POLUAREA APELOR

Poloarea apelor afecteaza calitatea vietii la scara planetara. Apa reprezinta sursa de viata pentru organismele din toate mediile. Fara apa nu poate exista viata. Calitatea ei a inceput din ce in ce mai mult sa se degradeze ca urmare a modificarilor de ordin fizic, chimic si bacteriologic.

Consumatorii de apa si sursele de poluare ale apei

Cerintele cele mai mari pentru apa le au agricultura si industria, cu mentiunea ca n timp ce agricultura scoate din circuitul hidrologic local apa utilizata, industria o restituie n proportie foarte mare. Apele restituite sunt "ape uzate" si au o compozitie fizica, chimica, si bacteriologica diferite fata de apa prelevata. In ceea ce priveste apa, prin poluare se ntelege alterarea calitatilor fizice, chimice si biologice ale acesteia produsa direct sau indirect de activitati umane sau de procesele naturale care o fac improprie pentru folosirea normala, n scopurile n care aceasta folosire era posibila nainte de a interveni alterarea. Dupa provenienta apele uzate pot fi mpartite astfel: a). ape uzate menajere, n care poluantii sunt: resturi alimentare, dejectii, sapun, detergenti, microorganisme etc. b.) ape uzate din zootehnie, n care poluantii sunt: resturi de furaje, asternut, dejectii, microorganisme etc . c.) ape uzate industriale, mpartite n: - ape de racire (poluantul este caldura), - ape uzate de spalare si transport, - ape provenite din sectiile de productie.

Principalii poluanti ai apelor

In ape poluantii se gasesc sub forma de substante dizolvate sau n stare de dispersie si sunt constituiti din substante organice si anorganice. - Poluanti organici. Aceastia sunt specifici fabricilor de hrtie si celuloza care polueaza cantitati mari de apa. Acest tip de poluanti mai rezulta si de la abatoare, industria alimentara (fabrici de conserve, fabrici de zahar) etc. Ca produsi de descompunere a substantelor organice rezulta fenoli, amine, uree, amoniac, nitrati, nitriti. De asemenea, industriile petrochimica, maselor plastice, fibrelor sintetice, detergentilor, medicamentelor, colorantilor folosesc cantitati mari de apa. Poluantii din aceste ape sunt n cantitati mari iar unele dintre substante sunt toxice pentru diferite organisme. - Poluanti anorganici. Aceastia sunt caracteristici, n primul rnd, industriei clorosodice (n special cu saruri de NaCl). Acest tip de poluanti mai rezulta si din industria petroliera de extractie si industria petrochimica. Din industria chimica anorganica rezulta acizi si baze libere (acid sulfuric, acid clorhidric, acid azotic etc.). - Poluarea biologica rezulta din aglomerarile umane (localitati, santiere e t c ) , zootehnie, abatoare etc. si se caracterizeaza prin existenta microorganismelor patogene care gasesc conditii mai bune n apele calde, murdare, statatoare. Prin apa pot fi transmise boli bacteriene, boli virotic e , boli parazitare si alte boli infectioase; In functie de gradul de poluare, apele se grupeaza n trei categorii: polisaprobe (foarte puternic poluate), mezosaprobe (impurificate puternic pna la moderat) si oligosaprobe (considerate practic curate).

POLUAREA APEI CU PRODUSELE UTILIZATE IN AGRICULTURA

a.) Ingrasamintele chimice Administrarea ngrasamintelor chimice n mod abuziv si incorect, provoaca grave fenomene de poluare a apelor subterane si de suprafata. Cercetarile arata ca un hectar de pamnt cultivat pune la dispozitia apelor care-1 traverseaza aproximativ 400 kg substante solubile pe an din care cel putin 1 kg de azot, nsa pe masura ce aplicarea ngrasamintelor cu azot s-a intensificat, apele s-au mbogatit substantial n nitrati care, n exces, devin incompatibili cu viata. b.) Pesticidele Pesticidele prezinta toxicitate mare pentru om, flora si fauna. Ele ajung n sursele de apa prin scurgerea apelor din industria pesticidelor, prin scurgerea de pe solele tratate, prin transportul de catre curentii de aer, prin spalarea echipamentelor etc. De asemenea, sulful si sulfatul de cupru mult folositi n viticultura pentru protectia mpotriva bolilor, ajung n ape provocnd poluari marcante. Masuri de prevenire a poluarii surselor de apa cu pesticide constau n: delimitarea zonelor de protectie sanitara de instalatiile de apa si interzicerea tratamentelor fitosanitare n aceasta zona; utilizarea corecta a pesticidelor, colectarea apelor de spalare de la aparatele si recipientele n care au fost pesticide si tratarea lor si aerarea intensa a solurilor tratate pentru activarea degradarii biochimice a pesticidelor si producerea si folosirea de pesticide cu toxicitatea redusa. c.) Gunoiul de grajd O tona de gunoi de grajd produce n sol 100 kg humus si aduce 3-5 kg azot, 1-2 kg P205 si 3-6 kg K2O. Daca aceste produse nu sunt folosite ca ngrasamnt si sunt deversate direct, fara epurari prealabile, ele formeaza permanente izvoare de impurificare a apelor, ducnd la imposibilitatea folosirii acestora pentru adapat animalele precum si la distrugerea faunei si florei acvatice.

