (cu o lungime de 26. Peste masa zid!riilor de funda.ionale practicate în terenul imediat învecinat bisericii.la rândul lor . deci de plan p!trat (Fig. f!r! abside laterale.iunea de demolare a biserici.dimensiuni exterioare) cuprindea urm!toarele înc!peri 17 distincte: . 11. Se poate preciza acum c! din structura primei biserici s-au p!strat: a.ia E-V >i 11.ia N-S). 8).00 m (Fig.ie.iuni considerabile din fosta desf!>urare în suprafa. i în cazul ziselor volume de zid!rie eleva.10 m >i o l!.a pardoselii naosului. b. cu raza de 4.ia în care între cele dou! înc!peri nu intervenea diafragma unui zid desp!r. Aceste mase prismatice. în condi.cu cel constatat în cazul zidurilor întregului edificiu.ire a celor dou! înc!peri. par.un naos drept.elei de grinzitiran. 15).un pronaos. o însemnat! cantitate din masa molozului generat de ac. acestea m!surau 11. Traseul absidei altarului se articula laturii estice a naosului prin decro>uri de 1. construi. se dezvoltau stâlpi de sec. d. .! a pardoselii înc!perilor bisericii: în jum!tatea nordic! a naosului >i. suficient îns! pentru a se putea observa . c.din punct de vedere stratigrafic >i sub raportul tehnicii de execu. . cu sec.30 m pe direc.iilor zidurilor perimetrice. por. erau ancorate .c! anume . Ceramic decorativ împodobea fa adele bisericii 1 sm l uit care la urm!toarele concluzii: Planul bisericii ini. atât la interior cât >i la exterior.

dovedindu-se construite simultan cu acestea. de fa.90 m c!tre nord fa.ai naosului (Fig. Pronaosul se distinge printr-o anume particularitate. retras cu 3. Resturile p strate din colonetele fostului templon (Sec iunea 9.iei vizuale trei volume distincte: altarul. purtând resturi evidente de past! de mortar perfect aderente la reversul >i la fe. Cât prive>te zidul desp!r.i.finisajul fostelor fa.a >i felul dispunerii respectivilor patru stâlpi în aria naosului.ad! .ele laterale ale fragmentelor aici în discu. naosul >i pronaosul. Suprafe. În vreme ce zidul s!u nordic se continua rectiliniar cu zidul nordic al naosului. determin! tipul constructiv arhitectonic al bisericii ini.! de ductul zidului sudic al naosului (Fig.oferea percep.ii au furnizat informa. 12.ial! a întregului edificiu.pentru tronsonul în cauz!. Acestea erau realizate din ceramic! >i erau acoperite cu smal. Amintita stare de conservare ne-a împiedicat s! putem surprinde date doveditore care s! permit! clasarea respectivului zid (>i numai pentru zona în care acesta îndeplinea efectiv func.a astfel preg!tit! a fost pictat! cu pensula (folosindu-se o tinctur! de culoare ro>urubinie) o re. a fost întins un strat gros de past! de var având în amestec toc!tur! de câl. la fa.itor între înc!perile naosului >i pronaosului. eleva. O aten. Au fost identificate mai multe tipuri de discuri decorative . Toate cele de mai sus demonstreaz! c! fundarea celor patru stâlpi a fost executat! concomitent cu fundarea celorlalte ziduri care marcau planimetria bisericii.a acesteia. Subliniem c! toate zid!riile care configurau o atare pozi.ia de diafragm! desp!r.itor care dep!>ea. respectiv.ionare a pronaosului erau organic legate. >i anume tipul cruce greac! înscris!18. Aceste observa. dac! nu chiar pe întreaga suprafa.! a unei asemenea solu. Dup! netezirea deosebit de îngrijit! a acestui strat.prev!zute cu picior de fixare în Fig.iale nu au mai primit nici o alt! tencuial!.ii au fost permise numai în mod indirect. 9).itoare) drept zid plin sau drept structur! str!puns! de goluri.. pe acele fragmente din zid!ria bisericii 1 care au fost încorporate în structura bisericii construite în anul 1625 >i care aveau la vedere – în momentul cercet!rii noastre .! a acestora . înc! în momentul în care acesta mai era umed.ii privind modul în care fuseser! 18 finisate fa.inând de structura ini.imea fostului pronaos a avut calitatea de zid exterior al bisericii >i. Prezen. acea zon! din eleva.un pseudo-parament de zid!rie de c!r!mid!. se mai poate preciza c! pân! în momentul demol!rii lor.cel pu. starea acestuia de conservare ne-a îng!duit numai constatarea prezen.ei lui indubitabile.iile biserici ini.ade.ea de linii care desenau . Logic vorbind. ca element . zidul sudic al pronaosului avea traseul s!u individual.iale. Totu>i. aspectul global al edificiului .ele mult prea reduse ale fragmentelor p!strate nu ne permit observa. Elementele descoperite în masa stratului de moloz rezultat în timpul demol!rii biserici ini.ie.ii mai detaliate cu privire la ordonarea respectivului decor sau cu referire la fosta lui extensiune.adele bisericii 1. spre sud.ii. l!. Drept consecin.iale (atât cât acest nivel s-a mai p!strat stratificat la sol) împreun! cu alte categorii de observa.ion!ri planimetrice. .iul naosului este – dup! p!rerea noastr! – de neadmis. Pe lâng! “pretencuirea” deja amintit! >i anume la fa.in pe anumite zone ale câmpului fostelor eleva. cu zid!riile naosului. 2).ia zidului desp!r. profilul estic) O eventual! structur! de tip basilical numai pentru spa. >i anume. în toate punctele lor de racord.atunci când acesta va fi fost privit dinspre sud .ie special! comport! descoperirea unor fragmente de pl!ci ceramice decorative.

iului interior în zona în care Men. molozuri care nu au mai fost evacuate în m!sura în care acestea asigurau acolo orizontalizarea terenului.ie individual!.iile colonetelor erau acoperite direct de pardoseala bisericii 1.a celor dou! colonete (din fusul c!rora s-a p!strat doar o în!l. Vedere general asupra necropolei din pronaosul bisericii 1 zid!rie: pl!ci în form! de stea (cu cinci sau >ase col. completarea datelor planimetrice cunoscute a fost posibil! >i în baza unei alte descoperiri. cu grenul fin) >i îngrijit finisate (Fig. Fiecare dintre cele dou! colonete p!strate in situ. Nu a existat nici un fel de diafragm! (fie ea realizat! din zid!rie. d!ltuite monobloc în piatr! de carier! (calcar alb-g!lbui. 20 Traseul pe care vor fi fost amplasate celelalte colonete – ca >i eventualele resturi ale acestora – a fost suprapus. Acolo. perfect continue. la o distan.! de 160 cm spre sud de prima.ionat >i în condi.cea nordic! .iilor acestora . oricum lobat!.ime de 25-33 cm) pe aliniamentul men. mai târziu.a fost în apropierea stâlpului nord-vestic al naosului. cunoscut! fiind deschiderea spa. la extremitatea estic! a înc!perii naosului.iile stratigrafice descrise.ade19. C!tre interiorul bisericii.dar >i între ele fiind nederanjate. a permis acumularea molozurilor în timpul demol!rii edificiului. fie realizat! din grinzi de lemn) care s! fi legat funda. Prezen. . cu fusurile de sec. inclusiv pânza pardoselii amenajate la interiorul edificiului. 19 Funda.acum discutate . dar fragmentar. o denivelare relativ accentuat! a pardoselii bisericii 1. pardoseal! care se alipea la partea inferioar! a celor dou! fusuri.e de verde . de zid!riile bisericii 2.it! de cea a naosului printr-o diafragm! manifest! doar în eleva.se afla la o distan. imediat în fa. permit urm!toarele concluzii: .iile celor dou! colonete. cu mai multe nuan.iului altarului. stratific!rile surprinse în jurul funda. Prima colonet! . care nu a putut fi îns! total reconstituit!.iune octogonal! (cu latura de 20 cm).ie >i care era sprijinit! pe structuri individuale. Se constat! >i o relativ! varietate a smal.! de 87 cm sud de fa.a deschiderii spa. 12). 13. de dou! m!rimi). Este cazul vestigiilor unor colonete.înc!perea altarului era desp!r.ion!m c! singurul loc în care au fost descoperite fragmente de pl!ci decorative . avea o funda. fiind dispuse pe un aliniament orientat nord-sud.a interioar! a zidului nordic iar cea de a doua. 11) i de aceast! dat!.de la verde-oliv pân! la verde foarte închis (Fig.uri.ului folosit. st!rile de fapt descoperite nu ne-au permis nici o alt! posibilitate de interpretare privind modul de dispunere a pl!cilor decorative în câmpul fostelor fa.Fig. ca >i o alt! form! de plac! decorativ!.

