Sunteți pe pagina 1din 22

CAUTAREA SFINTULUI GRAAL

VENIREA LVI GALAAD. ASEDIUL PRIMEJDIOS. TRECEREA GRAALULUl. YNALTA CAUTARE


In ziua de Rusalii, regele Artus ~i regina Guenievra se imbracara cu hainele regale ~i,~i pused coroana de aur pe cap; ~i de buna seama regele era foarte frumos a~a ~i avea intr,adevar inHitisarea unui barbat leal. Cum se intorcea de la slujba religioasa, dupa ceasul al treilea din zi, dadu porunca sa se intinda mesele, ciici, dupa parerea sa, era de,a binelea vremea pentru masa. - Sire, spuse sene~alul Keu, am tot vazut cii, la praznicile mari, nu te a~ezi la masa mare pina dnd nu se petrece vreo isprava vitejeascii in casa mariei,tale: de,ai face altfel, astazi, ai calca datina. - Adevarat graie~ti, Keu. In timp ce vorbeau a~a, cavalerii se apropiasera de Masa rotunda. Pe fiecare jil~ se gasea scris numele celui ciiruia i se ciidea sa ocupe locul acela. Oar, pe eel numit jil~ul pri, mejdios, intrudt niciodata nu se a~ezase in eI fiin~a orne, neascii fara sa fie pedepsita de Dumnezeu, bagara de seama ca ni~te slove de aur de curind scrise (nu s,a aflat niciodata de ciitre cine anume) graiau a~a:

La patru sute cincizeci ~i patru de ani dupa Patimirea lui Isus Cristos, zn ziua de R...usalii, jilful acesta va avea un stJpzn..

- Pentru numele lui Dumnezeu, izbucni Laneelot, dupa ce repetase aceste cuvinte cu glas tare, face~i socoteala ~i,o sa vedeti cii e chiar astiizi sorocul! T oti m~rii vasali ai Coroanei si toti cavalerii Mesei rotunde ra~asera uluiti de aceasta m~re ~inune si Keu striga: - Pe via~a m~a, sire, po~i sa prinze~ti acu'm, ciici n,a lipsit nici fapta eea mare! - Haide~i! spuse regele. Dupa ce se intinsera fe~ele de masa ~i se puse apa de spalat in col~ul mesei, cavalerii se spa lara pe miini in lighene de aur, apoi regele se a~ezain jil~ul lui inalt ~i fiecare Ia locul sau; ~i, cum cavalerii Mesei rotunde veniserii eu to~ii, toate jil~urile fudi ocupate, in afara de jil~ul primejdios. Oar, in clipa in care urma sa se serveascii primul fel de mincare, deodata u~ile ~i ferestrele se inchisera singure; apoi, in mijlocul salii, se ivi un batrin in mantie alba, pe care nll'1 vazuse nimeni intrind, ~i eare ~inea de mina un eavaler imbriicat intr,o armura de culoarea foeului, dar fara pavaza. - Paee voua! grai batrinul eu glas atit de raspicat, indt n,a fost unul eare sa nll'1 auda. Rege Artus, iata,1 pe adeva, ratul eavaler, eel dorit, eel harazit, purees din inalta vi~a a regelui Solomon ~i a lui Josif din Arimateea, eel eare va duce la bun sfir~it ciiutarea Sfintului,Graal ~i va pune eapat vremii ispravilor eavalere~ti! - Fie bine venit in mijlocul nostru, spuse regele ridicin' dU<se, ciici I,am a~teptat vreme indelungata! Niei cii s,a aflat bucurie mai mare ea bueuria eu eare 11 yom primi noi. Cavalerul i~i seoase atunci coiful ~i to~i vazura ea era foarte tinar; ~i a~a eum gherfalduI este mai frumos decit eo~o[ana, trandafirul dedt urzica ~i argintul dedt plumbul, el era mai [rumos dedt toti eei care se aflau acolo. Batrinul ii scoase armura ~i 11 co~duse la jil~ul primejdios, in eare eavalerul

se aseza fara sa sovaie, cu toata siguranta. ~i, cind 11vazura bar~nii pe baiet~nul acesta cu tunica singerie ~i cu pieptar rQ~Ude hermina a~ez'indll'se ath de firesc 'in jiltul de care athia buni si viteji cavaleri se temusera si 'in care se si petrecusera int'implari ath de deosebite, toti fiira deosebi;e 'iI socotira stap'inul lor, cad se g'indeau ca harul acesta 'ii fusese dat 'in vrerea M'intuitorului. Dar ~i mai mare,i fu bucuria lui Lancelot cind 'i~i dadu seama ca tinerelul acesta nu era altul decit fiul sau Galaad! - Rege, spuse batr'inul, astazi vei dob'indi ceamai 'inalta cinstire ce i,a fost vreodata harazita vreull.ui rege din Bre' tania, ~i ~tii anume care? Sf'intul,Graal va intra 'in casa ta ~i 'ii va 'indestula pe cavalerii Mesei rotunde. Dupa aceea, ie~i prill. u~a cea mare, care era totu~i 'inchisa, si aflati ca nimeni n,avea sa,l mai vada cindva. Numai ce dispar~se batr'inul, ca ~i izbucni un tunet, apoi 0 raza de soare strabatu vitraliile, facind sa apara tot ce era 'in sala 'ill.tno lumina de doua ori mai puternica: cei de fata fura straluminati ca de harul Sf'intului,Duh; dar 'i~i dadura totodata seama ca dimasesera fara grai,ca jivinele. ~i iata ca aparu un vas, 'in forma de potir, ascuns sub 0 p'inza alba, ~i care parea ca plutqte 'in aer, caci nimeni nu putea sa vada cine,l ducea. ~i de 'indata ce acest sf'int vas patrunse 'in sala, palatul se umplu de miresme, de parca s,ar fi 'impra~' tiat acolo toate placutele mirodenii din lume. ~i, pe masura ce trecea prill. fata meselor, mesele ram'ineau pline cu m'in, carile cele mai 'imbietoare; nee are gasi 'in fata lui tocmai felurile pe care Ie dorea. Apoi, dupa ce toata lumea fu servita 'in felul acesta, vasul parasi sala a~a cum venise n,am putea spune cum anume; atund toti, mari ~i mici, 'i~i recapatara graiul ~i adusera multumiri lui Dumnezeu, care Ie 'ingaduise sa primeasca vizita Sf'intului,Graal.

- Seniori, spuse regele, Domnul nostru Isus Cristos ne da desigur 0 'inalta dovada de dragoste venind sa ne potoleasca foamea cu harul sau 'intno zi ath de mare cum e ziua de Rusalii! - Ba 'inca mai este ceva despre care nu ~tii maria,ta 'ii raspunse monseniorul Gauvain: faptul ca fie~tecare a fost servit cu felurile pe care Ie dorea ~i Ie jinduia; ~i lucrul acesta nu s,a mai 'int'implat niciodata 'in alta parte dedt la curtea regelui Pelles, 'in Castelul 'int'implarilor ciudate. T otu~i, nimanui dintre noi nu i,a fost 'ingaduit sa zareasca Sf'intul,Graal sub tesatura care 'iI acoperea. lata de ce eu, unul, fac juruinta sa pureed 'in cautare m'iine dimineata ~i sa nu ma 'intorc dedt dupa un an ~i 0 zi, ori dupa mai mult, daca va fi nevoie ~i, orice mi s,ar 'int'impla, nu voi reveni dedt dupa ce voi fi descoperit adevarul preapretio, sului vas, afara doar numai daca nu se va putea sau nu se va cadea sa,mi fie dat a,l cunoa~te: 'in acest caz ma voi 'intoarce. T oti cavalerii Mesei rotunde se ridicara si facura acelasi legim'int ca monseniorul Gauvain, jur'ind ~a vor cutreie;a fara 'incetare mai 'inainte de a se aseza la 'inalta masa, la care placuta hrana era servita 'in fi~care zi, daca totu~i Ii s,ar putea 'ingadui lucrul acesta. Dar, ascult'indwi, regele era cuprins de 0 at'it de mare m'ihnire, 'inch i se umplura ochii de lacrimi. - Gauvain, Gauvain, 'ii spuse el, m,ai tradat! Caci dum, neata mi,ai 'indepartat de llnga mine prietenii, societatea cea mai frumoasa ~i cea mai leala din cite exista. ~tiu bine ca oaspetii Mesei rotunde nu se vor mai 'intoarce cu totii din cautarea lor ~i ca multi dintre ei vor lipsi; desigur, g'indul acesta ma m'ihne~te mult! I,am ridicat dt am putut mai sus ~i mi,s dragi ca ~i copiii sau fratii mei. Vai, tare ma 'indoiesc c,am sa,i mai vad vreodata! - Dar pentru Dumnezeu, sire, ce tot spui? sari Lancelot. Nu se cade ca un rege sa lase teama sa i se cuibareasca 'in inima, ci cutezanta ~i speranta. Iar de va fi sa murim 'in cautarea aceasta, va fi cea mai frumoasa ~i cea mai vrednica de'dnste dintre toate mortile. - Lancelot, Lancelot, nu~ai dragostea cea mare pe care 0 nutresc pentru voi toti ma face sa vorbesc a~a! ~i ceea ce

ma umple de jale este faptul ca ~tiu bine ca nu va yeti intruni la masa Graalului cum va aflati la masa aceasta ~i ca tare putini VOl'fi ingaduiti la ea! La cuvintele acestea, nici Lancelot, nici monseniorul Gau, vain nu raspunsera nimic, cad i~i dadeau bine seama ca regele avea dreptate ~i ca nici ei, poate, nu VOl'avea loe la inalta masa a Graalului. Asa inclt monseniorul Gallvain s'ar fi cait de legamintul lui: daca ar n inddiznit.

Intre timp, toata lumea se sculase. Oaspetii vazura ca jiltlll cel primejdios avea acum inscris numele lui Galaad, nume care zbura din gura in gura pina dnd ajunse la mesele la care minca regina cu doamnele ei de onoare. Ah, dnd afla cum jurase Lancelot, ca ~i sotii lui, sa purceada in cautarea tainei Graalului, regina fu atit de amarlta indt crezu ca are sa lesine. - Vai, spunea dinsa pllngind, e mare pacat, intrudt cauta, rea aceasta nu se va termina fara ca atitia viteji sa nll'~i afle moartea! Ma mil' ca maria,sa regele a incuviintat,o. Aproape toate doamnele incepura sa plinga odata cu dinsa si nu e de mirare, caci cele mai multe erau femei casatorite ~au erau iubitele eavalerilor de la Masa rotunda. 'De aceea, dupa ce se scoasera mesele ~i doamnele de onoare se intru, nira in sala cu cavalerii, fiecare Ii spuse celui pe care 11 iubea ca voia sa mearga cu eI in cautarea Graalului. Dar nici unul dintre ei nu se invoi caci toti isi dadeau seama ca o cautare atit de insemnata, ~i mai ale~ a 'tainelor Domnului

nostru Ism Cristos, nu putea fi intreprinsa la fel cu celelalte cautari paminte~ti facute de ei pina atunci. Regina, in vremea aceasta, venise sa ia loc llnga Galaad ~i il intreba in ce loc se nascuse ~i al cui era. Galaad ii spuse ee stia eI, dar nu ca era fiul lui Lancelot. Cu toate acestea, regina ghici dupa asemanarea lor ~i pentru ca auzise VOl" bindll'se adesea despre copilul nascut de fiica regelui Pelles. - Vai, seniore, ii spuse dinsa, de ce imi ascunzi numele tatalui dumitale? In locu,ti, nu mi,ar fi ru~ine sa,1 spun, cad este cel mai bun si eel mai frumos cavaler din lume. ~i semeni cu el leit, in~lt chiar ~i cel mai nating om \ii,ar da seama de asta. - Marita,doamna, raspunse Galaad ro~indu,se, de vrel1.l.e ce maria,ta il cuno~ti atlt de bine, spune,i numeIe! - Pentru numele Domnului, este Lancelot du Lac, cel mai nobil ~i cel mai iubit cavaler din dti vietuiesc in vremea noastra. - Marita,doamna, daca acesta,i adevarul, are s,o afle lumea in cudnd la palat. Vorbira astfel vreme indelungata, pina ce veni ceasul cinei. ~i, dupa ce mincara, regele 11 duse pe Galaad in propria lui camera ~i il ruga sa se culce, in semn de dnstit'e, in patul in care obi~nuia eI insu~i sa doarma.