Eutrofizarea apelor

Eutrofizarea este o forma a poluarii ecosistemelor, mai ales a apelor continentale statatoare, prin introducerea unor cantitati excesive de nutrienti, ca urmare a activitatii umane. n ultima vreme procesul s-a extins si a nceput sa afecteze si unele bazine maritime. Mecanismul ecologic general al acestui proces este relativ simplu. Nutrientii, principali responsabili ai eutrofizarii, sunt n primul rnd fosforul (care n conditii naturale, de obicei este n cantitati mici si reprezinta factorul limitant al dezvoltarii vegetatiei), apoi azotul. Cresterea concentratiei lor n apa determina o nmultire rapida a algelor iar n zonele litorale din lacuri si n alte ape de adncime mica - a macrofitelor acvatice. Resturile plantelor se depun iar descompunerea lor de catre organisme mineralizatoare duce la consumul si adesea disparitia (periodica sau permanenta) oxigenului n sedimente si n straturile adnci ale apei. Carenta de oxigen duce la saracirea sau chiar disparitia faunei bentonice si la nlocuirea descompunatorilor aerobi prin cei anaerobi. Substanta organica depusa n cantitati mari, este degradata pe cale anaeroba doar partial, se acumuleaza, iar bacteriile sulfat-reducatoare care-si fac aparitia n aceste conditii, duc la degajare de H 2 S, care intoxica sedimentele si apele de profunzime. n timp, aceste schimbari duc la transformarea completa a structurii ecosistemelor, a modului lor de functionare, la deteriorarea calitatii apei, degradarea biocenozelor. Sursele de mbogatire a apelor cu nutrienti sunt multiple. Din punct de vedere practic, al posibilitatilor de control al acestor surse, ele pot fi mpartite n punctiforme si difuze. n prima categorie intra n general apele care se scurg prin sisteme de canalizare - deci scurgeri din asezari omenesti, din ntreprinderi industriale. Aceste surse pot fi mai usor controlate prin tehnologii care sa permita diminuarea cantitatilor de nutrienti eliminati sau extragerea mai ales a fosforului si azotului din apele deversate, prin diverse procedee. In a doua categorie, a surselor difuze, intra n primul rnd ngrasamintele folosite n agricultura, ngrasaminte din care o parte importanta este dizolvata si spalata prin ape de siroire, de infiltratie, sau prin sistemele de drenaj al apelor de irigatii, ajungnd n ruri sau n pnze freatice. Tot n aceasta categorie sunt incluse deseurile provenite din crescatorii intensive de animale precum si din scurgerea

unor mari cantitati de detritus organic provenit din eroziunea solurilor. Controlul acestor surse este dificil si, practic, singura posibilitate de a reduce influenta lor este o gospodarire rationala, foarte atenta a resurselor.