olane sm!l.iului de la interiorul bisericii. creând aparen. Sava” a Fig. cu fa.aflat în strâns! leg!tur! cu 21 economia >i organizarea spa.iale aflat! în zona naosului continua în pânz! neîntrerupt! >i la acela>i nivel >i în zona dintre cele dou! colonete demonstreaz! c! spa. .a unei integr!ri organice în structura pardoselii . au fost încorporate pardoselii >i la acela>i nivel cu aceasta.intervine aliniamentul colonetelor. care în mod necesar ar fi trebuit s! se g!seasc! sub stratul de moloz generat pe timpul demol!rii zid!riilor .a a unui num!r total de 6 colonete20.detaliul c! pardoseala bisericii ini. pardoseala p!stra fragmentele unor foste lespezi funerare anepigrafe. 13). diafragma unui fost templon al c!rui aspect global nu mai poate fi ast!zi reconstituit. În condi.a perfect netezit!.ial amenajat! la interiorul bisericii. Am amintit mai sus c! în aria pronaosului s-a p!strat . o multitudine de alte aspecte r!mân. zidul estic al construc iei adosate pronaosului bisericii 1 peste care face ea zidul sudic al pridvorului actual. Tot în domeniul supozi.toate însumate la cunoa>terea multora dintre caracteristicile constructiv-arhitectonice ale edificiului care ne preocup!. boltirea fiec!reia dintre înc!perile bisericii.pe zone limitate >i întrerupt! de multe discontinuit!.ine acum aten.uite. 14.iilor r!mânem >i în ceea ce prive>te alc!tuirea fostei învelitori. evident.iul pronaosului.iale. 15. fragmentele celor patru lespezi identificate. În aceea>i m!sur!. ele delimitau.a probelor materiale acesteia. . fie el folii metalice sau – de ce nu . desigur. fiind gândit >i realizat ca atare. Dispozi.iale. muchiile înc! p!strate ale acestor lespezi au fost atent racordate.ia. prima biseric! a m!n!stirii “Sf. prin tivire. De format u>or trapezoidal. ad!postit la interiorul pronaosului o serie de înmormânt!ri (Fig. un calcul simplu demonstreaz! fosta existen. Necropola organizat! atât la interiorul cât >i la exteriorul edificiului – nu ne va re. Inexisten. Sec iunea 22: contrafortul 6 adosat zidului sudic al pronaosului bisericii 1. precum >i interpretarea func. St!ruim numai asupra unui singur aspect .eventual .i pardoseala ini. De fiecare dat!.iile specificate.ia >i modul de realizare a golurilor de acces >i de iluminat.de>i montarea lor acolo a intervenit.amenajarea acestui templon s-a f!cut simultan cu lucr!rile de construire a bisericii ini.iul altarului nu prezenta o modificare de nivel a pardoselii. Vedere de ansamblu a s p turilor efectuate pe latura sudic a bisericii actuale Fig. necunoscute21.iei efectiv îndeplinite de spa. Ar putea fi acesta . practic. observa. succesiv în timp.duc la concluzia c! resturile învelitorii în cauz! au fost în mod deliberat evacuate.ion!rii sale. Pe toat! durata func.iile efectuate asupra acestora ca >i interpretarea lor conduc . . Elementele materiale p!strate din structura biserici ini.un indiciu c! fosta învelitoare fusese realizat! dintr-un material recuperabil: fie el material lemnos.

toate datate la sfâr>itul secolului al XVI-lea >i primele 3 decenii ale celui urm!tor. în cuprinsul respectivului teren. la exteriorul bisericii . este momentul s! st!ruim >i asupra probelor materiale care au determinat plasarea cronologic! a momentului construirii primei bisericii a m!n!stirii „Sf.ii plantate într-un teren neomogen tasabil. 1.iale concludente reprezint! tot atâtea date ante quem non pentru momentul ridic!rii bisericii 1. cu o re. 15). p.ia corect! a celor adosate fa. p.ia edificiului.ial! a m!n!stirii „Sf. se remarc! pozi. 277. lipit! de decro>ul de fundare.ia asupra m!surii în care locuirea din secolul al XV-lea a afectat omogenitatea solului prin numeroasele >i substan. a fost g!sit! o monet! emis! sub Maximilian de Habsburg la 1577 (M. Construirea pe un asemenea teren a edificiului primei bisericii a determ inat pr evizibi le urm !r i. opera. b. dar mai ales.>i nicidecum atât de grav! pe cât era aceasta în realitate . contraforturile par s! fi avut zid!riile de eleva.ie cu volum prismatic . au pus în oper! o serie de lucr!ri de reparare menite s! stopeze procesul de degradare a bisericii. a fost recuperat! o alt! monet!. Revenind acum la locul de amplasare a contraforturilor. O prim! încercare este f!cut! prin adosarea unor contraforturi care s! sprijine zidurile de nord >i de sud (Fig.in o înmormântare la interiorul bisericii22.ea din grinzi de lemn ale c!ror l!ca>uri mai sunt par. interveniser! deja o serie de înmormânt!ri practicate în cuprinsul necropolei organizate la exteriorul l!ca>ului. deplin confirmat documentar >i arheologic.beneficiarii l!ca>ului au ini. Considerabila mas! a zid!riilor de eleva.inând de orizontul de func.cel pu. emis! în 1549 (M. Masa zid!riilor lor de fundare a fost realizat! prin turnarea agregatelor în >an. concentrate – cu prec!dere – în partea vestic! a edificiului .ime impostat direct la fa. Acestea au fost construite în terenul din imediata vecin!tate a fa.a provocat fisurarea >i chiar fracturarea zid!riilor. în pasta liantului de var-nisip din constitu.ie inclusiv sistemele de boltire >i învelitoarea sprijinite pe funda.456. A. c. în intervalul cuprins dup! data de 4 august 158323 >i înainte de 26 noiembrie 1587. iar în nivelarea amenajat! la exteriorul edificiului o monet! emis! în anul 1579 (M. XVI.ie prev!zute.369-370 Ibidem. pentru a nu da decât un singur exemplu. . comparativ cu modul de execu.iei. implicit. Sava” >i anume.ial p!strate. De>i în stare proast! de conservare.adei nordice: dispuse în dreptul fiec!ruia dintre cele dou! elemente DIR. 2.ia funda.ia documentar! conform c!reia la 26 noiembrie 1587 se practicase cel pu.in! pricepere >i grij!. doc.adelor bisericii la o dat! la care.ii practicate în 22 23 profunzimea acestuia. acest pavaj sa p!strat doar pe zone limitate. 189).ia remediabil! .Dup! toate cele prezentate mai sus.ie executat! cu mai pu. intervalul în care s-a construit biserica ini. prin presiunea exercitat! de propria-i greutate . tocmai la aceast! cot!. 320): toate aceste descoperiri monetare – în pozi.iat >i.>i receptat!. în timpul extragerii unor probe de mortar din funda.ialele interven. în mormintele necropolei organizate la interiorul. 127).i în umplutura a trei gropi . neomogen la sol .ie al lucr!rilor de aceea>i factur! comportate de zidirea corpului bisericii. de la talpa funda.ial funda.iei în sus24. Cercet!rile au identificat >ase asemenea contraforturi plasate astfel încât dou! dintre acestea sprijineau zidul nordic >i alte patru pe cel sudic.a zid!riilor de funda.in pe o anumit! în!l. respectiv. cele de mai sus confirm! pe deplin informa. numeroase monete descoperite in situ.urile corespunz!toare. Avem astfel. pe toat! grosimea lor. s-a amenajat un pavaj din dale de piatr!. 24 Amintim aici c! trei dintre cei patru stâlpi din naos erau par.ia nivel!rii exterioare finale.224-225. Îns! datorit! intensei folosiri a aceluia>i teren perimetric bisericii pentru înmormânt!ri. Sava”: a.ionare a atelierului de producere a pieselor ceramice. Dup! terminarea lucr!rilor de construire a edificiului >i dup! execu. Am atras aten. 14. III. ca inventar funerar.ii ini. doc. Considerând situa.