PLECAREA MESEl

CA V ALERILOR ROTUNDE

Regina pllnse toata noaptea. Dar a doua zi, de indata: ce se indura bunul Dumnezeu sa destrame negurile, se duse sa,i dea de veste regelui ca,1 a\iteapta cavalerii la slujba Iiturghiei. Regele Artus i~i ~terse ochii, ca sa nu vada lumea dt plin, sese ~i el, din cauza plecarii prietenilor; apoi se dllse la biserica insotit 'de cavalerii Mesei rotunde, cu armurile gata puse, in' afara de coif ~i de manu~ile de nero Dupa terminarea slujbei liturghiei, cavalerii cautarii SHn, tului,Graal se stdnsera in sala palatului, ca sa depuna jura'

CAUTAR.EA LUI GALAAD: CASTELUL CU FECIOARE


Dupa dteva zile, Galaad ajunse In virful unui delu~or. Era intr,o dimineata de vara, dnd ciodrlia se desfata dntlnd cu glasul ei limpede. Era timp frumos ~i luminos, ziua stra, lucea de lumina: cavalerul se opri sa asculte mierla ~i coto, fana ~i, cum privea dmpia din jur, zari, la poalele dealului, un castel fortificat, imprejmuit de un riu lat ~i repede. 0 porni intnacolo, dar dnd se apropie de el, ~apte fete, cu fata acoperita de valuri dese, ii ie~ira Intru intimpinare. - Seniore cavaler, Ii spuse una dintre ele, au nu ~tii ca riul acesta este Avernul ~i fortareata aceasta este Castelul cu Fecioare? ABa ca la noi nu se pomene~te nici urma de mila. Ai face mai bine sa te intorci, dici nu te,ai alege de aici dedt cu rusine. La toate ac~stea Galaad nu raspunse nimic; dar se asigura di nu,i lipsea nici una dintre armele de lupta ~i continua sa inainteze la galop. ~apte cavaleri ie~ira atunci din castel. - Fere~te'te de noi, ii spuse unul dintre ei, caci fratii mei ~i cu mine nu'ti dam alta asigurare dedt ca,ti vei gasi moartea aici. - Cum? Vreti sa luptati impotriva mea toti ~apte deodatal Dar cei ~apte frati se ~i avintau, iar cele ~apte lanci ale lor se izbira impreuna de pavaza lui fara sa,1 clinteasca din ~a, dar intr,atit de naprasnic, incit ii oprira pe loc calul din men. Cit despre eI, il dobori la pamint pe eel cu care vorbise; apoi i~i roti spada stralucitoare ~i se napusti asupra celorlalti, izbind cu atha putere, inch nu exista armurii care sa se poata ocroti de loviturile lui. ~i a~a tinu lupta ~i tot tinu atit inch cei ~apte frati, care erau totu~i de 0 mare vitejie, se simtira intr,ath de istoviti ca: aproape nu mai puteau sa se apere. Galaad, dimpotriva, era cu forte la fel de proaspete ca la inceputul luptei; povestea Graalului sta marturie ca n,a fost vazut niciodata obosit la vreo isprava vitejeasca pe care a saviqit,o. Astfel inch cei ~apte cavaleri i~i dadura seama d nu mai puteau sa,i tina piept ~i 0 rupsera la fuga.

ffilntul. Ca domn ~i stapln al Mesei rotunde, Galaad Inge, nunche cel dintli In fata moa~telor ~ijura di nu seva Intoarce niciodata mai inainte de a aHa adevarul Graalului, dadi ii va fi dat sa' I cunoasca In vreun chip. Dupa el jurara Lan' celot, seniorul Gauvain, seniorul Yvain cel mare, Perceval Ie Gallois, Lionel, Bohor, Hector des Mares, toti cavalerii, In numar de 0 suta cincizeci, dintre care nu er~ nici unul frices. Dupa aceea prinzira; apoi i~i prinsera coiful pe cap ~i i~i incinsera spada. In vremea aceasta, regina se retrasese in iatacul ei, unde se prabu~i in pat, plingind ath de tare inch ~i inimii celei mai impietrite i s,ar fi facut mila de ea. Lancelot se duse s,o vada, dar dnd il zari, inarmat cum era ~i gata de plecare, lacrimile cursera ~iroaie pe fata ei luminoasa. - Oh, marita,doamna, da,mi invoirea de plecare! - Nu, n,ai sa pleci cu invoirea mea! Dar, dad. trebuie, dwte sub paza Celui care s,a lasat rastignit pentru noi! Sa'ti dilauzeasca EI pa~ii pe unde vei umbla! - Marita,doamna, deie Domnul, in sfinta lui milostivire! Spunind a~a, Lancelot se desparti de regina ~i se duse in curte, unde I~i gasi sotii, multi dintre ei dilare. Regele, care tocmai sosea atunci, se mira vazlndwl pe Galaad fara scut. - Sire, n,a~ face bine de,a~ lua de aici un scut. - Atunci, Domnul sa te povatuiasca! ii spuse regele. ~i indileca ~i el pe un cal de parada ca sa,i insoteasca pe cavaleri, pe care ii escorta cu mare tristete pina la castelul Vagan. Dar acolo Galaad, monseniorul Gauvain, Lancelot ~i toti cavalerii i~i scoasera coiful ~i venira, rind pe rind, sa,i dea regelui sarutul de bun ramas; dupa care fiecare porni la drumul lui, in vreme ce regele, mai cople~it de jale dedt s,ar putea spune, se intorcea la Camaaloth. [... J

Cind intra in castel, GaI.aad vazu mi?unind prin el atitea fete, indt war fi putut sa Ie numere. ~i toate erau imbracate la fel, in camelota 1 neagra ?i acoperite pe fata cu voal de in alb. - Seniore, ii spuneau ele, fii binevenit, caci te tot a?teptiim de.atit amar de vreme! Domnul fie binecuvintat ca te,a adus aiei. T rebuie sa asemuim venirea domniei,taJe cu venirea lui Isus Cristos, caci a?a cum prorocii au vest it venirea Mintuitorului, a?a ?i calugarii prezic venirea dom, niei,tale de mai bine de douazeci de ani. In vremea aceasta, una dintre ele Ii aduse un corn de filde?, cu bentite de aur bogat?i iscusit Iucrate, ?i il ruga Sa sune din el. Galaad spuse ca n,are sa sune pina dnd nu va afla in ce consta reaua deprindere a locului. - Acum ?apte ani, ii raspunse cineva, cei ?apte frati pe carei,ai invins domnia,ta au venit. sa ne ceara gazduire in acest castel, insotiti de ducele Linor, care Ie era suzeran. Peste noapte au vrut s,o ia cu de,a sila pe fiiea stapinului ~i, pentru ca el Ii s,a impotrivit, I,au ucis. Apoi i,au silit pe toti cei din partea 10cuIui sa Ii se inchine. Seniori, le.a prezis intr,o zi fiiea ducelui, ati d~tigat fortareata aceasta din pricina unei femei, dar 0 yeti pierde la fel. ~i yeti fi invin~i toti ~apte debratul unui singur cavaler. Tare ciuda ba fost: s,au gindit sa opreasca toate fetele care vor trece pe acolo, ~i. aceasta pina in ziua dnd un cavaler avea sa Ie vina la toti ~apte de hac. Din vremea aceea s,a numit fortareata Castelul cu Fecioare. Atunci Galaad lua corn~1 de fildes si suna din elath de tare indt fu auzit bine cale de z~c~ leghe jur imprejur, astfel inch, putin dupa aceea, vasalii castelului incepura sa

soseasca. Galaad Ii puse sa aduca inchinare fiieei~ducelui Linor ~i sa jure pe moa~te ca vor renunta la urita:jcleprin' dere statornicita de cei ~apte frati: dupa care fecioarele prizoniere plecara, fiecare de unde venise. A doua zi, dupa ce asculta slujba religioasa, la rindul sau porni ~i Galaad. ~i, in curind, observa in padure un stejar, cel mai inalt, cel mai batrin, cel mai stufos din dti vazuse eI vreodata: in virE, copacul avea 0 cruce, iar pe sub frun, zele lui pasarelele dntau atit de armonios indt era 0 indn, tare sa Ie asculti, in timp ce doi copila~i, despuiati ~i fru' mo~i cum nu se mai poate, in virsta de ~apte ani sau cam pe,aproape, se jucau ~i alergau din creanga in creanga. Galaad ii ruga staruitor, in numele Tatalui, al Fiului ~i al Sfintului,Duh, sa,i spuna daca erau fapturi ale lui Dum, nezeu. - Draga prietene, 11 raspunserii ei, sintem ai Domnului; venim din Paradisul pamintesc din care a fost izgonit Adam, ca sa'ti lamurim tilcul celor ce ti s,au intimplat. ABa ca prin Castelul cu Fecioare trebuie sa intelegi iadul. Fecioarele acelea sint sufletele bune care erau inchise acolo pe nedrept dinainte de venirea Mintuitorului, iar cei ~apte cavaleri sint cele ppte pacate de moarte care, pe atunci, domneau pe nedrept asupra lumii. Tot astfel precum T atal Ceresc ~i,a trim is Fiul pe pamint ca saiz.baveasca suBetele bune, tot astfel te,a trimis ~i pe tine ca pe cavalerul ~i osta~ul sau, sa Ie sloboze?ti pe fecioarele acelea care sint curate ~i neprihanite, la fel ca florile de crin ce n,au indurat caldura zilei. Acum apuca pe drumul acesta, din dreapta, tot inainte. In momentul acela, copiii disparura ~i, odata cu ei, stejarul ?i crucea. ~i Galaad se intreba daca nu fusese amagit cumva de catre V ra~ma~, dnd 0 umbra mare trecu ~i se intoarse pe dinaintea lui de mai bine de vreo ~apte ori: se inchina, simtind cum tremura calul 'sub el de frica, ~i in aceea~i clipa un Glas ie?i. din umbra ~i,i porunci sa dea crezare copiilor. Atunci apuca pe drumul ce i se aratase. Dar povestea inceteaza pentru un moment sa mai vorbeasca despre el, tinind sa spuna ce i s,a intimplat lui Perceval Ie Gitllois, dupa ce s,a despartit de tovara?ii soli la Crucea Vagan.

CAVTAREA

LVI PERCEVAL:

CALUL

CEL NEGRU

Intr,o zi, calul lui Perceval, care mergea de dimineata, puse copita intr,o scobitura ~i cazu a~a de rau - atit de frint era de oboseala - inch i~i rupse gitul. Perceval se ridica ranit, fara sa pateasca cine stie ce, si isi vazu de drumpe jos. Merse astfel pi~a se innopta ~i, c~m 'se simtea istovit ~i nu vedea nici adapost, nici casa, se intinse sub un copac ~i adormi. Ci iata ca, pe la miezul noptii, se trezi: in fata lui. statea 0 femeie, cum nu se poate mai frumoasa ~i mai atragatoare, care 11 intreba ce faeea aeolo. - Niei bine, nici rau, raspunse el; dar, daea a~ avea un eal, a~ pomi la drum eu draga inima. - Asta nu e mare lueru! Am sa,ti adue indata cel mai [rumos eal de lupta. ' Perceval primi, caci era neprefaeut de felul lui ~i nu se gindea la vreo viclenie: ~i femeia se mistui in bezna, apoi se ivi iar, aproape numaidecit, ducind de friu un eal voinie, eel mai bine faeut ~i eu harna~amentul eel mai bogat din citi s,au vazut vreodata; aHati intnadevar ea friul ~i scarile erau din aur eurat ~i oblineurile din filde~ batut eu neste, mate si smaltuite eu Horieele: oehii ii lueeau ea ni~te earbuni aprini, iar parul 11avea atit de fin ~i de negru, incit era 0 incintare sa,l prive~ti. Mai intti, cind zari aeest eal de lupta, Perceval simti ea un fior de groaza; dar, viteaz cum era, sari in ~a eu indraz, neala, dadu pinteni ~i ealul pomi ea 0 sageata de arbaleta, a~a inch in seurta vreme ajunse departe de padure. Luna striilueea, luminoasa, ~i Perceval era uimit vazind eu .ee

iuteala tree pe linga' el padurile ~i cimpurile; dar cind se vazu la gura und vai intuneeoase, in adineul eareia sclipea ca 0 oglinda un lac negru, ~i cind i~i dadu seama ea dobitoeul il dueea ea In zbor drept spre apa aceea pe care nu se aHa nici pod nici punte, II apuea 0 frica atit de mare, incit ridica mina ~i se inehina. Numaidecit Neeuratul, indireat eu povara Crucii, care era prea grea pentru el, scoase un urlet inspaimintator ~i,~itrinti calaretul la pamint, apoi sari in lacul acela care sfirii ca un rug aprins peste care ar cadea un pietroi. Prin aceasta, Perceval intelese ca dia, volul il clusese in spinare pina acolo. Se indeparta de apa cit putu mai mult, ca sa scape de asaltul demonilor, ingenunche ~i, ridicindu,~i miinile catre cer, ii multumi lui Dumnezeu din toata inima. Pina in zori, se tot ruga a~a; dar dupa ce soare!e dete ocol cerului ~i cind ziua, senina ~i fmmoasa, topi roua, Perceval pomi iar la drum catre rasarit.