Poluarea termica a apei

Poluarea termica afecteaza mai ales ecosistemele acvatice continentale (lacuri, ape curgatoare) si unele zone litorale marine. Sursa principala a poluarii termice o reprezinta apele de racire de la centralele termoelectrice si atomoelectrice care utilizeaza presiunea aburului pentru punerea turbinelor n miscare. Apa de racire este pompata dintr-un bazin natural (ru, lac) si deversata ulterior napoi n bazin. Trecnd prin sistemul tuburilor de racire a aburilor apa se ncalzeste, n medie cu 811 C (de la 5 la 18 C) peste temperatura initiala. Adesea apa de racire este clorinata pentru a mpiedica dezvoltarea diferitelor microorganisme n sistemul de racire. Cresterea temperaturii se produce cel mai mult n zona de deversare a apei de racire. Din acest punct se creeaza o zona cu gradient termic. Daca deversarea se face ntr-un lac, apa calda se raspndeste pe suprafata lacului pe o zona destul de ntinsa. ntr-un ru se produce treptat amestecarea apei calde cu apa rului, pe o distanta variabila. Din aceste motive se produc schimbari n structura fitoplanctonului. Este afectata si productia primara. La ncalzirea pna pe la 20C, productia primara nregistreaza chiar o crestere, dar la temperaturi mai ridicate se produce o inhibare a fotosintezei, scaderea cantitatii de fitoplancton si a productiei primare. Se pot produce fenomene de eutrofizare ca urmare a cresterii temperaturii. Pestii fiind deosebit de sensibili la scaderea oxigenului, deoarece hemoglobina lor are o afinitate mai redusa fata de oxigen, acestia pot muri n masa, la o crestere chiar mica a temperaturii. Pestii mai sunt afectati si de traumatismele mecanice. Fiecare specie, pentru parcurgerea normala a ciclului vital are nevoie de o anumita suma a temperaturilor zilnice eficiente. Cresterea temperaturii mediului duce la satisfacerea accelerata a acestei cerinte, deci la scurtarea ciclurilor vitale, schimbarea dimensiunilor indivizilor, schimbarea structurii pe vrste si dimensiuni a populatiilor, schimbarea perioadelor de ecloziune a larvelor, de aparitie a adultilor etc. De pilda, temperatura crescuta a apei face ca ecloziunea multor insecte sa se produca mult mai devreme dect n mod normal, cnd n afara apei vremea e nca prea rece pentru ele - ceea ce poate periclita reproducerea lor. Grabirea ciclurilor vitale duce, la animale poikiloterme acvatice, la scaderea dimensiunilor maxime de la fiecare clasa de vrsta si deci la scaderea biomasei.

Scaderea biomasei de nevertebrate afecteaza semnificativ baza trofica a pestilor.

Prevenirea si combaterea poluarii apei

Una din masurile de prevenire sau limitare a poluarii apelor consta n epurarea apelor uzate nainte de deversare n emisari. Epurarea apelor reprezinta totalitatea tratamentelor aplicate, care au ca rezultat diminuarea continutului de poluanti, astfel nct cantitatile ramase sa determine concentratii mici n apele receptoare, care sa nu provoace dezechilibre ecologice si sa nu poata stnjeni utilizarile ulterioare. Fluxul tehnologic al epurarii cuprinde 3 trepte: Treapta mecanica n care se retin si se ndeparteaza corpurile decantabile si cele plutitoare cu ajutorul gratarelor, sitelor, deznisipatoarelor, decantoarelor etc. Gratarele sunt rare si dese (fine). Gratarele fine separa, compacteaza si spala rejectiile din apa mai mari de 10 mm. Deznisipatoarele asigura decantarea nisipului din apele reziduale pe fundul bazinelor precum si separarea grasimilor prin procedeul flotatiei, printr-un proces de barbotare puternica cu aer. n decantoarele primare, namolul este decantat iar ulterior este transportat n partea din amonte a decantorului, de unde este evacuat. Treapta chimica n care apa este tratata cu coagulanti (sulfat de aluminiu, clorura ferica etc.) pentru coagularea diferitelor substante mai usor de separat si ndepartat. Substantele acide sau bazice sunt neutralizate. Treapta biologica . Aici sunt eliminati poluantii organici biodegradabili folosind microorganisme ce le utilizeaza ca hrana. Din procesul de fermentare a namolului rezulta biogaz care se utilizeaza pentru producerea de energie termica, respectiv energie electrica (cu ajutorul unui motor de tip Diesel, adaptat pentru a functiona pe biogaz, cu o concentratie minima de 40% biogaz). Surplusul de biogaz se poate stoca n gazometre. Namolul fermentat ngrosat se pompeaza spre statia de deshidratarea namolului care este dotata cu instalatii de centrifugare a namolului. n cazul scoaterii din functiune a instalatiei de centrifugare a namolului sunt utilizate platformele pentru uscarea namolului. Att apele epurate ct si namolurile provenite din zootehnie pot fi valorificate cu succes n agricultura nsa nu nainte de a se cunoaste caracteristicile epizootologice pentru a evita contaminarea solului cu agenti patogeni .

Calitatea apei este stabilita prin normative (STAS-uri). Indicatorii de calitate sunt: organoleptici (miros, culoare), microbiologici (bacterii coliforme, streptococi etc.) fizici si chimici (pH, ioni amoniu, nitrati, nitriti, consum biochimic de oxigen - CBO5, consum chimic de oxigen - CCO etc). Cel mai important indicator de poluare al apei este CBO5 (consum biochimic de oxigen). CBO5 este cantitatea de oxigen consumata de microorganisme n termen de 5 zile pentru descompunerea biochimica a substantelor organice continute n apa. Acest indice se masoara n miligrame de oxigen necesare la 1 litru de apa (mg/l).