adei sudice (3 >i 4) respect!.iei adosate îndeplinea .i. în apropierea punctului de racordare la zidul sudic al edificiului. aparent.ia de spa. Dar.adei vestice a pronaosului.ada sudic! . la o dat! anterioar! anului 1601. pe atât de discutabil! din punct de vedere al eficien.iile de sprijin pe care acesta le va fi îndeplinit.>i încerc!rii de contracarare a instabilit!. între laturile de sud >i de nord.ul format prin decro>area. punctul în care ar fi trebuit s! se produc! adosarea simetric! a unui eventual contrafort. arie inaccesibil! în acea etap! de cercetare.probabil >i func. Solu.ie.ia înc! p!strat! a contrafortului 4 a fost efectiv sfârtecat! de gropile înmormânt!rilor survenite în aceast! zon!.un fel de macro-contrafort al întregului edificiu.iei de sprijin pe care urmau s! o îndeplineasc!.a celorlalte contraforturi.ca >i o bun! parte din zid!riile funda.dup! cum vom vedea în cele ce urmeaz! imediat exist! indicii clare conform c!rora s-a renun. devenind astfel . Zidurile de funda. Dar cum nu se poate vorbi de o simetrie perfect!.a fost prev!zut! cu patru contraforturi.in probabil!25.ul NV al zisei înc!peri) a unui volum Zona cercetat! de noi în curpinsul altarului bisericii actuale dep!>e>te. implicit.!rii necropolei organizate la exteriorul bisericii 1.iunile 01. simetric. Funda.poate . Pe de alt! parte.in 350 cm) spre sud fa.probabil.adei sudice a pronaosului.! al bisericii actuale.de renun.nordice independente de sprijin ale boltirii naosului. Dou! dintre contraforturile adosate fa.at >i la func. cel mai grav afectat! . de>i nu poate fi exclus!. ceea ce s-a mai p!strat din structura funda. a zidului naosului. cu privire la punctele de adosare a contrafor.at la finalizarea contrafortului 4.ie. tot spre sud. înc!perea nu dep!>ea c!tre sud >i est dimensiunile turnului clopotni.ii constructive are loc ridicarea înc!perii adosate fa.adei nordice >i corespund.! de traseul zidului sudic al naosului. trebuie semnalat! >i observa. contraforturile în cauz! preluau împingerile generate de desc!rcarea sistemului de boltire (contraforturile 1 >i 2 ).ilor identifica. contrafortul 4 urma s! consolideze. în mod surprinz!tor.>i dup! încheierea opera. func. la func. Spre o asemenea concluzie ne îndreapt! observa.a zid!riilor unui asemenea element de sprijin între sec. Construirea acestei înc!peri a determinat renun. exact în col.iei zidului sudic. Întreaga eleva.i fa.ie a acestui contrafort . Contrafortul 6 a fost amplasat în extremitatea estic! a zidului sudic al pronaosului. în plus. agravând deformarea întregii structuri a bisericii. nu excludem prezen. pe timpul desf!>ur!rii lucr!rilor de construire a contraforturilor .privit! ca volum global .ionare. Construirea acesteia din urm! se datoreaz! . ca singura neînt!rit!. motivarea amplas!rii lor privit! strict local.ei real ob. Cu plan rectangular. cu zidul vestic trasat în prelungirea fa.iilor absidei altarului. Mai mult .ia de sprijin a contrafortului 6. Potrivit celor constatate. >i 09. Într-o a doua etap! de interven.iu care preceda intrarea în biseric!. pe timpul fiin.are 25 la construirea contrafortului 4 .ia în cauz! a determinat . >i pentru fiecare caz în parte . pare pu.s-a renun.ie ale ultim men.ionatului turn înglobeaz! (f!r! posibilitatea observ!rii arheologice directe) fostele zid!rii ale înc!perii acum în discu. Posibila existen. modul de dispunere a celor doi adosa. . au debu>at tocmai în aceast! zon!.! a unui alt contrafort cu aceia>i pozi. Fa. Situa.area la folosirea contrafortului 6 >i.iile privind prezen. nu au mai fost niciodat! ridicate.s-a dovedit pe cât de inconsecvent! ca procedeu tehnico-constructiv.ia adoptat! din mers .desigur amplasarea contrafortului 5 imediat la vest de rezalitarea zidului sudic al naosului.ii monumentului în întregimea sa: traseul funda.iunilor de fundare . întru totul.ia conform c!reia primul nivel al construc.a condus rapid la accentuarea degrad!rii edificiului: împingerile cât de cât contracarate de prezen.au fost demantelate. situat îns! pe latura nordic!.a (în col.vizibil! ast!zi pân! la talpa funda. spre vest. ale c!rui zid!rii de eleva.iilor se afl! inclus în aria interioar! a înc!perii adosate. O fractur! de gravitate similar! apare >i în zona funda. tocmai acea zon! afectat! de o puternic! fracturare a zid!riilor . 15).inute (Fig.iilor sale .iilor acestei înc!peri rezaliteaz! puternic (cu cel pu.

inem seama de faptul c! într-un interval de cca.a Strâmb! (DIOI.tehnica de construc. 40 cm.la fa.chiar dac! aparent mult mai voluminoas!. demonstreaz! prezen.ional! a unui spa.ii majore de consolidare. volumul prismatic de zid!rie.a cu care s-a renun. c! primul nivel al înc!perii adosate era.iile de sprijin îndeplinite de contrafortul 6. Sava.din punct de vedere al tr!iniciei unui edificiu etapa de accentuare a degrad!rii construc. doc.nu a putut fi. Textul inscrip.printr-o lespede epigraf!. Construirea ei pare îns! a fi fost dictat! de cerin.în sensul celor de mai sus .inând de acest orizont de utilizare).a unei lespezi de piatr! îngrijit netezit!. Spa. Recapitulând. putem preciza c!: . nu a reu>it s! fie compensat! de ridicarea acestei noi structuri .iunea de demantelare deliberat! a întregului edificiu.ele tehnice >i abilitatea de execu.a func.27. Este vorba de o amenajare funerar! acoperit! .ial deschis.ie a contraforturilor. iar la 11 iulie acela>i an cele ale lui Cujb! vornicul – prev!zute cu pivni. de aici.a fostei pardoseli a înc!perii . Dintre mormintele identificate aici (>i . efectiv.i în imediata apropiere a locului pe care se ridicase m!n!stirea Sf.fusese deja acoperit! cu tencuial!. în fapt. în anul 160127. Cea mai conving!toare dovad! în acest sens este reprezentat! de ac.ie a celor care le-au realizat (sau comandat ?).at la func.inuser! lui Cârste Cujb!.pe stâlpi sau coloane.ele finisate. .iul interior al înc!perii a fost folosit >i ca spa. respectiv. Deducem.iei bisericii ini. un timp. Termenul ante quem reprezentat de anul 1601. îngusteaz! la maximum . Locul celorlalte trei asemenea baze este acum suprapus de zidurile bisericii 2.are la terminarea contrafortului 4 sunt tot atâtea argumente care pun serios la îndoial! cuno>tin.iu introductiv care s! precead!.ime de cca. în nici un caz.iei primei biserici a fostei m!n!stiri “Sf. intrarea în biseric!. III.adei sudice a pronaosului care în acel punct .in par. un spa.la rândul lor . ne informeaz! c! a fost pus! prin grija lui Iona>co Cujbule. zgâriat la fa. >i aceasta numai dup! 42 de ani de la construirea sa. acoperit la partea sa superioar! de un sistem sprijinit pe arcade desc!rcate .se înscrie >i constatarea privind adosarea înc!perii la latura sudic! a pronaosului. modalitatea în care acestea au fost amplasate în raport cu zonele de deteriorare ale bisericii precum >i nejustificata renun. ca rezultat al lucr!rilor mai sus enumerate .iu funerar.iilor documentare de care dispunem. unul se remarc! în mod deosebit.inea propiet!. Sava” – atenuat! poate. P!strat pe o în!l.>i în sprijinul îndoielilor formulate . 14). evident adosat! >i plasat! în func. Accelerarea degrad!rii construc. 34 >i 69). adosat fa.ie de traseul zidului vestic al înc!perii. dac! .a constructiv! a contraforturilor. familia Cujb! de.iei.iune orizontal!.e de piatr! >i dughene – toate situate pe Podul Vechi lâng! intersec. cu fe. stopat!. dovedit! >i de u>urin. Conform informa. cu dimensiunile de 100 x 125 cm în sec.ia cu Uli. ineficien.iu cel pu. La 2 ianuarie 1692 sunt amintite casele care apar.a în acel loc a bazei unei foste coloane sau stâlp26.iale. 15 ani au fost necesare dou! interven. 27 26 .prismatic din zid!rie de c!r!mid! (Fig.

3/15.! realizat! dintr-o band! plat!. 3 Pentru analogii a se vedea: Victor Spinei. Mormântul a con. 1962. III. p. 738 >i fig. Ansamblul re edin ei feudale de la Giule ti (jud. 2). p. „Din trecutul Jude ului Boto ani” . >i scheletul unui b!rbat adult – cu antebra. VI. Lia B!trâna. în CA. 395. Cronologia mormintelor i a descoperirilor monetare din complexul arheologic de la biserica Sf.Despre acoper*mântul de mormânt al episcopului Leontie de la R*d*u7i Lia B*trâna <i Adrian B*trâna c!rui scânduri nu erau complet putrezite. Adrian B!trâna. Suceava). 4. V. Principalele rezultate ale s p turilor de la Hudum – Boto ani din anii 1970-1972. Acoper#mântul de sicriu a fost descoperit deasupra scândurilor capacului. 5.1). Suceava). 6/4. f!r! înn!dituri. Boto ani. în SCIVA. lucra.5 x 53 cm. Atât din punct de vedere stratigrafic cât >i cronologic. Ioni. Lia B!trâna >i Adriana B!trâna . 258. Idem. fa. Re edin a feudal de la Netezi (jud. Piesa se afl! în patrimoniul Muzeului Na. . I. 303.inut resturile unui sicriu de lemn. p. Marius Alexianu >i Viorel Butnaru.inut de mormântul nr. Contribu ii arheologice la cunoa terea primului l ca al Mitropoliei Moldovei.i. biserica Mir u ilor de la Suceava. N#stura'ii.anu. 1. în SCIVA. Se aflau sub b!rbia înhumatului >i aveau rolul de a închide o c!ma>! (Fig. 1985. 141 >i fig. 2/1-4. sudat! de corpul propriu-zis. de>i este amplasat în zona de sud-vest a naosului. el nu face parte din rândul acelora pentru care tefan cel Mare a a>ezat inscrip.ii >i materiale arheologice de excep. sub forma unui entre deux. 1981.imea de 75 cm.ie din rândul c!rora ne propunem s! prezent!m inventarul funerar con.a gropii se taie chiar de sub nivelul ultimei pardoseli. 128 >i fig.5 mm >i o torti. Al. 1973. în vol. p. Câteva considera ii istorico-arheologice asupra bisericii din secolul al XIV-lea descoperit la Volov (jud. 234 >i p. Lia B!trâna >i Adrian B!trâna. cu lungimea de 180 cm >i l!. Tehnica în care apare lucrat! piesa este Fig. N stura i din argint din mormântul Episcopului Leontie de la R d u i În contextul lucr!rilor de cercetare efectuate între anii 1974 – 1977 la biserica Sf. Victor Spinei >i Rodica Popovici-Balt!.ional de Art! al României sub nr. 1983. 4 Piesa a fost restaurat! cu un înalt profesionalism de c!tre Olga Birman >i Rodica Roman. în CA. ei apar.in secolelor XIV-XV3. ale 1 2 Piesele se afl! în patrimoniul Muzeului Na.ionat! din m!tase vi>inie >i bordat! de o lizier! de dantel! lucrat! din fir de argint aurit. Dimensiuni: 187. Neam ). fig.ele u>or îndoite din coate >i a>ezate pe bazin – aflat in situ. Inventarul funerar al mormântului const! din doi n!stura>i1 >i un acoper!mânt de sicriu2.. 1982. I. în MCA. Suceava. Materialul utilizat este firul de argint aurit ob. p. aceasta din urm! fiind >i cea care s-a p!strat (Fig. Ion V!t!manu >i tefan Scor. Artimon. Dumitru din Suceava. în Memoria Antiquitatis. în “Studii >i materiale. 1974. Dup! restaurare4. 7/2 . Din punct de vedere tipologic. p. fig.i au putut fi surprinse situa. 3. S p turile arheologice de la Doina Girov din 1982-1983.ional al Bucovinei din Suceava.i din argint prin procedeul cerii pierdute (à cire perdue) >i apoi auri. 299 / 93490. Istorie”. dantela a fost lucrat! dintr-o singur! bucat!. în cadrul Laboratorului de restaurare –textile al MNAR. De form! rectangular!. 72. s-a putut constata c! piesa a fost confec. Piatra Neam.uiri longitudinale. cu dou! >en. 218. VIII. IX – XI. p.ii. 15/9-14. Nicolae din R!d!u. p. 82. au o form! globular! cu diametrul de 6.!.inut prin înf!>urarea în spiral! a benzii metalice pe firul – suport din m!tase sau din lân! fin!. S p turile de salvare de la Trife ti. Conceput! pentru a încadra un medalion central. 1985.