CAUTAREA

LVI PERCEVAL:

ISPITIREA
Catre seara, Perceval ajunse pe tarmul marii. Acolo, in marginea valurilor, se inalta un pavilion bogat, cu forma rotunda, ca lumea, din care se ivi, de indata ce se apropie dee!, una dintre ce!e mai frumoase fete care s'au viizut vreodata prin tinuturile nord ice : aB.ati ca pam I ei parea mai degraba din aur curat decit par obi~nuit, ath era de lucitor ~i de viu la culoare; fruntea ii era inalta, plina, neteda, de parca ar fi facuta din filde~ sau din cristal; avea sprincene inchise la euloare ~i subtiri; ochii ii erau verzi, veseli, nici prea deschi~i, nici prea putin deschi~i; nasul, drept, obrajii albi ~i ro~ii acolo unde trebuie; in sfiqit - ce sa va mai spun? - era ath de frumoasa, cum n,amai avut vreodata seaman. A~a cum era, 11 chema pe Perceval cu mare bucurie ~i, dupa ce,i scoase armura, Ii incheie la gh 0 bogata mantie din stofa de un ro~u,aprins, imblanita toata cu piei de jder

~i de samur; ~i el, care era istovit de dt mersese toata ziua, zarind un pat, se lungi in eI ~i,l prinse somnul. Cind se trezi, ii era tare foame ~i ceru ceva de mincare. Numaidecit, fata il duse la 0 masa plina de mincari ~i de vinuri atit de imbietoare cum niciodata nu s,au aflat mai de soi in fata vreunui rege, nici in fata vreunui imparat. Perceval m'inca ~i bau pe saturate ~i cum avea mirodenii cite voia, iar fata 'ii tot turna vin, ba alb, ba ro~u, purpuriu, vechi, nou, fiert sau porfiriu, se 'incinse mai mult decit ar fi trebuit. Ci, cu cit bea mai mult, cu atit i se parea ca fata e mai frumoasa; 'in acela~i timp, ~a 'ii tot spunea ~oapte dulci, a~a 'inch, 'in cele din urma, 0 pofti sa faca dragoste cu el. Ea se 'impotrivi la 'inceput ~i se apara 'intrucitva, ca sa,l 'inflacareze ~i mai mult, dar, dnd socoti ca e momentul potrivit, 'ii surlse. Perceval tocmai se Intinsese lInga ea, dnd 'i~i vazu spada pe jos. I~i 'intinse m'ina s'o ridice ~i s'o rezeme de pat; dar pe dnd 0 ridica, zari crucea ro~ie care era gravata pe miner si asta Ii aduse aminte sa se 'inchine: 'isi facu deci semnul ~rucii pe frunte. ' In aceea~i clip ita, pavilionul si femeia se mistuira: nu mai ramase 'in jurul lui dedt ~n bu~neag de fum negru si 0 duhoare de iad. ~ Isuse Cristoase, preabunule Parinte care te,ai nascut din Fecioara Maria, spuse el cu glas tare, nespus de 'inspai, mlntat, ajuta,ma cu harul tau sau slnt pierdut! La cuvintele acestea, fumul pieri; dar el ramase ath de 'intristat, ca mai bine s,ar fi ~tiut mort. I~i scoase din teaca sabia care,l izbavise ~i I~i izbi cu ea coapsa st'inga atlt de puternic, 'incit tl~ni s'ingele. Apoi, vaz'indwse aproape gol, cu hainele intr,o parte ~i cu armele in alta, izbucni 'in plins. - Vai, becisnicul de mine, spunea el gemind, pacatos ce sint, care am ajuns ath de repede sa,mi pierd neprihanirea trupului, cu care nu te mai intilne~ti niciodata! In vremea aceasta, i$i ~tergea spada ~i i~i tragea nadragii ~i haina; apoi, cind termina, il ruga pe Domnul nostru Isus Cristos sa,l lumineze cu 0 povata ~i sa,~i pogoare asupra lui maread milostivire; in sf1r~it, se intinse pe tarm, caci rana nu,l lasa sa mearga, ~i toata noaptea se jeli amarnic ~i 11

implora pe Dumnezeu sa,l apere eu mila lui, pentru ea diavolul sa nu,1 mai duca In ispita. Cind se lumina de ziua, descoperi pe mare 0 corabie care se indrepta catre el, cu vintul dins pre pupa, ~i care parea ca zboara ea 0 pasare, atit de repede plutea. Cind nava fu aproape, Perceval vazu ca avea p'inze din matase alba, ea floarea 'imbobocita; ~i, pe scindura bordajului, se putea eiti o inscriptie cu slove de aur: Oh, omule care vrei sa intri In mine, fire~te'te s,o faci, daca nu e~ti cu stifletuI plin de credinfa, ~i tif/a ca n,am sa te mai sWfin ~i cd am sa te parasesc, dacd ve,i cadea vreodata In necredinfa. La prora se afla un batrin inve~mintat ca un preot eu sutana alba ~i cu stiharul alb; dar pe cap purta, In chip de coroana, o f1~ie de matase alba, lata de doua degete, pe care erau inscrise euvinte 'intru preamarirea Domnului. - Perceval, spuse 'inteleptul mo~neag, vei fi oare mereu sarac ea duhul? Urca,te 'in corabia aceasta si du,te unde te va duce rostul tau. Domnul nostru Isus 'Cristos te va calauzi, daca vei avea credinta 'in el. Spun'ind a~a, mo~neagul dispa~u ~i Perceval se tiri la corabie si, de 'indata ce intra 'in ea, simti ca i se vindecase rana. bar povestea se 'intrerupe aici, 'ea sa ne depene despre Lancelot du Lac.

CAVTAR.EA LVI LANCELOT: COROANA SEMETIEl. NAPASTUIREA


Dupa ee ditacise vreme 'indelungata prin 'intuneeimea padurii, Lancelot ajunse, earn pe la vremea ehindiei, la 0 rascruee de doua drumuri; acolo se 'inalta 0 cruce, pe care o inscriptie cu litere sapate glasuia a~a:

Cavalere ratacitor, care ai pornit in eautare de Japte marcIe, iata doua drumuri. Amlndoua slnt primejdioase. Dar pe eel din stmga sa n,o apuei, eaei ar trebui saJii prea viteaz.
Lance/ot ;;tia destula carte Inch putea cu mare u;;urinta sa Inteleaga un lucru scris. Fara sa ;;ovaie, Lancelot 0 apuca la stlnga, ;;i nu trecu mult plna ce vazu pe 0 masa In mijlocul unui lumini;;, 0 coroana de aur nespus de bogata, pe care o lua numaidedt ;;i 0 puse sub brat, glndindwse ca ar fi frumos s'o poarte In fata oamenilor din popor. Oar nici nu Hicuse 0 jumatate de leghe, dnd auzi codrul frematlnd In urma, ca ;;i cum s,ar fi stlrnit 0 furtuna: era un cavaler cu armura alba, care se napustea asupra lui In goana calului. Oa ;;i e/ pinteni, la rlndul sau; dar, la intllnire, lancea i se rupe ca 0 creanga uscata, in vreme ce adversarul 1l azvlrle pe deasupra crupei calului sau de lupta cu u;;urinta cu care ar fi azvirlit un copil; iar Lance/ot ramine la pamint, ranit ;;i naucit, in vreme ce biruitorul lui descaleca, Ii ia coroana ;;i se departeaza fara sa se mai uite la el. Tare amarlt, Lance/ot incaleca din nou cum putu pe calul sau ;;i rataci pina ce se innopta, fara sa gaseasca nici casa, nici vreun adapost. Atunci scoase ;;aua de pe cal ;;i ii lua capastrul; cu spada, Ii taie iarba frumoasa ;;i deasa in loc de fin, il freaca pe cap ;;i pe spate cu tunica de matase; dupa aceea i;;i agata scutul Intr'un copac, i;;i scoase coiful, i;;i descinsespada ;;i adormi cu armura pe eI sub un stejar. Ci iata ca, in vis, se facea ca vine 0 lectica, pe care se aHa un cavaler bolnav, ;;i lectica se oprea linga 0 capela din vremuri stravechi, ajunsa in ruina. Acolo era coborlt bolna< vul care gemea sa'ti rupa inima de mila nu altceva, rugin, dwse cu lacrimi de Oumnezeu sad trimita pretiosul vas

care l,ar vindeca, ;;i se ruga ath de Induio;;ator, inch era cu neputinta sa hu fii mi;;cat auzindll1l. Atunci, .In fundul capelei se ivi un sfe;;nic mare de argint In care ardeau ;;ase luminari ;;i, indaratul cavalerului, pe 0 masa tot de argint, SHntul,Graal acoperit cu 0 tesatura alba. Sprijinindwse In coate, dt 1l ajutau puterile, bolnavul se tirl ;;i se tot stradui pina dnd ajunse sa sarute masa ~i 0 atinse cu pleoapele. - Ooamne Oumnezeule, grai el atunci, mi;;cat, laudat sa fie nume/e tau! Ma simt acum ath de curat ~i de sanatos, de parca n,a;; fi suferit niciodata! ~i, in vreme ce pretiosul vas s~ indeparta, in urma cande, labrului, fara sa se poata vedea cine Ie ducea, necunoscutul se scula vindecat ;;i, intordndwse catre Lancelot care dormea, izbucni: - Pesemne ca e tare mlnjit de pacate cavaleru! acesta, de vreme ce Oumnezeu nu i,a ingaduit sa se trezeasca ;;i sa se Inchine in fata Sfintului,Graal! Ce ru;;ine pentru el! Spunlnd a~a, puse stapinire pe lancea, pe spada, pe scutul ;;i pe coiful lui Lancelot, a;;a cum se face cu un excomunicat, a;;eza ;;aua pe cal, incaleca pe e! ~i dadu pinteni. Cind se trezi din somn ;;i se ridica in capul oase/or, Lan, celot nu vazu nici urma de capela, nici de cavaler, dar nici urma de arme ;;i de cal, ci auzi un Glas care ii striga: - Lancelot, tu care e;;ti mai tare dedt piatra, mai amar dedt veninul, mai gol dedt smochinul, cum de qti oare atlt de lndraznet inch sa te apropii de locurile in care se gase;;te Graalul? Pleaca! T otul este intinat aici de pre, zenta tal Au~ind cuvintele acestea, Lancelot se scula in picioare ;;i porni pe jos prin padure, cu capul plecat, fara coif, fara scut, fara lance, fara spada. In zadar incepea soarele sa straluceasca: timpul placut ;;i dntecul pasarele/or, departe de a,1 invese/i, Ii sporeau jalea ;;i, la gindul ca Faurarul sau 11 ura, i;;i spunea in sinea lui: - Vai, Ooamne Oumnezeule, Necuratul nu m,a lasat sa ma inchin la Sfintul,Graal, ;;i nu e de mirare, caci, de dnd am fost investit cavaler, ll1a fost ceas in care sa nu fi fost cuprins de neguri ~i de pacate de moarte: au n,am trait In desfrlu? [... ]

