Sunteți pe pagina 1din 6

Facultatea de Drept si Stiinte Social-Politice Valahia Specializarea Pedagogia Invatamantului primar si Prescolar Anul II

REFERAT LA MANAGEMENTUL CLASEI - SEMINAR-

Tema : MANAGEMENTUL ARTA SAU STIINTA

Profesor ndumator : I.Stancescu Student : Crsneanu Mariana Emanuela

Trgoviste 2012

Motto : a sti exact ce doresc sa faca oamenii si a-i

supraveghea ca ei sa realizeze aceasta pe calea cea mai buna si mai ieftina (Taylor); I.DEFINIRE Etimologic, managementul echivaleaza cu a tine in mana si a stapani, a conduce cu mana forte, ceea ce implica ideea controlului actiunii si orientarea sau directionarea ei . Managementul este in acelasi timp si un ansamblu de discipline teoretice, principii, metode specifice (stiinta), metode si tehnici care privesc conducerea, gestiunea, administrarea si organizarea institutiilor (tehnica), cat si arta de a-i face pe oameni sa lucreze productiv si eficient, de a comunica, de a asculta fie in calitatea lor de membri ai organizatiilor sau institutiilor, fie in calitate de clienti, beneficiari, furnizori, actionari etc. (arta). Dar managementul astazi este conceput si practicat si ca organizare a schimbarii si inovarii, a eficientei si chiar a calitatii si excelentei. Managementul educational si cel subsumat, al clasei de elevi , desi a aparut mai trziu dect managementul economic si defineste treptat conturul unei stiinte interdisciplinare la interactiunea dintre psihologie, pedagogie, sociologie, filozofie, economie, stiintele comunicarii, stiintelerezolvarii conflictelor, etc Corpul propriu de cunostinte, metodologia specifica, normele si legile proprii recomanda managementul educational si pe cel al clasei de elevi ca pe o stiinta tnara dar cu experienta milenara. Intre caracteristicile managementului educational se inscriu: - caractecrul complex al actiunilor ce asigura functionarea optima a sistemului educational (planificare, decizie, coordonare, control, strategii si metodologii educationale), si dimensiunea interdisciplinara implicata de problematica educationala - caracterul participativ generat de implicarea activa a tuturor actorilor (elevi, profesori, parinti etc.) - structurarea problematicii educationale, a procesului si a factorilor educationali dupa particularitatile colectivitatii - realizarea la nivel macropedagogic(managementul sistemului de invatamant), intermediar (managementul institutiilor scolare) si la nivel micropedagogic (managementul clasei) - precizeaza reguli, conditii si principii specifice care orienteaza in elaborarea programelor manageriale educationale - este dinamic atat in ceea ce priveste bazele teoretice, cat si aplicatiile in domeniu, prezinta deschidere si spre alte domenii - are caracter sistemic si este integrativ intrucat sintetizeaza specific date din domenii conex - este prospectiv pentru ca anticipeaza pe baza tendintelor de evolutie a sistemului - este indicativ-intrumental pentru ca arata cum trebuie realizate obiectivele, respecate principiile, aplicate metodologiile. .

Managementul educational intruneste caracteristici de baza ale managementului organizatiilor, prin adaptare la specificul scolii si la procesul pedagogic: - dimensiunea moral-axiologica, prin sistemul de valori utilizat in educatie, ca obiective; - esentiala este mobilizarea resurselor umane, ca gestiune a particularitatilor individuale specifice; - se centreaza pe utilizarea strategiilor de tip comunicativ, pe interactiuni, pe un ethos specific; - valorizarea individului si a capacitatilor sale este obiectivul sau ; astfel domina, in crearea climatului organizational, logica responsabilitatii, afectiva, altruista a descentralizarii, automotivarii, stimulativa. - descentralizarea organizarii se realizeaza progresiv si de durata, implicand schimbari in mentalitati si mecanisme. Managementul clasei de elevi reprezinta abilitatea profesorului/consilierului de a planifica si organiza activitatea clasei, de a invata sa asigure un climat favorabil instructiei si educatiei. in cadrul managementului clasei se urmareste prevenirea comportamentelor distructive, deviante si rezolvarea problemelor comportamentale. Obiectivul functional al managementului clasei este formarea la elevi a abilitatii de autoreglare a comportamentelor. Controlul comportamentelor este atat extern, realizat de catre parinti, profesori, colegi, ca apoi, prin interiorizare, sa devina autonom. In cadrul procesului de interiorizare intervin reguli si modele de urmat. MODELE Managementul educatiei este teoria si practica, stiinta si arta proiectarii, organizam coordonarii, evaluarii, reglarii elementelor activitatii educative, a resurselor ei, ca activitate de dezvoltare libera, integrala, armonioasa a individualitatii, conform idealului educational. Notele sale esentiale pot fi sintetizate: - prezinta un complex de actiuni concepute, realizate pentru a asigura functionarea optima a sistemului educational, procesului de invatamant; - utilizeaza optim resursele umane (profesori, elevi), materiale, economice, didactice, temporale; - conteaza datele interdisciplinare ale educatiei in prevederea, organizarea, realizarea ei; - se bazeaza pe participarea factorilor, pe descentralizare, creativitate actionala; - depaseste conducerea empirica vazand si facand", pe baza bunului-simt, a unor modele imitate, a experientei s.a. - imbina aspectul teoretic (concepte, metode de abordare, ipoteze, corelatii, cu cel metodologic, cu cel tehnologic si de practica manageriala. Cadrele didactice pot exercita functii de conducere la urmatoarele niveluri: in conducerea unui colectiv de elevi (grup, clasa), in conducerea unui colectiv (diriginte, invatator, educatoare), in conducerea procesului de asistenta psihopedagogica (profesorlogoped, profesor-consilier), in conducerea activitatii metodice (profesor-metodist in scoli, la nivel interscolar, in CCD-ISJ), in conducerea unitatii de invatamant (director), in conducerea inspectiei scolare (inspector scolar), in conducerea activitatii de cercetare