fiecare dintre acestea fiind alc!tuit din câte trei fire. Marginile longitudinale sunt ornamentate la exterior cu o succesiune deas! de col. Magué. de fapt singura modalitate în care se poate confec. Paris. Acoper mântul de mormânt al Episcopului Leontie de la R d u i cea cu bobine (aux fuseaux).inut prin împletirea a patru fuioare. Spre deosebire de dantela lucrat! cu acul (à l’aiguille). de aceea>i tres! de pasmanterie. op.foarte Fig. Mathilde Pierre Paraf. 7 Ch.iona din fir metalic5. acestea au prinse la exterior. p. p 81. 1930.. cu ajutorul unui instrument destul de simplu. La Dentelle et La Broderie. utilizeaz! concomitent. Les dentelles anciennes. care folose>te un singur fir. 35. Detaliu din acoper mântul de mormânt al Episcopului Leontie de la R d u i 5 6 Ch. 1927. Motivul ornamental propriu-zis .i>ori prin>i de tresa de pasmanterie. p. franjuri lungi de 30 mm. Cât prive>te laturile transversale.imea de 150 mm în zona laturilor transversale >i de 50 mm în cea a laturilor longitudinale. . Paris. 78-79. cit. Banda de dantel! are l!. 2. n!scut! în Flandra6.Fig. cea aux fuseaux. 3. un num!r sporit de fire ce poate ajunge în unele cazuri pân! la 12007. Magué. Perimetrul interior >i exterior al dantelei este m!rginit de o tres! de pasmanterie în form! de entrelacs ob.

i ai feudalit!. Aceste realit!.este vorba de mai sus aminti. precum >i de izvoarele scrise >i de tradi.ii cu privire la practicarea artei dantel!riei pe teritoriul Moldovei. p. 10 Geneviève van Bever. op. la cump!na dintre secolele XV-XVI. Otdial vtorâi. Acesta era >i explica.i>oare >i re. 12 Geneviève van Bever. sfântul Leonte f c torul de minuni zace cu trupul întreg”14.ii. Raznâia bogoslovskiia socineniia (Privavlenie). cit.). Calitatea des!vâr>it! a dantelei. cit. 14-16).i ne conduc la concluzia c! personajul a decedat >i a fost a>ezat în sicriu într-o perioad! – cea a secolelor XIV-XV – iar sicriul a fost depus în groapa de pe latura de sud-vest a naosului >i acoperit cu amintita dantel! abia într-o epoc! mai târzie – cea a secolelor XVI-XVII.es!turi de factur! laic! sau ecleziastic!12. 7inând cont de aceste observa. piese de acest gen vor fi solicitate >i de unii reprezentan.i. 13 Ungaria era una din .este dispus în >iruri.ie acestei situa. La rândul ei. vom încerca s! g!sim o explica. 72 rezult! constatarea cert! c! înhumatul se afla in situ >i poseda accesorii vestimentare specifice secolelor XIV-XV. 72 de la R!d!u.cit.88m) de dantel! de aur. 1862.ii neobi>nuite >i s! proced!m la identificarea înhumatului.loc. op. 18-20. L’art de le dentelle en Hongrie..i se constituie într-un document de o autentic! valoare pentru istoria artei >i civiliza. precum >i analogiile ce se pot stabili cu o dantel! similar!..ii laice sau ecleziastice de la r!s!rit de Carpa. Opisanie slavianskih rukopisei Moskovskoi sinodalnoi biblioteki. O >tire din 1577 men.ii ulterioare asupra gropii de mormânt. 3. Budapesta.a vestimenta. aceasta fiind s!pat! în secolele XVI-XVII. 41). p.ie în secolele XVIXVII cu rolul de a înfrumuse.. 11 Maria Csernyánszky. dup! unii autori în Italia9. sub tabloul ctitoricesc (subl. de altfel.esc s! încadr!m acoper!mântul de la R!d!u. precum >i absen. ce denot! o iscusin. p.ia importului masiv de fir de aur de la Viena. de aur sau de argint.i. dantela î>i va cuceri cu rapiditate un loc aparte în moda european!. 19.!. folosea pentru ve>mintele sale 4000 „aunes” (1 aune = 1. realizat din l!n. în Episcopie. este folosit! cu predilec.dens >i elaborat.. iar moa>tele sale au stat în biseric!. op. Henric al II-lea.ia local!. în secolele XVI-XVII.i ca provenind dintr-unul din atelierele Europei centrale sau occidentale13.. din secolul al XIV-lea pân! în cel de al XVIIlea când au disp!rut în înv!lm!>agul de Maria Csernyánszky. 14 A.ia11 cât >i cu scopul de a decora unele . confirmând înc! o dat! faptul c! moda european! nu ocolea 7!rile Române.cit. op. ns. cit. în tot cursul secolului al XVII-lea (cf. Bruxelles. La dentelle. dantela din mormântul nr.ii n!stura>i globulari – iar sicriul era acoperit cu o dantel! folosit! în secolele XVI-XVII. 3). loc. cifr! evident mult exagerat! (Cf. K. op.i dac! nu în secolul al XVI-lea cel mai târziu în cel urm!tor. Ch. Ap!rut! în ambian. Din prezentarea pieselor de inventar funerar descoperite în mormântul nr.ele prinse între ele cu ajutorul unor roti. Gorski.ioneaz! c! regele Fran. pe diagonal! (Fig.!rile vecine cu o mare produc. în naos.iei medievale române>ti.esc s! consider!m piesa descoperit! la R!d!u. Nevostruev. . 1945. Magué. 8 9 Unic! pân! în momentul descoperirii pe teritoriul Moldovei >i una din pu. Preciz!m c! nu s-au constatat interven.8. p.a Rena>terii. 339 >i urm. pe partea dreapt!.a unor informa. Vehiculate de negustorii autohtoni sau str!ini. Pisaniia sviatâh ot ev. Dintr-un manuscris slavon din secolul al XVI-lea afl!m c! „în R d u i.cit.inele piese de acest fel p!strate în lume.i în Flandra10. p. De>i lucrat! preponderent din fir foarte fin de lân!.ie de dantel! cerut!. 1962. tradi.ia local! ne informeaz! c! acest sfânt a fost episcop de R!d!u. Caracteristicile tehnice >i stilistice ale piesei. p. descoperit! în cripta bisericii reformate din Losoncz (Ungaria) >i datat! în secolul al XVI-lea8 ne îndrept!. de anumite caracteristici ale costumului b!rb!tesc în special.! conferit! de o îndelungat! experien. Moscova. dup! al. Maria Csernyánszky. Mathilde Pierre Paraf.cit.ei.e festonate . dantela din fir metalic. ne îndrept!.