Apa freatica
Prima panza freatica este apa freatica. Din cauza poluarii solului, ce se infiltreaza de pe suprafata, apa freatica nu este bun ptr. consum uman, se poate folosii in industrie sau ptr. irigatii. Apele freatice din subteranul marilor aglomeraii urbane sunt practic peste tot inutilizabile. Adeseori, solurile de la suprafa sunt att de murdrite, nct singura soluie este ndeprtarea lor i nlocuirea lor cu soluri proaspete, soluie inerent aplicabil numai

pe suprafee relativ reduse.

Factorii care conduc la poluarea apei sunt variati si numerosi, totusi ei pot fi grupati in :
. -Factori demografici reprezentati de numarul populatiei dintr-o

anumita zona observnd-se ca poluarea e proportionala cu densitatea populatiei. . -Factori urbanistici corespunzatori dezvoltarii asezarilor umane, care

utilizeaza cantitati mari de apa pe care le intorc in natura sub forma de ape uzate intens purificate.

-Factori industriali sau economici reprezentati de nivelul de

dezvoltare economica si cu precadere industriala al unei regiuni in sensul cresterii poluarii paralel cu cresterea industriei. Referitor la STAS 1342/91 Apa potabila - STAS-ul pe baza caruia se face interpretarea rezultatelor obtinute in urma monitorizarii si analizarii probelor de apa prelevate din foraje, situatia depasirilor limitelor admise de STAS, (in procente), se prezinta astfel:

stratul freatic: pentru NH in 77,78% din foraje; pentru NO in 47,7%; pentru CCO-Mn in 80,78% din totalul forajelor analizate si pentru PO in 51% din foraje; stratul de adancime: pentru NH in 68,47% din foraje studiate; pentru CCO-Mn in 53,26% din foraje; pentru NO in 36,9% iar pentru PO in 38% din foraje.
4 3 4 4 3 4

Din aceste date rezulta ca resursele acvifere freatice, in special, prezinta un risc ridicat la poluare, atat pe termen lung, cat si pe termen scurt. Din acest motiv ele nu mai pot constitui surse de alimentare cu apa pentru populatie in multe zone ale tarii. Este important de precizat ca poluarea freaticului este, cel mai adesea, un fenomen aproape ireversibil si, ca atare, depoluarea acestui tip de apa este extrem de anevoioasa daca nu chiar imposibila cu consecinte grave asupra folosirii la alimentarea in scopuri potabile. Acest lucru a dus la condamnarea unor captari din acviferul freatic si la cautarea si punerea in functiune a unor noi fronturi de captare, ceea ce a implicat eforturi si cheltuieli apreciabile. De aceea, in cadrul politicii de gospodarire a calitatii apelor, trebuie sa primeze masurile de prevenire a proceselor de degradare calitativa, de fapt a tuturor resurselor de apa.

Cauzele poluarii apei:

Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar si deversari deliberate a unor poluanti; Scurgeri de la rezervoare de depozitare si conducte de transport subterane, mai ales produse petroliere; 57428ssi34pvl2x Pesticidele si ierbicidele administrate in lucrarile agricole care se deplaseaza prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigatii pana la panza freatica; Ingrasamintele chimice si scurgerile provenite de la combinatele zootehnice; Deseurile si reziduurile menajere; Sarea presarata in timpul iernii pe sosele, care este purtata prin sol de apa de ploaie si zapada topita; sv428s7534pvvl Depunerile de poluanti din atmosfera, ploile acide.

Poluantii apei sunt produsele de orice natura care contin substante in stare solida, lichida sau gazoasa, in conditii si in concentratii ce pot schimba caracteristicile apei, facand-o daunatoare sanatatii. Clasificarea poluantilor: Poluanti de natura fizica:

depunerile radioactive; ape folosite in uzine atomice; deseuri radioactive; ape termale; lichide calde provenite de la racirea instalatiilor industriale sau a centelor termoelectrice si atomo electrice. Poluanti de natura chimica:

Mercurul provenit din:

deseuri industriale; inhalarea vaporilor ca urmare a unor scapari accidentale determinate de deteriorarea unor termometre sau tuburi fluorescente; ingerarea accidentala de compusi anorganici; deversarile unor uzine producatoare de fungicide organomercurice.