pedagogica (profesor-cercetator), in conducerea globala a sistemului de invatamant (profesor-demnitar). La nivelul scolii se pot aplica principiile abordarii ei ca organizatie: existenta unor scopuri clar formulate si delimitate, motivarea indivizilor pentru a desfasura in comun activitatea specifica, combinarea intre diferitele tipuri de resurse necesare realizarii obiectivelor, scopurile sunt transindividuale, interactionarea indivizilor pentru realizarea scopurilor comune, existenta diviziunii muncii, reglementarea sociala a rolurilor si statutelor indivizilor in structura creata, modalitati proprii de organizare si dirijare-coordonare a activitatilor si indivizilor. Orice organizatie se caracterizeaza prin: - structura organizationala: marime, complexitate, formalizare, specializare, diferentiere a activitatii, pozitii si roluri, relatii si interactiuni; - controlul organizational: structura ierarhica, niveluri de autoritate, birocratizare; - comportamentul organizational: scopuri, cultura si climat organizational, etos, eficacitate; - schimbare organizationala: flexibilitate, inertie/inovatie, dezvoltarea personalului. Scoala, ca organizatie, are ca specific: - este o organizatie care invata si produce invatare, deci se supune logicii pedagogice; - sunt prezente si se manifesta doua activitati de baza, distincte si interdependente: activitatea managerial-administrativa (reglementata formal, normativ) si activitatea pedagogica (reglementata de specificul normelor educatiei, instruirii); - regulile de eficienta sunt de tip calitativ si vizeaza procesele, calitatile personalitatii ce se formeaza, educa; - prezenta manifesta a aspectelor informale si a manifestarilor creative, expresive, mai mult decat a celor formale; - prezenta a mai multor tipuri de membri in organisme de conducere, administrative, de realizare a procesului pedagogic; - actioneaza reglementari de ordin institutional, dar si pedagogic (uneori contradictorii); - profesorul este supus numeroaselor asteptari, presiuni in exercitarea rolurilor, de unde valoarea descentralizarii conducerii. Iar raspunsurile date intra in stilurile comportamentale: normativ, personal, tranzactional. Statutul profesorului, ca membru al organizatiei scolare, se afla la limita dintre organizational si pedagogic, iar in exercitarea rolurilor sale, el trebuie sa echilibreze cele doua planuri, cu accent pe pedagogic; - in cadrul scolii organizatie sunt doua categorii de membri: permanenti (profesorii, staff-ul managerial si administrativ) si temporar (elevii); - in fiecare scoala se dezvolta o anumita cultura organizationala (deschisa, flexibila, adaptativa, de progres, de autodezvoltare). Dupa nivelul ierarhic la care se exercita, managementul educational se clasifica: - strategic, la nivel national (MEC); - tactic, la nivel teritorial (ISJ); 4