Cu acest prilej. amintit >i de pomelnicul bisericii a fi fost în rândul celor dintâi ierarhi ai Moldovei16. 72 con.a tabloului ctitoricesc pân! în prima jum!tate a secolului al XVIIlea.i. ca un înhumat. coroborate cu constat!rile de ordin arheologic. 72 >i locul în care se aflau moa>tele Sf. Leontie potrivit tradi. a fost îngropat în suprafa. trupul s!u îmb!ls!mat a fost depus într-un sicriu >i închis mai apoi într-o racl! ce este posibil s! fi fost din argint. doar sicriul. .a dintre amplasamentul mormântului nr. Coinciden. când în contextul unor vremuri tulburi17. s! se afle într-un sicriu acoperit cu o dantel! realizat! cu cel pu. aparent inexplicabil!. ne-au permis s! opin!m c! mormântul nr.! ocupat! odinioar! de racl!.ine osemintele celui dântâi episcop de R!d!u.es!tur! cu dantel!. El va fi p!storit în vremea lui Alexandru cel Bun când se pare c! a >i decedat. pentru a fi ferit de profanare. Aceste date. Astfel credem c! s-a putut ajunge la situa.in 200 de ani mai târziu.r!zboaie >i pr!d!ciuni15.ia. pe numele s!u Leonte sau Levrentie. ne îng!duie s! apreciem c! racla acestuia a stat în fa. beneficiarul de accesorii vestimentare specifice epocii în care a decedat. acoperit de o .iei.

Toate acestea provin din secolele 15-16. geopolitice. Este tocmai perioada în care fa. tot ce apar. Petru Rare>. Principala preocupare a acestor studii s-a referit la arhitectur! >i lucr!ri de pietr!rie. formele lor fiind interpretate mai târziu >i în 7ara Româneasc!.adele construc. Elementele de gotic târziu pur apar la ferestrele..au favorizat o apropiere de activit!. Vorone. Sunt cunoscute în total dou!sprezece biserici din fostul Principat al Moldovei ai c!ror pere.iilor secolului 16 în fostul Principat al Moldovei. presiunile de ordin militar la care era supus în permanen. este de o mare importan. Pictura exterioar! moldoveneasc! apar.ada de vest a bisericii de la Vorone.iului de limb! german! >i în special de Transilvania. respectiv cea a stilului moldovenesc de construc.iilor noi au început s! fie pictate cu scene figurative.i exteriori au fost prev!zu.nu trebuie considerat! ca un studiu complet. Ca >i în cazul elementelor de piatr! gotice.i din Europa unde stilul gotic este mult mai r!spândit.ie favorabil!.ie.iilor biserice>ti sunt realizate în mai multe scheme. Humor.agresiunile otomane.pictura figurativ! .ile culturale ale spa. Aceast! prezentare este mai degrab! o introducere în dificilul domeniu al cercet!rii >i tinde. Aceste semne de pietrari se reg!sesc >i în construc.Pictura exterioar* a monumentelor de arhitectur* din Moldova – o ipotez* asupra influen7ei picturii exterioare a monumentelor civile <i religioase din Germania <i Transilvania Mira Dordea Prezentarea noastr! care trateaz! pictura exterioar! a bisericilor din fostul Principat al Moldovei . Acest lucru ar putea s! apar! ca o aventur! >i ar putea s! nu dea rezultatele a>teptate. Leg!tura între goticul moldovenesc >i stilul gotic interna.a >i Sucevi. acum disp!rute din ora>e sau conace boiere>ti din Moldova. Picturile care acopereau toate fa. este .a stat la baza cercet!rilor mele pe cursul a mai bine de 30 de ani. Prin aceast! prezentare privind pictura exterioar! a monumentelor din Principatul Moldovei. Totu>i suntem de p!rere c! numai un cât de mic rezultat ar putea s! merite continuarea eforturilor noastre de pân! acum.! . La cinci din acestea (Arbore. Despre sursele influen. Ele vor fi putut ap!rea >i la cl!diri civile. Pornind de la compozi. Exemplul cel mai tipic este fa. diplomatice >i economice .ilor.ii la tron . Chiar de la început a> dori s! accentuez o tem! cercetat!.i cu lucr!ri de pictur! figurative.ii din Transilvania >i din alte p!r.inea activit!. Semnele de pietrari cercetate de Gheorghe Bal> >i Adrienne Van De Winckel dem ons tr eaz! originea gotic! a elementelor monumentelor arhitectonice din Moldova..ilor culturale era într-o pozi.adelor. în timpul domniei fiului s!u.ia picturilor figurative exterioare ale construc. De la început plec!m de la o ipotez! de lucru >i de aceea încerc!m s! ne continu!m ideile pe baze logice. Din punct de vedere militar >i politic.a cercet!rilor mele de pân! acum. La celelalte biserici aceste picturi exterioare au fost par.ine acelei categorii de art! monumental! care este legat! inseparabil de plastica arhitectonic! >i de volumetrie. dep!>esc grani.>i prin aceasta o leg!tur! para-arhitectonic! a influen. C!derea Imperiului Bizantin.a) picturile au fost relativ bine p!strate.ional .adele cl!dirilor mai vechi sau cele ale construc. Principatul Moldovei a tr!it sub domnia lui tefan cel Mare o epoc! de glorie >i chiar la începutul secolului 16.elor spirituale. mergând pe un drum empiric.ial pierdute în decursul timpului. luptele interne între pretenden. Apari. zidurile exterioare sunt pictate în mod original. portalurile >i balustradele bisericilor >i cet!. s! stabileasc! un r!spuns la tema aleas!.!.ie grea. Principatul a fost totu>i într-o situa.ii ritmice >i pân! la scene alegorice.elor gotice care au fost preluate din Transilvania voi mai vorbi >i în partea expunerii mele despre pictura exterioar! a fa. Tratarea acestui stil a fost în cea de a doua jum!tate a secolului 19 foarte divers! dar în prezent se pare c! problematica a fost clarificat!. Moldovi.

ii extinderii în exterior a spa.iul de cultur! german!. realizate de me>teri pietrari germani din lojele occidentale. Sunt cunoscute exemplele de la Prim!ria din Ulm.iilor laice din spa. Pentru cercet!torii din România.ele locului. ferestrelor >i balustradelor din Moldova. dar maniera desenului >i a culorii se delimiteaz! de stilul bizantin. fiind frecvent! în perioada baroc!. în sensul originii ideii de a picta în exterior monumente ecleziastice dar >i civile. Tematica religioas! este bizantin!.inut! >i de regretatul Vasile Dr!gu. Colmar etc. Hermann Fabini >i al.. Este posibil ca îns!>i pictorii din occident s! fi venit în Moldova pentru a executa picturi exterioare în spiritul local care era de tip bizantin. Este binecunoscut c! pictura exterioar! a bisericilor r!spundea necesit!. maniera pe care >i-au însu>it-o >i. uzitându-se chiar >i în cea contemporan!. Pictura pere. Încerc s! fac o leg!tur! între tratarea gotic! a portalelor. Ei au ajuns în Moldova – prin Transilvania – au fost poate chiar sa>i – >i au receptat >i necesitatea pict!rii exterioare a bisericilor.iul de origine. elucidarea acestui fenomen devine astfel dificil!. Aceasta – cea de a doua ipotez! – a fost sus. este curent! în statele germane din Sud. au adaptat-o la cerin. . Este o variant! a ipotezei manierei de a picta în exterior în Moldova. Foto Vasile Dr gu . în Austria etc. fond DMI 1961. A doua variant! – poate valabil! – este aceea c! pictorii români. din Bolzano. În sprijinul ipotezei c! ideea de pictura exterioar! provine din spa. Continuarea studiilor asupr a p!tr under ii pic tur i i ex ter ioar e a monumentelor din fostul Principat al Moldovei depinde >i de cercet!rile privind statele medievale cu popula.ar!” în care atât circula. moda picturii exterioare a construc. în special la monumente laice.e >i în care spiritualitatea. continuarea studiilor poate demonstra c! Europa Evului Mediu era “o mare . cunoa>terea precis! a problemei. prin contactele cu pictorii din zonele germane.ilor exteriori.ar!.apartenen. Fototeca INMI.a european! a statelor române>ti înc! din perioada medieval!.!rile germane unde au luat contact cu maniera de a picta în exterior. M n stirea Râ ca.>i pe aceast! cale . Pe de alt! parte. cultura >i tehnica puteau s! dep!>easc! deosebirile etnice >i religioase ale timpului. sunt complet disp!rute.ie german!.ia persoanelor cât >i a ideilor nu avea grani. au plecat în . dup! cum am ar!tat. Spre deosebire de Moldova – unde pictarea în exterior are o str!lucire relativ scurt! (secolul 16) – în statele germane pictura exterioar! trece de stilul Goticului >i Rena>terii. care din p!cate nu prezint! o preocupare stringent! pentru cercetarea din lumea vesteuropean!.ii la monumente din Transilvania.iului liturgic în cadrul celor mai importante slujbe religioase. aducând. întorcându-se în .posibil ca pictura exterioar! s! fi împodobit >i cl!diri civile care. în contact cu me>terii pietrari str!ini. vin >i descoperirile f!cute de Eugenia Greceanu. P en tr u c u l t ur a rom ân e as c !. mi se pare important! deoarece astfel se poate dovedi .

