Sunteți pe pagina 1din 2

Diversele manifestari ale procesului infectios, nu explica de ce unele boli infectioase sunt molipsitoare (contagioase, transmisibile), in timp ce altele

nu se transmit la cei din jur, desi n ambele cazuri boala este provocata de patrunderea si multiplicarea unui microb in organism. Se stie, de pilda, ca scarlatina, produsa de o bacterie denumita streptococ, este foarte contagioasa, in timp ce alte infectii streptococice cum ar fi erizipelul, febra puerperala etc. sunt mult mai putin contagioase. Rezulta de aici ca sfera notiunii de "boala infectioasa" este mai larga, deoarece cuprinde, atat bolile denumite in mod obisnuit "contagioase", cat si cele in care transmiterea din aproape in aproape nu este cunoscuta. In practica este foarte greu sa se traga o linie de demarcatie precisa intre bolile infectioase, transmisibile si cele netransmisibile. Intr-adevar, o arsura a pielii care se infecteaza cu un anumit germen (stafilococ, de exemplu) nu reprezinta teoretic o sursa de tranismitere a infectiei respective la alte persoane. Totusi, daca in aceeasi incapere cu bolnavul care are aceasta arsura infectata se afla o persoana in varsta cu o reactivitate slaba a organismului, de multe ori stafilococii de pe plaga primului bolnav, antrenati in aer cu prilejul pansamentelor, se pot localiza in plamanul celui de-al doilea si provoca o pneumonie grava. De aceea este mai logic sa se vorbeasca despre boli infectioase, fiind stiut ca transmisibilitatea infectiei este in functie nu numai de natura microorganismului care a produs boala, dar si de receptivitatea celor din jur, caile de patrundere a agentului patogen in organism etc. Pentru ratiuni de lupta antiepidemica si tinand seama de potentialul de transmitere a fiecarei boli infectioase in parte, legislatia sanitara in vigoare se preocupa in special de prevenirea si combaterea bolilor contagioase. Bolile transmisibile au fost mpartite n doua grupe (A si B). Cele din grupa A se declara individual pe o fisa speciala, iar bolnavii respectivi sunt internati obligatoriu n spital; cele din grupa B sunt declarate numeric, iar internarea n spital este obligatorie numai daca medicul o considera necesara (n caz de evolutie grava, complicatii etc). Receptivitatea fata de bolile transmisibile fiind o receptivitate de specie, teoretic orice om care vine n contact cu agentul patogen al unei asemenea boli ar trebui sa se mbolnaveasca, iar epidemiile sa realizeze o succesiune continua. In realitate nsa, datorita particularitatilor de reactivitate a organismului uman (legate de varsta, alimentatie etc.) si, mai ales, a introducerii unor masuri eficiente de prevendcre si combatere, o serie de boli transmisibile au fost lichidate sau sunt pe cale de lichidare. Aparitia si desfasurarea epidemiilor sunt conditionate deci nu numai de factorii naturali, dar si de factorii sociali, care duc la stabilirea unui echilibru ntre o colectivitate receptiva si mediul n care aceasta vietuieste. Daca pe vremuri se atribuia un rol esential factorilor naturali si n special celor sezonieri n explicarea naturii si cauzei epidemiilor, astazi se considera ca rolul precumpanitor l detin factorii social-economici: conditiile de trai ale populatiei (alimentatia, mbracamintea etc.) precum si modul de organizare a msurilor de lupta antiepidemica. Astfel, de exemplu, tifosul exantematic facea n trecut ravagii, mai ales iarna, datorita conditiilor favorizante nmultirii paduchilor (numai ntre anii 1914 si 1916 au murit n tara noastra 800 000 de oameni de tifos exantematic). In anii regimului democrat-popular, cresterea nivelului de trai, material si cultural al populatiei a determinat reducerea la cifre minime a raspandirii paduchilor. La aceasta se

adauga numeroasele actiuni de combatere a parazitismului prin insecticide de contact, fapt care a dus tifosul exantematic, n tara noastra, la prag de lichidare. Este un exemplu elocvent care subliniaza importanta precumpanitoare a factorului social ntr-o boala n care se considera ca ar predomina ca nsemnatate elementul natural (sezonier), favorabil nmultirii paduchilor. Variola a disparut din tara noastra de mai multe decenii, datorita vaccinarii antivariolice obligatorii a ntregii populatii, iar poliomielita este de asemenea pe cale de a fi lichidata, n tarile subdezvoltate, prin vaccinarea n masa a populatiei n varsta sub 30 de ani. Numeroase boli, denumite n trecut pestilentiale (ciuma, holera), au fost treptat eliminate din tarile dezvoltate din punct de vedere economic, actualmente nregistrandu-se cazuri de mbolnavire numai n regiunile globului n care colonialismul sau urmarile sale frneaza adoptarea masurilor corespunzatoare de prevenire si combatere. Un exemplu elocvent din acest punct de vedere l reprezinta malaria, care continua sa bntuie epidemic (peste 200 000 000 de mbolnaviri anuale) n tarile slab dezvoltate din punct de vedere economic colonii si foste colonii n timp ce, n tara noastra, ca urmare a masurilor luate de regimul democrat-popular, malaria este, practic, eradicata. Fata de cteva sute de mii de mbolnaviri, cat se nregistrau anual n anii 1930 1940, n ultimii ani sau semnalat doar cteva cazuri, si acestea prin recaderea bolii la fostii bolnavi si nu prin transmitere naturala (ntepatura de tntari) a bolii. Introducerea, la noi n tara a masurilor de prevenire si n special a vaccinarilor a redus foarte mullt numarul de mbolnaviri si n cazul altor boli (difterie, tetanos, tuberculoza, febra tifoida etc.). Bolile pentru care nu s-au descoperit nca vaccinuri cu aplicare n masa (este vorba n ispecial despre infectiile produse de virusuri: hepatita epidemica, rujeola, gripa si alte infectii ale cailor respiratorii) continua sa evolueze epidemic, an de an, afectand o anumita parte a populatiei si n special copiii. Pentru prevenirea acestor boli transmisibile, n unele cazuri se pot folosi cu multa eficacitate vaccinurile existente, cum ar fi cele care protejeaza de tetanos, difterie, tuse convulsiva, tuberculoza, poliomielita etc. Chiar si n cazul n care nu dispunem de asemenea mijloace de lupta, prevenirea multor boli contagioase este posibila daca se cunosc caile lor de transmitere si se iau masurile corespunzatoare de aparare a organismului susceptibil. Rezulta din cele de mai sus ca epidemiile nu sunt un fenomen biologic inevitabil, procesul epidemic fiind influentat, n cel mai nalt grad, de factorii social-economici si masurile organizatorice de prevenire si combatere. In esenta, transmisibilitatea unei boli presupune interventia a trei factori: - o sursa de infectie ; - anumite cai de transmitere a bolii; - existenta urnei populatii receptive la infectie.