Azotatii proveniti din:

ingrasaminte chimice; detergenti; pesticide organofosforice. Cadminiul provenit din:

ape in care sau deversat reziduuri de cadminiu; aerosoli. Plumbul provenit din:

evacuarile uzinelor industriale; gazele de esapament ale autovehiculelor; manipularea gresita a tetraetilplumbului folosit ca activ antidetonant la benzina. Zincul provenit din:

apa sau bauturi cu continut de zinc; ingerarea accidentala a unor saruri sau oxizi ai acestuia (vopsele); dizolvarea de catre solutii acide a zincului din vase, din deseuri sau scapari industriale Hidrocarburile provenite din:

gazele de esapament ale autovehiculelor; scurgerile de titei; arderea incompleta a combustibililor fosili (carbuni, petrol si gaze naturale); arderea incompleta a biomasei (lemnul, tutunul); fumul de tigara. Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din:

apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare; pulverizarile aeriene;

spalarea acestor substante de catre apa de ploaie de pe terenurile agricole tratate; detergenti.

Poluanti de natura biologica:

microorganismele patogene; substantele organice fermentescibile.

Consecintele poluarii: Asupra mediului:

posibilitatea contaminarii sau poluarii chimice a animalelor acvatice; contaminarea bacteriologica sau poluarea chimica si radioactiva a legumelor, fructelor sau a zarzavaturilor; Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determina micsorarea capacitatii de debarasare fata de diversi poluanti prezenti la un moment dat. Asupra sanatati:

Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul ca oamenii nu beau suficienta apa sau apa bauta nu are cele mai bune calitati. I. Boli infectioase:

boli microbiene: febra tifoida, dizenteria, holeria; boli virotive: poliomielita, hepatita epidemica; boli parazitare:dizenteria, giardiaza.

II. Boli neinfectioase: determinate de contaminarea apei cu substante chimice cu potential toxic: Intoxicatia cu plumb (saturnism), se manifesta prin:

oboseala nejustificata; afecteaza globulele rosii, vasele sanguine;

afecteaza sistemul nervis central, provocand ecefalopatia saturnina si cel perifieric cu dereglari motorii.

Intoxicatia cu mercur:

dureri de cap, ameteli, insomnie, oboseala; tulburari vizuale; afectiuni ale sistemului nervos; afectiuni ale rinichilor; malformatii congenitale ale fatului in cazul femeilor insarcinate.

Intoxicatia cu zinc:

dureri epigastrice, diaree, tremuraturi, pareze; afectiuni ale sistemului nervos central, muschilor si sistemului cardiovascular.

Intoxicatia cu cadminiu:

cefalee; scaderea tensiuni arteriale; afectiuni hepato-renale.

Intoxicatia cu azotati si fosfati:

invinetirea buzelor, narilor, fetei; agitatia pana la convulsii; cefalee, greata.

Intoxicatia cu pesticide:

alterarea functiilor ficatului pana la formarea hepatitei cronice; encefalopatii; malformatii congenitale. Asupra calitatii apelor:

In viata colectivitatilor umane, apele sunt utilizate zilnic atat ca aliment cat si in asigurarea igienei personale. In medie, in 24 de ore, un om adult consuma in scopuri alimentare 2-10L de apa.

Mirosul apei provine de la substantele volatile pe care le contine ca rezultat al incarcarii cu substante organice in descompunere, al poluarii cu substante chimice sau ape reziduale. Cu cat apa contine mai multe substante organice, chimice sau ape reziduale cu atat mirosul este mai usor de perceput. Culoarea apei poate da indicatii asupra modificarii calitatii astfel:

apele de culoare aramie sau bruna provin de la distilarile de carbune amestecate cu ape industriale care contin fier; apele de culoare brun inchis sunt apele de la fabricile de celuloza; apele bogate in fier sunt cele provenite de la tabacarii si au culoarea verde inchis sau neagra; ionii de fier dau apelor o culoare galbena; ionii de cupru confera apei o culoare albastra;
apele care contin argila coloidala au o culoare galben-bruna.

BIBLIOGRAFIE :
GH. ZAMFIR POLUAREA MEDIULUI AMBIANT , EDITURA JUNIMEA 1974

Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti Facultatea de Management, Inginerie Economica in Agricultura si Dezvoltare Rurala Filiala Calarasi

GESTIUNEA RESURSELOR REGENERABILE

TEMATICA Poluarea apei cu ingraseminte.Factori de care depinde poluarea apelor freatice.

Student, RAILEANU ADRIANA Grupa IV Sef l dr. , NEAGU CECILIA

AN UNIVERSITAR 2011-2012