6 Sa>ii din Bra>ov primesc privilegiile acordate de regalitatea maghiar! (“libert!. “Matia Corvinul >i Bra>ovul”. p. pictura fiind realizat! într-o etap! ulterioar! execu. iar din partea DMIA Tatiana Pogonat >i Ioan Istudor. 25-27. figurate într-o specific! tram! pictat! de vrejuri vegetale >i frunzi> gotic târziu în col. 1972. în 1383. e în mod evident anterioar! picturii de care ne ocup!m”. r!nit. p. ca Getty-Junior Fellow al “Colegiului Noua Europ!” din Bucure>ti. 144.ire de prepara. în timp ce la sfâr>itul aceluia>i an. iar în 1486 Bra>ovul >i întreaga 7ar! a Bârsei devin parte a “Universit!. Gündisch. particularly Hungary. op. I. în anul 2001. pictat! pe un strat sub. în Astra. emis! în 1224. imaginea pictat! pe timpanul portalului de sud-est al bisericii parohiale.ii de lemn a accesului exterior este considerat anul încheierii lucr!rilor de pe >antierul Bisericii parohiale Sf. Andrei Ple>u. Ibidem. Bra>ovul a r!mas de partea lui Matia4. 7 Aceea>i opinie pentru datare >i la Maria Prokopp.ii S!se>ti”6. din grupul de lucru. 2/1972. cit. Anul 1477 înscris pe canatul por. la care au aderat >i unele ora>e transilv!nene.umiri >i pe aceast! cale prof. Budapest.ia Monumentelor Istorice din România. antierul a fost organizat de ICROM între 17 iulie–19 septembrie 1971. f!când parte Laura Mora (director de lucr!ri). “Zona decorativ! în band!. 1/1995. urmând sfatul parohului Johann Reudel. 1).data c!s!toriei lor . unde popose>te între 31 decembrie 1467 >i 4 ianuarie 1468. dup! cum regele însu>i avea s! men.Imaginea “Fecioara cu Pruncul între Sfinte” de la Biserica Neagr* din Bra<ov Dana Jenei Colaborarea desf!>urat! în anii 1971-1977 între Direc. “bra>ovenii nu s-au ab!tut de la calea fidelit!.urile inferioare ale imaginii. univ. Italian Trecento Influence on Murals in East-Central Europe. 1 Raport de restaurare a panoului Fecioarei din Biserica Neagr din Bra ov. Recunosc!tor. reflectând leg!turile privilegiate avute de locuitorii Bra>ovului cu fiul lui Ioan de Hunedoara2.ific. în timpul revoltei nobiliare. p. univ. împreun! cu restul armatei sale g!se>te ad!post în Cetate. Claudia Cornaggia.iei sale Beatrix de Argon. imediat dup! aceste evenimente. permit o datare între 15 octombrie 1476 . dr.ile sibienilor”) cuprinse în Diploma “Andreanum”. începute cu un secol mai devreme. 5 Cel mai important privilegiu este dreptul de depozit pentru m!rfuri din 7ara Româneasc! >i Moldova.iei >i decor!rii portalului. p. avea s! restituie artei europene >i una dintre capodoperele sale p!strate pe teritoriul Transilvaniei: imaginea Fecioarei cu Pruncul între sfinte. Maria din Bra>ov. În 1467. 78. 3 Gernot Nussbächer. rector al colegiului >i prof. dr. care sub aspect stilistic pledeaz! pentru o datare în anii ‘80 ai secolului al XV-lea7. Raportul arat! c! tehnica artistic! este tempera cu ou pe tencuial! uscat!. Participarea sa ilor la r zvr tirea din 1467 a transilv nenilor împotriva lui Matei Corvin. 4/1990. seria “Historia”. Jacqueline Burckhardt. Stemele regelui Matia Corvinul >i a so. Hunedoara. În momente cruciale pentru domnia sa.ii adev!rate”. 2 Pictura este ad!postit! de pridvorul atribuit munificen. vine s! marcheze în plan artistic drepturile extinse ale sa>ilor din Bra>ov prin *Documentarea pentru acest studiu a fost finalizat! în timpul stagiului efectuat la Central Institut für Kunstgeschichte in München. .ie întins direct pe piatr!. Lucr!rile de restaurare conduse de Laura Mora au recuperat pictura grav afectat! de marele incendiu care pustiise Cetatea Bra>ovului în 16891 (fig. Anca Oroveanu. Transilvania în timpul domniei lui Matei Corvin (1458-1490). G. În acest context. >i Institutul Central de Restaurare din Roma (ICCROM). pictat! pe timpanul portalului principal de sud al Bisericii parohiale din Bra>ov la sfâr>itul secolului al XV-lea. în BMI.ioneze într-un document din 14713. 61. Matia acord! locuitorilor din Bra>ov de-a lungul întregii sale domnii încheiate în anul 1490 nenum!rate privilegii ce contribuie la dezvoltarea economic! a ora>ului5.>i 6 aprilie 1490. Adresez mul. care a dus la restaurarea bisericilor cu pictur! mural! exterioar! din nordul Moldovei. Maria Pia Gazzola (restauratori). Vezi >i Sipos Ibolya. în Nussbächer. 6 . “Acta Musei Corviniensis”. regele. 6. dup! campania e>uat! din Moldova. Carmen del Valle (ajutor al directorului). 4 K.. acordat la 28 septembrie 1468. în “Studia Universitatis Babe>-Bolyai”.ei aceluia>i donator regal. în “Corviniana”. director >tiin. p. condus! de profesorul Vasile Dr!gu. 1983. p.

Maître de la gravure rhénane vers 1450–1491.Fig. 1). 1996. Reprezentarea Mariei cu pruncul în Gr dina Paradisului subiect predilect al picturii europene din 8 secolul al XV-lea9.12)10 . Stephan Lochner. tema fiind reluat! la sfâr>itul secolului de mae>trii anonimi ai colii din Köln. 109). Fecioar! este ea îns!>i o floare a Duhului Sfânt – rosa mystica. Bra ov. dup! textul Apocalipsei lui Ioan (12. Firenze. p. 107. 7-8). p. Foto Dana Jenei mural în timpanul generozitatea plin! de gratitudine a regelui. Robert Campin. 9 .i>eaz! pe Maria glorificat!. pictur portalului principal de sud.inând reprezentan. “Fecioara cu Pruncul între sfinte”. cca. 47. Pictura o înf!. Sf. 1997. op. privitorul fiind astfel inclus în imagine. 10 Delumeau.hortus conclusus8. Leandro Ventura. 14 novembre 1991 – 16 février 1992.. Al!turi de Gr dini a Paradisului de la Frankfurt (1420). Stefano da Zevio >i Pisanello. regina cerului încoronat de îngeri. Bucure>ti. p. Mirella Levi d’ Ancona citeaz! unsprezece opere consacrate “acelui hortus conclusus marial” realizate în Peninsul! în secolele al XV-lea >i al XVI-lea (Jean Delumeau.i>eaz! pe Sf. Praga. luna sub picioare >i o cunun! de dou!sprezece stele deasupra capului. p.ilor stilului gotic interna.se conjug! la Bra>ov cu celelalte teme ce o înf!. ale Zidurile gr!dinii închid scena doar în partea din spate. Fecioar! în Evul Mediu târziu: Maria. Maître de feuillage en broderie. The Bride in the Enclosed Garden. Martin Schongauer. Biserica Neagr . Pisanello.ional din Italia (v. Fecioara Apocalipsei. având. 1995. cit. Gr dina desf t rilor. tronând între sfintele Barbara >i Ecaterina – virgo inter virgines – într-o gr!din! închis! . În lumina misticii mariale >i a simbolismului paradisiac. cele mai importante apar. p.1485. provenit din literatura claustral! ce dezvolt! la infinit acest motiv al Cânt!rii Cânt!rilor (4. O istorie a paradisului. Musée du Petit Palais. 1. 68. Maria citind scripturile. Paris. cele mai cunoscute imagini ale Mariei cu Pruncul de acest tip din prima jum!tate a secolului al XV-lea sunt pictate de Maestrul Sfintei Veronica (1420). Art e Dossier.

este o imagine ce o evoc! pe „Maria. sabia >i o carte închis! pe genunchi. un trandafir s!lbatic. Symbolique et représentation de la flore dans la peinture italienne du Moyen-âge et de la Renaissance. fig. 1473 (dup “Le beau Martin. Musée d’ Unterlinden. Pruncul Isus . Foto Dana Jenei Fig. Maître…1991-1992.flori >i fecioare12. iar Sf. Musée d’ Unterlinden. un mic turn cu trei ferestre ce evoc! Trinitatea. Avignon. La Bra>ov.i î>i g!sesc un rapel metaforic în tot ceea ce o înconjoar!11 . 12 Ecaterina >i Barbara sunt sfintele ce o înso. 109. paradisul terestru simbolizând totodat! neprih!nirea ei. Biserica Neagr . figureaz! cu atributele caracteristice roata. hortus conclusus. Sf.ine în mâna dreapt! simbolul s!u. p. . cel mai apropiat exemplu fiind p!strat pe bolta capelei Bisericii parohiale din H!rman.a. Colmar.detaliu. mam! >i fecioar!”. gravur . op. 13 Martin Schongauer. Barbara . La Bra>ov. “Madona cu papagal”.Fig. Actes du colloque. Bra ov. la rândul s!u. în sine. “Fecioara cu Pruncul între sfinte” . 6) c!rei virtu. în Dup! Sf. 2. 18.esc frecvent pe Maria în reprezent!rile epocii. 1991. p. cit. Études et mises au point.” Actes du colloque. p. 68. 2. cca.logodnica mistic! a lui Isus. Vezi >i Flore en Italie. Delumeau. Études et mises au point. Imaginile Fecioarei cu pruncul în Gr!dina Paradisului abund! în reprezentarea florilor . legat de curentul spiritual Devotio moderna13 >i. Ieronim. 1991. 1991. între alte flori. Ecaterina . Toat! 11 aceast! succesiune de conota.ii simbolice ilustreaz! motivul preferat al literaturii >i iconografiei misticii renane.figuri >i atribute ale Mariei ce au ca surs! Cântarea Cânt rilor. figureaz! trandafiri >i l!cr!mioare. în Le beau Martin. p. 88 >i “La vie religieuse en Alsace”. Colmar.b. Martin Schongauer.ine în mân!.