CAVTAR.EA LVI LANCELOT: CAVALERII ALBl ~I CAVALERII NEGRl. APA DE NETRECUT


Nu mersese cine ~tie dt, dnd intilni doua cete de cavaleri, unii imbracati cu armuri negre, iar altii imbracati cu armuri albe, 'care se luptau. EI dadu fuga intru ap~rarea cetei celor imbracati in negru, care era cea mai slaba, ~i incepu sa faca minuni de vitejie impotriva cavalerilor albi, a~a inch toata lumea i,ar fi acordat premiul turnirului. ~i cu toate acestea nu putea dobori pe nici unul dintre cei atacati; in zadar lovea in ei ca intnun butuc: aceia parca nici nu simteau loviturile; a~a inch, in cele din urma, se simti atit de istovit, ca nu,~i mai putea duce armura in spinare, nici tine spada in mina. Atunci cavalerii in alb pusera mina pe eI ~i iI tinuratoata noaptea sub paza: apoi, dnd se lumina de,a hinelea de ziua - 0 zi frumoasa si luminoasa - iI lasara sa piece. ' Lancelot se departa, gindindu'se cu tristete ca i~i pierduse pina ~i vlaga trupului; de vreme ce se vazuse prizonier, eI, care nu venise niciodata la un turnir fara sa nu piece biru' itor. ~i pomi a~a calare, atit de abatut, inch abia daca mai ~tia ce facea, pina la ceasul chindiei, dnd simti ca i s,a oprit calul: la picioarele lui curgea un riu larg ~i involburat. Privi in jur: se afla intr,o vilcea adinca, prinsa intre doua stinci prapastioase. Era gata sa se intoarca pe unde venise, dnd un cavaler negru ie~i pe nea~teptate din apa ~i,i ucise calu!. Lancelot inainta atunci pina pe malul fluviului ~i se opri acolo: in fata lui, apa cu neputinta de trecut; la dreapta ~i la stinga lui, stinci pe care nu aveai cum te catara; in urma, padurea pustie, In care ar fi murit de sute de ori de foame. r~i scoase armura, se intinse pe pamint, cu bratele in cruce, cu capul indreptat spre rasarit, ~i incepu sa se roage, hotarit sa a~tepte acolo ca Domnul avea sa,i trimita ajutor. Dar povestea iI parase~te acum pe Lancelot, ca sa depene despre monseniorul Gauvain, nepotul regelui Artus, despre care n'a vorbit de multa vreme.

CAVTAR.EA LVI GAVVAIN. PESCARUL iNVETERA T. MOARTEA LUI YVAIN CEL MARE
Dupa ce,~i parasi confratii, Gauvain calari vreme de mai multe zile fara sa aiba prilej de vreo aventura care sa merite a fi povestita. Intr,o seara, ajunse linga 0 pustnicie, la care ceru gazduire in numele sfintei milostenii. Pustnicul, care era batrin ~i de mu[ta vreme schivnic, iI pofti inauntru, ~i dupa ce,l ospatii, intram yorba cu eI ~i,l indemna sa se spove, deasca, citindu,i frumoase pilde din Evanghelie ~i spunin' dwi sa se gindeasca la ziua cea mare a Judecatii de Apoi, in care pina ~i sfintii vor tremura ca frunza smochinului, dnd Isus Cristos i~i va arata ranile ~i Ie va face sa singereze. Monseniorul Gauvain se uita la eel care II povatuia a~a ~i, vazlndwl om atlt de evlavios, Ii marturisi toate faptele de care se simtea vinovat fata de Domnul nostru Isus Cristos, ~i mai IntH ca nu se spovedise de patrusprezece ani. - Seniore, Ii spuse preotul, dnd ai primit ordinul cava. lerilor, nu hi primit ca sa ajungi in slujba Necuratului, ci ca sa fii aparatorul lui Dumnezeu ~i sa,i dai Inapoi Creato. rului tezaurul pe care ti,1 incredintase spre pastrare: sufletul domniei,tale. ~i iata ca viata domniei tale a fost cea nl.ai rea ~i cea mai plina de prihana din dte a dus vreodata vreun cavaler! Cu toate acestea, daca ai vrea sa te indrepti, ai mai putea inca sa te impaci cu Domnul nostru Isus Cristos, dar numai daca 0 sa te caie~ti de pacatele savlqite. Seniorul Gauvain raspunse insa ca nu putea suferi ispa~irea, iar cucernicul inceta de a,i mai vorbi, vazlnd ca ar fi truda zadarnica. A doua zi, Gauvain pomi iar la drum; apoi calari fara sa faca vreo isprava vitejeasca plnam ziua Sfintei Magdalena 1 dnd illntilni pe Hector des Mares. ~i desigur, amtndoi se hucurara mult vazlndwse teferi ~isanato~i! - Pe legea mea, spuse Hector, tn zadar am strabatut meleaguri tndepartate, tari stdl.ine, paduri salbatice ~i am

dipus vreo zece cai ~i mai bine, dintre care cel mai diu facea 0 groaza de bani, ca tot n,am avut parte de nici 0 aventura. tn vremea asta am intilnit vreo cincisprezece sau vreo douazeci dintre ai no~tri: nici unul nu a fost mai norocos dedt mine. Ciici aceasta a fost soarta cavalerilor Mesei rotunde dnd au purces intru cautarea Sfintului,Graal: in afara de Galaad, de Perceval, de Bohor ~ide Lancelot, nu Ii s,a intimplat ceva care sa merite a fi povestit intr.o carte, ~i au fost tare uimiti, cad se gindisera ca intr,o cautare de aceasta inalta insemna, tate vor putea face numeroase fapte cavalere~ti. Seniorul Gauvain ~i Hector se hotarira sa mearga impre, una dtva timp. tntr,o zi, pe dnd treceau printflo fineata de toata frumusetea, zarira un cavaler inarmat pina in dinti, care Ie striga de dt de departe ii zari: - La Iupta! La lupta! - Pentru numele lui Dumnezeu, spuse senior'ul Gauvain, e primul priIej de lupta cu Iancea pe care il am de la pIe. carea mea din Camaaloth. tntrudt asta umbla dupa lupta, de Iupta 0 sa aiba parte. - Draga seniore, lasa,1 in seama mea, te rog, ii ceru Hector. - Nu, pe legea mea! . Spunind a~a, seniorul Gauvain i~i puse Iancea in pozitie de lupta ~i se avinta, vijelios ca un vultur, in vreme ce necUl noscutul pornea intru intimpinarea lui. Amindoi i~i impin. sera lancile inainte ~i apasara pe ele cu atha putere, ca suprachingile, chingile, pieptarele hamurilor ~i oblincurilor se rupsera ~i ei fura zvirliti jos, cu ~aua intre picioare, ath de naprasnic, inch era dt pe ce sa Ie plesneasca inima in piept. Oar, de indata ce putura, se ridicara de jos ~ise napus' tira unul asupra celuilalt, cu spada trasa. De la prima lui lovitura, cavalerul ii despica scutul pina la catarama ~i ii

atinse coiful, din care ii sarira podoabele ~i nestematele. Gauvain simti lovitura, dar asta ii spori curajul: i~i rididi arma ~i 0 napusti, la rindul sau, atit de tare, indt taie scutul adversarului in doua, taie coiful, boneta de zale ~i pielea craniului. tn aceIa~i timp adversarul lui, printflo intoarcere a spadei, ii rupea doi dinti, fadnd sa,i ti~neasca singele ro~u din gudi. Dar vremea se apropia de amiaza ~i cu asemenea dar era inzestrat seniorul Gauvain, ca pe la slujba treia din zi i se dubla puterea, iar la namiaza se impatrea: furios, il apuca pe cavaler in brate ~i iI strinse atit de tare, indt celalalt era gata sa le~ine de durere, ~i dfid il vazu a~a, ii dadu drumul jos ~i Ii infipse spada in piept, apoi, fara sa.~i traga spada, dintr,o lovitura, ii smulse coiful rupindUli ~urul. ~i in c1ipa aceea il recunoscu pe monseniorul Yvain cel mare, fiul regelui Urien. Simti atunci cum i se stringe sufletul ~i ochii i se umplura de lacrimi. t~i ridica u~urel vechiul tovara~; il a~eza pe propriul sau cal ~i, sustinindUlI din coaste, urmat de Hector, care tinea, plingind, coiful ranitului, il duse la 0 abatie cu zidurile albe, care se inalta nu departe de acoio. - Draga seniore, ii spuse, dnd ajunsera, seniorul Yvain, prin vrerea Mintuitorului ~i pentru pacatele mele m,ai dipus ~i eu te iert din toat.a inima. Pentru numele Iui Dum. nezeu, daca te vei intoarce Ia curtea regelui Artus, saluta,i din partea mea pe cavalerii Mesei rotunde care se vor intoarce in viata din aceasta lnalta cautare si cere,le sa se roage Domnul~i nostru Isus' Cristos sa se lndure de mine. Apoi i~i spovedi pacatele In fata unui calugar ~i primi Sflnta imparta~anie, dupa care adauga: - Draga prietene, lti cer acum sa'ti scoti spada din trupul meu. Pilngind, seniorul Gauvain apuca spada de miner ~i, lnce, ti~or, scoase lama pe care 0 lmpllntasein pieptul priete, nului sau. Dar ranitul se Iasa de groaza In bratele lui Hector si lsi dete sufletul. Cei' doi cavaleri se glndira atunci la atitea fapte de vitejie pe care Ie savlqise sub ochii lor ~i se lasara cople~iti de cea mai covlr1iitoare jale din dte s,a auzit pomenindUlse vreodata: aflati ca seniorul Gauvain a lesinat de durere de t;ei ori pe 'rind. Apoi i~i lnvelira priete~ul lntr,un cear,

~af foarte bogat de matase, pe care 11 adusera calugarii, dnd aflara ca raposatul era fiu de rege. ~i mai aflati ca monseniorul Yvain a fost inmormintat in fata altarului principal intr<un frumos mormint, pe a dirui' lespede s,a scris numele lui ~i al acelui care l,a dipus. Oar povestea se intrerupe aici ca sa arate ce i s,a intimplat lui Bohor din Gannes.

CAUTAR.EA LUI BOHOR.: SPOVEDANIA

dintre cele mai bune nobile din lume. Vorba zicalei: ce na~te din pisica . . . - Cucernice parinte, un om nascut din vita rea este schim. bat dintr'un lucru amar intr,o fiinta placuta, de indata ce a primit botezul: de aceea eu cred ca bunatatea sau rautatea lui nu tine de tatal sau de maica lui, ci de inima lui. Inima omului este asemenea vislelor care conduc corabia fie la liman, fie la primejdie. Tot stind a\>a de yorba, ajunsera la coJiba pustnicului, unde Bohor i\>imarturisi jignirile pe care Ie adusese Crea, torului; dar, cu toate ca vietuise in virtejul smintelilor lume~ti, nu era patat de nici un alt pacat trupesc in afara de cel pe care il savir\>ise odinioara cu fiica regelui Bran, gore d'Estrangore, din care se nascuse fiul sau Helain cel alb, \>ipreotul se minuna; totu~i, ii porunei sa nu manince dedt piine cu apa \>isa poarte in loc de cama~a 0 stofa de d1ti aspra, alba, pe sub 0 mantie ro~ie, pina la sfir~itul cautarii Graalului. ~i Bohor primi cuminecatura; apoi i~i relua drumul, inarmat asa cum se cuvine sa fie un cavaler ceresc \>i bine aparat impotriva Necuratului.