- operativ, specific institutiilor de invatamant de diferite tipuri. Toate acestea respecta anumite norme, regulamente, instructiuni, atributii ale organismelor specifice, metodologii, reglementari specifice. La ,,grania" dintre art i tiin De fapt, ce este managementul? O art sau o tiin? Fara a avea neaparat valene hamletiene, aceasta ndoiala sta de multa vreme la rascrucea importanta a definiiilor care s-au dat i se dau managementului.Muli ani managerii au considerat ca luarea unei decizii este pura arta, un talent ce se dezvolta pe baza de experiena. Aceasta interpretare a aparut deoarece erau utilizate diferite stiluri n abordarea proceselor manageriale, stiluri care invitau la creativitate, dezvoltarea intuiiei, valorificarea judecaii i experienei, toate acestea neglijand abordarea analitica i sistematic.Absolut, fara nici o exagerare, managementul poate fi pus lnga orice ,,arta" -, privit ntr-un sens mai larg (diagnoza medicala, chirurgie), aflndu-se ntr-o permanent stradanie de a folosi i aplica cunotinele solide tiinifice n contextul decodificarii realitaii dupa o matrice de nevoi i dorine, pe care el o modeleaza continuu dupa chipul i asemanarea oamenilor. Cele doua interpretari ale managementului se afl ntr-o perfect complementaritate, respingnd exclusivismul de orice fel. n acest caz, paradoxal, arta poate sa devin ,,productiva" atunci cand se bazeaza pe o nelegere corecta i completa a tinelor cu care se afl n relaie directa. Arta manageriala se manifest printr-o ,,tiina" deosebita de a utiliza i valorifica compromisul creator, ce produce adevarate miracole n creterea eficienei i eficacitaii. Abilitatea acceptrii acestui compromis de ctre manager - ca factor de decizie - poate deveni o adevrat ,,arta", n msura n care, compromisul ales reuete sa reduca la maximum eventualele consecine negative ce ar izvor din activitatea de concepie. Managementul este tiina n masura acumularilor teoretice (legi, principii, metode etc.) i arta, n masura aplicrii eficiente n practic a acestor baze teoretice. Modelele aparin teoreticului (tiinei), dar formularea ipotezelor simplificatoare, adecvarea i utilizarea modelelor, in de practic (arta managerului). Managementul este deci, n acelai timp, att tiin ct i art . tiina se obine din cari, cteodat ntr-o perioada scurta, dar arta se mbogete exersnd permanent, uneori n ani. Teoria managementului are un caracter general pentru a fi aplicat n diferite domenii, dar practica managementului este specific unui anumit domeniu (management industrial, agricol, financiar etc.).

Obiectul studiului este constituit, deci, de sistemul de producie, respectiv procesul de producie, ale crui elemente sunt: - fora de munc - obiectul muncii - mijloace de munc Pe lng resursele umane, materiale, financiare, mai sunt necesare i resurse informaionale. Este de remarcat c, dei disciplin distins, cu domeniul bine delimitat, managementul este totui o disciplin de interferen, integratoare, global, care opereaz cu noiuni din: - discipline generale (matematic, teoria sistemelor, cibernetic); - discipline sociale (filozofie, psihologie, sociologie, drept i legislaie); - discipline economice (economie, finane, comer); - discipline tehnice i tehnologice de specialitate descriind ct mai corect procesul de producie. Folosirea managementului ca tiin prezint avantajele unei activiti raionale sistematice, bazat pe cunoaterea legilor i principiilor care guverneaz dinamica fenomenelor. Managementul reprezint ansamblul aciunilor ntreprinse cu scopul direcionrii eforturilor unei colectiviti umane spre asigurarea progresului social i material, pentru satisfacerea intereselor ce decurg din obiectivele majore stabilite pentru evoluia sistemului. Managementul se dezvolt n prezent prin amplificarea i extinderea cercetrilor n diverse domenii. Se contureaz, pe de o parte,tendina de difereniere a ramurilor de cercetare, iar pe de alt parte, se amplific tendina de integrare n vederea cuprinderii aspectelor complexe ale conducerii (informatica, cibernetica, teoria sistemelor etc.). Se formeaz, astfel, un sistem al conducerii care cuprinde numeroase discipline n plin evoluie, cunotiinele acestora integrndu-se ntr-un sistem logic structurat sub forma unor teorii, legi, principii ale managementului. Se afirm c managementul este, poate, cele mai inexact dintre tiine. n particular, aceasta se datoreaz faptului c se ocup de fenomene asupra crora tim nc prea puin. Nu trebuie uitat, ns, c i n tiina, poate cea mai exact - fizica - sunt zone ntregi unde cunoaterea se dezvolt pe baz de speculaie i ipotez. Nevoia faustic de a face lumin n obsedanta chestiune a managementului ca art sau tiin este cu greu satisfcut de cercetarea teoretic, n domeniu existnd permanent nuane i conotaii, care, n fond, dau savoarea i deliciul oricrui demers intelectual de inut.

S-ar putea să vă placă și