evocate de misterele de durere ale rug!ciunii Rozariului. cca. 90. cit. ora>ul s!u natal.ii Sf. London. fig. dup! ce studiase în principal lucr!rile mae>trilor Rogier van der Weyden >i Dierk Originea iconografiei Madonei între trandafiri. 16 Martin Schongauer. se afl! în textele Sf. Richard Cavendish. Devo. La o atare semnifica. 1967. p. “care încarneaz! ultima înflorire a goticului târziu”17. Fecioare. p. gravur . 1980. 15 Alan Schestack. 92. detaliu (Ibidem. trandafirul ro>u cules este un simbol al carit!. iar acest trandafir f!r! spini o reprezint! pe Maria neatins! de p!catul originar. relevant! în ce prive>te reprezentarea de la Bra>ov. London. p. Visions of Heaven and Hell. “Fecioara Apocalipsei”. Martin Schongauer. “Încoronarea Fecioarei”. 58. Ambrozie.iei rug!ciunilor”. Trandafirii pot fi num!ra. vezi Delumeau. . lin. 3.b. Cercet!torii dateaz! în anul 147318 primele sale lucr!ri cunoscute. 17 Ibidem. fiind opera lui Martin Schongauer. 1473 (Ibidem.e. în Le beau Martin…1991. op. În scrierile mistice. fig. 59. de devo. 1977. p.iunea Rozariului Mariei14. Michael Baxendall. dup! care. Keith Moxey arat! c! exist! o leg!tur! nemijlocit! între simbolismul floral al picturii >i m!rgelele ce formeaz! >iragul rug!ciunii Rozariului: “În ambele cazuri trandafirul este folosit pentru a invoca statutul paradisiac al Mariei >i libertatea ei de p!cat. 40) Fig. în paradis. 110. vezi “Seeing through Schongauer”. dar >i al patimilor lui Isus.oliul îngrop!rii. 72. Martin Schongauer. 101) ultimele decenii ale secolului al XV-lea. p. 1992. 18 Ibidem. Maître…. trandafirul nu are spini.iunii au fost r!spândite la sfâr>itul secolului al XV-lea în special prin intermediul gravurii germane.ie ar trimite >i >ervetul alb pe care st! pruncul ce prefigureaz!. gravur . p. cel mai important artist al ultimei treimi a 14 secolului al XV-lea15. 93. 3.i împreun! cu m!rgelele ca ajutor al repeti. p. Philadelphia.S. figura dominant! a artei germane între 1470 >i 149016. Imaginile corelate devo. The Limewood Sculptors of the Renaissance in Germany. realizate la întoarcerea sa la Colmar. dup! unii autori. Five Hundredth anniversary exhibition.iunea Rozariului Mariei era totodat! înzestrat! cu numeroase indulgen.Fig. Master E.a.

Middleburg en Zeeland >i . Barbara. Fecioara cu Pruncul imaginat! de Rogier. p. 3b). The complete engravings of Martin Schongauer. 21 Carel van Mander. vezi Le beau Martin. detaliu. p. Dup! Panofsky. 4. b). (Ibidem.b. 1485–1492 În 1469 copiaz! Judecata de apoi pictat! Rogier la Beaunne.i exege. 2 a. Influen. p. precum >i alte detalii.ii operei lui Schongauer. 1969.ie pentru un artist. 121) Fig. este greu de stabilit dac! pictorul de la Biserica Neagr! a folosit nemijlocit gravurile 19 Fig.ie”. Fecioara mediteaz! r!sfoind cartea de rug!ciuni. considerat! opera sa de me>ter (Meisterstück). IX. tiind c! opera lui Schongauer s-a r!spândit atât prin intermediul gravurilor sale. Augustin21. În ce prive>te pictura de la Bra>ov.a lui Rogier a fost subliniat! de to. o smochin! reprezentare rar! a fructului oprit considerat! în secolul al XVI-lea. În secolul al XV-lea nici o ascenden. p. ibidem. Maître…. 1977.! asupra artei figurative europene nu poate fi comparat! cu cea exercitat! de Rogier van der Weyden (1399/1400 – 1464).inut afectiv. 4.ele sale . în care “spiritul flamand este înc! prezent”20. “creator de tipuri mai mult decât orice pictor din epoca sa”. cum ar fi decorul bra. p. p. Smochina ca fruct al p!catului originar nu este singurul element preluat de Schongauer din pictura lui Van Eyck. în timp ce pruncul Isus din bra. redat! “cu luna sub picioare”. New York. “Madona a ezat în gr din ”. 44. Ibidem. New York.Bouts în timpul c!l!toriei de calf! în 7!rile de Jos19. dup 1480.elor tronului ar putea fi preluate din gravura Încoron rii Fecioarei (fig. “Regina din Saba”. 20. c!l!torind ulterior la Brugges.ii van Eyck. Charles Ilsley Minott. preia în arta sa tipul Madonei create de Rogier. Capela Smišek. Bucure>ti. gravur . 1992. IX. “gânditoare >i reculeas!.ine în mâna dreapt!.dup! unii autori . . Kutna Hora. pictat! pentru m!n!stirea augustin! din Isenheim >i gravurile ce o reprezint! pe Maria cu Pruncul. este imaginea de devo. partea sa central! decalchiaz! gravura lui Schongauer cunoscut! în literatura de specialitate sub titlul de Madona cu papagal (fig. comentând Altarul Mielului Mistic pictat de fra.134. p. 60-61. o “coroan! de dou!sprezece stele”. Doi îngeri . 20 Martin Schongauer. ce ar dovedi astfel cunoa>terea scrierilor Sf. Ibidem. cât >i prin copii realizate de contemporani. 1971. 98.iune perfect! înc!rcat! de un nou con. Martin Schongauer. 3a) sau picturile ce ilustreaz! aceea>i tem!. p. 64.in deasupra capului Mariei. în Cartea pictorilor. de istoriograful Carel van Mander ca semn de mare erudi. în timp ce figurile sfintelor îngenuncheate. Este vorba de Madona în rozariu. p. Schongauer. ridicând contemplarea la nivel de medita. Biserica Sf. Shestack. Restul reprezent!rii pare s! reproduc! >i alte elemente preluate din opera lui Schongauer. “spiritul lui Rogier a ren!scut în solul german prin Martin Schongauer”. pictur mural .a. unde se consider! c! Închinarea magilor pictat! de Schongauer este o variant! a Altarului Columba al lui Van der Weyden. 70 >i Alan Shestack. Monogramistul IE. la fel ca în gravura lui Schongauer. ora>ul lui Dirk Bouts (1420 – 1475). p. la fel ca în gravura Fecioarei Apocalipsei (fig.la Louvain. The complete engravings.