In padure, Bohor intilni un calugar care calarea cu umi, linta pe magarul lui, nefiind insotit de slugi sau de valeti ~i, dupa ce,l intreba pe cucernic daca era preot, ii ceru CAUTAR.EA LUI BOHOR.: voie sa i se spovedeasca: caci Bohor nu era smintit sa pur< LIONEL FARA AJUTOR. ceada intru cautarea Sfintului,Graal atit de minjit ~i de . FALSUL CALUGAR negru de pacate. - Pentru numele lui Dumnezeu, ii raspunse calugarul, daca wa~ primi ~i daca domnia,ta ai muri in pacat de Catre vremea chindiei, Bohor vazu 0 pasare alba ca un moarte, din Jipsa de ajutor, m,ai putea chema in ziua cea caier de lina care sosi in zbor ~i se a~eza intr'un copac. mare a ]udecatii de Apoi inaintea chipului lui Isus Cristos. Acolo, gasindw\>i puii tepeni ~i reei in cuibul lor, pasarea incepu sa se tinguiasca amarnic pe limba ei; apoi i~i izbi De aceea, te voi povatui dt voi putea mai bine. Cine e~ti domnia,ta? pieptul cu ciocul ei ascutit \>itaios, atit de tare, inch incepu - Bohor din Gannes, fiul regelui Bohor ~i varullui Lancelot sa,i ti\>neasca singele. ~i pui~orii, scaldati in singe cald. reca' patara viata, in timp ce mama lor mtirea intre ei. du Lac. - Dsigur, Bohor, dumniata trebuie sa fii un om bun, Bohor i\>i vazu de drum mai departe, chibzuind asupra daca, a~a cum spune Domnul nostru Isus Cristos, pomul cel ~ tilcului acestei intimplari; dar nu facuse niei 0 leghe galeza, bun da rod bun, caci parintele domniei,tale a fost un om dnd vazu trednddoi in~i in armura care il duceaupe fratele sau, Lionel, i'mbracat doar in nadragi, cu miinile foarte cucernic, \>iregina Evaine, mama domniei,tale, una

legate, pe un cal Inalt ~i puternic; ~i II bateau la singe, dar fara sa,i smulga un ripat, atlt de curajos era. ~i Bohor fu gata sa se aVlnte In ajutorul fratelui sau, dnd zari In alta parte un cavaler Inarmat plnam dinri, care ducea cu de,a sila 0 fecioara spre inima padurii. - Sfinta Fecioara, striga ea, nu ma lasa! Ajutor! Bohor puse atunci dragostea pentru Oomnul nostru Isus Cristos mai presus de simramintele lui fire~ti ~i, fara sa,i mai poarte de grija fratelui sau, se aVlnta pe urmele cavales rului care 0 rapea pe fata; aflari ca a fost una din faptele pentru care Oomnul nostru Isus Cristos I,a privit cu mai multa dragoste. II Invinse fara greutate pe rapitor; dar, dnd voi sa,i ajunga din urma pe cei care II duceau pe Lionel, nu izbuti sa dea de ei. Ratiici vreme Indelungata pe sub copaci; In cele din urma, Int1lni un om Imbracat ca un calugar ~i Incalecat pe un cal mai negru dedt mura, care 11Intreba ce cauta. - Pai, cucernice, pe fratele meu! - Pofteste cu mine si 11 vei vedea. ~i a~a,zi~ul calugar II' duse la oarecare departare de acolo, unde E arata, Intr,un hari~, trupul lui Lionel, care zacea strapuns de Impunsaturi ~i plin de singe. Clnd II vazu, un mare zbucium cotropi inima Illi Bohor. Cizu la pamlnt, Ie~inat. - Vai, draga frate, Incepu el sa se tlnguiasca, dupa ce,~i reveni In. fire, au cine te,a adus In halul asta? In vecii vecilor n'o sa mai vreau sa aud de vreo bucurie! Spunlnd a~a, lua mortulln brare ~i 11strinse la piept, cople~it de negra ita jale, Inclt ri,era mai mare mila vazlndusl. -In sfir~it, Intreba daca era prin Imprejurimi vreo capel a In care sa poata fi Inmormlntat Lionel. - Urmeaza,ma, Ii raspunse insul Imbracat In sutana de calugar. Dar mai Intli afla ca durerea aceasta ti'a venit ca pedeapsa pentru Infumurarea ta fara friu. Caci e~ti asemenea acelui fariseu care spunea dnd intra In templu: Doamne Dumnezeule, Iri mulrumesc ca nu slnt ~i eu atlt de diu ca vecinii mei . ~i afla ca pasarea aceea pe care ai vazut,o ~i care venea spre tine In zbor Inseamna 0 fata bogata, frumoasa ~i de neam ales, care te va iubi Cll dragoste adeva' rata ~i care te va ruga sa fii iubitul ei: daca 0 vei respinge,

va muri de suparare. lar pui~orii care ~i,au recapatat viara dnd au fost scaldari In slngele parintesc .Inseamna pacatele la care va duce moartea ei: Intnadevar, nu din frica lui Oumnezeu 0 vei respinge, ci ca sa fii preamarit In lumea asta pamlnteasca ~i sa te bucuri de de~arta glorie a lumii. ~i a~a vei fi plin de Inglmfare ~i de doua od nelegiuit, caci I,ai ucis ~i pe fratele tau, pe care nu I,ai ajutat dnd ai rinut S'O scapi pe fata aceea care nici nu e macar ruda cu tine. Vezi acum daca era mai bine sa fie fata siluita, sau ca unul dintre cei mai buni cavaleri din lume sa fie rapus! Ascultlnd asemenea cuvinte, Bohor se simtea foarte tulburat. ~i calauza lui Ii arata curind un fel de c~pela foarte veche ~i darapanata, In mijlocul careia se Intindea 0 lespede de marmura: a~eza deasupra le~ul lui Lionel ~i porni sa caute agheasma, dar nu gasi nici picatura. - Bohor, Ii spuse omul Imbracat cu ve~minte de calugar, am sa ma Intorc mline pentru slujba de Inmormlntare a fratelui tau. Plna atunci, yom locui In casa Invecinata. Cavalerul se temu ca, refuzlnd sa,i dea ascultare cucerni, cului, sa nu cada iar In pacatul Inglmfarii, ~i II Insoti la un castel care se Inalta nu prea departe de acolo ~i In care 0 doamna, Inzestratii Cll toata frumllserea pamlnteasca, Ie facu primire aleasa.

CAUTAREA

LUI BOHOR:

ISPITIREA
Ci iata ca, dupa ce se stinsera luminile ~i dupa ce Bohor adormi In patul sau, se Intlmpla ca 11trezi 0 mlna ce i se a~eza pe umar, ~i Bohor a vazu, doar In cama~a, pe staplna casei, care Ii spuse: - Seniore cavaler, fa,mi lac sa ma culc Hnga dumneata. EI raspunse ca,i va lasa patul; ~i, spunlnd a~a, se scula In cama~a ~i In nadragi. - Nobile senior, Ii spuse ea, culciHe la lac: Iri fagaduiesc ca nu ma voi atinge de domnia,ta dedt cu voia'ri. Oar poarta,te frumos cu mine, ap cum Ii ~ade bine unui cavaler.

- N,am facut niciodata vreo nedreptate sau vreo ticalo~ie unei doamne sau domnisoare si n,am sa incep eu domnia,ta. - Iti foarte multumes~. ~tii' bine ca, dupa datina din regatul Logres, un cavaler trebuie sa sara In ajutorul oriearei domni~oare eare,i cere ajutorul, eu riscul de a';;1 pierde onoarea. Ajuta,ma, a~adar! - ~i cum anume? - Culclndwte cu mine. - E;;ti eumva fata? S,ar ziee ca nu, atlt de desfdnata pad. Chiar de,ar fi sa'ti placa un eavaler mai mult dedt orieine pe Iume, tot n,ar trebui sa,i spui asemenea euvinte! De alv minted, nu pot sa te cred atlt de smintita: de buna seama, vrei sa ma pui Ia ineereare? - Hei, Bohor, daca nu te,a;; iubi mai mult dedt a iubit dndva vreo femeie, ti,a;; cere oare una ea asta? T e rog sa,mi vii in ajutor a~a cum ti,am cerut. Daca n,ai 5'0 faei, te voi socoti neputincios ~i invins. - Eu m,as soeoti si mai invins, ii spuse Bohor, de ti,a~ face voia! ' , - A~adar, culca,te Ia Ioe in pat, seniore cavaler: n,a;; vrea sa am. drept ibovnic un om ajuns de ru~ine, un necredincios. Bohor se lungi Intl'e eeaqafuri: numaidedt perfida se VIr! si ea Ilnga el si, tragindu,l de camasd, cauta sa'[ imbrdtiseze. bar d 0 lua 0 a~eza pe pam.int, ~nde 0 tinu dtva ti:n cu atlta vigoare Indt nu se putea mi;;ca. Atunci femeia ineepu sa se jdeasca, spunind ca se simtea bolnava, ;;i II tot ruga staruitor: - Pentru Dumnezeu, da,mi ce,am sa,ti cer! N u,ti va stirbi cu nimic onoarea! Dar asta trebuie s5 ti,o spun 'Ia ur~che. Bohor se apleaca: ea face ce face ~i,1saruta pe gura. Mlniat, Bohor se repede la spada, jurindwse ca i,ar taia capuI, daca n,ar fi femeie. Asta se va vedea! )} spuse ea mai alergind inca dupa d, cu bratele intinse. Bohor fugi din camera, ;;terglndu'se pe buze ;;i ferindwle bine, apoi se urca plna In vlrful tUl"l1ului. Dar femeia se ia indata dupa d, insotita de douasprezece fecioare, ;;i striga tare: - Uita,te cum am sa mor de dragul domniei,tale! La care una dintre fete adauga pllngind: - Vai, seniore, ta ce'ti cere doamna sau ne yom al'unea toate de aid, caei n'am putea sa,i Induram moartea! Nieio,

data n,a savir~it vreun eavaler 0 fapta ath de mir~ava laslnd sa moara ni~te femei doar pentru atita lueru! Lui Bohor ii era tare mila de de; eu toate aeestea, mai degraba Ie,ar fi lasat pe ele sa,~i piarda suHetul, dedt sa ~i,1 piarda el ;;i Ie raspunse ca nu va face ce,i cere doamna, nici cu pretul mortii, niei cu pretul vietii lor. Numaidedt femeia ~i cele douasprezece fete i~i dadura drumul, una dupa alta, din vlrful tUl"l1ului: Bohor fu atit de naucit, Inch i~i ridica mina sa se inchine. ~i chiar in clipa aceea castelul ~i pretinsa capda ~i pretinsul trup al fratelui sau - totul se mistui Intnun zgomot atlt de cumplit, inclt ai fi crezut ca ~, toti demonii iadului udau In jurul lui ;;i, fara Indoiala, erau destui.

CAUTAR.EA LUI BOHOR.: MORT IF lCAREJ-\


Bohor I;;i Intinse atunci miinile spre cer ;;i,i mul~umi lui Durn.nezeu. $i, dupa ce se ruga, llltdese '1devaratu[ tile al celor vazute dimineap: pasarea alba i[ intrLichipa pe Domnu[ nostru ISLlSCristos, iar pui;;orii ei ii intruchipau pe o'1meni, care au fost ca morti pina dnd fiullui DUlllnezeu s,a urcat pe cop'1c, adica pe Cruce, ;;i pina dnd a tost il1lpuns in coasta dreapta cu lancea, umplindw;;i vlastarele cu singele lui si redllldwle viata. Cum calare'1, dus pe ginduri, 'intllni in cale ;;ase scutied care dntau voio;;i; purtau scuturi la git, duceau ni;;te cai de friu ;;i minau in fata lor 0 ;;areta plina cu land. Bohor Ii intreba unde se duc cu tot echipamentul acela. - Seniore, noi sintem oamenii lui Melian du Lys ;;i ne ducem [a tUl"l1iru[ care va avea lac mline la castelul din CybeIe. AHa ca VOl'fi vazuti '1colo cei mai de seama barbati din Bretania! Bohor se gindi ca va putea sa dea la Cybele de dtiva cavaleri ai Mesei rotunde sau de careva care sa,i dea vqti despre tratele lui, ;;i 0 lua pe urmele scutierilor. Cu toate acestea, cam pe la vremea chindiei, cum trecea.prin f'1ta unei forta:

~i

rete, se hotari sa ceara gazduire peste noapte, pentru ca'! era calul foarte obosit. Vavasalul1 se afla num,li bine la poarta, unde sta de yorba cu ni~te slujitori. - Draga seniore, ii spuse el lui Bohor, daca vrei sa mii aici peste noapte, miine ai sa fii la CybeIe inainte de a se lumina de ziua, caci e foarte aproape. Niciodata n,am vazut atita Hoare a cavalerilor, nici arme mai bogate. Bohor intra in casa. Slugile venira sa,i ia calul ~i ii scoasera armura sub ulmul din curte; apoi, dupa ce a fost spalat ~i imbracat de ni~te fete ~i dupa ce i s,a pus 0 bogata mantie ro~ie pe umeri, a fost condus in saJa, unde se servea masa de seara. $i desigur nimic nu (ipsea din ce,i prie~te unui trup de barbat: cele mai alese mincari cu carne, boboci de gisca, claponi fripti la frigare, gaini, lebede, pauni, potirnichi, fazani, bit/ani, buhai,de,balta; tot soiul de vinat: cerbi, lopatari, mistreti, caprioare, iepuri; pqte din bel~ug, nisetri, somoni, cambule, tipari de mare, dndunici rosii de mare, moruni, calcani, barbuni, bari sau lupi de ma:e, limba,de,mare, platici, scrumbii grase, mer/ani durdulii, heringi proaspeti: toate sosurile cele mai pieante, condi, mentate eu piper, cu camelina, cu zeama de agurida, cum ~i in multe alte ehipuri; ~tiuci ~i chilieari in gelatina; tipari ~i turturele pateuri; mii de feluri de prajituri ~i placinte, tarte rasturnate, fagurele, rulouri eu fri~ca, brinzoaice, tarte obi~nuite, turta,dulce, crepine, dariole cu crema, clatite, coltunasi; vinurile cele mai de soi: vin cu ardei vin cu ghi~bir: vin cu flori, vin porfiriu, negru, cu gust d~ isop, vin din Gasconia, din Montpellier, din La Rondelle, din Beaune, din Saint,Pourcain, din Auxerre, din Or/eanais,
1 Tn original: Ie vavasseur vasal al unui alt vasal.

din Gatinois, din Leonais, atita vin, inc,t ar fi fost de ajuns sa umple cu eI un hele~teu, vin pe care rinda~ii ~i bouarii 11 lasara in oale. Dar Bohor se multumi sa taie trei felii de piine, pe care Ie minca, dupa ce I~ muiase intr,o cupa de argint plina cu apa. - Draga seniore, ii spunea gazda, nu'ti plac mincarurile astea? - Ba da, scumpe seniore. Cu toate acestea, astazi n'a111.sa maninc altceva dedt ceea ce vezi. Gnd veni ceasul de odihna, stapinul casei iI conduse pe Bohor intr,o camera luminata ca ziua, in care pusese sa ifse pregateasca un pat vrednic de un rege: plapumi din blanite de veverite, albe'gri, din hermina; bogate macaturi, perne albe, pui~ori de perna, pufuri, covoare late, frumos lucrate - nimic nu lipsea. Dar Bohor nu primi sa se culce vreun osta~ linga el, in camera. ~i, dupa ce ie~i toata lumea, Bohor stiose luminarile, se intinse pe jos, ca sa aiba un culcu~ tare, i~i puse 0 ladita sub cap lii adormi intru tihna Domnului nostru Isus Cristos, dupa ce ilii rosti rugaciunile. A doua zi, dnd mijira zorii ~i dupa ce suna din goarna paznicul, i~i desfacu patul in a~a fel inctt sa nu poata nimeni banui ca nu se cllicase in eI; dupa aceea se duse in capela sa asculte slujba de utrenii lii slujba zilei, ~i purcese iar Ia drum, dupa ce rosti rugaciuni catre Dumnezeu pentru gazda.

CAUTAR.EA LUI GALAAD: GA UV AIN 1NFRtNT


Dupa ce,a para I Castelul eu Fecioare, Galaad a savir~it multe aventuri des pre care nu pomene~te 0 yorba poves, tirea; prea am ave" iosa multe de facut de,am vrea sa Ie in~iram una dupa alta. Intr,,:> zi. i,a intilnit la un turnir pe seniorii Gauvain ~i Hector ~i nu i,a recunoscut, caci i~i

nobi! de rang inferior 'n orinduirea feudala,

Cavalerul cel pHn de vrednicie ~i fecioara scoaserii friul ~i ~aua cailor ~i,i lasara slobozi, ca sa pasca in voie; apoi, dupa ce facura semnul crucii, intrara in corabie, care ~i porni de indata in larg.

schimbasera armurile; dar ei, de indata ce zarisera scutul alb cu cruce ro~ie i~i spusesedi unul altuia: - lata scutul despre care ne,a vorbit seniorul Yvain: asta e Galaad. Nebun ar Ii cel ce I,ar a~tepta, ca nu e arl11ura care sa poata tine in fata spadei lui. Ci iata ca, in chiar clipa aceea sosea stra~nicul cavaler, zdrobind totul in cale, ca un tr':snet ~i, in trecere, dintr,o singura palire cu spada, spinteca vijelios coiful ~i boneta dc zale a seniorului Gauvain, Ii taie pielea ~i carnea pina la osul capatinii si il azvirli din oblincuri. Vazind aceasta, Hector se i;depa~ta putin, atit pentru ca se gindea ca al' Ii fost 0 prostie sa se masoare cu barbatul in stare de asemenea lovituri, c1t ~i pentru ca se cadea sa,1 iubeasca ~i sa,1 ocro' teasca pe nepotul sau Galaad, mai degraba dec1t sa se lupte cu el. ~i toti cavalerii care luau parte la turnir fura amariti cind alara ca tocmai momeniorul Gauvain fusese napastuit de lovitura aceea cumplita, caci era cel mai cunoscut si cel mai iubit dintre toti barbatii vremii lui. II dusera I~ castel, unde i se scoase arn~ura ~i f~ intins intno camera, departe de zgomot; apoi trimisera dupa un doftor ~i,i fagaduira ca,1 vor face om bogat daca it va vindeca pe ranit. Doftorul se prinse ca,l va lecui. Galaad isi vedea de drum in vremea aceasta. Si in curind vazu ca'vine intru intimpinarea lui 0 domni'~oara, infa, ~urata bine in voaluri de in, ~i ea ii spuse: - Galaad, in numele Domnului, urmeazaHua! Am sa te duc la cea mai de seama aventura de care a avut vreodata parte vreun cavalef. I1 conduse de,a dreptul pe tarmul marii. Acolo se gasea corabia in care se aflau Perceval si Bohor. - Fii binevenit, seniore strigara' cei doi cavaleri, caci te,am a~teptat atita vreme!

COR,ABIA
PATUL.

LUI SOLOMON:
SPADA. FUSELE

Ci iata ca, dupa ce plutira in largul marii ~i cei trei cavaleri i~i povestira aventurile prin carc trecusera, Perceval se uitft la [;lta, care l~i scosese voalul'ile, ~i 0 recunoscu pe muta care incepuse sa vorbeasca in ziua in care fusese eI inarmat cavaler de catre regele Artus ~i care it dusese sa ia loc fa Masa rotunda, fata careia i se spunea Fecioara carelll,a, mintitmiciodata. - S~niori, Ie spuse ea celor trei cavaleri, va dau in pl'itllul rind de veste, ca unor fiinte la care tin cel mai mult pe lumea aceasta, ca, daca n,ati avea 0 credinta desaviqita in Domnul nostru lsus Cristos, ati pieri pe corabia aceast'l.~i acum priviti intr,o parte ~i in alta. Vizitara corabia ~i, cercetind toate, descoperira indaratul unor perdele de pat, facute din matase,patul cel mai frumos ~i cel mai bogat din cite au existat vreodata. La picioare, cineva a~ezase 0 coroana de auf. La capatii, zacea 0 spada pe jumatate trasa din teaca ei, care era deosebit de bogata. Maciulia era fkuta dintr'o singura piatra, in care straluceau toate culorile de pe pamint, ~i fiecare dintre culorile acestea avea puterea ei. Minerul era fkut din doua prasele: 0 prasea din ~arpele numit papagusta, care vietuie~te in Celidonia si care are darul ca nu simti niciodata 0 prea mare caldura 'cind stringi in mina vreun 'os al lui, oricit de mare ar Ii dogoarea soarelui sau a focului; cea de,a doua prasea era fkuta din osul unui pe~te mic numit ottonax, care haladuie~te in apele fluviului Eufrat ~i care are urma, toarea putere: cel ce tine in mina un os al lui uita orice bucurie sau orice durere trecuta ~I i~i aminte~te numai

despre temeiul avut de a,l lua in mina. Asa era minerul spadei ~i pe el se puteau citi urmatoarele ~uvinte: Sfnt minunata de uazut, mai minunatd de eUl1oseut, edei nimeni nu md poate Lua fn mind, orieft de mare i,ar fi mlna, In afard de eeL diruia Ii sint hdrazita. - Pentru numele lui Oumnezeu, spuse Perceval, am sa vad daca sint eu acela! Oar in zadar incerca sa apuce arma de miner ~i, dupa el, la fel ~i Bohor; insa Galaad declara ca nu va incerca ~i el dedt dupa ce va vedea toate minunile spadei. Intr<adevar, pe lama pe jumatate scoasa din teaca, ni~te litere ro~ii ca singele glasuiau a~a: Sa nu fie nimeni atft de Indrazne! sd md tragd din teaea, daN/ nu I" fn stare sa Loveasdi mai bine )~ieu mai muLta eutezan!a deeft orieare aLtul, altminteri va muri. - Pe legea mea, spuse Galaad, n,am sa ma ating de ea! - A~teapta, seniore, ii raspunse fecioara, sa vezi totul. T eaca avea culoarea unui trandafir uscat ~i era facuta dintr,o piele de ~arpe. Dar baierile cu care trebuia aga~ata la cingatoare nu se potriveau dtu~i de pu~in cu 0 spada atit de frumoasa, dici erau facute din dl~i de dnepa sau din altceva la fel de ~ubred ~i, unde mai pui di erau ath de slabe, indt n,ar fi ~inut, fara sa se rupa, greutatea armei. ~i pe teaca de culoarea trandafirului erau urmatoarele cuvinte scrise cu litere de azur ~i de aur: Vai si amar de eel care va voi sa sehimbe aceste bdieri, eaet ell" n~ trebuie sa fie seoase deeft de fiiea de rege ~i de t'egina ee va ramlne fieioara toata via!a ei,' In loeul lor va pune un lucru de,al ei 10. care va fine eel mai mult, ~i eo. va numi spada aceasta eu adevaratul ei nume, iar eu eu 0.1 meu.

Dupa ce fecioara Ie citi aceasta inscriptie, cei trei cava1eri izbucnira in ds, spunind di astea erau adevarate minuni. ~i cercetara atunci patul, care era din lemn ~i inzestrat cu trei fuse: primul, infipt la capul patului, era mai alb dedt este neaua abia ninsa; al doilea se inalta in fata celui dintii ~i era mai ro~u dedt este singele ad~varat;' al treilea se intindea intre virfurile primelor doua, pe care Ie unea ~i era la fel de verde ca un smarald. Asa erau culorile celor trei fuse, fiira vreo urma de vopsea, di~i se trageau tustrele din arborele ~tiin~ei din care Eva luase 0 ramura, ca sa,~i ascunda goliciunea, dnd a fost izgonita din Paradisul pamintesc, ca ~i Adam; ~i cum s,a intimplat lucrul acesta, apoi cum regele Solomon, la povata so~iei lui, a pus sa se construiasdi nava ferita de putrezire ~i a infipt fusele in jurul patului, unde a a~ezat spada miraculoasa pe care 0 faurise; cum apoi a plutit singura pe mare corabia, in care s,a urcat Nascien ~i pe care nimenea n,a mai intilnivo inainte de Galaad ~i de inso~itorii lui, despre toate acestea a sporovait I de ajuns cartea V rajitorului Merlin, a~a inch nu are rost sa' .-,;; Ie mai repetam: repetarea lor ar ingreuna povestirea de fata, ~~ care este foarte buna a~a cum este. Se cade doar sa spunem ceea ce nu s,a spus. Cind corabia a fost gata ~i dnd toate lucrurile au fost odnduite in ea, Solomon a poruncit sa fie legata de mal; ~i chiar in noaptea aceea a avut un vis: se facea ca vedea un Om cobodnd din cer, insotit de multi ingeri, ~i care stropea toata corabia cu agheas~a, spunind: Corabia aceasta va insemna noua mea salasluinta ; ~i Omul punea un Inger dintre cei care 11 inso~ea'u sa ~crie litere pe sdndura bordajului; dupa aceea disparea in a~a fel cu toti ai sai, inch nu s,ar fi putut spune ce se facuse. A doua zi, de indata ce Solomon s,a trezit, s,a dus sa vada corabia ~i a aflat di slovele scrise de ditre iogeri SPti' neau a~a: Oh, omule care vrei sa intri In mine, fire~te'te s,o faei, daca nu e~ti plin de eredin!a, ~i ajla ea mam sa te mai sus!in ~i cd am sa te pdrdsese, daed vei eddea efndva In tlecteditl!a.

$i doar ce,a citit aceste cuvinte, di pl'nzele corabiei s,au umBat ~i Vlntul a dus,o pe mare ~i corabia a disparut I'n scurta vreme. ~i visul acesta este greu de tHc, caci arata cii nava care nu putreze~te - nava lui Solomon - I'nseamna Sflnta Biserica: de aceea merita sa fie pomenit I'n evocarea aceasta.

Spunl'nd a~a, apudi spada cu ciudate aga~atori ~i 0 strinse cu atlta usurinta I'ndt i se I'ncrucisau degetele pe miner; apoi 0 tras~ ~i l~ma aparu, atl't de fr~moasa ~i de luminoasa, indt te,ai fi oglindit lesne I'n ea. Atunci fecioara i,o I'ncinse la mijloc, dupa ce 0 scosese pe aceea pe care 0 purta, care facea dt 0 feuda, ~i i,o darui lui Perceval. - Acum pu~in I'mi pasa ca anl sa mor, spuse ea, de vreme ce I,am facut cavaler pe eel n,ai viteaz barbat al vremii! - Domni~oara, I'i raspunse Galaad, sl'nt al domniei,tale pentru totdeauna.

Povestea ne spune aid cii cei trei I'nsotitori ai fedoarei privira multi!. vreme patul, fusele ~i spada, ~i Ie privira pl'na ce descoperira sub dipatli 0 bogata punga de dngatoare. Perceval, care nu sta nidodata pe gl'nduri, fiind mai sarac cu duhul, 0 deschise numaidedt ~i gasi I'n ea un rava~ I'n care era aratat tllcul navei si al tuturor celorlalte. In vremea aceasta, corabia pluti toata noaptea ~i diminea~J trase h tarm in marea Scotiei, nu departe de un castel - Va trebui sa pornim I'n ciutarea fecioarei care va schimba fortificat 'care se numea C~rcelois. Cei trei cavaleri ~i baierile acestea, spuse Galaad, dici nimeni nu trebuie sa Fecioara,carem,a,mintit<niciodata coborira si, vazind I'n traga spada aceasta, nici s,o ia de aici pl'na ce nu se vor fi departare turnurile tortare~ii, se hotarira s5 Jj unga la ea schimbat aceste aga~atori. - Seniore, grai atunci FecioarMcarem,a,min~itmiciodata, pe jos, prin padure. Dar padurea era deasa, J~a inch se ratacira la scurt timp dupa ce intrara in ea. de,o vrea bunul Dumnezeu, spada va avea ce,i lipse~te. - ~ti~i ce,o sa facem? Ie spuse fecioara. Sa,1 rugam pe ~i scoase dintr,o cutie adusa cu ea ni~te aga~atori de spada Luminatul Invatator sa ne arate calea. frumos Iucrate, I'mpodobite cu nestemate, prevazute cu Ingenuncheara ~i se rugadi de la primul ceas al zilei pina la doua paftale de aur, ~i toate facute din ~uvi~e de par balai, ceasul al treilea ~i, dupa rastimpul acesta, vazura ie~ind atlt de frumoase, I'ndt Ie,ai fi crezut fire de aur. dintr'un hatis un cerb mai alb dedt 0 floare abia inflorita in - lata, seniore, relua ea, agatatorile care se potrivesc. Le,am facut eu din aceasta parte din mine, care I'mi era paji~te; cerl~~l purta la glt un lant de aur; in jurullui mer, geau patm lei, doi I'nainte, doi inapoi, care 11 pazeau cu mai draga dedt orice: din parul meu. lar daca,mi era drag, nu e de mirare, did aveam parul cel mai frumos din lume; atlta grija cum I'~i paze~te 0 mama copilul; dar trecura dar, I'n ziua de Rusalii, I'n care ai fost I'nvestit cavaler, am prin fata fecioarei si a cavalerilor fara sa Ie fadi nici un rau, asa cur~ nwi facu;era odinioara lui Lancelot. pus sa mi se taie parul ~i l,am I'mpletit pentru a face aceste \ --.:.. Sa,i urmam, spuse ea, caci intl'mplarea aceasta este un aga~atori pe care Ie vezi. - Pentru numele lui Dumnezeu, domni~oara, spuse Bohor, semn dumnezeiesc. ne scapi de 0 mare truda! ~i acum, seniore, ii spuse el lui . Asa si facura si ajunsera in curind Ia 0 capela I'n care intrara I'n' u~ma ani~alelor. Un preot cu hainele Jui sfin~ite se Galaad, te rugam sa te incingi cu spada asta cu aga~atori atlt de dudate. pregatea sa fadi sIujba SfI'ntului Duh. Dar abia illcepuse - Lasa,ma, mai I'nainte, sa I'ncerc s'o trag, raspunse Galaad, preotul, dnd Galaad ~i inso~itorii lui vazura cerbul schim' did daca n,am sa izbutesc inseamna di nu e pentru mine. bindu,se intrnm Om care se a~eza la un amvon bogat,

II

deasupra altarului, In vreme ce cei patru lei se schimbara ~i ei, unul in om, al doilea in vultur, al treilea in leu inaripat, al patrulea in bou; apoi tuspatru ridicara amvonul in care ~edea Omul ~i i~i luara zborul printr'un vitraliu fara sa sparga nici un ochi de geam. ~i Galaacl, Perceval, Bohorsi Fecioara,carem,a,mintitmicioclata aflara astfel ea cele ~inci jivine care ii calau~isera intruchipau pe Isus Cristos ~i pe cei patru evangheli~ti. [ ... ]

Fara armura, intins ca un rastignit pe malul fluviului peste care nu putea sa treaca, Lancelot se ruga Oomnului nostru Isus Cristos pina ce negurile se amestecara cu lumina zilei, apoi plna ce razele soarelui biruira roua. In momentul ace la, 0 barcu!a, care plutea fara pinze ~i fara VIS trase la Ie, mal in fata lui: atunci Lancelot isi lua armele si se urea In ea fadnd~,si semnul crucii. . Ooar ce pu~ese piciorul inauntru ca ~i simti miresmele cele mai imbietoare de pe lume, foamea i se potoli ~i inima ii fu sealdata in cea mai placuta bucurie: fapt pentru care aduse mai intii multumita Oomnului. Apoi se intoarse 5i clescoperi, pe un pat' foarte bogat, 0 fecioara moartii, de la care veneau toate miresmele acelea. Linga trup era un diva~ in care se spunea cum schimbase baierile spadei pe care 0 purta in momentul acela Galaad, ~i tot ce i se intimplase ei ~i celor trei insotitori ai ei, ~i cum murise ca sa vindece 0 straina: caci era Fecioara,caremu,mintise niciodata. Si, dnd afla toate acestea, Lancelot fu ~i mai 'bucuros dedt 1nainte. V reme de 0 luna ~i mai bine, pluti cu barcuta aceea, iar claca va intreba careva cu ce a trait in tot rastimpul acesta, povestea va rasp uncle ca Cel ce a facut sa tl~neasca apa din stinca, pentru a potoh setea semintiei lui Israel, i,a purtat ~i lui de grija: in fiecare dimineaVi, la terminarea rugaciunii, dupa ce Lancelot 11rugase pe bunul Oumnezeu sa,i trimita piinea cea spre fiinta, a~a cum un parinte ii trimite fiului sau, deodata se simtea plin de harul Oomnului ~i i se parea ca era satul de ce1e mai alese bucate din lume.

data, dnd barcu!a mergea In lungul unei paduri, Lancelot auzi un zgomot mare de crengi rupte ~i de frunze strivite ~i vazu un cava IeI' care galopa pe sub copaci atlt de iute dt putea calu!. Barcuta trase singura la mal, ~i calaretul intra in ea, dupa ce scosese ~aua ~i friul ~i,~i alungase calu!. Iar dnd isi scoase coifuI ca sa,si faca. semnul crucii, Lancelot il recun~scu pe Galaad. Alergi ditre fiuI sau cu bratele deschise, se imbra!i~adi amindoi ~i Ii se umplura ochii de lacrimi. Plutira impreuna mai bine de 0 jumatate de an, debarcara pe insule straine ~i saviqira laolaltii minunate ispravi de vitej ie, incheiate toate cu bine. Oar aceasta povestire a Graalului nu pomene~te nimic de ele: dealtminteri, de,ar fi sa se depene toate dte s,au petrecut, nu s,ar mai termina niciodata. Oupa Pa~ti, se intimpla ca barcuta sa se apropie de 0 limba de pamint pe care a~tepta un cavaler imbracat in armma alba. Cavalerul tinea de friu un cal de lupta mai alb dedt 5int floricelele din luna lui apri!. - Galaad, striga el, ai fost destula vreme alaturi de tatal tau. Owte acum la rostul tau. Galaad il saruta atnnci plingind pe Lancelot. - Oraga taUi, ii spuse el, nu ~tiu daca am sa te mai vad vreodata. Ma rog Oomnului sa te pastreze in slujba lui! Ie~i din b5rcup, incaledi pe calul cel alb ~i, dind pinteni, porni in goana rnare, drept: inainte ca 0 sageata de arbaleta.

Barcu!a a mai plutit inca 0 luna. In cea de,a treizecea noapte, trase la tiirm in preajma unui castel frumos ~i bine fortificat, ~i Lancelot auzi un Glas: - In numele lui Oumnezeu, ii spunea Glasul, coboarii ~i intra in acest castel: ai sa gase~ti in el 0 parte din ceea ce cautio Tin~pul era placut ~i senin ~i luna stralucea, frumoasii ~i luminoasa, asa indt Lancelot vazu bine di usa castelului era deschisa; da~ baga de seama ca era pazita' de doi lei ~i I~i scoase sabia ca sa se lupte Cll ei. Numaicledt se ivi 0 mlna

de foe ~i 11 izbi tare peste brat, ~i Glasul ii spuse din nou: - Om de putina credinta, de ce nu ai mai multa I'ncredere in Ziditorul tau? Crezi ca te vei sluji mai bine de armele tale dedt de El? In urma loviturii pe care 0 primise, Lancelot ramase dtva timp naucit, I'n a~a masura indt nu mai ~tia de era zi sau noapte. Dar, revenindu,~i in fire, I'i multumi Domnului ca se indmase sa,l mustre; apoi i~i vl'ri sabia in teaca, i~i facu semnul crucii ~i se duse drept spre lei, care se a~ezara jos ~i nu dadura nici un semn ca ar avea cumva de gind sa se atinga de el. Dupa ce trecu astfel pe u~a, Lancelot recunoscu Castelul intimplarilor ciudate. Merse pe strada cea mare fiira sa vada pe nimeni, intra I'n palat, care parea pustiu, trecll prin sala tacuta, in care lumina lunii se revarsa fara zgomot prin vitralii ~i fu oprit de 0 u~a I'nchisa, dincolo de care 0 voce 11 preamarea pe Dumnezeu cu atita bllndete, incl't iti dadeai seama ca nu era a unui muritor. Acolo, ingenunche, implorlndu,1 pe Isus Cristos sa,i arate telul cautarii lui, a~a cum ii fagaduise Glasul. Atunci u~a se deschise singura. le~i de acolo 0 puternica lumina, atl't de mare incl't ai fi. crezut ca tot soarele se adunase in camera aceea ~i i~i ras' pindea razele. ~i dupa ce i~i reveni din prima uimire, Lancelot zari Stntul,Graal pe 0 masa de argint, acoperit cu 0 tesatura de matase ro~ie ~i I'mprejmuit de I'ngeri, care duceau unii cadelnite, altii luminari, altii crucea sau podoabe de altar, ~i care ajutau la slujba pe un barbat imbracat I'n odajdii ca un preot, ce parea ca oficiaza sflnta liturghie ~i inalta sfintele taine. Vazind aceasta, Lancelot se ridica in picioare ~i vru sa treaca pragul, dar de indata 11I'ntimpina o pleasna de vint, do gori to are ca ni~te dirbuni aprin~i: totul se mistui din ochii lui ~i cazu jos ca mort. A doua zi, oamenii castelului il gasira in fata u~ii, la fel de teapan ~i de mut ca un bulgare de pamint. II dusera intr'un pat foarte bogat, in care ramase douazeci ~i patru de zile, nemi~cat, fadi sa manince, fari'i sa bea, Hidi sa se clinteasca, Hira sa scoata un cuvl'nt, ci'ici aflati ca Domnul voise ca el sa,~i piarda puterea trupului ~i a ~adularelor vreme de tot atl'tea zile dti ani fusese I'n slujba Necuratului. In sflqit, se trezi, earn pe fa amiaza, I'~i vazu ciima~a de pociiinta,