Ecaterina”. Ecaterina.ie a avut loc împrumutul formal. a realizat copii exacte dup! Schongauer pân! la monogram! înc! din anii 1469–1474. la fel ca în gravura Monogramistului IE. În paralel este cunoscut! activitatea mai multor mae>trii anonimi cum ar fi Maestrul Patimilor din Lyversberg. În raportul de restaurare al picturii de la Bra>ov se precizeaz! c! decorurile în relief ale ve>mintelor personajelor. 13. ale c!rei vestigii se p!streaz! la subsolul Liceului german din curtea Bisericii Negre. a contribuit la celebritatea lor22. de pild!.ioneze îns! raportul dintre operele celor doi mae>tri. c!ruia i se atribuie totodat! o experien. în spatele zidurilor de incint! >i vechii por. Ibidem. 84. umanistul alsacian Jacques Whimpeling nota c! gravurile lui Schongauer au fost mult mai copiate în Europa decât orice alte depictae tabulae.ii de mult disp!rute din partea sa apusean!: în partea dreapt! a Mariei. p. apar edificii ale ora>ului v!zute dinspre vest. La gravure en Allemagne au XVème siècle. imaginea de la Bra>ov trimite în acela>i timp. 25 Capela ordinului cistercian Sf. cel mai important pictor al >colii din Köln este considerat Maestrul Vie.ii Bra>ovului. Al!turi de sfintele Ecaterina >i Barbara. Meister des Marienlebens und sein Kreis. în In honorem Gernot Nussbächer.ii Mariei. f!r! s! men.ii este reprezentat! capela “Sf. Comentatorii operei lui Schongauer. O leg!tur! s-ar putea stabili cu panoul Logodnei mistice a sfintei Ecaterina. p!strat! >i ast!zi.i a Cet!. Vezi Dana Jenei.majoritatea în oglind!. 5 a. în 1559. pe linia tradi. 61. de Hans Memling sau de mae>tri anonimi ai >colii din Köln. Düsseldorf. iar faptul c! autorul lor era cunoscut. “realizate prin decup!ri separate. constituie o tehnic! curent! în Germania începând cu secolul al XV-lea. Meckenen. pictate în 7!rile de Jos în ultimele decenii ale secolului al XV-lea. Barbara” din suburbia estic! a ora>ului. . la compozi. 24 Le Beau Martin. iar cincisprezece se presupune c! sunt f!cute dup! desene sau picturi disp!rute ale Maestrului. f!r! a-i reda. între care >i capelele ce le erau dedicate. Gravurile Monogramistul IE.ie popasul f!cut la Brugges din timpul c!l!toriei sale de calf! în 7!rile de Jos.iilor ora>ului plute>te o barc!. 1992. se v!d zidurile crenelate ale unui ora>.iile simetrice ale Madonei cu pruncul între sfin. la fel ca la Bra>ov. întrucât figurile centrale par s! o reproduc! în oglind! (fig. p. 1978. cât >i a unor pictori din anturajul acestora. amintesc f!r! excep.i >i donatori. Este cea mai veche reprezentare veridic! a Bra>ovului >i a unor construc. Capela Sf. ora> în care Memling activa ca pictor oficial. Poarta Ecaterinei. identificat de exegeza de specialitate cu ucenicul atelierului din Colmar care termin! anumite lucr!ri ale Maestrului dup! moartea sa. 23 Dintre gravurile care îi sunt atribuite Monogramistului IE (activ între 1480 >i 1500) treizeci>iuna sunt copii dup! lucr!rile lui Schongauer .iei lui Jan van Eyck >i Robert Campin. a fost demolat! în timpul Reformei religioase. acela>i an în care este ridicat! noua poart! de vest a Cet!. 120. de pild!. p. activi în perioada 1470 – 1490. fundalul este tratat similar. în plan îndep!rtat. 4 a) au fost identificate cu precizie elemente preluate din mai multe gravuri ale Maestrului24. 26 Hans Martin Schmidt. Pe iazurile din afara 22 fortifica. astfel încât este greu de stabilit în ce direc. 120 >i “Schongauer Graveur. Blum!na. în aceast! epoc! a “regoticiz!rii generale a stilului”27.”. b). În pictura de la Biserica Neagr!. p. 405. Ecaterina”25. lipite pe pictur!. întru totul aservit! picturii neerlandeze26. În 1505. Maestrul Dipticului din Bonn. p. În lucrarea sa Madona cu pruncul a ezat în gr din (fig. pictat de Hans Memling în 1479. sunt considerate veritabile “compendii de motive din variate gravuri ale lui Schongauer”23. În ansamblul ei.” în Martin Schongauer. Gheorghe. p. “Raport”. Maître…. p.! italian!. argintate >i voalate cu verde. toate detaliile. detaliile fiind adaptate pentru a reda Bra>ovul în ultima parte a secolului al XV-lea. în spatele Mariei redat! figur! întreag!. 2004. în acest sens este de avut în vedere >i faptul Dup! Geisberg. “Construc. Maestrul Sf. Bra>ov.ii succesive pe locul Licelului “Johannes Honterus” din Bra>ov. lucrare care îns! trimite înapoi la gravura lui Schongauer din 1473. la orizont se întrev!d dealurile ce m!rginesc 7ara Bârsei spre nord-est. apare capela “Sf. În literatura de specialitate. 315. iar în partea opus!. deci din prima perioad! de realizare a originalelor. vezi Le Beau Martin. probabil elev al lui Van der Weyden >i Bouts.Maestrului sau a recurs la pasti>e realizate de continuatori.

iunilor ce-i sunt asociate.iei Adormirea Fecioarei. emis de Demetrius.îi atribuie înc! din Antichitate puteri magice >i apotropaice. 4b). Praha 1984. “spre lauda >i onoarea glorioasei Fecioare Maria” era prev!zut! de Biseric! cu indulgen. pentru traducerea textelor din limba ceh! >i pentru sprijinul acordat în cercetarea monumentelor medievale din Cehia. p.a intern! a manierei ce p!streaz! intact! poezia picturii nordice gotice târzii. Eva Vyletovà. 271. Barbara din Kutna Hora34 (fig.ia lui Pavel Chinezul. din ultimii ani ai secolului al XV-lea. între alte devo. considerându-se c! autorul lor face parte din genera. 221. Capela dedicat! Fecioarei din castelul s!u de la Jindrichuv Hradep este decorat! în 1492 cu imaginea Mariei cu Pruncul în ipostaza Fecioarei Apocalipsei de un pictor cu o manier! asem!n!toare celei de la Bra>ov.ine postul de pictor al ora>ului pân! în 1494. 32 Dana Jenei. Acela>i tip de imagine apare >i în capela castelului Žirovnipe. Budapest. vezi: Jaromir Homolka. 1194. fig. dep!>ind rigiditatea pictorilor din Köln. pentru confreria Corporis Christi din Sibiu. Jaroslav Pešina. Pzdng Gotické umgni v hechnách. vegetal >i mineral . p. 36 >i Ilona Bercovits.animal. Kovács Péter. Un document din 17 septembrie 1384. Václav Mencl. 1471 – 1526. 1985. Mátyás Kyrály és a magyarországi Reneszánsz (1450-1541). unde cercet!torii consider! c! a lucrat pictorul de la Jindrichuv Hradep.! a lui Dierk Bouts.ionat! în literatura de specialitate anterioar! >i pare s! dateze. Biertan. p.ie în care arti>tii din ambian. În acela>i timp. Academia. 33 Jindrich al IV-lea r!mâne în preajma reginei.iuni. Imaginea foarte deteriorat! nu a mai fost men. p.ional!. Apartenen.ii de rug!ciuni a Benignei Magyar. Satu Mare.c! aceast! compozi. doc. Picturile murale din Turnul Catolicilor. a fost pictat! în 1479. II. de>i mai tân!r.ineau candidatura lui Matia la tronul Boemiei33. unde va de. având ca surs! gravura german! a epocii. 29 E.ie similar! prezint! raportul operei lui Schongauer cu cea a lui Hugo van der Goes. Josef Petrán. Flore en Italie. p. Hans Memling. specialist al Direc. Picturile capelei Smišek. 79-80. Frecven. Cert este c! pictorul imaginii Mariei de la Bra>ov a folosit elemente preluate din gravurile lui Schongauer >i aceasta nu este singura situa. 1990. ob. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen. cu >ase ani înainte de Memling28. este totodat! motivul preferat al picturii murale boemiene din ultimele decenii ale secolului al XV-lea. recitarea rug!ciunii Salve Regina. recunoa>tem modelul Fecioarei Apocalipsei a lui Schongauer. la mai pu. Mathias Corvinus. se stabile>te la Brugges în 1465.element de factur! italian!30. facilitându-i lui Valdislav Jagello. Îi mul.i în imediata descenden. 593. colierul de coral . 31 Tarnóc Márton. . ap!rând la fel ca la Bra>ov. 1897. XI – XVI Centuries.ional simetric al Madonei cu Pruncul încoronat de îngeri între sfin i este reiterat în gravura ce o reprezint! pe MARIA PATRONA HUNGARIAE31 sau în imaginea de hram a Capelei Catolicilor din Biertan32. p!strat! ast!zi la Brugges. Illuminated Manuscripts in Hungary. fiind comandat! de marii nobili cehi conduc!tori ai partidei catolice care sus.iei Monumentelor Istorice din Praga.e. 1969. la fel ca pretutindeni în Europa catolic!.ia lui Martin 28 Logodna mistic a Sf. p. p 44. Ecaterina.a reprezent!rilor Mariei în arta figurativ! transilv!nean! a ultimei p!r.i a secolului al XV-lea reflect!. unde reg!sim firescul >i gra. Praha.ia atitudinilor personajelor.a cur. 297. arhiepiscop de Esztergom.ie apare la Schongauer. 30 Coralul este figurat la gâtul pruncului Isus în numeroase lucr!ri de la sud de Alpi din secolele XIV >i XV. Budapest. 2004. împreun! cu pictura din interiorul capelei. Hermannstadt. fervoarea cultului Mariei >i a devo. au provocat numeroase dezbateri în literatura de specialitate interna. Josef Kràsa. Leg!turi stilistice ale picturii de la Bra>ov pot fi stabilite în primul rând cu ansamblul capelei Smišek a Bisericii Sf. ½.a sa la trei regnuri . 572-574. III. la gâtul Pruncului. regele Poloniei. so. în “Arhitectura medieval! religioas! din Transilvania”. Budapest. afla. datate între anii 1485 >i 1492. Mater Misericordiae. comandant general al armatelor regale pân! în 149429. art! c!. elevul lui Rogier van der Weyden. Fecioara cu Pruncul încoronat! de îngeri. Biserica încurajând venerarea Sfintei Fecioare prin rug!ciuni >i imagini.umesc >i pe aceast! cale arh.inerea tronului Ungariei. tipul compozi. coeren.ii regale de la Buda au folosit ca model lucr!rile Maestrului din Colmar. În miniaturile c!r. 1994.in de un an dup! moartea maestrului s!u. prin c!s!toria cu Beatrix. 34 Dgjni heského výtvarného umgni. O situa. unde dezbaterea se poart! în jurul compozi.

Pinturicchio (Krása). unde a lucrat Piero della Francesca. “Fecioara cu Pruncul între sfinte”.! în centrul Europei”. donat! prin tradi. reflectând acela>i stil în care se întâlnesc pictura neerlandez! >i Rena>terea italian!.p. fiind un artist de curte sosit la curtea regal! d