care atirna pe 0 prajina, ~i voi s,o ia, aratind 0 mare amara' ciune ca 0 parasise. Dar regele Pelles, pescarul eel norocos, care se afla acolo, li spuse: - Draga seniore, poti sa,ti lasi camasa de pocainta, I'ntrudt cautarea domniei,tal~ s,; ispravit. Nu vei cu~oa~te mai mult din adevarul Sflntului,Graal I'n afara de ce,ai viizut. Cu toate acestea, Lancelot I'~i lua dima~a de pocainta ~i, pe deasupra ei, puse 0 mantie de in ~i alta de stofa purpurie, care i se adusera; apoi ceru ve~ti despre fiica regelui Pelles, care i,l daruise pe fiul sau Galaad. Cnd afla ca mmise, simti o foarte mare durere in inima. T otu~i, venise vremea mesei, dnd viizu porumbita alba zburlnd prin sala ~i dudnd in cioc 0 cadelnita de aur; apoi vazu Sflntul,Graal aparind, suspendat'l'n aer sub valul sau de in ~i trednd prin fata meselor, de unde pareau ca ies ml'ncarile cele mai gustoase; ~i dnd gasi in fata lui tot atl'tea bllnatati minunate ca ~i I'n fata cavalerilor castelului, atunci I'ntelese cii DlImnezeu 11l'nv~ednicise de harulilli ~i i se potoli ialea. [ ... ] Dar povestirea noastrii se I'ntoarce acum la Galaad, care caliirea prin piidure pe un cal de luptii de culoarea ziipezii, dupa ce isi liisase taUtl I'n biircuta Fecioarei,carem,aHnintit, nicioc1ata. ' , ,

GALAAD, PERCEVAL SI BOHOR LA CASTELUL GRAALULUI


V reme de un an, Galaad rataci I'n diutare de fapte viteje~ti ~i diidu dovada de atita rivna, indt ispdivi to ate aventurile regatului Logres ~i, pentru ca in el nu ardea focul eel pacatos al desfriului, stinse morml'ntul lui Simion ~i flntl'na clocotitoare a regelui Lancelot, apoi filcu ce se cuvenea ca sa reintre in pamint cele douasprezece spade goale care I'mprejmuiau mormintul cuprins de flacari al lui Canaan. A~a fu izbavit Canaan, cum fusese izbiivit si Simion' de ce anllme fusesera pedepsiti de Domnul, po~estea no~stra a aratat la timpul ~i Ia locul potrivit, a~a inch nu mai are rost sa repetam.

In sf1qit, Galaad II intilni pe Perceval ~i pe Bohor: oint!m, plare Ii reuni ap cum ii despartise. Calarira tustrei laolalta ~i, chiar In ziua aceea, Dumnezeu voi ca ei sa descopere in sflqit Castelul intimplarilor ciudate, in care regele Pelles, pescarul cel no roc os, ii primi sarbatore~te, caci ~tia bine ca, prin venirea lor, inalta cautare avea sa ia sflr~it. $i aHati ca nu se putu stapini sa nu pllnga de emotie dnd i~i regasi nepotul, ~i cu eI pl1nsera totj cavalerii lui, care il cunoscusera odinioarJ pe Galaad copil. De inelata ce Ii se scoaserii arrnllrile c"lor trei cavaleri, Heliezer, hu! regelui pesear, Ie aeluse sabia rupta ell care losif din Arimateeit fusese lovit lit coapsa, a~a cum a aratat povestea despre G,dehaut. ~i de indata ce Galaad lua in ITlina cele cluua crllTlpeie, ell' se intregira eu atita potrivire inelt niei un om de pe lume ll,ar fi izbutit sa vada ullcle fusese rupta lama: ~i astfe! tuata lumea socoti ca era un semn de bun inceput. Oar, pe la ceasul vecemiei, cerul se acoperi deodata, un vint putemic pomi sa bata in palat ~i se raspindi 0 caldura atlt de dogoritoare inch mai multi crezura ca au sa se mistuie in flacari ~i se prabu~ira din cauza fricii care ii cuprinsese, in vreme ce un Glas striga: - Sa piece cei ce nu trebuie sa aiba loc la mas a lui lsus Cristos! T oata lumea ie~i, la auzul acestor cuvinte, ~i nu mai rama, sera dedt Galaad, Perceval ~i Bohor. Dupa 0 clipa, vazura intrind patru fecioare plingind cu lacrimi fierbinti ~i dudnd un pat de lemn foarte bogat impodobit cu matasuri, in care totul era alb Cd zapada; in pat zacea un trup de barbat, sau de femeie, nu se putea ~ti, cad 1i era fata acoperita cu o pinza. Bocitoarele lasara patul jos i plecara. ~i in curind cei trei cavaleri vazura grinzile tavanului dindwse la 0 parte, ca sa se vada ceru!, apoi un barbat imbracat ca un episcop, cu drja in mina ~i cu mitra pe cap, cobori din vazduh, a~ezat intr,un amvon pe care II duceau patru ingeri; ~i pe fruntea lui straluceau ni~te litere care spuneau:

pc care Dcmnul ncstru [JUS Cristos f,a uns chiar el In palatul duhovnicesc dill cetatea Sarras.
Episeopul se ridica ~i se duse sa se pIece in fata Sflntului, Graal, care tocmai aparuse pe masa lui de argint. Atunci cei patrn ingeri care venisera eu el adusera doua luminari aprinse, 0 bucatii de matase ro~ie ~i 0 lance, din care se scurgeau, prin virf, m'lri picaturi de singe. Episcopul a~eza laneea Cll virful in Graal, ca singde sa curga in el; apoi incepu sa ol1ciez<:' sfinta slujba a liturghiei. La timpul potrivit, lua din preapre~iosul vas 0 azima in forma cle ostiE' ~i,cum 0 ridica in sus, se vazu un copil eoborind din c<,ruI'i, ell obrajii ro~ii ~i aprin~i ea focul, cilre s~' arunea in piine; dupa aceea los,,[at puse azima 1,\ loe in SHntul,Graal. In snqit, ispravi slujba sfintei liturghii, claclu sarutul pacii [lli Galaad, care il daclu ~i el mai de parte insotitorilor lui ~i se topi in a~a fel, inelt nimenea n,ar fi ~tiut sa spuna ee se intimplase Cll et. In momentlll aeela eei trei eavaleri vazura ie~incl din sflntul vas un Om druia ii curgea slnge din picioare, clin miini ~i din coasta, ~i se plecara inaintea lui, eu fruntea in tarina. - Siujitorii mei, lealii mei fii, Ie spuse Omul, voi care ati ajuns fiinte ceresti inca din lumea aeeasta, asezatiNa la masa mea: Caval~rii Casteluilli intimplarilor ciudate' ~i a1tii au fost Inclestulati clin harul Sflntului,Graal, clar nicioclata nu au fost primi;i sa ia loe aid, ca voi. Plingind eu atlta Incluio~are inclt fetele Ie erau udate de laerimi, cei trei cavaleri se apropiara de masa de argint ~i Galaacl se a~eza in mijloc, ~i Percevalla dreapta lui, ~i Bohor la stinga. ~i omul lua Snntul,Graal, veni la Galaad care ingenunche, eu miinile impreunate, ~i 1i cladll trupul Mintuitorului; apoi la fe! facu ~i Cll cei1a1ti; ~i suavitatea care Ie patrllnse atunei in trup, nici 0 Iimba n,ar putea'o rosti. - Fiule, ii spuse Omul lui Galaacl, ~tii tu oare ee tin in miinile mele? Este vasul din care Isus Cristos a mincat miel cu ucenicii lui in ziua Pastilor si in care losif din Arimateea a strins singele Mintui~oru!ui. Acum, ai vazut adevarul pe care II Joreai, dar nu inca atit cle bine dt II vei veclea in palatul duhovnicesc clin cetatea Sarras, uncle trebuie sa

fatad pI' losafat, fiul lui losif din Arimateea, primul episcop al creftinilor,

tnsote~ti Sflntul,Graal cu Perceval ~i cu Bohor. T 0tu~i, vindecad mai inainte pe Mordrain, regele schilodit, ungiw dwl cu singele acestei lanci, care este lancea cu care Longin [,a lovit pe Mlntuitorul Uiu riistignit pe cruce. Graind a~a, Omul ii binecuvinta pe cei trei cavaleri; apoi se facu nevazut. ~i Galaad, dind la 0 parte plnza care acope, rea trupul ce zacea in patul adus de bocitoare, descoperi un barbat care parea sa tot ne in virsta de patru sute de ani ~i care purta pe cap coroana de am. 1 veni sa atinga cu mina lui singele care curgea din lance ~i II ume pe Mordrain, iar acesta I~i recapata l1urnaidecit vederea ~iputerea trupului, pe care Ie pierduse din vrerea lui Dumrwzeu, a~a eum a aratat povestea noastra odinioari'i. Batrtnul rege se ridica in capul oaselol", cu umerii goi ~i cu pieptul gal pinii Ia burie, ~i, lnaltlndus~i miinile catre cer, spuse: - Bunule Parinte, acum te irnplor sa vii s5. ma iei hl tine, diei n,a~ putea sa ma sting in mai mare bucurie decit aeum: toata ninta mea este numai trandanri si crini. II lua pe 'Galaad in bra~e, 11cup rinse de mijloc, il strinse la pieptul lui ~i, in aceea~i clipa, Domnul dovedi ca,i auzise ruga, caci sufletul i se desprinse de trup ~i muri cu caput pe ulnarul preabunului cavaler. [ ... J

chip d .. rin~a! Vad aici inceputul ~i cauza lucrurilor. ~i acum te implor sa1[ni ingadui sa ma stramut din via~a pamin' teasdi in viata cereasca. Prirn.i cu un~ilin~a sflnta imparta~anie pe care losafat veni sa i,o ofere; apoi se duse sa,1 sarute pe Perceval ~i,i spuse Illi Bohor: - BC'hor, du,i un cuvint de salut din partea mea momenio. rului Lancelot, parintele meu, cind II vei vedeil. Apoi se lntoarse sa ingenuncheze in fa~a mesei de argint ~i in curind suAetulii parasi trupul. Ci iata di, de in data ce Galaacl i~i dadu ob~tescul sfi'r~it, o lTllna fara trup, care rasplndea 0 ITl.inunata lumina, coborl ~j rapi In eer preasflntul vas. De atunci lncolo rva mai cxistat nieiodata vrelln orn, oridt de indrazne~, care sa fi cutezat sa sustina ca,1 vazuse. De aeeea povestea eonteneste acum. ~i aici se incheie cartea aventllrilol" prilejuite de cautarea Sflntului,Graal.

MOARTEA LUI GALAAD. RAPIREA SFINTULUtGRAAL


In neGlre dimineata, Galaad venea cu sotii lui sa'SI faea rugaciunile in fa~a' sflntului vas, ~i a~a n~ereu, vre~ne de un an. In prima zi a anului nou, il gasira acolo pe episcopul losafat certndus~i iertare, in genunchi, imprejrn.uit de ingeri. Se ridica indata ~i incepu sa oncieze slujba Snntei Marii, apoi, dupa ce se ridica vasul de imparta~anie al Sflntului,Graal, 11 chema pe Galaad ~i,i porunei sa se uite la ceea ce dorise atit de mult sa vada. Galaad inainta ~i, de indata ce,si arunca ochii inauntrul pretiosului vas si privi cele din' alta lume, incepu sa tremure' ~i, ridicindu,~i miinile catre cer, grai: - Multumeseu,ti ~ie, Doamne, ca mi,ai implinit in acest

EXPLICIT

S-ar putea să vă placă și